NumeleRusia este derivat dinRus'(d), numele unui stat medieval astăzi tradus în română caRutenia și populat în mare parte de cătreslavii răsăriteni. Acest nume propriu a devenit, ulterior, mai proeminent și țara a început să fie numită de către locuitorii eiРусская Земля („Russkaia zemlea”), care poate fi tradus ca „Pământul rusesc” sau „Țara Rusilor".NumeleRus(d) în sine provine de larusii medievali, negustori și războinicisuezi(d)[28][29] care au trecut Marea Baltică și au fondat un stat centrat înNovgorod, care mai târziu a devenitRusia Kieveană.
Versiunea latină a numelui Rus' eraRutenia(d), de unde numele de Rutenia, aplicat mai ales regiunilor de sud și de vest ale teritoriilor fostului stat medieval, adiacente Europei Catolice. În scopul de a distinge Rusia Kieveană de alte state derivate din ea, este numităRutenia Kieveană de către istoriografia modernă. Numele actual al țării,Россия (Rossia), vine de la denumireagreacă bizantină pentru țaraRus'(d), ΡωσσίαRossía—scris Ρωσία (Rosíapronunțat [roˈsia]) îngreaca modernă.[30]
Modul standard de denumire a cetățenilor Rusiei în română este „ruși”;[31] în rusă cuvântul fiindrossiane (россияне). Există însă două cuvinterusești care se traduc în română ca „ruși”. Unul este „русские” (russkie), care de cele mai multe ori înseamnă „etniciruși”. Altul este „россияне” (rossiane), care înseamnă „cetățeni din Rusia(d), indiferent de etnie”.
Înantichitatea clasică, stepa Pontică era denumităSciția. Începând cu secolul al VIII-lea î.e.n., negustoriiantici greci au adus civilizația lor în prăvăliile dinTanais șiPhanagoria. Unii exploratori greci, cel mai cunoscut dintre aceștia fiindPytheas, au ajuns chiar până la actualulKaliningrad, la Marea Baltică.Romanii s-au așezat și ei pe țărmul vestic alMării Caspice, undeimperiul lor avea extremitatea răsăriteană.[33] În secolele al III-lea și al IV-lea e.n., există legende despre un regat got al luiOium(d) în sudul Rusiei care a fost, apoi, cucerit dehuni. Între secolele al III-lea și al VI-lea e.n.,Regatul Bosforului, o entitate statală elenistică succesoare a coloniilor grecești,[34] a căzut și el sub presiunea invaziilor unor popoare războinice nomade, ca hunii șiavarii.[35]Popor turcic,hazarii au dominat stepeleVolgăi inferioare dintreMările Caspică șiNeagră până în secolul al X-lea.[36]
Rușii moderni consideră drept strămoșitriburile slave(d), despre care unii specialiști spun că ar fi originare din zonele împădurite alemlaștinilor Pinsk.[37] Slavii răsăriteni s-au stabilit treptat în vestul Rusiei, în două valuri: unul dinspreKiev spre actualeleSuzdal șiMurom și un altul dinPolotsk spreNovgorod și Rostov. Începând din secolul al VII-lea, slavii răsăriteni formează cea mai mare parte a populației vestului Rusiei[38] și au asimilatpopoarele fino-ugrice(d) băștinașe, inclusivmeria(d),muromii(d), șimeșcerii(d), triburilescite șisarmatice iar mai târziu și triburilevaregilor de origine germanică.
Înființarea primelor state ale slavilor răsăriteni în secolul al IX-lea a coincis cu sosireavaregilor – negustori, războinici și coloniști din regiunea Mării Baltice. Ei erau în primul rândvikingi de originescandinavă, care s-au aventurat de-a lungul căilor navigabile de pe țărmul estic al Mării Baltice până laMările Neagră(d) șiCaspică(d).[39] PotrivitCronicii vremurilor trecute, un vareg dintrerusi, pe numeRurik, a fost ales domn alNovgorodului în 862. În 882, succesorul lui,Oleg, s-a extins spre sud și a cuceritKievul,[40] care, până atunci, plătea tributhazarilor, întemeind Rusia Kieveană. Oleg,Igor (fiul lui Rurik) șiSviatoslav (fiul lui Igor) au supus apoi triburile localeest-slave dominației kievene, au distrushaganatul hazar și au lansat mai multe expediții militare înBizanț(d) șiPersia(d).
În secolele al XI-lea și al XII-lea, incursiunile constante ale triburilor turcice nomade, cum ar fikipceakii(d) șipecenegii, au provocat o migrație masivă a populațiilor slave spre regiunile des împădurite din nord, în special în zona cunoscută sub numele deZalesie(d).[42]
În cele din urmă, Rusia Kieveană s-a dezintegrat, lovitura finală fiind dată deinvazia mongolă din 1237–40[43] care s-a soldat cu distrugerea Kievului[44] și cu moartea a circa jumătate din populația țării.[45] Elita mongolilor invadatori, împreună cu popoarele turcice cucerite de aceștia (cumani, kipceaki, bulgari), au format poporultătar, și au întemeiatHoarda de Aur, de unde au continuat să prade cnezatele rusești; mongolii dominauconfederația cumano-kipceakă șiBulgaria de pe Volga (în zona sudului și centrului Rusiei europene de astăzi) timp de peste două secole.[46]
Galiția-Volînia a fost în cele din urmă absorbită de cătreRegatul Poloniei(d), în timp ce Vladimir-Suzdal și Republica Novgorod, două regiuni dominate de mongoli la periferia Kievului, au pus bazele statalității rusești moderne.[9] Novgorodul, împreună cuPskovul, au păstrat un anumit grad de autonomie în timpuldominației mongole și au fost în mare măsură cruțate de atrocitățile care au afectat restul țării. În frunte cu cneazulAlexandr Nevski, novgorodenii au respins invazia suedeză înbătălia de pe Neva în 1240, precum și pecruciați germanici înbătălia de pe gheață în 1242, întrerupând încercările lor de a coloniza Rutenia nordică.
Cel mai puternic stat care a apărut în cele din urmă, după distrugerea Rusiei Kievene a fostMarele Cnezat al Moscovei („Țara Muscălească” în cronicile românești), inițial, o parte dinVladimir-Suzdal. Pe când încă era dominată demongolo-tătari și cu complicitatea lor, Moscova a început să-și afirme influența în centrul zonei rutenești prin secolul al XIV-lea, devenind treptat forța conducătoare a procesului de reunificare a Ruteniei și de expansiune a Rusiei.[47] Ultimul rival al Moscovei,Republica Novgorod, prospera ca principal centru de negoț cublănuri(d) și cel mai răsăritean port alLigii Hanseatice.
Vremurile erau tot grele, cu frecventeraiduri mongolo-tătărești(d).Agricultura a avut de suferit de pe urmaMicii Ere Glaciare. Ca și în restul Europei,ciuma își făcea frecvent apariția între 1350 și 1490.[48] Cu toate acestea, din cauza densității scăzute a populației și a unei igiene mai bune—folosirea pe scară largă debanea(d), sauna rusească—rata deceselor pricinuite de ciumă nu a fost la fel de mare ca în Europa de Vest,[49] și populația se redresase pe la 1500.[48]
În frunte cu cneazulDmitri Donskoi al Moscovei și sprijinită de cătreBiserica Ortodoxă Rusă, armata unită a cnezatelor rusești a provocat o înfrângere de referință mongolo-tătarilor înbătălia de la Kulikovo în 1380. Moscova a absorbit treptat cnezatele din jur, inclusiv foștii rivali puternici precumTverul(d) șiNovgorodul.
ȚarulIvan cel Groaznic, ilustrare înȚarski Titulearnik, secolul al XVII-lea
În dezvoltarea ideii celei dea Treia Rome, marele cneazIvan al IV-lea („cel Groaznic”)[51] a fost încoronat oficial ca primulțar („cezár”) al Rusiei în 1547.Țarul a promulgat un nou cod de legi (Sudebnikul din 1550(d)), a stabilit primul organism feudal reprezentativ rusesc (Zemski Sobor) și a introdus autoadministrarea locală în regiunile rurale.[52][53]
Țaratul a fost însă slăbit de eșecurile repetate în îndelungatulRăzboi Livonian împotriva unei coaliții formate din Polonia, Lituania, și Suedia pentru ieșirea la coasta Mării Baltice și pentru accesul la comerțul maritim practicat acolo.[54] În același timp, tătarii dinHanatul Crimeei, singurul successor rămas al Hoardei de Aur, a continuat raidurile de pradă în sudul Rusiei.[55] Într-o încercare de a restaura hanatele de la Volga, crimeeni și aliații lorotomaniau invadat Rusia centrală și au reușit și săardă părți din Moscova(d) în 1571.[56] Dar, în anul următor, marea armată invadatoare a fost învinsă de ruși înbătălia de la Molodi(d), eliminând pentru totdeauna amenințarea expansiunii otomano-crimeene în Rusia.Raidurile pentru sclavi ale crimeenilor(d) nu au încetat însă până spre sfârșitul secolului al XVII-lea, chiar dacă noua linie de fortificații din sudul Rusiei,Marea Linie a Abatizei(d), a îngustat constant zona accessibilă pentru incursiuni.[57]
Moartea fiilor lui Ivan a marcat sfârșitul vechiiDinastiei Rurik în 1598 și, în combinație cufoametea din 1601-1603(d),[58] a condus la un război civil, la domníi de pretendenți, și la intervenția străină înTimpurile Tulburi din secolul al XVII-lea.[59]Uniunea Polono–Lituaniană a ocupat părți din Rusia, inclusiv Moscova. În 1612, polonezii au fost obligați să se retragă de către voluntarii ruși conduși de doi eroi naționali, negustorulKuzma Minin și cneazulDmitri Pojarski.Dinastia Romanov a urcat pe tron în 1613, prin hotărârea Zemski Soborului, și țara a început redresarea treptată din criză.
Rusia și-a continuat creșterea teritorială tot secolul al XVII-lea, perioadă care a reprezentat epocacazacilor. Cazacii erau războinici organizați în comunități militare, asemănătoarepiraților șipionierilor din Lumea Nouă. În 1648, țăranii din Ucraina s-au alăturatcazacilor zaporojeni în rebeliunea împotriva Poloniei-Lituaniei în timpulRăscoalei lui Hmelnițki din cauza oprimării sociale și religioase de care sufereau sub dominație polonă. În 1654, liderul ucraineanBogdan Hmelnițki a cerut protecția țarului rusAlexei I pentru Ucraina. Alexei a acceptat oferta, ceea ce a dus la un altrăzboi ruso-polon. În cele din urmă, Ucraina a fost împărțită de-a lungulNiprului, lăsând partea de vest,Ucraina de pe malul drept, sub dominație polonă, iar partea de est (Ucraina de pe malul stâng șiKievul) sub stăpânirea Rusiei. Mai târziu, în 1670-71,cazacii de la Don conduși deStenka Razin au inițiat o revoltă majoră înRegiunea Volga, dar trupele țarului i-au învins pe rebeli.
În est, explorarea și colonizarea rapide ale unor imense teritorii din Siberia a fost condusă în mare parte de vânătorii cazacii care căutau blănuri și fildeș.Exploratorii ruși(d) au înaintat spre est, în primul rând, de-a lungulrutelor fluviale siberiene(d), și pe la mijlocul secolului al XVII-lea existau așezări rusești în Siberia de Est, pePeninsula Ciukci, de-a lungulrâului Amur, și pe coasta Pacificului. În 1648,Strâmtoarea Bering dintre Asia și America de Nord a fost traversată pentru prima dată de cătreFedot Alekseyev Popov(d) șiSemion Dejniov.
Domnia fiicei lui Petru I,Elisabeta, în 1741-62 a adus participarea Rusiei înRăzboiul de Șapte Ani (1756-63). În timpul acestui conflict, Rusia a anexat temporarPrusia de Est și chiar a cuceritBerlin. Cu toate acestea, la moartea Elisabetei, toate aceste cuceriri au fost retrocedateRegatului Prusiei de cătrePetru al III-lea al Rusiei care avea o orientare pro-prusacă.
OfițeriiRăzboaielor Napoleoniene au adus ideile liberalismului cu ei înapoi în Rusia și au încercat să reducă puterile țarului în timpulRevoltei Decembriste eșuate în 1825. La sfârșitul domniei conservatoare a luiNicolae I (1825-1855), o perioadă de apogeu a puterii și influenței Rusiei înEuropa a fost perturbată de înfrângerea înRăzboiul Crimeei. Între 1847 și 1851, aproximativ un milion de oameni au murit deholeră asiatică.[65]
Sfârșitul secolului al XIX-lea a adus creșterea a diverse mișcări socialiste în Rusia. Alexandru al II-lea a fost ucis în 1881 de teroriști revoluționari, și domnia fiului săuAlexandru al III-lea (1881-1894) a fost mai puțin liberală, dar mai liniștită. Ultimul împărat rus,Nicolae al II-lea (1894-1917), nu a putut preîntâmpina evenimenteleRevoluției din 1905, declanșată de înfrângerea înRăzboiul Ruso-Japonez și de incidentele de la demonstrațiile cunoscute sub numele deDuminica Însângerată. Revolta a fost înăbușită, dar guvernul a fost obligat să efectueze reforme majore (Constituția rusă din 1906), inclusiv să acordelibertate de exprimare șide întrunire, să legalizeze partidele politice și să înființeze un organism legislativ ales,Duma de Stat a Imperiului Rus.Reforma agrară a lui Stolîpin a condus la o migrație masivă a țăranilor înspreSiberia. Peste patru milioane de coloniști au sosit în această regiune între 1906 și 1914.[66]
În 1914, Rusia a intrat înPrimul Război Mondial , ca răspuns la declarația de război a Austro-Ungarii față de Serbia, aliata Rusiei, și a luptat pe mai multe fronturi, deși era izolată de aliații săi dinAntanta. În 1916,Ofensiva Brusilov a armatei ruse a distrus aproape complet capacitățile militare aleAustro-Ungariei. Cu toate acestea, neîncrederea deja existentă în rândul publicului față de regim a fost accentuată de creșterea costurilor de război, denumărul mare de victime(d), și de zvonurile despre corupție și trădare. Toate acestea au format climatulRevoluției Ruse din 1917, realizată în două acte majore.
Simultan cu guvernul provizoriu, socialiștii au fondat un guvern paralel,Sovietul de la Petrograd, care exercita puterea prin intermediul sfaturilor de muncitori și țărani alese democratic, și numitesoviete. Această concurență între autoritățile revoluționare a agravat criza din țară, în loc să o rezolve. Socialiștii au beneficiat însă de pe urma unei teorii a revoluțiilor, elaborată pe baza evenimentelor trecute din Franța, care le-a facilitat anticiparea unor mișcări ale adversarilor și le-a oferit soluții verificate, dar care i-a și împins spre extremism. În cele din urmă,Revoluția din Octombrie, condusă de liderulbolșevicVladimir Lenin, a răsturnat Guvernul Provizoriu și a adus sovietelor toată puterea, pe care au folosit-o pentru a fonda primulstat socialist.
Sub conducerea lui Stalin, guvernul a lansat oeconomie planificată, industrializarea țării predominant rurale, șicolectivizarea agriculturii. În această perioadă de schimbări sociale și economice rapide, milioane de oameni au fost trimișiîn lagăre de muncă penale,[71] inclusiv mulți care au fost condamnați politic pentru opoziția lor față de puterea lui Stalin; milioane de oameni au fostdeportați și exilați în zonele îndepărtate ale Uniunii Sovietice.[71] Dezorganizarea produsă de colectivizarea agriculturii, combinată cu cele politicile de stat și cu seceta, au condus la foametea sovietică din 1932-1933.[72] Uniunea Sovietică a fost transformată într-un interval scurt de timp cu costuri imense dintr-o economie în mare măsură agrară într-un important centru industrial de putere.
Conform doctrineiateismului de stat în URSS, a existat un „program de stat pentru convertirea forțată laateism(d)” efectuat de comuniști.[73][74][75] Regimulcomunist a atacat religiile pe baza interesului statului și, deși majoritatea religiilor organizate nu au fost interzise, proprietățile cultelor au fost confiscate, credincioșii au fost hărțuiți, și ateismul a fost propagat prin școli.[76] În 1925, guvernul a fondatLiga Militanților Atei(d) pentru a intensifica persecuțiile.[77] În ce privește Biserica Ortodoxă Rusă, autoritățile au încercat să o controleze și să o exploateze în folosul regimului la momentele de criză, chiar dacă scopul pe termen lung era eliminarea ei.
Pe 22 iunie 1941, Germania Nazistă a rupt pactul de neagresiune și a invadat Uniunea Sovietică cu cea mai mare și cea mai puternică forță de invazie din istoria omenirii,[78] deschizândcel mai mare teatru al celui de al Doilea Război Mondial. Deșiarmata germană a avut mult succes la început, atacul lor a fost oprit înbătălia de la Moscova. Ulterior, Germanii au suferit mari înfrângeri, în primul rând, înbătălia de la Stalingrad din iarna lui 1942-1943,[79] și, apoi, înbătălia de la Kursk din vara anului 1943. Un alt eșec german înAsediul Leningradului, în care orașul a fost complet blocat pe uscat între 1941 și 1944 de către forțele germane și finlandeze, și populația a suferit de foame cu peste un milion de decese, dar nu a capitulat.[80] Sub administrarea lui Stalin și sub conducerea unor comandanți caGheorghi Jukov șiKonstantin Rokossovski, forțele Sovietice au cucerit Europa de Est în 1944-1945 șiau capturat Berlinul în 1945. În august 1945,Armata Sovietică i-a îndepărtat pe japonezi dinManchukuo (nord-estul Chinei) și Coreea de Nord, contribuind la victoria aliaților asupra Japoniei.
Perioada 1941–1945 din Al Doilea Război Mondial a fost denumit de propaganda rusească „Marele Război Patriotic”. Uniunea Sovietică s-a văzut astfel obligată să treacă de partea Aliaților și, împreună cu Statele Unite, Regatul Unit și China a fost considerată una dintrecei patru mari ai aliaților din al Doilea Război Mondial,[81] după care a devenit unul din cei patru jandarmi mondiali după fondareaConsiliului de Securitate al Națiunilor Unite.[82] În timpul războiului, care a cuprins multe dintreoperațiunile militare cu cele mai multe victime(d) din istoria omenirii, URSS a pierdut 10,6 milioane de combatanți și 15,9 milioane de civili,[83] adică o treime din numărul total devictime ale celui de al Doilea Război Mondial.[84]Economia sovietică a suferit o devastare masivă care a fost una din circumstanțelefoametei din 1946–47,[85] dar Uniunea Sovietică a ieșit din război ca superputere militară recunoscută pe continentul european.
RSFSR în 1956-1991, mai ales după achizițiile teritoriale din urma tratatelor postbelice, anexării republiciiTuva în 1944,transferului Crimeei către RSS Ucraineană în 1954(d) și încorporareaRSS Karelo-Finice în 1956. În 1991, frontierele imperiului rus au devenit granițele Federației Ruse cu state suverane.
După război, Europa Centrală și de Est, inclusivGermania de Est și o parte dinAustria au fost ocupate deArmata Roșie conform înțelegerii de laConferința de la Potsdam. URSS a suprimat eforturile de clădire a unor state democratice moderne în teritoriile ocupate, forțând instaurarea de regimuri totalitare comuniste, guverne pe care și le-a aservit constituindBlocul Răsăritean, și cărora nu le-a permis nicio reformă liberală, invadând chiar Cehoslovacia când aceasta a încercat așa ceva în 1968. Devenind a douaputere nucleară a lumii, URSS a impus acelor state comasarea înPactul de la Varșovia, o alianță care a intrat într-o luptă pentru dominare globală cunoscută sub numele deRăzboiul Rece, cu Statele Unite șiNATO. Uniunea Sovietică a sprijinit mișcări revoluționare comuniste în întreaga lume, inclusiv în nou formata Republică Populară Chineză, înRepublica Populară Democrată Coreea și, mai târziu, înRepublica Cuba. Importante resurse sovietice au fostalocate pentru susținerea(d) regimurilor comuniste din alte țări.[86]
După moartea lui Stalin și o perioadă scurtă deconducere colectivă(d), noul liderNikita Hrușciov a denunțatcultul personalității lui Stalin și a lansat politica dedestalinizare(d). Sistemul de muncă forțată penală a fost reformat și mulți deținuți au fost eliberați și reabilitați (mulți dintre ei postum).[87] Relaxarea generală a politicilor represive a devenit cunoscută mai târziu dreptDezghețul lui Hrușciov. În același timp, însă, tensiunile cu Statele Unite au sporit când cei doi rivali s-au ciocnit pe desfășurarea de către Statele Unite arachetelor Jupiter(d) din Turcia și amplasarea de către sovieticia unor rachete în Cuba.
În urma înlăturării de la putere a lui Hrușciov în 1964, a urmat o altă perioadă deconducere colectivă(d), până cândLeonid Brejnev a devenit lider. Epoca anilor 1970 și începutul anilor 1980 a fost desemnat mai târziu caEpoca Stagnării, o perioadă în care creșterea economică a încetinit și politicile sociale au devenit statice.Reforma lui Kosîghin(d) din 1965 își propunea odescentralizare parțială aeconomiei sovietice și a schimbat accentul de laindustria grea și de armament spreindustria ușoară(d) și abunurilor de consum, dar a fost înăbușită de către aripa comunistă conservatoare venită la putere odată cu Brejnev.
Secretarul general comunist sovieticMihail Gorbaciov și președintele SUARonald Reagan în Piața Roșie în timpul Summitului de la Moscova, 31 mai 1988
În 1979, după o revoluție comunistă în Afganistan,forțele sovietice au intrat în această țară în sprijinul comuniștilor. Ocupația a drenat resursele economice și a trenat fără a obține rezultate politice semnificative. În cele din urmă, Armata Sovietică a fost retrasă din Afganistan în 1989 din cauza opoziției internaționale, a războiului de gherilă antisovietic persistent și a lipsei de susținere de către cetățenii sovietici.
Începând cu 1985, ultimul lider sovieticMihail Gorbaciov, care a încercat să înfăptuiască reforma liberală a sistemului sovietic, a introdus politicile deglasnost (deschidere) șiperestroika (restructurare), într-o încercare de a pune capătperioadei de stagnare economică și de a democratiza guvernarea. Aceasta a condus însă la creșterea unor puternice mișcări naționaliste și separatiste. Înainte de 1991, economia sovietică era a doua din lume,[88] dar, în timpul ultimilor ani, a fost afectată de lipsa bunurilor din magazinele alimentare, de deficitele bugetare uriașe, și de creșterea explozivă a ofertei de bani, care a condus la inflație.[89]
Prin 1991, frământările economice și politice au început să fiarbă, după ce Republicile Baltice au ales să se separe de Uniunea Sovietică. Pe 17 martie, s-a organizat unreferendum(d), în care marea majoritate a cetățenilor participanți au votat în favoarea modificării Uniunii Sovietice într-onouă federație. În august 1991,o tentativă de lovitură de stat organizată de unii membri ai guvernului lui Gorbaciov, îndreptată împotriva lui Gorbaciov și vizând conservarea Uniunii Sovietice, a dus, în schimb, la sfârșitul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la un nou val de declarații de independență ale republicilor constituente. Pe 25 decembrie 1991, URSSs-a dizolvat în 15state postsovietice.
În iunie 1991,Boris Elțin a devenit primul președinte ales direct din istoria Rusiei, atunci când a fost ales președinte al RSFS Ruse, care avea să devină Federația Rusă independentă, în luna decembrie a acelui an. În timpul și după dezintegrarea Uniunii Sovietice, au fost întreprinse ample reforme, inclusivprivatizări(d) șiliberalizarea piețelor și comerțului,[90] precum și schimbări radicale în liniile unei „terapii de șoc(d)" așa cum recomandaFondul Monetar Internațional.[91] Toate acestea au avut ca urmare o marecriză economică(d), caracterizată printr-o scădere cu 50 % a PIBului și a producției industriale între 1990 și 1995.[90][92]
Privatizarea a trecut controlul asupra întreprinderilor din mâinile unor agenții de stat în cele ale unor persoane cu relații sau rude în interiorul guvernului. Mulți dintre noii îmbogățiți au mutat active și bani în afara țării într-o uriașămigrație de capital(d).[93] Recesiunea a dus la prăbușirea serviciilor sociale;natalitatea s-a prăbușit în timp cemortalitatea creștea.[94] Milioane de oameni au rămas săraci, rata sărăciei crescând de la 1,5 % așa cum era raportată spre sfârșitul epocii sovietice până la 39–49 % până la jumătatea lui 1993.[95] Anii 1990 au adus generalizarea corupției extreme și criminalității organizate, atât de natură financiară, cât și violentă.[96]
Anii 1990 au fost afectați și de conflictele armate dinCaucazul de Nord, statul rus reprimând armat atât cererile de independență ale unor popoare majoritare în acele zone, cât și insurecțiileislamiste în care au degenerat ele. După cececenii și-au declarat independența, la începutul anilor 1990, Rusia a refuzat să le asculte cererile și s-a lansat într-unrăzboi intermitent de gherilă cu grupurile de rebeli.Atacurile teroriste împotriva civililor(d) efectuate de către separatiști, mai alescriza ostaticilor din teatrul din Moscova(d) șiasediul școlii din Beslan(d), au provocat sute de decese și au atras atenția la nivel mondial. Pe de altă parte, Rusia a sprijinit mișcarile separatiste din alte foste republici sovietice, cum ar fi conflictele din Abhazia și Osetia în Georgia, conflictul din Nagorno-Karabah din Azerbaidjan și cel din Transnistria din Republica Moldova.
Ca succesoare a URSS, Rusia a preluat atât drepturile (cum ar fi locul în Consiliul de Securitate al ONU) cât și responsabilitățile acesteia, cum ar fi soluționarea datoriilor externe, populația ei fiind circa jumătate din populația URSS la momentul dizolvării.[97] Deficitele bugetare mari au cauzatcriza financiară din 1998(d)[98] și o nouă scădere a PIB.[90]
La 31 decembrie 1999, președintele Elțin a demisionat pe neașteptate, lăsând funcția în mâinile recent numitului prim-ministru,Vladimir Putin, care apoi a câștigatalegerile prezidențiale din 2000. Putin areprimat insurgența cecenă, deși încă mai există violențe sporadice în Caucazul de Nord.Prețul ridicat al petrolului(d) în combinație cu moneda slabă, urmate de creșterea cererii pe plan intern, de consum și investiții au ajutat economia să crească timp de nouă ani consecutivi, îmbunătățind nivelul de trai și crescând influența Rusiei pe scena mondială.[99] După criza economică mondială declanșată în 2008, prețul petrolului a scăzut, și economia Rusiei a stagnat, sărăcia reluându-și creșterea.[100] Deși Putin și-a consolidat un regim autoritar și nedemocratic care suprimă sistematic mișcările de opoziție de orice fel,[101] venirea la putere a lui Putin a coincis cu unele oportunități economice și atitudinea sa fermă împotriva insurgențelor l-a făcut în general popular în Rusia.[102]
În 2008, pentru a respecta limitarea numărului de mandate prezidențiale consecutive, Putin l-a lăsat peDmitri Medvedev să fie ales președinte al Rusiei din partea partidului său, în timp ce Putin a devenitprim-ministru. Cei doi au făcut rocada inversă laalegerile prezidențiale din 2012, Medvedev redevenind prim-ministru.
În luna septembrie 2015, Rusia a declanșat ointervenție militară în Războiul Civil Sirian, constând în atacuri aeriene împotriva grupurilor care se opun regimului totalitar al lui Bashar al-Assad, indiferent dacă sunt militanți islamiști dinStatul Islamic, dinFrontul al-Nusra (al-Qaeda în Levant), grupări kurde sau grupuri de rebeli sirieni anti-Assad.
Pe 30 septembrie 2022, președintele rusVladimir Putin a lansat procesul de anexare a regiunilor pe care le controlează din Ucraina, spunând că va semna legi pentru a le absorbi în ciuda condamnării internaționale și va proteja regiunile nou încorporate folosind „toate mijloacele disponibile”.[115]
Președintele este ales prin vot popular pentru un mandat de șase ani (eligibil pentru oricâte mandate, dar dintre care nu pot fi mai mult de două consecutive).[117] Cabinetul este alcătuit din prim-ministru, viceprim-miniștri, miniștri și alte câteva persoane; toți membrii sunt numiți de președinte la recomandarea prim-ministrului (a cărui numire trebuie aprobată de Duma de Stat). Deși teoretic este un sistem pluripartid, viața politică a Rusiei este dominată de partidulRusia Unită și sateliții săi, mișcările de opoziție mai serioase fiind reprimate de autorități.[120] Alte partide astfel tolerate suntPartidul Comunist, gruparea ultranaționalistăPartidul Liberal Democrat(d), și partidul socialistO Rusie Dreaptă. În 2013, Rusia a fost clasată pe locul 122 din 167 de țări dupăIndicele Democrației, compilat deThe Economist Intelligence Unit,[121] în timp ceWorld Justice Project(d), plasa Rusia pe locul 80 of 99 countries surveyed in terms of rule of law.[122]
Federația rusă este recunoscută în dreptul internațional castat succesor al fosteiUniuni Sovietice.[19] Rusia continuă să pună în aplicare angajamentele internaționale ale URSS, și a asumat locul permanent al URSS înConsiliul de Securitate al ONU, apartenența la alte organizații internaționale, drepturile și obligațiile prevăzute de tratatele internaționale, precum și activele și datoriile. Rusia are o politică externă cu mai multe fațete. În 2009, ea menținea relații diplomatice cu 191 de țări și avea144 de ambasade(d). Politica externă este stabilită de către președinte și pusă în aplicare de cătreMinisterul Afacerilor Externe al Rusiei.[123]
Ca successor al unei foste superputeri, statutul geopolitic al Rusiei a fost adesea discutat, în special în legătură cu viziunileunipolare și multipolare asupra sistemului politic global. Deși în general se acceptă că Rusia este omare putere, în anii recenți mai mulți lideri mondiali,[124][125] specialiști,[126] comentatori și politicieni[127] o văd ca pe opotențială superputere.[128][129][130]
Rusia este unul din cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Țara participă laCvartetul Orientului Mijlociu(d) și ladiscuțiile hexapartite(d) cu Coreea de Nord. Rusia este membră aConsiliului Europei, aOSCE, și aAPEC. Rusia își asumă de regulă rol de conducere în cadrul organizațiilor regionale caCSI,EurAsEC(d),CSTO, șiSCO.[131] Rusia a devenit al 39-lea stat membru al Consiliului Europei în 1996.[132] În 1998, Rusia a ratificatConvenția Europeană pentru Drepturile Omului. Bazele legale pentru relațiile UE cu Rusia le constituie Acordul de Parteneriat și Cooperare cu Rusia, intrat în vigoare în 1997, înnoit în mai 2003.[133][134] După dizolvarea Uniunii Sovietice, la început, Rusia a dezvoltat o relație mai amicală cuStatele Unite(d) și cuNATO(d), dar ulterior, relația cu lumea euro-atlantică s-a deteriorat semnificativ din cauza mai multor conflicte.[135][136]Consiliul de cooperare NATO-Rusia(d) a fost înființat în 2002 pentru a permite Statelor Unite, Rusiei și celor 27 de aliați din NATO să colaboreze pentru exploatarea oportunităților de acțiune comună.[137]
Un important aspect al relațiilor Rusiei cu Occidentul îl constituie critica din partea guvernelor occidentale, mass-media mondiale și a principalelor organizații watchdog pentru democrație și drepturile omului, pe tema sistemului politic rusesc și a gestionăriidrepturilor omului în această țară(d) (inclusivdrepturile LGBT(d),libertatea presei(d), și rapoartele despreziariștii uciși(d)). În particular, organizații caAmnesty International șiHuman Rights Watch consideră că Rusia nu are suficiente atribute democratice și permite cetățenilor ei exercitarea unor foarte limitate drepturi politice și cetățenești.[142][143]Freedom House clasează Rusia ca țară „neliberă”, acuzând „alegerile regizate cu grijă” și absența dezbaterilor.[144] Ministerul Rus de Externe spunea despre raportulFreedom in the World(d) din 2006 că ar fi „prefabricat”, acuzând că drepturile omului au devenit o armă politică a Statelor Unite și că organizațiile extrapolează „fapte izolate care se pot întâmpla în orice țară” în „tendințe dominante”.[145]
Rusia arecel mai mare stoc de arme nucleare din lume, a doua flotă de submarine cu rachete balistice, și singura forță debombardiere strategice activă în afara Statelor Unite.[24][148] Forța detancuri este cea mai mare din lume, în timp ce marina de suprafață și forțele aeriene sunt printre cele mai mari.
Țara are o industrie de armament mare și complet autohtonă, care produce mare parte din echipamentul său militar propriu cu doar câteva tipuri de arme fiind importate. Este unul dintre principalii furnizori de armament pe plan mondial încă din 2001, reprezentând circa 30 % din vânzările mondiale de arme[149] și exportând arme în circa 80 de țări.[150]Stockholm International Peace Research Institute, SIPRI, a găsit că Rusia este al doilea cel mai mare exportator de arme din anii 2010–2014, crescându-și exporturile cu 37 % față de perioada 2005–2009. În 2010–2014, Rusia a livrat armament în 56 de state, precum și forțelor rebele din Ucraina de est.[151]
Bugetul militar oficial al Rusiei pe 2014 era de circa 2,49 bilioane de ruble (circa 69,3 miliarde de dolari),al treilea ca mărime din lume după SUA și China. Acesta urma să crească la 3,03 bilioane de ruble (83,7 miliarde de dolari) în 2015, și 3,36 bilioane de ruble (93,9 miliarde de dolari) în 2016.[152] Estimările neoficiale dau cifre mult mai mari însă, de exempluStockholm International Peace Research Institute (SIPRI) estima în baza sa de date a cheltuielilor militare pe 2013 că Rusia cheltuia cu armata în 2012 90,749 miliarde de dolari.[153] Această estimare reprezenta o creștere de peste 18 miliarde de dolari față de estimarea aceleiași instituții pentru bugetul pe 2011, de 71,9 miliarde de dolari.[154] În 2014, bugetul militar al Rusiei este mai mare decât al oricărei alte țărieuropene.
ConformConstituției, țara este alcătuită din optzeci și cinci desubiecte federale,[155] inclusivRepublica Crimeea șiorașul federalSevastopol, a căror apartenență la Rusia nu este recunoscută.[156] În 1993, la adoptarea Constituției, erau listate optzeci și nouă subiecte federale, dar ulterior câteva au fost comasate. Aceste subiecte au toate reprezentare egală—câte doi delegați—înConsiliul Federației.[157] Ele au însă diferite grade de autonomie.
46 deregiuni (oblasturi): cel mai numeros tip de subiect, cu guvernator și a legislativ ales local.[158]
22 derepublici nominal autonome; fiecare are propria constituție, un șef al republicii sau un post similar, ales direct,[158][159] și un parlament. Republicile au dreptul să-și stabilească propria lor limbă oficială, alături de limba rusă, dar sunt reprezentate de către guvernul federal în afacerile internaționale. Republicile sunt menite să fie entități dedicate unor minorități etnice specifice.
9kraiuri (teritorii): în esență, același lucru ca regiunile. Această denumire este una istorică, dată cândva regiunilor de frontieră și, mai târziu, și diviziunilor administrative care cuprindeau ocoluri autonome sau regiuni autonome.
4districte autonome (okruguri autonome): la început entități autonome în cadrul regiunilor și kraiurilor, create pentru minoritățile etnice; ulterior, în 1990, statutul lor a fost ridicat la rang egal cu subiectele. Cu excepțiadistrictului autonom Ciukotka, toate districtele autonome sunt în subordinea administrativă a unui krai sau a unei regiuni din care fac parte.
1regiune autonomă (Regiunea Autonomă Evreiască): din punct de vedere istoric, regiunile autonome erau unități administrative subordonate kraiurilor. În 1990, toate acestea, cu excepția ROA Evreiești, au fost ridicate la statutul de republică.
Subiectele sunt grupate în optdistricte federale, fiecare administrat de către un reprezentant desemnat de președintele Rusiei.[160] Spre deosebire de subiectele federale, districtele federale nu sunt unitate administrativă, ci un nivel de administrare a guvernului federal. Trimișii districtelor federale servesc drept agenți de legătură între subiectele federației și guvernul federal și sunt în primul rând responsabili cu supravegherea respectării de către subiecte a legilor federale.
Expansiunea teritorială a Rusiei s-a realizat în mare parte în secolul al XVI-lea sub cazaculIermak Timofeievici în timpul domniei luiIvan cel Groaznic, într-o vreme când orașele-stat concurente din regiunile de vest ale Rusiei s-au unit pentru a forma o singură țară. Iermak a adunat o armată și a mers spre est, unde a cucerit aproape toate teritoriile care odinioară aparținuserămongolilor, învingându-l pe conducătorul lor,hanul Kucium(d).[163]
Rusia are o bază largă de resurse naturale, inclusiv mari depozite de cherestea, petrol, gaze naturale, cărbune, minereuri și alte resurse minerale.
Cele mai îndepărtate două puncte ale Rusiei sunt la aproximativ 8.000 km distanță de-a lungul uneigeodezice. Aceste puncte sunt: uncordon litoral al Vistulei(d) de 60 km la granița cu Polonia ce desparteGolful Gdańsk(d) deLimanul Vistulei și cel mai sud-estic punct alInsulelor Kurile. Punctele aflate la cea mai mare distanță pelongitudine sunt la 6.600 km distanță pe o linie geodezică. Aceste puncte sunt: în partea de vest, același cordon litoral de pe granița cu Polonia, și în est,Insula Marele Diomede. Federația Rusă se întinde pe 11fuse orare.
Mare parte din suprafața Rusiei constă din vaste întinderi de câmpii care sunt predominantstepe înspre sud și puternic împădurite spre nord, cutundră de-a lungul coastei de nord. Rusia deține 10 % dinterenul arabil din lume.[164] Se întâlnesc lanțuri muntoase de-a lungul frontierelor sudice, cum ar fiCaucazul (cuMuntele Elbrus care, la 5.462 m, este cel mai înalt punct din Rusia și din Europa) șiAltai (cuMuntele Beluha(d), care, la 4.506 m este cel mai înalt punct din Siberia din afaraOrientului Îndepărtat Rus); și în est, cum ar fiLanțul Verhoiansk(d) sau vulcanii dinPeninsula Kamceatka (cuKliuchevskaia Sopka, care, la 4.750 m, este cel mai înaltvulcan activ din Eurasia, precum și cel mai înalt punct alRusiei Asiatice).Munții Ural, bogați în resurse minerale, formează un lanț pe direcția nord-sud care desparte Europa de Asia.
Rusia are mii derâuri și întinderi de apă interioare, având una dintre cele mai ample resurse de ape de suprafață. Lacurile ei conțin aproximativ un sfert dinapa dulce în stare lichidă din lume.[165] Cea mai mare și mai cunoscută întindere de apă dulce din Rusia esteLacul Baikal, cel mai adânc, mai curat, mai vechi și mai voluminos lac de apă dulce din lume.[166] Baikal conține el singur o cincime din apa dulce de suprafață din lume.[165] Alte mari lacuri suntLadoga șiOnega, două dincele mai mari lacuri din Europa. Rusia este a doua țară din lume după Brazilia ca volum deresurse acvatice regenerabile totale. Din cele 100.000 de râuri din țară,[167] cel mai cunoscut esteVolga, nu doar deoarece estecel mai lung râu din Europa, dar și din cauza rolului său important în istoria Rusiei.[99] Râurile siberieneObi,Ienisei,Lena șiAmur sunt printrecele mai lungi râuri din lume.
Dimensiunile enorme ale Rusiei și depărtarea multor zone față de mare duce la dominațiaclimatului continental umed(d), care este răspândit în toate regiunile țării, cu excepția tundrei și sud-vestului extrem. Munții din sud blochează fluxul maselor de aer cald din Oceanul Indian, în timp ce câmpiile din vest și nord expune teritoriul la influențele arctice și atlantice.[168]
Cea mai mare parte din Rusia europeană nordică și Siberia au unclimat subarctic, cu ierni extrem de severe în regiunile interioare din nord-estul Siberiei (cea mai mare parte aRepublicii Saha, unde se situeazăPolul Nord al frigului(d), cu temperatura minimă absolută înregistrată pe Pământ, de -71,2 °C, și cu ierni ceva mai moderate în alte regiuni. Atât fâșia de pământ de-a lungul țărmului Oceanului Arctic, cât șiInsulele Arctice rusești(d) au unclimat polar.
Partea de coastă akraiului Krasnodar de la Marea Neagră, în special laSoci, are unclimat subtropical umed, cu ierni blânde și umede. În multe regiuni din Siberia de Est și Orientul Îndepărtat, iarna este uscată, comparativ cu vara; în alte părți ale țării precipitațiile sunt mai omogen răspândite pe anotimpuri. Precipitațiile de iarnă din cele mai multe părți ale țării cad de obicei sub formă de ninsoare. Regiunea de-a lungul Volgăi Inferioare și coasta Mării Caspice, precum și unele zone din partea sudică a Siberiei, dispun de unclimat semiarid.
În mare parte din teritoriu, există doar două anotimpuri—iarna și vara—primăvara și toamna sunt de obicei perioade scurte de schimbare între temperaturi extrem de scăzute și temperaturi extrem de ridicate.[168] Cea mai rece lună este ianuarie (februarie pe litoral); cea mai călduroasă este de obicei iulie. Sunt frecvente diferențele mari de temperatură. În timpul iernii, temperaturile se răcesc, atât de la sud la nord, cât și de la vest la est. Verile pot fi destul de călduroase, chiar și în Siberia.[169] Zonele din interiorul continentului sunt cele mai uscate.
Ursul brun este un simbol popular al Rusiei, în special în Occident
De la nord la sud,Câmpia Europei de Est, denumită și Câmpia Rusă, este acoperită cutundra arctică, apoi pădurile de conifere (taiga),pădurile de amestec și de foioase(d), pășune (stepă), și semideșert (malurile Mării Caspice), modificările de vegetație reflectând variațiile climatice. Siberia prezintă o secvență similară, dar acolo predomină taigaua. Rusia are cele mai marirezerve de pădure,[170] cunoscute sub numele de „plămânii Europei”,[171] fiind depășită doar depădurea amazoniană la cantitatea dedioxid de carbon absorbită.
Rusia are oeconomie mixtă cu venituri medii spre ridicate[175] cu resurse naturale enorme, îndeosebițiței(d) și gaze naturale. Estea 12-a economie a lumii după PIB nominal șia șasea dupăparitatea puterii de cumpărare (PPC). De la începutul secolului al XXI-lea, consumul intern mai ridicat și stabilitatea politică au stimulat creșterea economică a Rusiei. Țara a încheiat anul 2008 cu al nouălea an consecutiv de creștere, dar aceasta a încetinit odată cu declinul prețului petrolului și gazelor. PIB real pe cap de locuitor, luâng în calcul PPP era de 19.840 în 2010.[176] Creșterea a fost în principal alimentată de bunurile și serviciile netranzacționate pentru piața internă, și nu de petrol și exporturile de resurse minerale.[99] Salariul mediu nominal în Rusia era de 967 de dolari pe lună la începutul lui 2013, o creștere de la valoarea de 80 de dolari din 2000.[177][178] În mai 2016, salariul mediu nominal lunar scăzuse însă la 450 de dolari pe lună,[179] și impozitarea veniturilor individuale se făcea la o cotă de 13 pentru majoritatea veniturilor.[180] Circa 19,2 milioane de ruși trăiausub limita sărăciei în 2016,[181] o creștere semnificativă de la 16,1 milioane în 2015.[95] Șomajul în Rusia era de 5,4 % în 2014, o scădere de la circa 12,4 % în 1999.[182] Oficial, circa 20–25 % din populația Rusiei este clasificată dreptclasă de mijloc; unii economiști și sociologi consideră însă că această cifră este exagerată și că fracția reală este pe la 7 %.[183] După Statele Unite, Uniunea Europeană și alte țări au impussancțiuni economice dupăanexarea Crimeei, fapt care, combinat cu scăderea prețului petrolului, a dus la scăderea drastică a clasei de mijloc rusești.[184][185]
PIB-ul Rusiei ajustat după paritatea puterii de cumpărare (PPP) din 1989 (îndolari internaționali(d) ajustați după puterea de cumpărare și inflație la prețurile din 2013).
Petrolul, gazele naturale, metalele și lemnul reprezintă peste 80 % din exporturile Rusiei.[99] Din 2003, exporturile de resurse naturale au început să-și piardă din importanța economică după ce piața internă s-a întărit considerabil. În 2012, sectorul petrol-gaze reprezenta 16 % dinPIB, 52 % din veniturile la bugetul federal și peste 80 % din totalul exporturilor.[186][187][188] Veniturile din exporturile de petrol au permis Rusiei să-și crească rezervele valutare de la 12 miliarde de dolari în 1999 la 597,3 miliarde de dolari la. În aprilie 2017, rezervele valutare ale Rusiei scăzuseră însă la 332 miliarde de dolari.[189] Politica macroeconomică a ministrului de finanțeAlexei Kudrin(d) a fost una prudentă și solidă, veniturile excedentare fiind stocate înFondul de Stabilizare al Rusiei(d).[190] În 2006, Rusia își plătise o parte din uriașele ei datorii istorice,[191] rămânând cuuna din cele mai mici datorii externe dintre marile economii.[192] Fondul de Stabilizare a ajutat Rusia să iasă dincriza financiară globală într-o stare mult mai bună decât se așteptaseră mulți experți.[190]
Un cod fiscal mai simplificat, adoptat în 2001, a redus povara fiscală asupra oamenilor și a crescut dramatic veniturile statului.[193] Rusia are ocotă unică de impozitare(d) de 13 %, fiind astfel al doilea cel mai atrăgător sistem de impozitare personală pentru persoane individuale, după Emiratele Arabe Unite.[194] PotrivitBloomberg, Rusia este considerată mult înaintea majorității celorlalte țări cu resurse bogate, la capitolul dezvoltare economică, cu o lungă tradiție a educației, științei și industriei.[195] Țara are o mai mare proporție de absolvenți de învățământ superior decât orice altă țară din Eurasia.[196]
La, Rusia șiChina au semnat o înțelegere comercială cu gaze naturale în valoare de 400 de miliarde de dolari. Începând cu 2019, Rusia intenționează să furnizezegaze naturale Chinei pentru următorii 30 de ani.
Dezvoltarea economică a țării a fost una dezechilibrată geografic, regiunea Moscova contribuind cu opondere foarte mare(d) la PIB-ul țării.[197]S-a observat și o inegalitate a veniturilor gospodăriilor, Credit Suisse găsind distribuția averilor rușilor mult mai extremă decât la alte țări, disparitatea fiind atât de mare încât „merită un loc într-o categorie separată”.[198][199]O altă problemă este modernizarea infrastructurii, îmbătrânită și inadecvată după neglijarea ei în anii 1990; guvernul a afirmat că va investi 1 bilion de dolari în dezvoltarea infrastructurii până în 2020.[200] În decembrie 2011, Rusia a fost primită în Organizația Mondială a Comerțului după 18 ani de dialog, ceea ce îi permite să aibă acces mai larg la piețele externe.[201] Unii analiști estimează că apartenența la OMC ar putea ajuta economia Rusiei să crească cu până la 3% pe an.[202] Rusia se este a doua cea mai coruptă țară din Europa (după Ucraina), conformIndicelui Percepției Corupției. Camera de Comerț Ruso-Norvegiană a identificat corupția drept „una din cele mai mari probleme cu care se confruntă companiile, atât rusești cât și străine”.[203] Corupția în Rusia este percepută drept o problemă importantă,[204] cu impact asupra tuturor aspectelor vieții, inclusiv înadministrația publică(d),[205][206]aplicarea legii(d),[207]sănătate(d)[208] șieducație(d).[209] Fenomenul corupției este puternic înrădăcinat ca model istoric de guvernare publică în Rusia și este pus pe seama slăbiciunii generale astatului de drept în Rusia.[205] Conform rezultatelor din 2016 aleIndicelui de Percepție a Corupției calculat deTransparency International, Rusia s-a clasat pe locul 131 din 176 de țări studiate, cu un punctaj de 29.[210]
Banca centrală rusă și-a anunțat în 2013 planurile de a lăsa liber cursul rublei în 2015. Conform unui test de stress efectuat de banca centrală, sistemul financiar rus ar putea suporta o scădere a valorii monedei cu 25–30 % fără intervenții majore ale băncii centrale. Economia Rusiei a intrat însă în stagnare spre sfârșitul lui 2013 și, pe lângăRăzboiul din Donbass, este amenințată de intrarea în stagflație, o creștere lentă însoțită de inflație mare. Declinul recent al rublei rusești a crescut costurile cu care companiile rusești își plătesc dobânzile în dolari americani și în alte valute străine care s-au întărit în raport cu rubla; astfel, companiile rusești trebuie să plătească mai mult în venituri în rublă pentru a-și plăti creditorii în dolari sau în alte valute.[211] În martie 2016, rubla se devalorizase cu peste 50 de procente din iulie 2014.[212] După ce inflația scăzuse la 3,6 % în 2012, cea mai scăzută de la pierderea controlului asupra Uniunii Sovietice, inflația a sărit la aproape 7,5 % în 2014, ceea ce a determinat banca centrală să-și crească rata împrumuturilor la 8 % de la 5,5 % în 2013.[213][214][215] Într-un articol publicat în octombrie 2014 înBloomberg Business Week, se afirma că Rusia a început să-și mute din ce în ce mai mult economia spre China ca răspuns la tensiunile financiare crescânde de după anexarea Crimeei și sancțiunile economice occidentale.[216]
Există multe estimări diferite ale costului efectiv al corupției.[217] Conform statisticilor oficiale ale guvernului, publicate de Rosstat, „economia subterană” ar reprezenta doar 15 % din PIB-ul Rusiei din 2011, cuprinzând aici salarii nedeclarate (pentru a evita plata impozitelor și contribuțiilor sociale) și alte tipuri de evaziune fiscală.[218] Conform estimărilor Rosstat, corupția reprezenta în 2011 numai 3,5 până la 7 % din PIB. Spre comparație, experți independenți avansează cifre de până la 25 % din PIB-ul Rusiei.[219] Un raport al Băncii Mondiale plasează această cifră pe la 48%.[220] Există și o schimbare a principalului obiectiv al mitei: anterior, oficialii luau mită pentru a închide ochii la infracțiuni, dar acum iau mită doar pentru a-și face datoria.[221]
În cele din urmă, populația rusă este cea care plătește pentru această corupție, prin creșteri rapide ale prețurilor locuințelor, apei, gazelor și energiei electrice, care depășesc semnificativ rata inflației, și sunt un rezultat direct al corupției masive la cel mai înalt nivel.[222] În ultimii ani, reacția la corupție s-a schimbat: din al doilea mandat al lui Putin, foarte puține cazuri de corupție au fost subiect de scandal. Sistemul lui Putin se remarcă prin amestecul omniprezent și fățiș între serviciile publice și afaceri, precum și prin utilizarea de rude, prieteni și cunoștințe pentru a beneficia de cheltuieli bugetare și a prelua proprietatea statului.[217]
Pe, au avut locproteste(d) împotriva corupției din guvernul federal rus, simultan în mai multe orașe din țară.[223] Acestea au fost declanșate de lipsa de reacție adecvată din partea autorităților ruse la publicarea filmului de investigațieNu-i spune Dimon(d), care a acumulat mai mult de 20 de milioane de vizualizări pe YouTube.[224]
Peste două milioane de vehiculeLada Riva au fost produse din 1980 până în 2010OLada Vesta.Lada este marcaAvtoVAZ, cel mai mare producător rus de autovehicule.
Suprafața totală cultivată în Rusia este estimată la 1.237.294 km², a patra din lume.[225] Din 1999 până în 2009, agricultura Rusiei a crescut în mod constant,[226] și țara s-a transformat dintr-un importator de cereale în al treilea cel mai mare exportator de cereale, după UE și Statele Unite ale Americii.[227] Producția de carne a crescut de la 6,813,000 tone în 1999 la 9.331.000 de tone în 2008, și continuă să crească.[228]
Această restaurare a agriculturii a fost susținută de o politică de creditare a guvernului, ajutând atât fermierii individuali cât și marile societăți agricole privatizate care au fost odatăcolhozurile sovietice și care încă dețin cea mai mare parte a terenurilor agricole.[229] Fermele mari se concentrează în principal pe producția de cereale și pecreșterea animalelor(d),gospodăriile private mici(d) produc cea mai mare parte a cartofilor, legumelor și fructelor din țară.[230]
Deoarece Rusia are ieșire la trei oceane (Atlantic, Arctic și Pacific), flotele de pescuit rusești constituie un mare producător de pește. Rusia a capturat 3,191,068 de tone de pește în 2005.[231] Atât exporturile cât și importurile de pește și produse marine au crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la $2,415 și respectiv la $2,036 milioane de euro, respectiv, în 2008.[232]
Întinsă de la Marea Baltică la Oceanul Pacific, Rusia are mai mult de o cincime din pădurile lumii, ceea ce o face să fie cea mai împădurită țară din lume.[170][233] Cu toate acestea, potrivit unui studiu din 2012 alOrganizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite și Guvernul Federației Ruse,[234] considerabilul potențial al pădurilor rusești este subexploatat și cota Rusiei în comerțul mondial cu produse forestiere este mai mică de patru la sută.[235]
Rusia este pe locul al treilea în clasamentulproducătorilor de energie electrică(d) din lume[242] și pe al 5-lea în cel alproducătorilor de energie din surse regenerabile(d), în special pe baza producțieihidrocentralelor.[243] Mari cascade dehidrocentrale sunt construite în Rusia Europeană de-a lungul râurilor mari ca Volga. Partea asiatică a Rusiei dispune și ea de un număr mare de hidrocentrale; cu toate acestea, giganticul potențial hidroenergetic al Siberiei și al Orientului Îndepărtat Rus rămâne în mare măsură neexploatat.
Rusia a fost prima țară care a dezvoltat energia nucleară civilă și a construitprima centrală nucleară(d) din lume. În prezent, țara este pe locul al patrulea dupăproducția de energie nucleară,[244] toatăenergia nucleară din Rusia fiind gestionată de către societatea de statRosatom(d). Acest sector se dezvoltă rapid, cu scopul de a crește cota totală de energie nucleară de la actualul nivel de 16,9 % la 23 % până în 2020. Guvernul rus intenționează să aloce 127 de miliarde de ruble ($5.42 miliarde de euro) pentru un program federal dedicat următoarei generații de tehnologie nucleară.[245]
În luna mai 2014, într-o vizită de două zile la Shanghai, președintele Putin a semnat un contract în numele Gazpromului prin care gigantul energetic rus urma săaprovizioneze China cu 38 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Construcția unei conducte care să faciliteze înțelegerea a fost convenită, în condițiile în care Rusia urma să contribuie cu 55 de miliarde de dolari la costul proiectului, iar China cu 22 demilitarde, în ceea ce Putin a descris ca fiind „cel mai mare proiect de construcție pentru următorii patru ani”. Gazele naturale trebuie să înceapă a fi livrate cândva între 2018 și 2020 și să continue timp de 30 de ani, China plătind pentru aceasta 400 de miliarde de dolari.[246]
Transportul feroviar în Rusia este cea mai mare parte monopol de stat administrat deCăile Ferate Ruse. Compania reprezintă peste 3,6 % din PIB-ul Rusiei și gestionează 39 % din traficul total de mărfuri (inclusiv conducte) și peste 42 % din traficul de călători.[247] Lungimea totală a liniilor de cale ferată des utilizate depășește 85.500 km,[247] a doua după Statele Unite ale Americii. Peste 44.000 km de linie suntelectrificați,[248] cel mai mare număr din lume, și, în plus, există peste 30.000 km de linii nepublice. Spre deosebire de cele mai multe rețele feroviare din lume, căile ferate rusești utilizeazăecartamentul larg de1.520 mm, cu excepția celor 957 km de peInsula Sahalin, unde se folosește ecartamentul îngust de1.067 mm. Cea mai renumită cale ferată din Rusia esteTranssiberiana (Transsib), care deține recordul numărului de fuse orare traversate, cu 7, precum și pe cel de cea mai lungă linie deservită permanent din lume, Moscova-Vladivostok (9.259 km), Moscova–Pyongyang (10.267 km)[249] șiKiev–Vladivostok (11.085 km).[250]
Mare parte din căile navigabile interioare ale Rusiei, care totalizează 102.000 km, sunt realizate pe râuri sau lacuri naturale. În partea europeană a țării, rețeaua de canale conectează bazinele râurilor mari. Capitala Rusiei, Moscova, este uneori numită „portul de la cinci mări”, din cauza legăturilor sale navigabile cu Marea Baltică,Marea Albă, Marea Caspică,Marea Azov șiMarea Neagră.
De obicei, marile orașe rusești au sisteme bine dezvoltate de transport public, cu cele mai frecvente varietăți de vehicule în exploatare fiind autobuzul,troleibuzul și tramvaiul. Șapte orașe din Rusia, și anumeMoscova,Sankt Petersburg,Nijni Novgorod,Novosibirsk,Samara,Ekaterinburg,Kazan, au rețele subterane de metrou, în timp ceVolgogradul dispune de un metrotram. Lungimea totală a metrourilor din Rusia este 465,4 km.Metroul din Moscova șicel din Sankt Petersburg sunt cele mai vechi din Rusia, deschise în 1935 și, respectiv, 1955. Aceste două sunt printre cele mai rapide șimai aglomerate sisteme de metrou din lume, iar unele dintre ele sunt renumite pentru decorațiunile bogate și unice ale stațiilor lor, o tradiție comună în metrourilor și căilor ferate de suprafață rusești.
În secolul al XX-lea, o serie deingineri aerospațiali sovietici(d), inspirat de operele fundamentale ale luiNikolai Jukovski,Serghei Ceaplîghin și ale altora, au proiectat multe sute de modele de aeronave civile și militare și au fondat o serie deKB-uri (Birouri deConstrucție) care constituie acum cea mai mare parte aCorporației Unite a Avioanelor(d). Printre celebrele avioane rusești se numără seria de aeronave civileTu, avioanele de luptăSu șiMiG, elicopterele din seriileKa(d) siMi(d). Multe modele de avioane rusești sunt pelista celor mai produse de avioane(d) din istorie.
Tancurile de luptă rusești celebre au fostT34, cel mai produs tip de tanc din al Doilea Război Mondial,[257] și alte tancuri din seria T, inclusiv cel mai produs tanc din istorie,T54/55.[258]AK47 șiAK74 ale luiMihail Kalașnikov constituie cel mai utilizat tip depușcă de asalt din lume—atât de mult încât s-au fabricat mai multe puști de tip AK-tip decât toate celelalte tipuri la un loc.[259]
Cu toate aceste realizări, cu toate acestea, de la sfârșitul epocii Sovietice Rusia a rămas în urma Occidentului la o serie de tehnologii, mai ales cele legate deconservarea energiei și producția debunuri de consum. Criza din anii 1990 a dus la reducerea drastică a sprijinului de stat pentru știință și lamigrația masivă a forței de muncă intelectuale din Rusia.
În anii 2000, pe valul unui nou boom economic, situația științelor și tehnologiei în Rusia s-a îmbunătățit, iar guvernul alansat o campanie(d) care vizează modernizarea șiinovația. Președintele rus Dmitri Medvedev a formulat prioritățile de vârf ale țării, în dezvoltarea tehnologică:
Dupăprăbușirea Uniunii Sovietice, unele programe de explorare spațială finanțate de stat, inclusiv programul navetei spațialeBuran, au fost anulate sau amânate, în timp ce participarea industriei spațiale rusești la activități comerciale și de cooperare internațională s-au intensificat.În zilele noastre, Rusia este cel mai mare lansator de sateliți.[262] După ce programul americanSpace Shuttle s-a încheiat în 2011,rachetele Soiuz au devenit singurul furnizor de servicii de transport pentru astronauții de peStația Spațială Internațională. Roscosmos dezvoltă și nava spațialăFederația(d), pentru a înlocui navetele învechite Soiuz, și care ar putea transporta misiuni umane pe orbita lunară în preajma lui 2025.[263]
În Rusia, aproximativ 70 % din apa potabilă provine din apele de suprafață și 30 % din apele subterane. În 2004, sistemele de alimentare cu apă aveau o capacitate totală de 90 de milioane de metri cubi pe zi. Utilizarea medie rezidențială de apă era de 248 de litri pe cap de locuitor pe zi.[264] O pătrime din resursele mondiale de apă dulce de suprafață șisubterană se situează în Rusia. Sectorul rețelelor de apă este una dintre cele mai mari industrii din Rusia care deservesc întreaga populație a țării.
Districtele federale după densitatea populației. Populația este mai densă în partea europeană a țării, cu climat mai blând, cu centrele cele mai mari în Moscova, Sankt Petersburg și alte orașe.[265]
EtniciiRuși compun 81 % din populația țării.[266] În Federația Rusă trăiesc însă și multe minorități importante. În total, 160 de grupuri etnice și popoare autohtone diferite trăiesc în interiorul granițelor sale.[267] Deși populația Rusiei este relativ mare,densitatea este scăzută din cauza dimensiunilor enorme ale țării. Populația este mai densă înRusia Europeană, în apropiere deMunții Ural, și în sud-vestul Siberiei. 73 % din populație trăiește în zone urbane, în timp ce 27 % trăiește în mediul rural.[268] Rezultatelerecensământului din 2010(d) arată o populație totală de 142.856.536 de locuitori.[269]
Populația Rusiei a atins apogeul de 148.689.000 în 1991, chiar înainte dedestrămarea Uniunii Sovietice. A trecut apoi printr-un declin rapid, începând cu mijlocul anilor 1990.[270] Declinul a încetinit până aproape de stagnare în ultimii ani, din cauza scăderiimortalității, creșteriinatalității și creșteriiimigrației.[271]
În 2009, Rusia a înregistrat o creștere anuală a populației, pentru prima dată în cincisprezece ani, cu un număr total de 10.500.[271] 279.906 de migranți au sosit în Federația Rusă, în același an, din care 93 % din țărileCSI.[271] Numărul de emigranți ruși a scăzut constant, de la 359,000 în 2000 la 32.000 în 2009.[271] Există, de asemenea, un procent estimat de 10 milioane deimigranți ilegali(d) din state ex-sovietice.[272] În Rusia trăiesc aproximativ 116 milioane de etnici ruși[267] și aproximativ 20 de milioane de etnici ruși trăiesc în afara Rusiei în fostele republici ale Uniunii Sovietice,[273] cea mai mare parte în Ucraina și Kazahstan.[274]
Recensământul din 2010(d) a înregistrat 81 % din populație ca fiindetnici rusi, și 19 % de alte etnii:[266] 3,7 %tătari; 1,4 %ucraineni(d); 1,1 %bașkiri; 1 %ciuvași; 11,8 % altele nespecificate. Conform recensământului, 84,93 % din populația rusă aparține grupurilor etnice europene (slavi, germanici, finici ne-ugrici(d), greci și altele). Aceasta reprezintă o scădere față de anul 2002, când aceștia constituiau mai mult de 86 % din populație.[266]
Rata de natalitate în Rusia este mai mare decât în majoritatea țărilor europene (13,3 nașteri la 1000 de persoane în 2014[271] în comparație cu mediaUniunii Europene de 10,1 la 1000),[275] dar rata deceselor este și ea substanțial mai mare (în 2014, rata deceselor în Rusia era de 13,1 la 1000 de persoane[271] în comparație cu media UE de 9,7 la 1000).[275] Ministerul rus al Sănătății și Afacerilor Sociale a prezis că, până în 2011, rata deceselor urma să fie egală cu rata natalității din cauza creșterii fertilității și scăderii mortalității.[276] Guvernul pune în aplicare o serie de programe concepute pentru a crește rata natalității și a atrage mai mulți migranți. Alocațiile lunare pentru copii au fost dublate la echivalentul a 55 de dolari, și o plată unică de 9200 de dolari se oferă din 2007 femeilor care au un al doilea copil.[277]
În 2006, în încercarea de a compensa declinul demografic al țării, guvernul rus a început simplificarea legilor de imigrare și a lansat un program de stat „de acordare de asistență pentru imigrația voluntară a etnicilor ruși din fostele republici sovietice”.[278] În 2009, Rusia a înregistrat cea mai mare rată a natalității de la dizolvarea Uniunii Sovietice.[271][279] În 2012, rata natalității a crescut din nou. Rusia a înregistrat 1.896.263 de nașteri, cel mai mare număr din 1990, și chiar a depășit numărul anual de nașteri din perioada 1967-1969, cu o rată totală a fertilității de aproximativ 1,7, cea mai mare din 1991.
În august 2012, în timp ce țara avea parte de prima creștere demografică din anii 1990, președintele Putin a declarat că populația Rusiei ar putea ajunge la 146 de milioane până în 2025, în principal ca urmare a imigrației.[280]
Rusia este un stat multinațional cupeste 170 de grupuri etnice(d) recunoscute ca naționalități; populațiile din aceste grupuri variază enorm, de la milioane (de exemplu, ruși și tătari) la sub 10.000 (de exemplu,sami șiinuiți).[294]
Zona undelimba rusă este vorbită ca limbă oficială sau este vorbită ca prima sau a doua limbă de peste 30 % din populație.
Cele 160 de grupuri etnice din Rusia vorbesc 100 de limbi.[7] Conform Recensământului din 2002, 142,6 de milioane de oameni vorbesc limba rusă, urmată detătară cu 5,3 milioane de vorbitori și deucraineană, cu 1,8 milioane.[295] Limba rusă este singura limbă oficială de stat, dar Constituția acordărepublicilor individuale dreptul de a stabili propriile lor limbi de stat în plus față de limba rusă.[296]
Pictură de Ivan Eggink înfățișându-l pe Vladimir ascultând preoți ortodocși, în timp ce solulpapal stă deoparte nemulțumitBotezul lui Vladimir, frescă deViktor Vasnețov
Rușii au practicatcreștinismul ortodox(d) începând cu secolul al X-lea. În conformitate cu tradițiile istorice ale Bisericii Ortodoxe,creștinismul a fost adus mai întâi pe teritoriul modern alBelarusului, Rusiei șiUcrainei deSfântul Andrei, primulapostol al luiIsus din Nazaret.[325] ConformCronicii primare,creștinarea definitivă aRusiei Kievene datează din anul 988 (anul este contestat[326]), atunci cândVladimir cel Mare a fost botezat înChersonesus și a început să-și boteze familia și pe oamenii dinKiev. Cele două evenimente sunt în mod tradițional denumite „botezul Ruteniei” (înrusăКрещение Руси, înucraineanăХрещення Русі) în literatura rusă și ucraineană. Mare parte din populația rusă, ca și alte popoare slave, au păstrat timp de secole o dublă credință (dvoeverie), în religia autohtonă și în creștinismul ortodox.
Astfel, URSS a devenit una dintre primele țăricomuniste care au proclamat, ca un obiectiv ideologic,eliminarea religiei[328] și înlocuirea acesteia cu unateism universal.[329][330] Guvernul comunist ridiculiza religiile și credincioșii, și propaga ateismul în școli.[331] Confiscarea proprietăților ecleziastice a fost de multe ori bazată pe acuzații de acumulare ilegală de avere.
Ateismul de stat în Uniunea Sovietică era cunoscut în limba rusă cagosateizm,[328] și se baza pe ideologiamarxist–leninistă.Ateismul marxist–leninist(d) susține în mod constant controlul, suprimarea, și eliminarea religiei. În termen de aproximativ un an de la revoluție, statul aexpropriat toate proprietățile bisericii, inclusiv bisericile însele și, în perioada 1922-1926, 28 deepiscopi ortodocși ruși și peste 1200 depreoți au fost uciși. Mai mulți au fost persecutați.[332] După prăbușirea Uniunii Sovietice, a venit o reînnoire a religiilor în Rusia, și printre slavi, au apărut diverse mișcări în afară de creștinism, inclusivrodnoveria (reconstrucționism al păgânismului slav),anastasianismul (cedrii sunători)(d),hinduismul,[333]șamanismul siberian(d)[334] și alte religii.
În prezent, nu există niciun recensământ oficial al religiilor din Rusia, iar estimările sunt bazate numai pe sondaje. În 2012, organizația de cercetare Sreda a publicat Arena Atlas, o enumerare detaliată a populațiilor și naționalităților religioase din Rusia, pe baza unui sondaj pe un eșantion mare răspândit prin toată țara. Ei au descoperit că 46,8 % dintre ruși se declarau creștini (dintre care 41 % ortodocși, 1,5 % creștini pur și simplu sau afiliați la alte biserici decât cea ortodoxă rusă, 4,1 % creștini neafiliați, și mai puțin de 1 % catolici și protestanți), în timp ce 25 % erauspirituali, dar nereligioși(d), 13 % erau atei, 6,5 % eraumusulmani, 1,2 % erau adepți ai „religiilor tradiționale în cinstea zeilor și strămoșilor” (inclusiv rodnoveria,tengrismul și altereligii etnice(d)), și 0,5 %budiști tibetani. Cu toate acestea, mai târziu în acel an,Levada Center(d) estima că 76 % dintre ruși erau foști creștini,[335] iar în iunie 2013, Public Opinion Foundation[336] estimează că 65 % din populație era creștină. Aceste constatări sunt în conformitate cu estimărilePew Research Center(d) din 2011 conform cărora 73,6 % dintre ruși erau creștini,[337] precum și cu sondajeleCentrului Rus de Cercetare a Opiniei Publice(d) (VCIOM) din 2010 (~77 % creștini),[338] și al lui Ipsos MORI din 2011 (69 %).[339]
Cea mai recentă constatare aPew Research Center(d) a fost că, în 2015, 71 % din populația Rusiei sa declara ortodoxă, 15 %neafiliată religios—o categorie care includeatei,agnostici și cei care descriu religia drept „niciuna anume(d)”, 10 % musulmani, și 2 % alți creștini, în timp ce 1 % aparțin altor religii.[340]Neafiliații religioși se împărțeau între 4 % atei, 1 %agnostici și 10 % canicio religie anume(d).[337] Studiul menționa că, în timpul regimului comunist, represiunea religiei era larg răspândită, și se sprijina pelegislația sovietică anti-religioasă(d); în 1991, 37 % din populația Rusiei era ortodoxă. Dupădizolvarea Uniunii Sovietice, apartenența la Biserica Ortodoxă a crescut substanțial și în 2015 aproximativ 71 % din populația Rusiei se declara ortodoxă, cota neafiliatilor religioși scăzând de la 61 % în 1991 la 18 % în 2008.[341]
Creștinismul ortodox,islamul,iudaismul,budismul și religiile etnice sunt recunoscute ca religii tradiționale ale Rusiei, alcătuind „moștenirea istorică” a țării.[342]
Datând de lacreștinarea Rusiei Kievene în secolul al X-lea, ortodoxia rusă este religia dominantă a țării; există însă și confesiuni creștine mai mici, cum ar fi catolicii,armenii gregorieni și diferitele biserici protestante. Biserica Ortodoxă Rusă a fost biserica de stat înainte de Revoluție și rămâne cel mai mare corp religios din țară. Un procent estimat la 95 % parohiile ortodoxe înregistrate aparțin Bisericii Ortodoxe Ruse, existând un număr mai mic de alte Biserici Ortodoxe.[343] Cu toate acestea, marea majoritate a credincioșilor ortodocși nu merg la biserică în mod regulat. Paștele este cea mai populară sărbătoare religioasă în Rusia, fiind sărbătorită de un mare segment al populației ruse, inclusiv de un mare număr dintre cei nereligioși. Mai mult de trei sferturi din populația rusă sărbătoresc Paștele făcând prăjituri tradiționale de Paște, ouă colorate șipască(d).[344]
Budismul este tradițional în trei regiuni din Federația Rusă:Buriatia,Tuva, șiKalmîkia. Potrivit diferitelor rapoarte, proporția denereligioși din Rusia este între 16 % și 48 % din populație.[346] Conform unor studii recente, procentul de atei a scăzut semnificativ de-a lungul deceniilor, după dizolvarea Uniunii Sovietice.[347][348]
În chestiuni culturale și sociale, Vladimir Putin a colaborat îndeaproape cu Biserica Ortodoxă Rusă.Patriarhul Chiril al Moscovei, capul Bisericii, a susținut candidatura sa în 2012. Steven Myers relatează: „biserica, odinioară puternic reprimată, a ieșit din colapsul sovietic ca fiind una dintre cele mai respectate instituții... Acum Chiril i-a condus pe credincioși direct într-o alianță cu statul.”[349] Mark Woods oferă exemple concrete de cum Biserica subPatriarhul Chiril al Moscovei a sprijinit expansiunea puterii rusești în Crimeea și estul Ucrainei.[350] În sens mai larg,New York Times relata în septembrie 2016 că politica Bisericii sprijină apelul făcut de Kremlin social-conservatorilor:
Aprig dușman al homosexualității și al oricărei încercări de a pune drepturile individuale mai presus de privilegiile familiei, comunității sau națiunii, Biserica Ortodoxă Rusă ajută la proiectarea imaginii Rusiei ca aliat natural al tuturor celor care tânjesc după o lume iliberală, ferită de valul globalizării, multiculturalismului, drepturile femeilor și ale homosexualilor.[351]
Pe, pentru prima dată,Comisia Statelor Unite privind Libertatea Religioasă Internațională(d) (USCIRF) a clasificat Rusia ca fiind una dintre țările care încalcă cel mai grav libertatea religioasă, recomandând în raportul anual pe 2017 ca guvernul SUA să considere Rusia o „țară de interes special” conform Legii Libertății Religioase Internaționale și să negocieze pentru libertatea religioasă. Raportul afirmă: „—este singurul stat care nu numai că și-a intensificat permanent reprimarea libertății religioase de când USCIRF a început monitorizarea, dar și-a și extins politicile represive....variind de la hărțuiri administrative la încarcerări arbitrare și execuții extrajudiciare, sunt puse în aplicare într-un mod care este sistematic, neîntrerupt, și evident.”[352] Pe,raportorul special al ONU(d) privind Libertatea de Opinie și de ExprimareDavid Kaye(d), raportorul special al ONU privind Libertățile de Întrunire Pașnică și de AsociereMaina Kiai(d), și raportorul special al ONU privind Libertatea de Religie și Credință,Ahmed Shaheed(d) au condamnat felul în care Rusia îi tratează pe martorii lui Iehova.[353] Multe alte țări și organizații internaționale au vorbit despre abuzurile religioase ale Rusiei.[354][355] În Federația Rusă Martorii lui Iehova sunt persecutați începând cu 2017 fără o motivație clară, ceea ce aduce aminte deInchiziție.[356][357]
În 2025 populația Rusiei este majoritar nereligioasă.[358]
O clinică mobilă utilizată pentru a oferi asistență medicală în stații de cale ferată îndepărtate
Constituția rusă garantează,îngrijire sanitară universală(d) pentru toți cetățenii săi.[359] În practică, cu toate acestea, accesul la serviciile sanitare este parțial limitat, din cauzaobligativității înregistrării(d).[360] Rusia are mai mulți medici, spitale, și angajați sanitari decât aproape orice altă țară din lume pe cap de locuitor,[361] dar, cu toate acestea, de la dizolvarea Uniunii Sovietice, starea de sănătate a populației ruse a scăzut considerabil ca urmare a schimbărilor sociale, economice, și în stilul de viață;[362] Tendința s-a inversat abia în ultimii ani, speranța medie de viață crescând cu 5,2 ani pentru bărbați și de 3,1 ani pentru femei între 2006 și 2014.[363]
Din cauza actualeicrize financiare ruse declanșată în 2014, reducerile majore ale cheltuielilor de sănătate au dus la un declin al calității serviciilor din sistemul medical de stat. Aproximativ 40 % dintre facilitățile medicale de bază au mai puțini angajați decât ar trebui să aibă, celelalte fiind închise. Timpul de așteptare pentru tratament a crescut, iar pacienții sunt obligați să plătească pentru mai multe servicii care anterior erau gratuite.[364][365]
În 2014, speranța medie de viață în Rusia era de 65,29 de ani pentru bărbați și 76,49 de ani pentru femei.[363] Cel mai mare factor care contribuie la speranța de viață relativ scăzută a bărbaților este rată mare de mortalitate în rândul bărbaților de vârstă activă. Decesele apar mai ales din cauze care pot fi prevenite, cum ar fi alcoolismul, fumatul, accidentele rutiere și crimele violente.[271] Ca urmare, Rusia are una dintreponderile de gen(d) cele mai înclinate spre femei din lume, cu o medie de 0,859 bărbați pentru fiecare femeie.[99]
Rusia are cel mai mare număr de absolvenți de colegiu sau mai mare în termeni de procent din populație din lume, cu 54 %.[366] Rusia are un sistem deeducație gratuită(d), garantat pentru toți cetățenii deConstituție,[367] deși admiterea la unitățile de învățământ superior subvenționate este extrem de competitivă.[368] Ca un rezultat al marelui accent pus pe știință și tehnologie în educație, cercetările făcute în Rusia în domeniile medical, matematic, științific și al cercetării aerospațiale este, în general, de ordin înalt.[369]
Începând cu anul 1990, s-a introdus educația școlară de 11 ani. Educația în școlile secundare de stat secundar este gratuită. Educația universitară este gratuită, cu unele excepții. O parte substanțială a studenților sunt înscriși la studii subvenționate complet, dar multe instituții de stat au început să ofere și ele locuri cu taxă.[370]
Potrivit QS World University Rankings pe 2018, instituția de învățământ rusă cu cel mai înalt rang esteUniversitatea de Stat din Moscova, clasată pe locul 95 în lume.
Bucătăria rusă(d) utilizează pe scară largă pește, carne de pasăre, ciuperci, fructe de padure, miere. Culturile desecară, grâu,orz șimei(d) oferă ingredientele pentru diverse sortimente de pâine,clătite(d) și cereale, precum și pentrucvas, bere și vodcă.Pâinea neagră(d) este destul de populară în Rusia, în comparație cu restul lumii. Supele aromate și tocanele suntsupa de varză(d),ciorbele(d),uha(d),soleanka(d) șiokroșka(d).Smântâna se adaugă de multe ori la supe și salate.Piroșki,blini(d) șisîrniki(d) sunt variante locale ale clătitelor.Puiul Kiev(d),pelmeni șifrigăruile sunt feluri de mâncare populare din carne, ultimele două fiind de origine tătărească și, respectiv, caucaziană. Alte preparate din carne sunt sarmalele(golubțî(d)), de obicei umplute cu carne.[371] Ca salate, existăsalata à la russe(d) (numită în Rusia „salată Olivier”),Vinegret(d) șiheringul în haină de blană(d).
Cu schimbarea de valori impusă de ideologia comunistă, tradiția de conservare a fost întreruptă. Societățile independente de conservare a patrimoniului, chiar și cele care apărau doar monumentele laice, cum ar fi OIRU din Moscova, au fost desființate până la sfârșitul anilor 1920. O nouă campanie antireligioasă, lansată în 1929, a coincis cu colectivizarea țăranilor; distrugerea bisericilor din orașe a atins punctul culminant în jurul anului 1932. Multe biserici au fost demolate, inclusivCatedrala Hristos Mântuitorul din Moscova. Numai In Moscova, pierderile între 1917-2006 sunt estimate la peste 640 de clădiri notabile (inclusiv 150 până la 200 de monumente istorice, dintr-un inventar total de 3.500) – unele au dispărut complet, altele au fost înlocuite cu replici de beton.
În 1955, un nou lider sovietic,Nikita Hrușciov, a condamnat „excesele” fostei arhitecturi academice,[374] și sfârșitul erei sovietice a fost dominat defuncționalismul arhitectural(d) simplu. Aceasta a ajutat oarecum la rezolvarea problemei locuințelor, dar a creat un număr mare de clădiri de valoare arhitecturală scăzută, în contrast cu stilurile anterioare luminoase.În 1959, Nikita Hrușciov a lansat propria lui campanie antireligioasă(d). Prin 1964, peste 10 mii de biserici din 20 de mii au fost închise (mai ales în zonele rurale) și multe au fost demolate. Din 58 de mănăstiri și schituri ce funcționau în 1959, doar șaisprezece ani mai rămăseseră în 1964; din cele cincizeci de biserici ce funcționau la Moscova în 1959, treizeci au fost închise și șase demolate.
MonumentulEcaterinei cea Mare din Sankt Petersburg, realizat de sculptorul Mihail Mikeșin
Pictura rusească timpurie este reprezentată deicoane(d) șifresce, cele două genuri moștenite de laBizanț. Pe măsură ce Țaratul Moscovei se dezvolta,Teofan Grecul,Dionisie șiAndrei Rubliov au devenit nume vitale asociate cu o artă rusească distinctă.
Arhanghelul Mihail (1408) deAndrei Rubliov"Diana, Endymion și Satyrul" (1847,Muzeul Rus) deKarl Briullov(d), o figură cheie în trecerea de la neoclasicismul rus la romantism.
La mijlocul secolului al XIX-lea, grupul de artiștiPeredvijniki(d) (Hoinarii) s-a despărțit de Academie și a inițiat o școală de artă eliberată de restricțiile academice.[376] Aceștia erau pictori preponderentrealiști care au imortalizat identitatea rusă în peisaje cu râuri largi, păduri și poienile de mesteacăn, precum și scene viguroase de gen și portrete robust ale contemporanilor lor. Unii artiști axat pe ilustrând mareanunor te dramatice din istoria rusiei, în timp ce ceilalți s-au întors lacritica socială, expunând situația săracilor și parodiind autoritățile;realismul critic(d) a înflorit sub domnia luiAlexandru al II-lea. Printre realiștii de frunte se numărăIvan Șișkin,Arhip Kuindji,Ivan Kramskoi(d),Vasili Polenov(d),Isaac Levitan,Vasili Surikov,Viktor Vasnetsov,Ilia Repin, șiBoris Kustodiev(d).
Arta sovietică a produs lucrări care erau furios patriotice șianti-fasciste în timpul și dupăal Doilea Război Mondial. Mai multe memoriale de război, marcate de o mare solemnitate reținută, au fost construite în întreaga țară. Artiștii sovietici au combinat adesea inovarea cu realismul socialist, în special sculptoriiVera Muhina,Evgheni Vucetici(d) șiErnst Neizvestnîi(d).
Filosofia rusă a înflorit în secolul al XIX-lea, când a fost definită inițial de opoziția întroccidentaliști(d), care pledau pentru modelele politice și economice occidentale, șislavofili, care insistau pe dezvoltarea Rusiei ca o civilizație unică. Acest din urmă grup îi include peNikolai Danilevski(d) șiKonstantin Leontiev(d), fondatorii aieurasianismului. În dezvoltarea sa de mai târziu, filosofia rusă a fost întotdeauna marcată de o profundă conexiune cu literatura și de interesul față de creativitate, societate, politică și naționalism;cosmismul rus și filozofia religioasă au fost alte zone importante. Filozofi notabili de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fostVladimir Soloviev,Serghei Bulgakov(d),Vladimir Vernadski.
Cinematografia sovietică(d) și, mai târziu, cea rusă, a fost un focar de inovație în perioada imediat următoare lui 1917, care a produs filme de renume mondial, cum ar fiCrucișătorul Potemkin deSerghei Eisenstein.[387] Eisenstein a fost discipol al regizorului și teoreticianuluiLev Kuleșov(d), care a dezvoltatteoria sovietică a montajului de film(d) la prima școală de film din lume, laInstitutul Unional de Cinematografie.Dziga Vertov(d), a cărui teoriekino-glaz—conform căreia aparatul de filmat, ca și ochiul uman, se folosește cel mai bine pentru a explora viața reală—a avut un impact imens asupra dezvoltării filmului documentar și realismului cinematografic. Ulterior, politica de stat a realismului socialist a limitat creativitatea; cu toate acestea, multe filme sovietice în acest stil au avut succes artistic, cum ar fiCeapaev,Zboară cocorii, șiBalada unui soldat.[387]
Sfârșitul anilor 1980 și 1990 au fost o perioadă de criză în cinematografia și animația rusești. Deși regizorii ruși a devenit liberi în a se exprima, subvențiile de stat au fost reduse drastic, ceea ce a avut ca rezultat scăderea numărului de filme produse. Primii ani din secolul al XXI-lea au adus creșteri ale audiențelor și, ulterior, prosperitatea industriei în contextul relansării economice. Nivelurile de producție sunt deja mai mari decât în Regatul Unit și Germania.[390] Veniturile totale de box-office din Rusia erau în 2007 de 565 milioane de dolari, in crestere cu 37 % față de anul precedent.[391] În 2002,Arca rusească(d) a devenit primul film de lung metraj filmat vreodată într-o singură dublă. Tradiția animației sovietic au fost dezvoltată recent de regizori caAleksandr Petrov(d) și studiouri caMelnița Animation(d), iar canalul YouTube care difuzează desenele animateMașa și ursul a ajuns între cele mai urmărite zece de pe platformă.[392]
Deși au existat câteva stații sau canale în perioada sovietică, în ultimele două decenii au apărut multeposturi de radio(d) șicanale de televiziune(d) private. În 2005, a început să emităRussia Today, un post de televiziune de stat în limba engleză, iar în 2007 a fost lansată și ediția sa de limbă arabă,RT Arabic(d). Cenzura șilibertatea presei în Rusia(d) rămân însă și astăzi o problemă principală în media ruse.
Sportivii sovietici și, mai târziu,cei ruși au fost întotdeauna pe primele patru locuri la numărul de medalii de aur câștigate la Jocurile Olimpice de Vară. Gimnaștii, atleții, halterofilii, luptătorii, boxerii, scrimerii, trăgătorii, schiorii, biatloniștii, patinatorii artistici și de viteză au fost în mod constant printre cei mai buni din lume, alături jucătorii echipelor sovietice de baschet, handbal, volei și hochei pe gheață.[393]Jocurile Olimpice de Vară din 1980 s-au ținut la Moscova, în timp ceJocurile Olimpice de Iarnă 2014 au fost găzduite deSoci.
FinalaKHL(d), ligă considerată a doua cea mai bună din lume
Liga Continentală de Hochei(d) (KHL) a fost fondată în 2008 ca succesoare aSuperligii ruse(d). Ea era considerată cea mai puternică ligă de hochei din Europa în 2009,[396] și a doua din lume.[397] Este o ligă profesionistă internațională de hochei destinatăEurasiei și este formată din 29 de echipe, dintre care 21 sunt din Rusia și alte 7 provin dinLetonia,Kazahstan,Belarus,Finlanda,Slovacia,Croația șiChina. KHL este pe locul 4 în Europa la numărul de spectatori.[398]
Bandy, denumit șihochei rusesc, este un alt sport tradițional pe gheață.[399] Uniunea Sovietică a câștigat toateCampionatele Mondiale de Bandy(d) la masculin între 1957-1979,[400] dar și ulterior altele câteva. După dizolvarea Uniunii Sovietice, Rusia a fost mereu una dintre cele mai de succes echipe, câștigând multe campionate mondiale.
Larisa Latînina, care deține în prezent recordul pentru cele mai multe medalii olimpice de aur câștigate de o femeie, a făcut din URSS o forță dominantă în domeniul gimnasticii pentru mulți ani.[403] Astăzi, Rusia domină competițiile degimnastică ritmică prinEvghenia Kanaeva. Medaliatul olimpic cu aur la 50 m și 100 m liberAlexandr Popov este considerat unul din marii înotători de viteză din istorie.[404] Laînot sincron Rusia este cea mai bună din lume, cu aproape toate medalii de aur la jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale fiind obținute de ruși în ultimele decenii.Patinajul artistic este un alt sport popular în Rusia, în specialpe perechi(d) și ladans pe gheață(d). Cu excepția ediției2010(d), medalia de aur a fost câștigată mereu de perechi ruse sau sovietice din 1964.
De la sfârșitul epocii sovietice, tenisul a crescut în popularitate și Rusia a produs o serie de jucători celebri, între careMaria Șarapova. În artele marțiale, Rusia a produs sportivi și luptători deSambo, caFiodor Emelianenko.Șahul este un joc foarte popular în Rusia; din 1927, maeștrii ruși au deținuttitlul mondial la șah aproape continuu.[405]
Jocurile Olimpice de Iarnă 2014 au avut loc la Soci, în sudul Rusiei. În 2016,Raportul McLaren(d) a găsit dovezi aledopajului susținut de stat(d) și ale unei conspirații instituțional pentru a acoperi testele antidopong pozitive ale concurenților ruși.[406] În 1 decembrie 2017, 25 de sportivi fuseseră descalificați și 11 medalii fuseseră reatribuite.
Formula 1 este din ce în ce mai populară în Rusia. În 2010,Vitali Petrov dinVîborg a devenit primul rus care a pilotat în Formula 1, și a fost imediat urmat de un al doilea –Daniil Kveat, dinUfa – în 2014. Au existat doar două Mari Premii ale Rusiei (în 1913 și 1914), darMarele Premiu al Rusiei a revenit ca parte a sezonuluiFormula 1 în2014, ca parte a unei înțelegeri pe șase ani.[407]
Rusia are cele mai multe medalii olimpice pierdute pentru încălcări ale legilor dopajului (51(d)), mai multe ca orice țară, de patru ori mai multe decât a doua clasată, și mai mult de o treime din totalul la nivel mondial, și 129 de sportivi au fost prinșidopați la Jocurile Olimpice(d), tot cel mai mare număr din toate țările. Din 2011 până în 2015, peste o mie de concurenți din Rusia de la diverse sporturi, inclusiv de vară, de iarnă, și paralimpice, au beneficiat de acoperirea statului,[408][409][410][411][412] fără nicio indicație că programul ar fi încetat de atunci.[413]
Sărbători neoficiale populare suntAnul Nou pe stil vechi(d) (Anul Nou după calendarul iulian, 14 ianuarie),Ziua Tatiana(d) (zi liberă pentru elevi, pe 25 ianuarie),Maslenița (o sărbătoare precreștină a primăverii, cu o săptămână înainte dePostul Mare(d)),Ziua Cosmonauticii(d) (omagiu pentru primul om în spațiu),Ziua Ivan Kupala (o altă sărbătoare precreștină, pe 7 iulie) șiZiua Petru și Fevronia(d) (care are loc pe 8 iulie și este echivalenta rusească a Zilei Îndrăgostiților, concentrându-se, cu toate acestea, pe iubirea de familie și fidelitate).
Turismul din Rusia a înregistrat o creștere rapidă de la sfârșitul perioadei Sovietice, mai întâi turismul intern și apoi cel internațional, alimentate de patrimoniul cultural bogat și de marea varietate naturală a țării. Cele mai importante trasee turistice din Rusia includ o călătorie prin orașele vechi dinInelul de Aur, croaziere pe râuri mari caVolga, și călătorii de lungă durată pe celebracale ferată Trans-Siberiană. În 2013, Rusia a fost vizitată de 28,4 milioane deturiști; este a noua cea mai vizitată țară din lume și a șaptea din Europa.[415] Numărul de vizitatori occidentali a scăzut în 2014.[416]
Patria-mamă dinVolgograd este cea mai înaltă statuie a unei femei din lume (fără a cuprinde piedestalul)
Kazan, capitalaTatarstanului, prezintă un amestec de cultură creștină rusă și tătară musulmană. Orașul a înregistrat brandul dea Treia Capitală a Rusiei, deși o serie de alte orașe mari concurau pentru acest statut, inclusivNovosibirsk,Ekaterinburg șiNijni Novgorod.
Coasta caldă a Mării Negre este locul unde se află mai multe stațiuni populare de litoral, cum ar fiSoci, gazdaJocurilor Olimpice de Iarnă 2014. Munții dinCaucazul de Nord conțin populare stațiuni de schi, cum ar fi Dombai. Cea mai renumită destinație naturală din Rusia esteLacul Baikal,Ochiul Albastru al Siberiei. Acest lac unic, cel mai vechi și mai adânc din lume, are ape limpezi și este înconjurat de munți acoperiți detaiga. Alte destinații naturale populare suntKamceatka cu vulcani și gheizere,Karelia, cu lacurile sale și stâncile degranit,Munții Altai, și stepele sălbatice dinTuva.
^Belinskij A, Härke, H ().„The 'Princess' of Ipatovo”.Archeology.52 (2). Arhivat dinoriginal la. Accesat în.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Jacobson, E. ().The Art of the Scythians: The Interpenetration of Cultures at the Edge of the Hellenic World. Brill. p. 38.ISBN978-90-04-09856-5.
^Tsetskhladze, G. R. ().The Greek Colonisation of the Black Sea Area: Historical Interpretation of Archaeology. F. Steiner. p. 48.ISBN978-3-515-07302-8.
^Turchin, P. ().Historical Dynamics: Why States Rise and Fall. Princeton University Press. pp. 185–186.ISBN978-0-691-11669-3.
^Christian, D. ().A History of Russia, Central Asia and Mongolia. Blackwell Publishing. pp. 286–288.ISBN978-0-631-20814-3.
^Pentru o discuție despre originile slavilor, veziBarford, P. M. ().The Early Slavs. Cornell University Press. pp. 15–16.ISBN978-0-8014-3977-3.
^Christian, D. ().A History of Russia, Central Asia and Mongolia. Blackwell Publishing. pp. 6–7.
^Obolensky, D. ().Byzantium and the Slavs. St Vladimir's Seminary Press. p. 42.ISBN978-0-88141-008-2.
^Thompson, J.W.; Johnson, E.N. ().An Introduction to Medieval Europe, 300–1500. W. W. Norton & Co. p. 268.ISBN978-0-415-34699-3.
^Borisenkov, E., Pasetski, V. ().The Thousand-Year Annals of the Extreme Meteorological Phenomena. p. 190.ISBN978-5-244-00212-6.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Solovyov, S. ().History of Russia from the Earliest Times.7. AST. pp. 461–568.ISBN978-5-17-002142-0.
^abGetty, Rittersporn, Zemskov. "Victimele Sovietice Sistemului Penal în Anii de Dinainte de Război: O Primă Abordare pe Baza de Dovadă".The American Historical Review, Vol. 98, Nr. 4 (octombrie 1993), pp. 1017-49.
^Religion and the State in Russia and China: Suppression, Survival, and Revival, by Christopher Marsh, page 47. Continuum International Publishing Group, 2011.
^Inside Central Asia: A Political and Cultural History, by Dilip Hiro. Penguin, 2009.
^Adappur, Abraham ().Religion and the Cultural Crisis in India and the West (în engleză). Intercultural Publications.ISBN9788185574479. Accesat în.Forced Conversion under Atheistic Regimes: It might be added that the most modern example of forced "conversions" came not from any theocratic state, but from a professedly atheist government — that of the Soviet Union under the Communists.
^Urquhart, Brian.Looking for the Sheriff. New York Review of Books, 16 iulie 1998.
^Erlikman, V. ().Poteri narodonaseleniia v XX veke : spravochnik. Moskva: Russkai︠a︡ panorama.ISBN978-5-93165-107-1. Note: Estimates for Soviet World War II casualties vary between sources.
^„The Global Intelligence Files”.wikileaks.org. Accesat în. IISS listed total reserves as 20,000,000 for many years, assuming a Soviet-style callup. The potential reserve personnel of Russia may be as high as 20 million, depending on how the figures are counted.
^Clasificare rus de Regiuni Economice (OK 024-95) de la 1 ianuarie, anul 1997, astfel cum a fost modificat prin Amendamentele #1/1998 prin #5/2001. (Secțiunea I. Districtele Federale)
^Alton S Donnelly,The Russian Conquest of Bashkiria, 1968, pages 23 and 127; Lincoln, W. Bruce.The Conquest of a Continent: Siberia and the Russians. New York: Random House, 1994, p. 30
^Drozdov, V. A.; Glezer, O. B.; Nefedova, T. G.; Shabdurasulov, I. V. (). „Ecological and Geographical Characteristics of the Coastal Zone of the Black Sea”.GeoJournal.27 (2): 169.doi:10.1007/BF00717701.
^Halberstadt, Hans Inside the Great Tanks The Crowood Press Ltd. Wiltshire, England 1997 94–96ISBN: 1-86126-270-1: "The T-54/T-55 series is the hands down, all-time most popular tank in history.
^Surinov, A.; et al., ed. (). „5. Population: Cities with population size of 1 million persons and over”.Russia in Figures(PDF) (Raport). Moscova: Federal State Statistics Service (Rosstat). p. 82.ISBN978-5-89476-420-7. Accesat în.
^Оксенойт, Г. К. (). „31. Численность населения городов и поселков городского типа по федеральным округам и субъектам Российской Федерации”. În Рахманинов, М. В.Численность населения Российской Федерации: По муниципальным образованиям (Raport) (în rusă). Москва: Федеральная служба государственной статистики (Росстат). Accesat în.
^Oleg Rapov,Russkaia țerkov v IX–pervoi treti XII veka (Biserica Rusă din secolul al IX-lea până în prima treime a secolului al XII-lea). Moscova, 1988.
^abKowalewski, David (octombrie 1980). „Protest for Religious Rights in the USSR: Characteristics and Consequences”.Russian Review.39 (4): 426–441.doi:10.2307/128810.JSTOR128810.
^Ramet, Sabrina Petra. (Ed) ().Religious Policy in the Soviet Union. Cambridge University Press. p. 4.Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
^Anderson, John ().Religion, State and Politics in the Soviet Union and Successor States. Cambridge, England: Cambridge University Press. p. 3.ISBN978-0-521-46784-1.
^Tkatcheva, Anna (). „Neo-Hindu Movements and Orthodox Christianity in Post-Communist Russia”.India International Centre Quarterly.21 (2/3): 151–162.JSTOR23003642.
Applebaum, Anne ().„The New Rasputins – Anne Applebaum”.Anne Applebaum – The Atlantic staff writer, Pulitzer-prize winning historian, Senior Fellow at the Agora Institute, Johns Hopkins University. Accesat în.In reality, Russia is multicultural, multiracial, and generally irreligious
^În rusă:Постановление ЦК КПСС и СМ СССР "Об устранении излишеств в проектировании и строительстве", (decretul lui Hrușciovdespre lichidarea exceselor ...)
^Gray, Camilla ().Russian Experiment in Art. London: Thames and Hudson. p. 9.
^Norris, Gregory; ed. Stanley, Sadie ().The New Grove Dictionary of Music and Musicians, 2nd edition. London: MacMillian. p. 707.ISBN978-0-333-23111-1.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^McGuire, Patrick L. ().Red stars: political aspects of Soviet science fiction. Studies in speculative fiction (Vol. 7, ill.). UMI Research Press.ISBN978-0-8357-1579-9.
1 Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.2 Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.3 Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.4 Este guvernat deSfântul Scaun, care are suveranitate asupraVaticanului. Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3 Stat transcontinental Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.jpg)
.jpg)
_54.jpg)
.jpg)
.png)
.svg)
.svg)
.svg)
.jpg)
.jpg)
.JPG)
.svg)
.svg)
.png)
