Coborârea Sfântului Duh - manuscris din secolul XV.
Rusaliile (din latina vulgară - în dialectul napoletan se folosește denumirea de "Pasca rusata" - Paștile trandafirilor, iar în aromână "Arusaľi" ), sunt cunoscute ca sărbătoare religioasă aPogorârii Sfântului Duh / Coborârea Spiritului Sfânt. Rusaliile, praznic creștin celebrat în a cincizecea zi de dupăSărbătoarea Paștilor, cade întotdeauna într-o zi deduminică. De Rusalii este sărbătorită "CoborâreaDuhului Sfânt /Spiritului Sfânt" asupra ucenicilor luiIisus din Nazaret și aSfintei Fecioare Maria,Maica Domnului, adunați în cenacol. Potrivit scrierilor dinNoul Testament -Faptele Apostolilor 2, 1-11) acest eveniment a avut loc în ziua sărbătorii evreiești (Șavuot), la 50 de zile de la învierea luiIisus din Nazaret. De aceea sărbătoarea creștină mai poartă denumirea deCinzecime (înlatinăPentecostes, înfrancezăLa Pentecôte, îngermanăPfingsten, înmaghiarăPünkösd etc., termen ce provine dingreaca veche - πεντηκοστὴ ἡμέρα / pentêkostề hêméra, «a cincizecea zi»).
ÎnVechiul Testament Rusaliile erau o sărbătoare agricolă de bucurie aevreilor, în care se ofereau ofrande din roadele pământului (Ex 23, 16; Num 28, 26; Lv 23, 16). De fapt era numită „Sărbătoarea săptămânilor”Șavuot (Ex 34, 22; Lv 23, 15). Mai târziu, ajunge ca o aniversare a Legământului, ce fusese încheiat la 50 de zile de la ieșirea poporului evreu (exodul) din Egipt (Ex 19, 1-16).
Rusaliile creștine au legătură cu acest Legământ, ca fiind o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin coborâreaDuhului Sfânt. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a întemeieriiBisericii luiIisus Hristos / Isus Christos.Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale (cf.Gal 5, 22). Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în tainaSfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului.
Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte:
revărsarea eshatologică a Duhului Sfânt (cf. Ioel 3, 1-5, citat de Petru în cuvântarea sa din Fapte 2)
Cuvântul românesc "Rusalii" derivă din latinesculRosalia (Rozalia), derivat din termenul grecesc ρουσάλια și regăsit și în cel slavon deRusalija[1].
"Cincizecime" este un calcul după gr. πεντηκοστή, "(ziua) a cincizecea", denumire ce arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile dupăSfintele Paști(Învierea Domnului).[2]
Peste această sărbătoare s-a suprapus sărbătoarea Coborârii Duhului / Spiritului Sfânt. Denumirea și sărbătoarea Rusaliilor a fost împrumutată și de către romanii antici. CândImperiul Roman a devenit creștin în marea lui majoritate, această sărbătoare, împreună cu multe altele ce au fostcreștinate (în sensul că au primit o semnificație creștină, suprapusă vechii sărbători), în timp și-a pierdut semnificația și motivele inițiale păgâne, fiind date astfel uitării.
Apostolul Pavel acorda o anumită importanță acestui moment al Cincizecimii, ca sărbătoare (cf.Fapte 20, 16). Pentru comunitățile creștine care aveau vii înaintea ochilor roadele și mărturiile acestei zile de întemeiere a Bisericii, împreună cu minunile Duhului Sfânt, sărbătorirea anuală a coborârii Duhului Sfânt era un fapt de la sine înțeles.
Potrivit informațiilor dinPeregrinatio Etheriae, spre sfârșitulsecolului al IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea începea cu o celebrare nocturnă. Dimineața, prima slujbă se ținea pe vechiul munteGolgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiaza, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintireaÎnălțării Mântuitorului.
„Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelept pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”: așa glăsuiește troparul acestui mare praznic alBisericii Răsăriteane. Conform rânduielilor creștin-orientale, acest important eveniment al Rusaliilor reprezintă ziua de naștere aBisericii Creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce.
Duminica Rusaliilor mai este numită și „Duminica Cincizecimii”, întrucât Coborârea Duhului / Spiritului Sfânt pesteSfinții Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în cea de-a cincizecea zi de laÎnvierea Domnului.Sfântul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe apostolii adunați în cenacol, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece discipoli ai luiIisus din Nazarret au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățătura altor limbi.
Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii Săi o vestise mai demult Mântuitorul: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, când Duhul Sfânt s-a coborât pesteApostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toateharurile dumnezeiești. Abia după acest moment,ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor la credința creștină, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la învățătura luiIisus din Nazaret. Începutul are loc chiar în această zi a Coborârii Duhului / Spiritului Sfânt când, în urma prediciiSfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate a celor care credeau înDomnul cel înviat.
