1.Leul românesc a fost reexprimat pe data de1 iulie2005. Odată cu această denominare, 10.000 lei (vechi) sunt echivalenți cu 1 leu (nou). 2. Se poate folosi și domeniul.eu, întrucât România face parte dinUniunea Europeană.
România este unstat situat în sud-estulEuropei Centrale, pe cursul inferior alDunării, la nord depeninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic alMării Negre.[9] Numele României derivă din cuvântullatinRomanus, care înseamnă „cetățean al Romei”; regiunea a fost un avanpost al Imperiului Roman în secolul al II-lea d.Hr.[10][11][12] Acest nume a fost adoptat în1861, la doi ani dupăUnirea Principatelor Române, alegerea sa având și rolul de a sublinia moștenirea comună de origine latină a celor trei mari regiuni istorice,Țara Românească,Moldova șiTransilvania, în contextul procesului lor treptat de unificare, desfășurat între mijlocul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (proces de unificare precedat de scurta unire între cele trei regiuni în anul 1600 subMihai Viteazul).[10][12]
Dupăînlăturarearegimului comunist instalat în România (1989) și dupădestrămarea Uniunii Sovietice (1991), statul a inițiat o serie de reforme economice și politice. După un deceniu de probleme economice, România a introdus noi reforme economice de ordin general (precum cota unică de impozitare, în 2005) și a aderat la alianța politico-militarăNATO la 29 martie 2004 și laUniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.
Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinesculromanus care semnificăcetățean al Romei.[10][12][19]
Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut deCântecul Nibelungilor din secolul al XIII-lea: „Ducele Ramunch din țara Valahilor / cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei / ca păsările sălbatice, îi vedeai galopând”.[20]Ramunch ar putea fi o transliterație a numelui „Român”, reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor.[21]
Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân/român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate deumaniștiirenascentiști dinsecolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși aiSfântului Scaun, au călătorit înȚara Românească,Moldova șiTransilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534 căvalahii „se numesc romani”.[22] Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar și o scurtă expresie românească: „Sti rominest?”.[23]Ferrante Capeci a relatat în 1584, după o călătorie prin Transilvania, că locuitorii români ai acestei provincii se numesc pe ei înșiși „români” (romanesci), fiind încredințați că au fost trimiși aici cei care erau osândiți să scoată din pământ metale.[24] Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba «românește», adică romana”.[25]
Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân/român” furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii. Astfel, umanistulsas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii […] se numesc pe ei înșiși «Romuini»”.[26] Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni”,[27] în timp ce primatul și diplomatul ungarAnton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani”,[28] iar eruditul iezuitMartin Szentiváni citează în 1699 expresii românești ca: „Sie noi sentem Rumeni” și „Noi sentem di sange Rumena”.[29]
Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale opereiGetica deIordanes: „... Sclavini a civitate nova etSclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”.[30] DenumireaRumunense constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiuneaSclavino Rumunense s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea–al XI-lea.
O hartă a ipoteticeiRumânii (România), datată1855, realizată deCezar Bolliac
Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară esteScrisoarea lui Neacșu din 1521, ce conține mențiuneacěra rumŭněskŭ (Țeara Rumânească).
Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică roman” ce o poartă românii dinPrincipatele Române.[31] La fel,Constantin Cantacuzino explică pe larg înIstoria Țării Rumânești originile și semnificația denumirii de „român, românesc” datăȚărilor Române.[32]Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Țări Românești”.[33] Termenul de „România” în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea.[34]
Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintreNistru șiTisa denumirile de „Rumânia” și „România”, precum și două endonime,Român șiRuman, fiind folosite alternativ[a], forma scrisă cu „u” fiind predominantă[35] până când evoluția sociolingvistică din secolul al XVII-lea a condus la diferențierea semantică a celor două forme:rumân care semnificașerb/ supus la clacă,[36] în timp ce termenul deromân a păstrat sensul etnolingvistic inițial.
După desființarea iobăgiei în 1746, cuvântulrumân a căzut treptat din uz și ortografia s-a stabilizat la forma deromân.Tudor Vladimirescu, lider revoluționar de la începutul secolului al XIX-lea, a folosit termenulRumania să se refere exclusiv la principatul Țării Românești, Valahia.
Din termenul „rumân” s-a format la finele secolului XVIII exonimul modern a poporului român și a statului român în cazul principalelor limbi europene: „Rumänen/Rumänien” (germană), „Roumains/Roumanie” (franceză), „Rumanians/Rumania” (denumirea învechită dinengleză), „Rumuni/Rumunija” (însârbă; totuși, în cazulromânilor timoceni s-a păstrat exonimul de „vlahi”, vechiul exonim al tuturor românilor[37], până în ziua de azi, chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept „rumâni”[38][39]) etc. În ultimele decenii, în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea formei care derivă din „rumân” în cea care derivă din „român”. Astfel, în limba engleză forma „Rumania” a fost în locuită cu „Romania”. Înlimba italiană denumirea „Rumania” a fost înlocuită cu „Romania”, iar înlimba portugheză se folosesc formele „Romenia” (pentru a desemna statul român) și „Romeno” pentru a desemna poporul român.[35]
Prin istoria României se înțelege, în mod convențional,istoria regiunii geografice românești, apopoarelor care au locuit-o precum și a statului Român modern. Una dintre cele mai dezbătute probleme dinistoriografia românească, problemă care de fapt indică însuși drumul parcurs de aceasta, este problema originilor.[40][41][42][43] Astfel,originile românilor sunt disputate, existând mai multe teorii.[44]
Pe baza informațiilor din inscripția de laDionysopolis[55][56][57] și de laIordanes, se știe că sub stăpânirea luiBurebista, ajutat de marele preotDeceneu, s-a format primul stat geto-dac.[58][59] În anul 44 î.Hr., Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi.[60] După moartea lui, statul geto-dac se va destrăma în 4, apoi în 5 regate.[61] Nucleul statal se menține în zonamunților Șureanu, unde domnesc succesivDeceneu,Comosicus șiCoryllus.[62] Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale subDecebal.[63] În această perioadă se mențino serie de conflicte cuImperiul Roman, o partea a statului dac fiind cucerită în106 d.Hr. de împăratul romanTraian.[64] Între anii 271-275 d.Hr. are loc retragerea aureliană.[65]
Transilvania, parte de-a lungulEvului Mediu aRegatului Ungariei,[74] guvernată de voievozi, devine un principat de sine stătător, vasalImperiului Otoman din 1526. La cumpăna secolelor al XVI-lea și al XVII-leaMihai Viteazul domnește pentru o foarte scurtă perioadă de vreme peste o bună parte din teritoriul României de astăzi.[75]
Statul modern român a fost creat prinunirea principatelor Moldova și Muntenia (sau Țara Românească), acceptată ca structură federativă de Marile Puteri în urmaConvenției de la Paris din 1858, și apoi cimentată după alegerea concomitentă ca domnitor în ambele state a unionistuluiAlexandru Ioan Cuza.[78][79][80] După ce a efectuat numeroase reforme care au pus bazele modernizării statului, el a fost obligat în anul 1866, de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și "Monstruoasa Coaliție", să abdice și să părăsească țara.[81] Unirea a fost o vreme în pericol, dar oamenii politici ai vremii au reușit să-l aducă pe tronul princiar peCarol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a acceptat Constituția și a depus jurământul la 10 mai 1866. 11 ani mai târziu, în 1877, tot la 10 mai, România și-a proclamat independența, pe carea obținut-o pe câmpul de luptă, iar în 1881, în aceeași zi a anului, Carol a fost încoronat carege al României.[82] În 1913, România a intrat înAl Doilea Război Balcanic împotrivaBulgariei, la capătul căruia a obținutCadrilaterul.[83][84][85] În anul 1914,regele Carol I moare, iar nepotul său,Ferdinand I, îl va succede la tron.[81]
După ce plecase din țară și renunțase la succesiunea tronului în 1925,Carol al II-lea a revenit, în 1930, și a uzurpat tronul fiului său; influențat de cercul de apropiați, denumit de istorici „Camarila regală”, a subminat treptat sistemul democratic, iar în 1938 și-a asumat puteri dictatoriale. Deși era de orientare pro-occidentală (în special anglofilă), Carol a încercat să împăciuiască forțele extremiste centrifuge prin numirea unor guverne naționaliste care au luat măsuri antisemite, cum ar figuvernul Goga-Cuza și cel condus de patriarhul ortodoxMiron Cristea.
Al Doilea Război Mondial: poziționări, pierderi teritoriale
În urmaPactului Ribbentrop-Molotov din 1939, România a acceptat în iunie 1940pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța în favoareaURSS. Necunoscând detaliile pactului sovieto-german, Carol a încercat să obțină o alianță cuGermania Nazistă, și l-a numit președinte al Consiliului de Miniștri pe Ion Gigurtu, care a declarat că va duce o politică nazistă pro-Axa Berlin–Roma, antisemită și fascist-totalitară.[90][91][92] Între 4 iulie și 4 septembrie 1940, prin acceptareaarbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei (după ce Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa nazistă și aderarea totală a României la Axa Berlin–Roma), România a cedat Ungarieinordul Transilvaniei, inclusiv orașulCluj.[93][94][95] Vastele teritorii din Transilvania care au fost cedate de Ion Gigurtu Ungariei, conțineau importante resurse naturale, inclusiv mine de aur.[96] Ion Gigurtu a început și negocierile de cedare a 8000 km2 din Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei,[97] negocieri întrerupte de Antonescu prin acceptarea necondiționată a cesiunii teritoriale.[98]
Față de retragerea haotică din Basarabia, cedările teritoriale, nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici, regele Carol al II-lea a suspendatConstituția României din 1938 și l-a numit prim-ministru peGeneralul Ion Antonescu. Aceasta, sprijinit deGarda de Fier, a cerut regelui să abdice în favoarea fiului său,Mihai. Apoi, Antonescu și-a asumat puteri dictatoriale și a devenit președinte al consiliului de miniștri, autointitulându-se „Conducător” al statului.[99][100]
La mai puțin de 3 ani de laocuparea României de către sovietici, în 1947,Regele Mihai I a fost forțat să abdice[102] și a fost proclamatăRepublica Populară Română – stat al "democrației populare". Regimul comunist instaurat, condus dePartidul Muncitoresc Român, și-a întărit poziția printr-o politică de tip stalinist de descurajare a oricărei opoziții politice și de schimbare a structurilor economico-sociale ale vechiului regim burghez.[103][104] La începutul anilor 1960, guvernul român a început să-și afirme o anumită independență față deUniunea Sovietică în politica externă,[105] fără să renunțe însă la politica represivă (pe care o eticheta drept „cuceriri revoluționare”) în politica internă.[103] În 1965 liderul comunistGheorghe Gheorghiu-Dej a murit, după care România intră într-o perioadă de schimbări.[106] După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului comunist a venitNicolae Ceaușescu,[106] care a devenit secretar general alPartidului Comunist Român în 1965, președinte al Consiliului de Stat în 1967 și președinte alRepublicii Socialiste România în 1974. Conducerea lungă de câtevadecenii a președinteluiNicolae Ceaușescu a devenit din ce în ce mai autoritară în anii 1980.[105]
În contextulcăderii comunismului în toatăEuropa de Est, un protest început la mijlocul lunii decembrie 1989 laTimișoara s-a transformat rapid într-unprotest național împotriva regimului politic comunist, înlăturându-l pe Nicolae Ceaușescu de la putere.[107]
Un consiliu interimar format din personalități ale vieții civile și foste oficialități comuniste a preluat controlul guvernului, iarIon Iliescu a devenit președintele provizoriu al țării. Noul guvern a revocat multe din politicile autoritare comuniste[108][109][110] și a închis câțiva dintre conducătorii regimului comunist.
Teritoriul actual al României cuprinde o zonă aproximativă denumită „spațiul carpato-danubiano-pontic”, deoarece România se suprapune unui sistem teritorial european, conturat după forma cerculuiCarpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și subordonate complementar Carpaților, fiind mărginită în partea de sud de fluviulDunărea, iar în partea de est deMarea Neagră.
România este situată înemisfera nordică, la intersecția paralelei 45° latitudine nordică și meridianului de 25° longitudine estică, iar în Europa în parteacentral sud-estică, la distanțe aproximativ egale față de extremitățile continentului european.[123] România se învecinează la nord cuUcraina, granița de sud este formată cuBulgaria (o mare parte fiind frontieră acvatică, cu Dunărea), în vest cuUngaria, în sud-vest cuSerbia, iar în est cuRepublica Moldova (formată în totalitate dePrut). Frontierele României se întind pe 3150 km, din care 1876 km au devenit, în 2007, granițe externe ale Uniunii Europene (spre Serbia, Moldova și Ucraina), în timp ce cuMarea Neagră, granița formată are o lungime de 194 km pe platforma continentală (245 km de țărm). Suprafața României este de 238 391 km², la care se adaugă 23 700 km² din platforma Mării Negre.
Hartă topografică a RomânieiHarta generală a României
Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate, complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul mare de forme de relief, repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) și gruparea reliefului.[124]Carpații Românești se extind ca un inel, ce închide o mare depresiune în centrul țării, cea aTransilvaniei.[124] Sunt munți cu altitudine mijlocie, fragmentați, cu un etaj alpin, pășuni alpine și întinse suprafețe de eroziune, a căror altitudine maximă se atinge învârful Moldoveanu (din Munții Făgăraș), la 2 544 de metri. Pe teritoriul României, Munții Carpați au o lungime de 910 km.[125]
Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării, sub 10 m altitudine, cu întinderi de mlaștini, lacuri și stuf.[124] Ceva mai înălțate suntgrindurile fluviale și maritime (Letea, Caraorman, Sărăturile) pe care se grupează satele depescari. Este un teritoriu descris dinAntichitate de numeroși oameni de știință ai vremurilor, printre careHerodot,Strabon,Ptolemeu sauPlinius cel Bătrân.[126] Delta Dunării a fost introdusă în listapatrimoniului mondial alUNESCO în1991 ca rezervație naturală a biosferei.[127]
România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine. Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități.[128]
Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare.[129] Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă.[130] Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă,[131] dar și în funcție de altitudine, astfel:stejarul,gârnița,teiul,frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase);fagul,gorunul (între 500 și 1200 de metri);molidul,bradul,pinul (între 1200 și 1800 de metri);ienupărul,jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri);pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri).[124] În largul văilor mari, datorităumezelii persistente, apare o vegetație specifică deluncă, custuf,papură,rogoz și adesea cu pâlcuri desălcii,plopi șiarini. ÎnDelta Dunării predomină vegetația demlaștină.[132]
Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob, precum și de poziția sa geografică pe continentul european. Aceste particularități conferă climei un caracter temperat continental cu nuanțe de tranziție.[135]
Extinderea teritoriului țării pe aproape 5° de latitudine impune diferențieri mai mari între sudul și nordul țării în ceea ce priveștetemperatura decât extinderea pe circa 10 °C de longitudine, astfel dacă temperatura medie anuală în sudul țării se ridică la circa 11 °C, în nordul țării, la altitudini comparabile, valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3 °C. Între extremitatea vestică și cea estică a teritoriului național, diferența termică se reduce la 1 °C (10 °C în vest, 9 °C în est).[136]
Relieful țării are un rol esențial în delimitarea zonelor și etajelor climatice.Munții Carpați formează o barieră care separă climatele continentale aspre din est de cele din vest de tip oceanic și adriatic. În concluzie, clima României este una de tip temperat-continentală, cu patruanotimpuri și este marcată de influențe ale climatelor stepice din est, adriatice din sud-vest, oceanice din vest și nord-vest, păstrându-și totuși identitatea climatului carpato-ponto-danubian.[136]
Precipitațiile sunt moderate, variind de la insuficienta cantitate de 400 mm dinDobrogea la 500 mm înCâmpia Română și până la 600 mm încea de Vest. Odată cu altitudinea, precipitațiile cresc, depășind pe alocuri 1000 mm pe an.
Primele înregistrări climatice în România s-au făcut odată cu înființareaInstitutului Meteorologic Central (în 1884) și cu apariția lucrărilor elaborate deȘtefan Hepites. După 1960 are loc o dezvoltare a rețelei de stații meteorologice, apărând și importante lucrări referitoare la caracteristicile climatice ale spațiului montan, litoral, urban, rural, etc.[137]
Demografie
Răspândirea celor patru "limbi romane orientale" sau "dialecte ale limbii române" (conform celor două puncte de vedere prezente printre lingviști)
Conformrecensământului din 2011, România are o populație de 20 121 641 de locuitori, iar sporul natural este negativ. Populația scade astfel, și din cauza acestuia, dar și din cauza migrației negative. Astfel, raportul Eurostat din 2014 arăta că România era țara din Uniunea Europeană cu cea mai abruptă scădere demografică între 1994 și 2014, deși vârsta mediană, de 40,8 ani, era încă sub media europeană de 42,2. Același raport arată că România se află pe ultimul loc în UE la suprafața medie a locuințelor în mediul urban (circa 40 m²), dar și pe primul loc la procentajul locuințelor folosite de proprietarii lor în totalul locuințelor (94,7%).[139]
Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane.[149][150] Puțin timp dupărevoluția din decembrie 1989, populația României a fost de peste 23 000 000 de locuitori, însă, începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată,[151][152]. Acest fapt se datorează liberei circulații în statele din afara granițelor României,[153] dar și ratei natalității destul de scăzute.[154][155]
Românii pe județe (Recensăminte 1930–2021)
Limba oficială a României estelimba română[156] ce aparține grupeilimbilor romanice de est și este înrudită cuitaliana,franceza,spaniola,portugheza,catalana[157] și, mai departe, cu majoritatea limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României,[158] fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorități etnice principale,maghiarii șiromii. Astfel,maghiara este vorbită de un procent de 6,5%[159] iarromani de respectiv 1,2% din numărul total al populației țării.[160] Până în anii '90, în România a existat o numeroasă comunitate de vorbitori delimbă germană, reprezentată în cea mai mare parte desași.[161] Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania,[162] au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România.[163] În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație, limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar.[164][165] Engleza și franceza sunt principalele limbi străine predate în școlile din România.[166]Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane,[167] iar germana, italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare. În trecut,limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România,[168] însă începând cu 1990 engleza câștigat teren reușind să declaseze franceza de pe primul loc. De obicei, cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii și persoanele de vârstă medie. În orice caz, România este din 1990 membru cu drepturi depline aFrancofoniei, iar în 2006 a găzduit laBucurești un important summit al acestei organizații.[169]Limba germană este predată în special înBanat,Transilvania șiBucovina datorită tradițiilor ce s-au păstrat în această regiune din timpuldominației austro-ungare.[170]
Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase, principiu enunțat laarticolul 29 din Constituția României, alături de libertatea gândirii și a opiniilor.[171] Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.[172]
Biserica Ortodoxă Română este instituția religioasă din România cu cel mai mare număr de credincioși. Biserica Ortodoxă, cu tradiții de aproape două milenii, are rădăcini adânci în domeniul cultural și social din România. Ea este o biserică autocefală care se află în comuniune cu celelaltebiserici ortodoxe. Cea mai mare parte a populației României, respectiv 86,45%, s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă, conform recensământului din 2011,[173]. Ponderea comunităților religioase aparținătoare altor ramuri ale creștinismului este următoarea:romano-catolici (4,62%),reformați (3,19%),penticostali (1,92%),români uniți (0,8%) șibaptiști (0,6%).[174] Astfel, populația creștină din România reprezintă 99,5% din totalul populației țării. ÎnDobrogea există și o minoritateislamică compusă majoritar din turci și tătari.[175] Credincioșii musulmani din România sunt în număr de circa 70.000, dintre care 85% trăiesc înjudețul Constanța, 12% înjudețul Tulcea, iar restul în diferite centre urbane ca:București,Brăila,Galați,Călărași,Giurgiu,Oltenița,Drobeta-Turnu Severin etc.[176] De asemenea, la recensământul din 2011, în România existau 3.519 de persoane de religiemozaică, 20.743 deatei și 18.917 persoane fără religie.[174] Rata ateismului este în creștere, însă și așa, aceasta este una dintre cele mai scăzute din lume. 59% dintre atei locuiesc în București sau în alte orașe mari și foarte mari.[177] Un cult relativ nou, recunoscut oficial abia în anul 2000,[178] este reprezentat deMartorii lui Iehova. Acesta atrage din ce în ce mai mulți adepți în fiecare an.[179] La recensământul din 2011, 49.820 de persoane (aproximativ 0,26% din populația României) făceau parte din acest cult.[174]
Învățământul urmărește realizarea idealuluieducațional întemeiat pe valoriledemocrației, ale diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere.[185]
Încă de laRevoluția Română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat.[186] În conformitate cu legea educației (adoptată în 1995), sistemul educativ românesc este reglementat de cătreMinisterul Educației, Cercetării și Inovării (MECI).[187] Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare.[185] Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Școlarizarea începe la vârsta de 7 ani (câteodată la 6 ani) și este obligatorie până în clasa a X-a (de obicei, care corespunde cu vârsta de 16 sau 17 ani).[188] Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase.[185] Învățământul superior este aliniat la spațiul european al învățământului superior. Sistemul oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen),Bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de Bacalaureat),Licență (Cadru de absolvire a Universității, după un examen și / sau a tezei),Masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen),Doctorat (doctor, după o teză).[189]
Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor.[190] Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de limbi străine, informatică, etc.).[191] Cursurile sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a IV-a, pe baza performanțelor academice. Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale. Începând cu clasa a V-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie.[191] În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte). Studiile liceale sunt de patru ani, doi obligatorii (a IX-a și a X-a ), doi neobligatorii (a XI-a și a XII-a).[191] Nu există examene între clasele a IX-a și a XI-a. Sistemul național de învățământ superior este structurat pe 3 niveluri de studii universitare: studii universitare de licență, de masterat și doctorat.[192]
În 2004, aproximativ 4,4 milioane de locuitori urmau diverse programe educaționale. Dintre aceștia, 650.000 erau înscriși la grădiniță, 3,11 milioane (14% din populație) în învățământul primar și secundar și 650.000 (3% din populație) la nivel terțiar (universități).[193][194] În același an, rata de alfabetizare a adulților români era de 97,3% (al 45-lea la nivel mondial), în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar, secundar și terțiar a fost de 75% (al 52-a din întreaga lume).[195]
Asociația Ad Astra a cercetătorilor români a publicat ediția din 2007 a topului universităților din România. Acest top, aflat la a treia ediție, cuprinde un clasament general, respectiv un clasament pe domenii științifice, care reflectă pregătirea și performanța științifică a cadrelor didactice ale universităților. Clasamentele sunt realizate pe baza articolelor științifice publicate de personalul universităților înreviste științifice recunoscute pe plan internațional. În 2011 pe primele trei locuri în clasificarea universităților situau în ordine:Universitatea din București (UB),Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (UBB) șiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC).[196][197] Comparativ cu țările UE, competitivitatea forței de muncă din România din punct de vedere al educației și competențelor (abilităților) este încă redusă. În cadrultestului PISA, aproximativ 70% din elevii de 15 ani din România au avut performanțe situate sub nivelul cerut pentru un loc de muncă modern, față de 37% din elevii de 15 ani dinUniunea Europeană. Nivelul indicatorilor privind educația în România este scăzut comparativ cu al celor din UE.[198]
București este cel mai mare oraș și totodată capitala României.[199] La recensământul din 2002, populația orașului depășea 1,9 milioane de locuitori, în timp cezona metropolitană București concentrează o populație de aproximativ 2,2 milioane de locuitori. Pe viitor, sunt prevăzute planuri de extindere a granițelor ariei metropolitane București.[200][201]
În prezent, o parte din cele mai mari orașe sunt incluse într-o zonă metropolitană (structuri informale de colaborare între autoritățile locale):Constanța (450.000 de locuitori),Brașov,Iași (ambele cu o populație de aproximativ 400.000 de oameni) șiOradea (260.000 de locuitori), iar altele sunt în curs de înființare:Brăila-Galați (600.000 de locuitori),Timișoara (400.000 de locuitori),Cluj-Napoca (400.000 de locuitori),Craiova (370.000 de locuitori),Bacău șiPloiești.[203]
Constituția României se bazează pe modelulConstituției celei de a cincea Republici Franceze,[205] și a fost ratificată prin referendum național la data de 8 decembrie, 1991.[205][206] În anul 2003 a avut loc un plebiscit[207] prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene.[205] Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român esterepublică semiprezidențială.[208] Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale.[209]Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.[210] În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani.[205] Președintele numeșteprimul-ministru, care la rândul său numeșteGuvernul.[205] În timp ce șeful statului își are reședința laPalatul Cotroceni,[211] primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea laPalatul Victoria.[212]
Parlamentul României estebicameral,[213][214] fiind alcătuit dinSenat, cu 137 de membri, șiCamera Deputaților, cu 314 de membri. Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale.[215][216][217] Parlamentul are rol legislativ, discutând și votând legile ordinare și organice, atât în comisiile de specialitate cât și în plen. Membrii parlamentului sunt aleși prin vot uninominal mixt, universal, direct și secret.Sistemul electoral este unul proporțional (membrii parlamentului se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5% din totalul sufragiilor exprimate, în baza unui algoritm). Alegerile se țin o dată la 4 ani, ultimele având loc la11 decembrie 2016.Palatul Parlamentului găzduiește din anul 1994 sediul Camerei Deputaților, iar din anul 2004 și sediul Senatului.[214]
Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează pe baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Numirea Guvernului se face de Președintele României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament.[218] Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri. Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin. De asemenea, Guvernul adoptă hotărâri și, în condițiile în care este abilitat de Parlament, ordonanțe.[219]
Potrivit principiuluiseparării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic. În România, justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, respectiv curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile.[220]Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța cea mai înaltă în grad,[221] iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez.[205][222]Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.[223] Constituția, introdusă în 1991, poate fi amendată doar printr-un referendum public, iar ultimul referendum de modificare aprobat a avut loc 2003. De atunci, de la acea modificare, Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale, indiferent de majoritate.
Integrarea României înUniunea Europeană din 2007[224] a avut o influență semnificativă asupra politicii interne a țării. Ca parte a acestui proces, România a inițiat reforme, inclusiv reforma din justiție, a intensificat cooperarea judiciară cu alte state membre și a luat măsuri împotrivacorupției. Cu toate acestea, în raportul de țară din 2006, România șiBulgaria au fost descrise ca fiind cele mai corupte țări ale Uniunii Europene.[225][226]
Liderii României postdecembriste au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și, de asemenea, în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, în special în cazulMoldovei,Ucrainei șiGeorgiei.[230][231] Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă ca într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate țările democratice postsovietice dinEuropa Răsăriteană și dinCaucaz să acceadă înUE șiNATO.[232] În decembrie 2005,președinteleTraian Băsescu și secretarul de stat SUACondoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România.[233]
România și-a arătat în mod public sprijinul pentruTurcia șiCroația în eforturile făcute de aceste țări pentru aderarea la Uniunea Europeană.[234] Relațiile economice turco-române au statut privilegiat.[235] În același timp, relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt,Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE.[236][237]
Relațiile României cuRepublica Moldova au un statut special,[234] având în vedere că cele două țări folosesc practicaceeași limbă și auun fond istoric comun. România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenței noului stat (27 august 1991). Din declarațiaguvernului român, făcută cu acest prilej, reiese clar că, în viziunea autorităților de laBucurești, independența Moldovei era considerată o formă de emancipare de sub tutela Moscovei și un pas spre reunificarea cu România.[238] În prezent, România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore: afirmarea caracterului special al acestei relații, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții - realități ce nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană.[239] În aprilie 2009 relațiile dintre România șiRepublica Moldova s-au înrăutățit prin introducerea de vize cetățenilor români și expulzarea ambasadorului României la Chișinău. Fostul Președinte al Republicii Moldova,Vladimir Voronin a acuzat România de intervenții în politica internă aRepublicii Moldova.[240][241]
România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cuInsula Șerpilor și cuplatforma continentală aMării Negre la est deSulina, miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă. Problema a fost prezentată în fațaCurții Internaționale de Justiție. CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 (a 100-a decizie din istoria ei) a acordat României 79,34% din zona în dispută. Astfel, României îi revin 9.700 km², iarUcrainei îi revin 2.300 km².[242][243][244] O altă problemă dintre cele două țări este cea a construcțieiCanalului Bâstroe.[245][246]
Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională, pe teritoriul României s-au înființat în 1998 optregiuni de dezvoltare ca un rezultat al unui acord liber întreconsiliile județene și cele locale.[247][248]
Conform Constituției, teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, încomune,orașe șijudețe.[249] În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii.[250] Din punct de vedere istoric, exista 3 provincii tradiționale:Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia și Dobrogea),Moldova (formată din regiunile Bucovina și Moldova istorică) șiTransilvania (formată din regiunile Banat, Crișana, Maramureș și Ardeal).[251]
Comuna, unitatea elementară de organizare administrativă, este formată dintr-unul sau mai multesate și este condusă de un consiliu local și unprimar ales.[252] România are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună.[253]
Orașul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local și un primar ales.[254] Orașele mai importante pot fi declaratemunicipii. România are 263 de orașe, dintre care 82 sunt municipii.[253]
Județul este unitatea administrativă condusă de un consiliu județean și unprefect.[255] Consiliul județean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești, având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean.Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local.[256] România are 41 de județe plus municipiul-capitală București,[257] care are un statut similar cu acela de județ. Un județ are, în medie, o suprafață de 5 800 km2 și o populație de 500 000 de locuitori.[258]București este considerat și el municipiu,[259] dar este singurul care nu face parte din niciun județ. Nu are consiliu județean, dar are un prefect.[260] Cetățenii Bucureștiului aleg un primar general și un consiliu general.[261] Fiecare dincele șase sectoare ale Bucureștiului aleg și ele un primar și un consiliu local.[262]
În afară de împărțirea pe județe, România este împărțită și înopt regiuni de dezvoltare, corespondente niveluluiNUTS-2 de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziunile regionale ale României create în 1998[263] și sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională.[264] Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.[265] Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziția geografică în țară, sunt:Nord-Vest,Nord-Est,Sud-Vest,Sud-Est,Sud,Vest,Centru,București și Ilfov.[266]
Împărțirea României înjudețe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorulMircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii”județ. Astfel,județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.[267] Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968[268] când s-a trecut de la împărțirea peregiuni șiraioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948.[269]
Cu unPIB estimat de 404,7 miliarde de lei și de 18.791 lei pe cap de locuitor în 2007,[270] România este o țară cu un venit mediu-superior.[271] Produsul intern brut al României a urcat în ultimul trimestru din 2008 cu 2,9%, temperând creșterea pe întregul an la 7,1%. Valoarea PIB în 2008 a fost de 503,959 miliarde lei (136,8 miliarde euro).[272]
Dupăcăderea regimului comunist, țara a cunoscut un deceniu de instabilitate și profund declin economic, consecințe provocate de oadministrare defectuoasă șicoruptă și de lipsa unor reale reforme structurale. De la începutul mileniului, economia României s-a transformat într-o economie relativ stabilă, caracterizată de o creștere vizibilă, dublată de reducereașomajului și ainflației. În 2006, conform Institutului Național de Statistică, PIB-ul a cunoscut o creștere în termeni reali de 7,9%, una dintre cele mai ridicate din Europa și a egalat PIB pe locuitor realizat de România în 1988.[273] Șomajul în România a fost de 3,9% în septembrie 2007,[274] un procent scăzut dacă se compară cu cel al altor țări mijlocii și mari din Europa precum Polonia, Franța, Germania și Spania.Datoria externă a României este relativ mică, reprezentând 20,3% din PIB.[275]
Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte, industria metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O importanță secundară o au industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice.[276] În prezent, industria constructoare de mașini este foarte dinamică, fiind susținuta în principal de producătorul de autovehiculeDacia. Industria românească de IT cunoaște de asemenea o creștere anuală constantă.[276] În general, România întreține un comerț intens cu țări din Uniunea Europeană, în special cuGermania[277] șiItalia,[278] care sunt unii dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai României.
După o serie deprivatizări și reforme de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000,[279]intervenția guvernului în economia țării a fost destul deabsentă, în comparație cu economiile celorlalte state din Europa.[280] În 2005, România a înlocuit sistemul progresiv deimpozitare în care cota maximă era de 40%, cu o cotă unică de 16%. În 2007, aceasta era cea mai mică cotă din UE.[281] Însă, în 2008, România a fost eclipsată de Bulgaria care are acum o cotă unică de 10% și de Republica Cehă, unde s-a introdus recent o cotă de 15%.[282][283]
Economia este, predominant, bazată pe servicii, care reprezintă 62.6% din PIB, iarindustria șiagricultura au de asemenea o contribuție importantă de 33.2%, respectiv 4.2% din PIB. În schimb, 28.3% din populația tării este angajată în agricultură și producție, una dintre cele mai mari rate din Europa.[284] Începând cu anul 2000, România a atras tot mai mulți investitori străini, devenind cea mai importantă destinație de investiții străine în Europa Centrală și de Sud-Est. Investițiile străine directe au fost, in 2006, în valoare de 8,3 miliarde €.[285] Un aport însemnat în economia românească îl reprezintă sumele de bani trimise de cetățenii români care lucrează în alte țări ale lumii. Conform ultimelor estimări ale Băncii Mondiale, această sumă s-a ridicat în anul 2008 la 9 miliarde dolari.[286]
Printre problemele economiei în România se numără: o populație aproximativ jumătate rurală și nefiscalizată, prea mulți asistați sociali, prea mulți bani cheltuiți pe medicamente scumpe,evaziune fiscală ridicată.[287]
Potrivit unui raport din 2006 alBăncii Mondiale, economia României se clasează pe locul 49 dintr-un număr total de 175 economii naționale în privința ușurinței de a face afaceri, înregistrând astfel o poziție mai bună decât alte țări din regiune, precum Ungaria și Cehia.[288] În plus, același studiu a considerat că România a fost în 2006 a doua țară din lume ca ritm al reformelor mediului de afaceri, după Georgia.[289]
Salariul mediu brut în România, în luna august 2011, a fost de 2.005 lei, în scădere cu 22 de lei față de luna iulie 2011.[290]
Prin așezarea sa geografică, România reprezintă o zonă de intersecție a mai multor magistrale detransport, care leagă nordul de sudul Europei și vestul de estul acesteia. Pe de altă parte, rețeaua de transport din România asigură legătura între rețeaua de transport comunitară și rețeaua de transport a statelor necomunitare vecine dinEuropa de Est șiAsia.[293] Totuși, datorită investițiilor, reparațiilor și întreținerii insuficiente, infrastructura de transport nu satisface nevoile economiei actuale, fiind mult în urmaEuropei de Vest.[294][295]
În ultima perioadă se fac eforturi pentru a aduce principaleleșosele din România la nivelul rețelei de coridoare europene.[296] Au fost începute mai multe proiecte de modernizare a rețelei de coridoare europene, finanțate din fonduriISPA[297] și din împrumuturi garantate de stat de la instituțiile financiare internaționale.Guvernul urmărește finanțarea externă sau parteneriate public-private pentru alte modernizări ale rețelei rutiere, și în special aleautostrăzilor.[298] În decembrie 2023, România are finalizați 1065 km de autostradă.[299][sursa nu confirmă][300][sursa nu confirmă] În România există următoareleautostrăzi:
Compania națională detransport feroviar esteCăile Ferate Române.[303] În 2004 infrastructura feroviară cuprindea 22 247 km de căi ferate, din care aproximativ 8585 km electrificate și 2617 km linii duble, majoritatea la ecartament normal (1435 mm),[304][305] rețeaua CFR fiind a patra ca mărime de Europa.[306] În perioada 1990–2002, numărul de pasageri transportați pe calea ferată pe rute interne și internaționale a înregistrat o scădere continuă, mai accentuată între 1990 și 1994 și mai lentă după 1994.[307] Cauzele care au condus la reducerea continuă a călătorilor expediați și a parcursului călătoriilor sunt legate de situația generală economică și sociala din țară, de reducerea veniturilor populației, de creșterea șomajului (în cazul navetiștilor), precum și de creșterea numărului de autoturisme personale. Transportul feroviar de călători se asigură cu un număr de 817locomotive, din care mai mult de jumătate au vechimi mai mari de 20 de ani.[308] Începând cu anul 2005, a fost liberalizat transportul feroviar de călători, mai multe linii secundare fiind concesionate operatorilor privați.[309]
Rețeaua de aeroporturi destinate traficului aerian public este formată din 17 aeroporturi civile,[310] toate fiind deschise traficului internațional. 12 dintre ele sunt deschise permanent, iar restul la cerere. Din cele 17 aeroporturi, 4 funcționează sub autoritateaMTCT, 12 sub autoritatea consiliilor județene și un aeroport a fost privatizat.[311] Ca o observație generală, flota aeriană din România se află într-un amplu proces de modernizare. Flota de aeronave destinate traficului comercial s-a redus de la 55 de aeronave în anul 1991 la 34 de aeronave în anul 2004, prin scoaterea din exploatare a aeronavelor vechi.[312]
După ceTraian Vuia,Aurel Vlaicu șiHenri Coandă au contribuit prin rezultate de pionierat la dezvoltarea aviației, în1920 a luat ființăCFRNA, devenită ulterior CIDNA, care oferea servicii de transport aerian de pasageri, mărfuri și poștă, fiind prima companie aeriană din lume care a efectuat zboruri transcontinentale.[313] În anii următori au fost înființate companiileLARES,SARTA,TARS.[313][314]
La 18 septembrie 1954 s-a înființat companiaTAROM,[315] care mai funcționează și astăzi. La câțiva ani după lansare, TAROM opera deja zboruri către aproape toate țările europene, iar din 1966 efectuează zboruri peste Atlantic. Începând cu anul 1974 a realizat zboruri către Sydney via Calcutta și a introdus curse regulate spre New York și Beijing.[316] Pe piața autohtonă sunt prezente cele mai mari companii aeriene europene clasice (Lufthansa șiAir France) și low-cost (Easyjet șiRyanair). În 2004 s-a înființatBlue Air, prima companie românească de transporturi aeriene cu tarif redus.[317]
Transportul fluvial românesc se află încă la un nivel foarte redus (sub un procent) dar având potențial de creștere mare datorită râurilor navigabile dar și a fluviuluiDunărea. În 2006, în România existau 1.731 km de ape navigabile. România are 2.251 de nave fluviale de categoria I, care pot efectua misiuni economice pe apele fluviale internaționale și circa 587, care pot naviga doar pe partea românească a Dunării și pe râurile interioare. Cele mai multe nave înmatriculate sunt cele de agrement, circa 13.246, turismul de agrement pe Dunăre și cel în apele maritime ale României dezvoltându-se în ultimii ani.[318] Important pentru România esteCanalul Dunăre-Marea Neagră ce leagă portulCernavodă cuportul maritim Constanța, scurtând cu aproximativ 400 de km ruta mărfurilor de la Marea Neagră până la porturile dunărene din Europa Centrală.[319]
Traversată de apeleDunării, România are un relief variat, incluzând împădurițiiMunți Carpați,coasta Mării Negre șiDelta Dunării, cea mai bine păstrată deltă europeană.[322] Satele românești păstrează în general un mod de viață tradițional. România se bucură de o abundență a arhitecturii religioase și păstrează câteva orașe medievale și castele.[323]
Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate, având de asemenea o contribuție importantă la economia țării. În 2006, turismul intern și internațional a asigurat 4,8% dinPIB și aproximativ o jumătate de milion de locuri de muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă).[324] După comerț, turismul este cea de-a doua ramură importantă din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României, turismul este unul dinamic și în curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat de un mare potențial de extindere.[325] După estimărileWorld Travel and Tourism Council, România ocupă locul 4 în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o creștere anuală a potențialului turistic de 8% din 2007 până în 2016.[326] Numărul turiștilor a crescut de la 4,8 milioane în 2002, la 6,6 milioane în 2004. De asemenea, în 2005, turismul românesc a atras investiții de 400 milioane de euro.[327]
Prin funcțiile sale complexe, prin poziția în cadrul țării și prin numeroasele obiective cu valoare istorică, arhitectonică și de altă natură,Bucureștiul reprezintă unul dintre principalele centre turistice ale României.[334][335] Bucureștiul se remarcă prin de amestecul eclectic de stiluri arhitecturale, începând de laCurtea Veche, rămășițele palatului din secolul al XV-lea al luiVlad Țepeș – cel care a fost fondatorul orașului și, totodată, sursa de inspirație pentru personajulDracula – la biserici ortodoxe, la vile în stilSecond Empire, la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cuPalatul Parlamentului, o clădire colosală cu șase mii de încăperi, a doua ca mărime în lume după Pentagon.[336]
Bucovina este situată în partea de nord a României, în nord-vestulMoldovei. Regiune montană pitorească, cu tradiții etnografice ce dăinuie nealterate, Bucovina se remarcă printr-o activitate turistică dinamică, datorată în primul rândmănăstirilor. Cele cinci mănăstiri cu pictură exterioară, intrate în patrimoniul turistic mondial, își păstrează caracteristicile după mai bine de 450 de ani.[341][342]
Sibiul șiBrașovul au fost nucleele tiparului pe teritoriul României, de acolo răspândindu-sepresa românească. ReprezentanțiiȘcolii Ardelene au promovat introducerea grafiei cu alfabet latin și racordarea culturii române la ideile din spațiul europei occidentale. Un mare impact în literatura română l-a avut în secolul al XIX-lea cercul literarJunimea, fondat de un grup de personalități în jurul criticului literarTitu Maiorescu, în 1863.[363] Acesta a tipărit revistaConvorbiri literare, unde au publicat, printre alții,Mihai Eminescu, poetul național al României,Ion Creangă,Vasile Alecsandri șiIon Luca Caragiale, cel mai important dramaturg român.[363][364] În aceeași perioadă,Nicolae Grigorescu a fost unul din fondatorii picturii române moderne.[365]
Prima jumătate asecolului al XX-lea este un moment important pentru cultura română, aceasta atingând nivelul său maxim de afirmare internațională în armonie cu tendințele culturale europene.[366] Cel mai de seamă artist plastic, care a ocupat un loc deosebit și înistoria artei mondiale, a fostsculptorulConstantin Brâncuși, o figură centrală amișcării artistice de avangardă și un pionier al captărilor, inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare.[367] Începutul secolului al XX-lea a fost, de asemenea, o perioadă importantă pentru proza românească, în care au activat personalități precum romancieriiLiviu Rebreanu,Mihail Sadoveanu șiCamil Petrescu. În dramaturgie, un talent aparte a fostMihail Sebastian, iarLucia Sturdza Bulandra a fost actrița cea mai reprezentativă pentru această perioadă.[359]
La începutul secolului 19, devenind din ce în ce mai răspândite cu trecerea timpului, apar primele clădirineoclasice. Ele sunt rezultatul dorinței elitei României de a arăta că și România este o țară europeană, poporul român fiind unul de origine latină. Pe lângă arhitectura neoclasică, apare, mai rar, și ceaneogotică. Una dintre cele mai cunoscute clădiri de acest tip ePalatul Șuțu. În timp ce fațada și interioarele sale folosesc diverse elementeclasiciste, tâmplărila geamurilor eneogotică. Alte construcții neoclasice importante din prima jumătate și mijlocul secolului al XIX-lea sunt corpul vechi alPalatului Universității și unul dintre fostele sedii aleMuzeului Național al Literaturii Române din București (Bulevardul Dacia nr. 12).
Ca urmare acelui De-Al Doilea Război Mondial, în România e instaurat unregim comunist, impus cu forța deUniunea Sovietică. O mare parte a intelectualității române intră în temnițele stalinismului românesc, inclusiv mai mulți arhitecți și sute de profesori din învățământul superior. De exemplu,G. M. Cantacuzino, unul dintre cei mai importanți arhitecți ai perioadei interbelice, face aproape 10 ani de temniță grea, și moare la puțin timp după ce e eliberat. Odată cu abdicarea forțată și alungarea RegeluiMihai I (30 decembrie 1947), arhitectura românească intră într-o epocă de copiere a celeistaliniste, un fel deneoclasicism mai mult sau mai puțin simplificat. Curentul din care face parte respectivul tip de arhitectură se cheamărealism socialist, și a apărut ca reacție lamodernism, mai ales la modernismulArt Deco, care în viziunea comuniștilor aparținea „capitalismului putred vestic”. După 1958, odată cudestalinizarea începută de primul lider comunist al RomânieiGheorghe Gheorghiu-Dej, devine popular modernismul de tipulBauhaus. Se încearcă într-o oarecare măsură apropierea de arhitectura clasicistă-modernistă din timpul perioadei interbelice. Un exemple al acestei arhitecturi eSala Palatului, din spateleMuzeului Național de Artă al României. În anii 60, 70, și 80, are loc o perioadă de febrilitate în construcții. Orașe și cartiere întregi sunt ridicate fulgerător. Din cauza lipsei de ornamentare, a economiei centralizare, și aarhitecturii funcționaliste, zonele construite în această perioada suferă de o lipsă de identitate, toate arătând la fel. Conducătorul comunist la acel moment,Nicolae Ceaușescu, impune ridicarea în toate capitalele de județ a centrelor civice.
Pe 4 martie 1977,un cutremur puternic lovește Bucureștiul. Aproximativ 1500 de oameni au murit și peste 7000 sunt răniți în cele 32 de construcții care s-au prăbușit. Alte 150 de clădiri cu multe etaje suferă pagube majore. Regimul a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri care, dintr-un motiv sau altul, erau „incomode” pentru el, printr-un proces pe care îl numeasistematizare. Astfel, sunt distruse centrele istorice ale mai multor orașe, și înlocuite cu blocuri comuniste, gri și anoste. Trebuie menționat că nu e vorba de mahalale și zonele sărace, ci de zonele cu case solide construite între sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul perioadei comuniste. Nu este doar cazul Bucureștiului, procesul întâmplându-se și celelalte orașe, caBacău,Botoșani,Constanța,Ploiești,Suceava etc. În paralel cu acest proces, delirul demolator al lui Ceaușescu atinge apogeul, moment în care el își propune transformarea în sens comunist a întregii țări. Cum orașele erau distruse, mai rămâneau satele. Și ele încep să fie demolate. În locul caselor țărănești apar blocurile scunde, asemănătoare cu niște cazărmi.
Interiorul librărieiCărturești Carusel din București, o fostă bancă din anii 1900 peStrada Lipscani, renovată și transformată într-o librărie în 2015Strada Dimitrie Racoviță nr. 4A, București, de Corina Dîndărean, 2017[379]
Datoritărevoluției care a pus capăt dictaturii comuniste, România a devenit o țară liberă, iar Bucureștiul un oraș deschis și în pas cu tendințele vremii. Mărimea comenzilor arhitecturale se schimbă. În locul statului, fostul comandant al unor proiecte gigantice, acum clienții individuali intră pe scena, cu propriile lor personalități, cerințe și așteptări. O parte a populației se mută din blocurile comuniste la casă, preferând cartierele liniștite de case în locul celor aglomerate de blocuri comuniste. Din cauza speculei imobiliare, mai multe clădiri construite în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, inclusiv case de oraș, au fost dărâmate și înlocuite cu blocuri. Nu de puține ori, case istorice au fost incendiate sau demolate peste noapte. Acoperișurile le-au fost deteriorate astfel încât să plouă înăutru, lucru care să grăbească prăbușirea respectivelor clădiri.[380] Totuși, nu trebuie neglijat faptul că în același timp mai multe construcții au fost restaurate, și prin retrocedare, au fost date înapoi proprietarilor lor, statul comunist confiscând-le abuziv la începutul regimului. Un exemple bine cunoscut este cel al librărieiCărturești Carusel de pe Strada Lipscani din Centrul Vechi al Bucureștiului, deschisă în 2015 într-o fostă bancă. Elegantul edificiu de secol XIX a intrat în posesia celebrei familii de bancheri Chrissoveloni în 1903, iar în perioada comunistă a fost confiscat/naționalizat și transformat în magazinul Familia. După 1990, imobilul a fost recuperat și reabilitat de proprietarul actual, domnul Jean Chrissoveloni, iar acum prinde viață printr-o amenajare inovatoare, dar atentă la substanța istorică, semnată de biroul de arhitectură Square One. Ca rezultat, librăria a devenit în scurt timp o atracție importantă a Centrului Vechi al Bucureștiului, clienții fiind atât turiști cât și bucureșteni. O altă librărie Cărturești care se află în două case istorice este Cărturești Verona, la intersecția Străzii Arthur Verona cu Bulevardul Gheorghe Magheru, înCasa Sturdza (cea cu intrarea la bulevard) și o casă eclectică dinBelle Époque cu grădină. O altă parte a caselor de patrimoniu sunt renovate, și transformate în baruri, restaurante, și magazine. O zonă în care sunt predominant case renovate e cea a Străzilor Dimitrie Racoviță, Sfântul Ștefan, Plantelor, și Alexandru Romano.
Muzica românească cuprinde totalitateacreațiilormuzicale elaborate de cătreromâni șistrămoșii acestora. Posibilitatea de a trata muzicadaco-geților și a protoromânilor este foarte limitată din pricina documentației minime păstrate. Începând cuEvul Mediu, situarea la confluența dintreest șivest a determinat o diferențiere între muzicile apreciate înprimele state românești: cele așezate în apus beneficiază de influențevestice, în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicilebizantină,slavă și, mai târziu,turcească. Aceste influențe au acționat atât asupramuzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă –gregoriană în apus și bizantină în răsărit – șimuzică cultă laică).[381]Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale populareromânești din domeniulartei sunetelor. Se face referire la moștenirea muzicală a românilor de la sat dintotdeauna și a popoarelor din care ei au luat naștere.[b] Sub delimitarea folcloristicii,[c] folclorul muzical constituie o ramură a creației tradiționale românești, alături de:folclorul literar,dans șiteatrul popular.[382][383] La începutulsecolului XX se remarcă compozitorulGeorge Enescu, primul creator român ce realizează o sinteză organică, profundă între muzica folclorică românească și tendințele muzicii culte ale vremii sale (este epocaromantismului târziu);[384] el folosește un limbaj muzical modern și experimentează în ariilemodală șimicrotonală.[385] Enescu este considerat cel mai valoros compozitor român din toate timpurile.[386]
Armata Română este formată din trei categorii de arme:Forțele Terestre,Forțele Aeriene șiForțele Navale, aflate sub comandaStatului Major General, direct subordonatMinisterului Apărării Naționale. Pe timp de război,Președintele României este comandatul suprem al Forțelor Armatei. Ministerul Apărării Naționale are prevăzute, potrivit proiectului pe 2009, cheltuieli în valoare de 7,65 miliarde de lei, respectiv 1,3% din PIB,[401] ceea ce reprezintă cu aproximativ două miliarde de lei mai puțin față de suma prevăzută în proiectul fostuluiGuvern Tăriceanu.[402] Modernizarea armatei române necesită, în următorii 10 ani, 13 miliarde euro, doar pentru programele mari de înzestrare, planificate atât pentru forțele aeriene, cât și pentru cele terestre și navale.[403] În prezent, numărul total de efective participante la misiuni internaționale este de 1601.[404] Momentan, sunt trupe române înBosnia și Herțegovina,Kosovo,Irak șiAfganistan.[405] Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007.[406][407][408]
Dotări
Ca urmare a aderării României laNATO în 2004, a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă până în anul 2007, urmând a avea 90.000 de angajați, dintre care aproximativ 75.000 demilitari și 15.000 civili.[409] Dintre cei 75.000, circa 45.800 vor reprezenta forțele terestre, circa 13.250 forțele aeriene și 6.800 forțele navale, restul de 8.800 având alte sarcini.[410]
În prezent Armata Română trece printr-un proces de restructurare în trei stagii. Primul stagiu va fi completat în 2007. Anul 2015 va marca sfârșitul celui de-al doilea stagiu, când forțele armate vor fi reduse la 80.000 de oameni. Întregul proces este estimat să fie completat în 2025. Aceste modificări au ca scop modernizarea structurii forțelor armate, prin reducerea personalului și achiziționarea de tehnologie nouă și îmbunătățită, compatibilă cu standardele NATO.[411]
Potrivit unui material difuzat de Ministerul Apărării Naționale (MApN), prioritatea în domeniul achizițiilor de echipamente moderne o dețin forțele aeriene.[412] O realizare a Forțelor Aeriene a fost modernizareaelicopteruluiIAR – 330 SOCAT, realizată cu ajutorul unei firme israeliene, care a dus la asigurarea interoperabilității cu sistemele NATO[412] Tancul mijlociu românescTR-85 M1 a intrat recent în dotarea Forțelor Terestre ale armatei române, el fiind varianta modernizată a principalului vehicul de luptă al infanteriei.[412] Obiectivul principal al Statului Major al Forțelor Navale a fost și este achiziția, revitalizarea și modernizarea fregatelorRegele Ferdinand șiRegina Maria.[412]
Istoric
La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, al domnitoruluiAlexandru Ioan Cuza, este înființatStatul Major General.[413] Bazele moderne ale constituirii și consacrării Forțelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.[414] Aviația militară română a luat ființă în anul 1910 datorită colaborării societății civile cu Ministerul de Război, iar primul avion militar de concepție și construcție românească, proiectat de inginerul aviatorAurel Vlaicu și realizat la Arsenalul Armatei, a zburat la 17 iunie 1910.[415]
Dupăunirea Principatelor Române, în anul 1859, s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 șalupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat.[416]NMS Delfinul este numele a primului din cele douăsubmersibile cu acest nume ale Marinei Militare Române.[417] Cel actual, numit tot „Delfinul” în memoria primului, a fost construit înURSS.[418] Marina militară Română mai avea înainte deal Doilea Război Mondial alte două submarine:Rechinul șiMarsuinul.[419]
În Armata României, uniformele militare sunt purtate conform unui regulament.[420] Toți militarii, indiferent de grad, inclusiv cei în rezervă și în retragere care au aprobare de a purta ținută militară, sunt obligați să cunoască și să aplice prevederile acestuia privind ținutele.[420] Etapele de evoluție a uniformelor militare românești sunt legate de momente ale organizării armatei și reflectă caracterele epocii.[420] Distincțiile militare onorifice sunt însemne care simbolizează aprecierea faptelor deosebite săvârșite în timpul îndeplinirii misiunilor militare. Ele cuprind embleme, insigne onorifice, plachete, denumiri onorifice și distincții de serviciu.[421]
Clubul sportiv al armatei, Steaua, a fost înființat la 6 iunie 1947, pentru a continua într-un cadru instituționalizat vechea tradiție a practicării sportului în Armata României. În cei 60 de ani de existență, sportivii clubului s-au aflat în permanență printre protagoniștii întrecerilor naționale și internaționale.[422] În fiecare an, pe25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei,[423] iar pe1 decembrie, deZiua Națională a României, înBucurești și laAlba-Iulia au loc numeroase parade militare.[424] În București se află Universitatea Naționala de Apărare[425] și Muzeul Militar Național.[426]
Primele asociații sportive din România au fost înființate la mijlocul secolului al XIX-lea. Una din primele s-a numit„Societatea de dare la semn” (înființată în timpul domniei luiAl. I. Cuza).[427] În primii ani ai secolului al XX-lea s-au extins sporturi precumboxul,ciclismul și mai târziu jocurile de echipă. Primul meci de fotbal oficial s-a jucat la Timișoara în 1902 iar în 1910 a fost înființat primul club de rugby în București. Doi ani mai târziu a fost înființată în capitală Federația Societăților Sportive din România, fiind urmată de înființareaComitetului Olimpic Român în 1914.[428] Prima instituție de învățământ superior în acest domeniu, Institutul Național de Educație Fizică, și-a deschis porțile în 1923. În perioada dintre cele două războaie mondiale sportivii români au obținut primele victorii în concursurile internaționale.[427]
Oina — sauhoina cum i se mai spunea — este socotită un joc sportiv național pentru români, având, pe pământul românesc, o vechime de cel puțin 6 secole, așa cum menționează cronici și hrisoave care îi subliniază popularitatea de care se bucura printre copii și tineri, oșteni și voievozi. În timpul luiVlaicu Vodă, anul 1364, oina se juca înȚara Românească, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor.[429] Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor,păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numittranshumanță.[430]
Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul de la de laBelgrad, contraIugoslaviei, scorul fiindu-i favorabil cu 2–1. La Comisia de Fotbal a FSSR (Federația Societăților Sportive din România) este admisă la Congresul de la Zürich ca membră a FIFA. În această calitate de membră aFIFA, România participă la Turneul Olimpic de Fotbal de laJocurile Olimpice din 1924 desfășurate la Paris.Federația Română de Fotbal este membră fondatoare aUEFA în 1954. Din august 1990, FRF a devenit organ independent de conducere al mișcării fotbalistice din România, primul președinte ales fiindMircea Sandu.[431]
Cel mai cunoscut club de fotbal din România esteFCSB, care în 1986 a fost prima echipă din estul Europei și singura din România ce a câștigatCupa Campionilor Europeni.[434][435] De asemenea, în 1989 a mai jucat o finală a Cupei Campionilor Europeni,[434] în 1988 o semifinală,[436] iarîn 2006 a ajuns în semifinaleleCupei UEFA,[437] după un sfert de finală jucat cu altă echipă românească,Rapid București.[438] Altă echipă de succes din fotbalul românesc esteDinamo București care a jucat o semifinală a Cupei Campionilor Europeni în 1984, iar în 1990 semifinalaCupei Cupelor;[439] anterior, în sezonul 1982-83,CS Universitatea Craiova a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA.
Tenisul a fost introdus și el în România pe la sfârșitul secolului al XIX-lea de studenți întorși de la studiile din străinătate.[440] Cel mai cunoscut jucător român de tenis esteIlie Năstase, activ în anii 1970, care în 1973 a ajuns numărul 1 mondial după ce a câștigat turneele de Grand Slam US Open 1972 și Roland Garros 1973. A făcut echipă deCupa Davis cuIon Țiriac, cu care a jucat finala în 1969, 1971 și 1972, pierzând de fiecare dată în fața Statelor Unite.[427][441] Cei doi au câștigat și titlul la dublu la Roland Garros în 1970.[442] După încheierea carierei, Țiriac a plecat din România comunistă și s-a lansat în afaceri, în 2015 el fiind considerat deFinancial Times cel mai bogat fost sportiv profesionist din lume.[443]
La feminin,Virginia Ruzici a fost, în aceeași perioadă, una dintre cele mai bune jucătoare din lume, câștigând turneul de la Roland Garros atât la simplu, cât și la dublu în 1978.[444] Mai recent,Simona Halep a ajuns numărul 1 mondial și a câștigat Roland Garros la simplu în 2018.[445] În data de 13 iulie 2019,Simona Halep a câștigat cu 6-2, 6-2 la finala de la Wimbledon, în meciul cuSerena Williams. Este al doilea titlu deGrand Slam câștigat și este prima jucătoare din România care câștigăturneul de la Wimbledon.[446]
În România, primul meci dehandbal a avut loc în anul 1922, fiind disputat în orașulSibiu, între două echipe de elevi.
În anul 1936, handbalul se desprinde și este creată ofederație de sine stătătoare, dar activitatea acesteia în ceea ce privește echipele, formarea antrenorilor și a arbitrilor, precum și promovarea acestui sport în rândul unor categorii largi ale populației a fost nesatisfăcătoare. În 1937, se organizează primul Campionat Național de handbal (pe mai multe serii). Handbalul românesc se afirmă și pe plan internațional, reușind, prin rezultatele obținute în perioada 1935-1940, să se claseze pe locul al cincilea în clasamentul mondial, precizeazăEnciclopedia Educației Fizice și Sportului.
La primele întreceri olimpice de handbal, din 1936, de laBerlin, au participat șase țări, România clasându-se pe locul 5.
LaCampionatul Mondial de Handbal Feminin din 1962, desfășurat înRomânia, echipa României a câștigat campionatul după ce a învins în finală echipa Danemarcei cu scorul de 8-5, devenind pentru prima dată campioană mondială.România este singura țară a cărei echipă națională a participat la toate edițiileCampionatului Mondial.
Primaparticipare a României al Jocurile Olimpice a fost în 1900 când a participat doar cu un singur sportiv. Mai apoi, delegația României a fost prezentă la toate edițiile Jocurilor Olimpice începând cu anul 1924, excepție făcând două ediții de vară, cele din 1932 și 1948 și una de iarnă, cea din 1960. România are un palmares de 292 de medalii (din care 86 de aur, 89 de argint și 117 de bronz)[450] câștigate de sportivi laJocurile Olimpice de vară, de la prima ediție, Paris, 1924 până la edițiaBeijing 2008.[428] Prima medalie olimpică, una de bronz, a fost câștigată la Paris în 1924 de cătreechipa de rugby. Ea a fost urmată de una de argint la cursele de cai laOlimpiada din Berlin din 1936.[427] Primele titluri de campion mondial au fost câștigate în 1934 și 1936 la sanie, în timp ce boxul românesc obținea primul titlu european în 1930 prinLucian Popescu. În anii '50 s-au înregistrat succese notabile la tenis de masă feminin, tir, box, lupte și haltere.[427] Dintre sportivii din această perioadă pot fi amintițiIosif Sîrbu șiIolanda Balaș. Lacaiac-canoe România s-a remarcat prinIvan Patzaichin[451] iar lacanotaj prinElisabeta Lipă.[452]
Gimnastica românească a avut un număr semnificativ de succese fapt pentru care România a devenit cunoscută în întreaga lume.Nadia Comăneci, prin performanțele sale răsunătoare consemnate de istoria sportului ca expresie a perfecțiunii este recunoscută peste ani de mișcarea olimpică ca sportiva secolului al XX-lea.[453]
La 2 mai 1910 se înființează grupare polisportiva„Tenis Club Roman” (TCR). Aceasta reunea mai multe discipline: sporturi atletice, canotaj, football-rugby (denumirea englezească a rugby-ului), fotbal, înot, patinaj, sporturi de iarnă, scrimă, tenis și tir. Culorile noului club erau alb si verde, iar numarul membrilor se apropia de 350.Jocul de rugby avea să apară în cadrul acestui club peste doi-trei ani, printre promotorii acestei discipline numărându-seGrigore Caracostea șiMircea Iconomu.[454] La fel cum s-a întâmplat și cu jocul de fotbal, primele noțiuni legate de rugby, precum și cele dintâi baloane de joc, au fost aduse laBucurești de către tineri români care studiaseră laParis. Acest proces s-a petrecut pe la începutul secolului al XX-lea.[455][456][457][458]
Angelica Rozeanu a fost campioană mondială la tenis de masă în anii 1950 – 1955.
Jocul de baschet se răspândește înEuropa la începutul secolului al XX-lea, fiind prezentat demonstrativ laJocurile Olimpice din 1904, de la St. Louis. În 1932 se constituieFederația Internațională de Baschet Amator (FIBA). România s-a aflat printre cele 8 țări membre fondatoare ale forului mondial alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveția și Portugalia. Din 1935 se dispută campionatele europene (la care a participat și o echipă din această țară). În România, primele demonstrații de baschet au fost efectuate în 1920. Până în 1923, baschetul se practica în special în liceele din capitală, organizându-se sporadic competiții interșcolare. Federația Română de Baschet și Volei ia ființă în 1931. Dintre performanțele României pe plan internațional menționăm clasarea de 3 ori pe locul IV la campionatele feminine europene (1964, 1966, 1968) și de 2 ori pe locul V la cele masculine (1957, 1967). În 1981, la Campionatele Mondiale Universitare echipa de fete a României s-a clasat pe locul III, cucerind medalia de bronz, iar echipa masculină a ocupat locul IV.[459]
În România,scrima este rezultatul împletirii mânuirii armelor și activităților militare organizate cu influența străină pătrunsă prin intermediul războaielor și schimburilor economice și culturale, fiecare epoca aducându-și contribuția la scrima sportivă de astăzi. În perimetrul țării această activitate s-a aflat printre primele discipline sportive. Prima participare românească la un concurs internațional de scrimă are loc în1910, înFranța,Mihai Savu ocupând locul I. În 1911, laParis, românul Dinu Cesianu cucerește primul loc la un concurs internațional de spadă. În 1932, forul sportiv U.F.S.R. recunoaște oficialFederația Română de Scrimă.[460]
În data de 2 noiembrie 2019, scrimeraAna Maria Brânză a câștigat Cupa Mondială la spadă de laTallinn,Estonia, după ce a învins-o, în finală, pe rusoaica Violetta Kolobova, cu 15-13.[461]În data de 26 ianuarie 2020,Ana Maria Brânză a câștigat medalia de aur la Grand Prix-ul de laDoha,Qatar.
Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulteriorStadionul Tineretului. Primul concurs organizat de atletism are loc în 1882 laBucurești, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab.[462] La atletism,Gabriela Szabó a fost, de asemenea, de trei ori campioană mondială.[463]
Laînot,David Popovici a doborât în 2021 douărecorduri mondiale la juniori în probele de 100 și 200 metri liber, a câștigat o medalie de aur la Campionatele Europene de Seniori și două de aur la Juniori.[464] În 2022 a obținut 14 medalii în diverse competiții europene sau mondiale (dintre care 11 sunt de aur) și a doborât un nou record mondial - în proba de 100 metri liber - vechi de 13 ani.[465]
Note explicative
^"am scris aceste sfente cărți de învățături, să fie popilor rumânesti ... să înțeleagă toți oamenii cine-s rumâni creștini" "Întrebare creștinească" (1559), Bibliografia românească veche, IV, 1944, p. 6. "... că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slăvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem. Pentru aceia cu mare muncă scoasem de limba jidovească si grecească si srâbească pre limba românească 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multă ... și le-au dăruit vouo fraților români, ... și le-au scris voo fraților români" Palia de la Orăștie (1581–1582), București, 1968. În Țara Ardealului nu lăcuiesc numai unguri, ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul ..., Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, p. 133–134.
^Științele folclorului nu se interesează de anumite demersuri ale studiuluiistoric sau aleștiințelor politice; în speță,problema continuității poporului român și disputa apartenențelor la teritorii sunt irelevante. Mai grăitor pentru folcloriști este în ce măsură se „îmbină” mărturiile culese și cât de bine exprimă o evoluție clară. Cu alte cuvinte, folclorul nu își asumă decât sarcina de a atribui noile element descoperiteteritoriilor unde se manifestă; de aici și până la a numietnia care le-a produs (mai cu seamă în situații istorice delicate, acolo unde nu existăizvoare care să facă referire la indigeni), răspunderea aparține altor discipline. Conchidem că apartenența etnică în studiul folcloric se realizeazăstatistic, cu erorile de rigoare.Folcloriștii româniEmilia Comișel șiGheorghe Oprea adoptă pozițiapublicistuluiAndré Varagnac (vezibibliografia):
„Lipsa izvoarelor scrise dintr-o anumită perioadă nu înseamnă inexistența datinilor respective, ci dimpotrivă, menționarea acestora după un timp, în care sunt atestate, arată tocmai persistența lor.”
^Punctul de vedere al etnomuzicologilor va reveni pe parcursul articolului, neconstituind totuși baza sa teoretică; de pildă, aspectele comparative ale studiului folcloric vor fi corelate cu această disciplină (sau alte subiecte cu impact mai larg decât la nivel național). În cea mai mare parte, însă, va avea întâietate perspectiva folcloristicii, urmând tradiția școlii românești.
^„Der herzoge Ramunch vzer Vlâchen lant/mit Sibenhunduert mannen chom er fvr si gerant/sam die wilden vogele so sah man si varn”
^Der Nibelunge not, XII, ed. K. Lachmann,Berlin, 1878, p. 174; Francis P. Magoun jr.,Geographical and Ethnic Names in the Nibelungenlied, p. 129–130; Fritz Schuster,Herzog Ramunc aus dem Walachenland, în „Sudost-Forschungen”, XI, 1946–1952, p. 284–290
^„... si dimandano in lingua loro Romei... se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti Rominest ? Che vol dire: Sai tu Romano,...” în: Claudio Isopescu,Notizie intorno ai romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, înBulletin de la Section Historique, XVI, 1929, p. 1–90
^„Anzi essi si chiamano romanesci, e vogliono molti che erano mandati quì quei che erano dannati a cavar metalli...” în:Maria Holban,Călători străini despre Țările Române, București, Editura Științifică, 1971, vol. III, p. 99
^„Tout ce pays la Wallachie et Moldavie et la plus part de la Transivanie a esté peuplé des colonie romaines du temps de Traian l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des Romains et nomment leur parler romanechte, c'est-à-dire romain…”,Voyage fait par moy, Pierre Lescalopier l’an 1574 de Venise a Constantinople, în: Paul Cernovodeanu,Studii și materiale de istorie medievală, IV, 1960, p. 444
^„Ex Vlachi Valachi, Romanenses Italiani,/Quorum reliquae Romanensi lingua utuntur.../Solo Romanos nomine, sine re, repraesentantes./Ideirco vulgariter Romuini sunt appelanti”, Ioannes Lebelius,De opido Thalmus, Carmen Istoricum, Cibinii, 1779, p. 11–12 apud Adolf Armbruster,Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Editura Științifică București, 1992, p. 84
^„qui eorum lingua Romini ab Romanis, nostra Walachi, ab Italis appellantur” în: Stanislaus Orichovius,Annales polonici ab excessu Sigismundi în: I. Dlugossus,Historiae polonicae libri XII, col 1555, apud Adolf Armbruster,Auf den Spuren der eigenen Identität. Ausgewählte Beiträge zur Geschichte und Kultur Rumäniens, Editura Enciclopedică, 1991, p. 182
^„... Valacchi, qui se Romanos nominant...”, „Gens quae ear terras (Transsylvaniam, Moldaviam et Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt, eaque a Romania ducit originem, tametsi nomine longe alieno...”, Antonius Verantius,De situ Transsylvaniae, Moldaviae et Transaplinae înMonumenta Hungariae Historica, Scriptores, II, Pesta, 1857, p. 120, apud Krista Zach,Konfessionelle Pluralität, Stände und Nation. Ausgewählte Abhandlungen zur südosteuropäischen Religions- und Gesellschaftsgeschichte, LIT Verlag Berlin, Hamburg, Münster, 2004, p. 40
^„Valachos [...] dicunt enim communi modo loquendi: Sie noi sentem Rumeni: etiam nos sumus Romani. Item: Noi sentem di sange Rumena: Nos sumus de sanguine Romano”, Martinus Szent-Ivany,Dissertatio Paralimpomenica rerum memorabilium Hungariae, Tyrnaviae, 1699, p. 39 apud Adolf Armbruster,Der Donau-Karpatenraum in den mittel- und westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie., 1990, p. 161
^„Așa și neamul acésta, de carele scriem, al țărâlor acestora, numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit [...] tot acest nume au ținut și țin până astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu țara sa rumânească, ca și românii cei din Ardeal. [...] Și așa ieste acestor țări și țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești numele cel direptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și acum toți acéia din Țările Ungurești lăcuitori și munténii țara lor și scriu și răspundŭ cu graiul: Țara Românească.” înDe neamul moldovenilor
^„Însă vlahii, acești gheografi și mai toți istoricii câți scriu de aceste țări, zicea și Moldovei și ceștiia; apoi o împarte în doao, una de sus; alta de jos, îi zic. Le zic și: mai mare și mai mică; cea de sus, adecăte și mai mare, Moldova; cea de jos și mai mică, țara această Muntenească numeind, cum îi zic mai mulți așa; că Rumânească numai lăcuitorii ei o chiamă, și doar unii den ardeleni ăiî rumâni, pentru că și aceia și ceștea numai când să întreabă, ce iaste? Ei răspund: rumâni; iar moldovénii să osebesc de să răspund: moldovani, săvai că și ei sunt de un neam și de un rod cu ceștea, cum mai nainte mai pre larg vom arăta cu mărturiile multora. [...] și cum că apoi Traian mulțime de romani du pretutindenea den biruințele lui au adus aicea de au așezat lăcuitori și paznici acestor țărî, den carii și până astăzi să trag acești rumâni ce le zicem noi, iară grecii și latinii, vlahi și volahi le zic, încă ne-am adeverit den istoricii cei mai de credință și mai numeiți ce sunt. [...] Și mai chiar vedem că rumânii den Ardeal, moldovénii și céștea de țara aceasta, tot un neam, tot o limbă fiind, încă între dânșii mult să osebesc, care aceasta iaste cum să véde den amestecătura vecinilor lor. Așadară și acéle trei neamuri, ce zicem mai sus, den preavecinătatea romanilor, luând de-ale acelora cuvinte, și cu céle de moșie ale lor amestecându-le, și stricându-și limba, au rămas în această ce acum sunt. [...] Însă dară, valahii, adecăte rumânii, cum sunt rămășițele romanilor celor ce i-au adus aici Ulpie Traian, și cum că dintr-aceia să trag și până astăzi, adevărat și dovedit iaste de toți mai adevărații și de crezut istorici, măcară că apoi le-au mutat și numele, valahi zicându-le.” înIstoria Țării Rumânești
^„Hronicon a toată Țara Românească (care apoi s-u împărțit în Moldova, Munteniască și Ardealul)...” în:D. Cantemir,Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor în:Operele Principelui Dimitrie Cantemir, Academia Română, București, 1901, p. 180
^Dimitrie Daniil Philippide publică în grecește laLeipzig în 1816Istoria României urmată în același an deGeografia României. Termenul pare a fi pătruns deja în limabjul comun în primele decenii ale secolului al XIX-lea, astfel încât inscripția de pe piatra funerară a luiGheorghe Lazăr dinAvrig, datând din 1823 arată că: „Precum Hristos pe Lazăr din morți a înviat/Așa tuRomânia din somn ai deșteptat.”
^Vasile Pârvan,Getica, Capitolul I,Migrații cimmero-scythe. Sec. X-VI î.e.n., pag 25. - Editura Meridiane, București, 1982.
^„Așadar, arheologia a dovedit că poporul geto-dac era deplin format cu cel puțin patru sau chiar cinci sute de ani mai înainte ca numele său să figureze în filele izvoarelor literare ale lumii antice. Cât despre antecesorii și strămoșii nemijlociți ai geto-dacilor, ramura nordică a neamurilor trace, aceeași știință auxiliară a istoriei le confirmă prezența și înfloritoarea lor cultură materială și spirituală o dată cu debutul epocii bronzului, fapt petrecut pe la circa 2000 - 1800 Î.Hr.” - Extras din cartea„Decebal” de Liviu Mărghitan, Editura Militară, București, 1987, pag. 41.
^„Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după acel al inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, el ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile după socotința mea... Tracii au mai multe nume, după regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleași la toți, afară degeți, trausi și de acei care locuiesc la nord de crestonai.” -Herodot,Istorii, V, 3.
^Istoria Daciei -Dacia între Burebista și Decebal - Accesat la data de 15.03.2009
^abMică enciclopedie de istorie universală - pag. 284 -Marcel D. Popa, Horia C. Matei - Editura Politică, București, 1988.
^De Imperatoribus Romanis - An Online Encyclopedia of Roman Emperors - Battle of Sarmizegetusa (Sarmizegetuza), A.D. 105 - Accesat la data de 15.03.2009
^„Pe data de 27 iunie/10 iulie 1913, România si-a chemat ambasadorul de la Sofia și, printr-o notă diplomatică ultimativă, a anunțat Bulgaria că, în condițiile în care aceasta nu încetează acțiunile agresive împotriva Greciei și Serbiei, Armata Româna va intra în acțiune.” - Locotenent-colonel drd. Rizescu Alexandru -Aspecte ale politicii de securitate a României în sud-edtul Europei la începutul secolului al XX-lea - Accesat la data de 15.03.2009
^Anderson, Frank Maloy; Hershey, Amos Shartle ().Handbook for the Diplomatic History of Europe, Asia, and Africa 1870-1914. Washington D.C.: Government Printing Office.
^Carothers, Thomas.„Romania: The Political Background”(PDF). Accesat în.This seven-year period can be characterized as a gradualistic, often ambiguous transition away from communist rule towards democracy.
^Hellman, Joel (). „Winners Take All: The Politics of Partial Reform in Postcommunist”.Transitions World Politics.50 (2): 203–234.
^Pătru, Ileana; Zaharia, Liliana; Oprea, Răzvan ().Geografia fizică a României — Climă, Ape, Vegetație, Soluri. București: Editura Universitară București. pp. 35–111.ISBN973 749 065 7.
^Pătru, Ileana; Zaharia, Liliana; Oprea, Răzvan ().Geografia fizică a României — Climă, Ape, Vegetație, Soluri. București: Editura Universitară București. pp. 35–111.ISBN973 749 065 7.
^Ministerul Culturii și CultelorArhivat în, laWayback Machine. - Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007 ->„În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.” - Accesat la data de 25.02.2009
^Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, vol. II:Neam, limbă maternă, religie, Imprimeria Națională, București, 1938, p. XXVII.
^abcMinisterul ÎnvățământuluiArhivat în, laWayback Machine. -Legea Învățământului Preuniversitar (proiect de lege aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) - Accesat la data de 12.03.2009
^EDUArhivat în, laWayback Machine. -Legea Învățământului Superior (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) - Accesat la data de 12.03.2009
^Drept Online - Constitutia Romaniei din 2003 -Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României. - Accesat la data de 12.02.2009
^Ziua.roArhivat în, laWayback Machine. -Presa germană: Este tot mai clar că România și Bulgaria au aderat cu decenii prea devreme la UE - Accesat la data de 13.02.2009
^European countries - Member states of the EU -> Romania - Accesat la data de 28.02.2009
^România sprijină proiectele NATO[nefuncțională] -România și-a achitat contribuția la două fonduri NATO, pentru sprijinirea Republicii Moldova și Georgia - Accesat la data de 28.02.2009
^9am News -România și Ungaria sprijină aderarea Ucrainei în UE - Accesat la data de 28.02.2009
^PMBArhivat în, laWayback Machine. -Legislație în vigoare ce reglementează alegerea Primarului General al Municipiului București - Accesat la data de 28.02.2009
^CDEPArhivat în, laWayback Machine. -Lege nr.67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale - Accesat la data de 28.02.2009
^Banat Business -România nu are un regim fiscal favorabil, în ciuda impozitului scăzut pe venitul global - Studiu realizat de KPMG - Accesat la data de 12.03.2009
^„Guía País Rumania”(PDF) (în spaniolă). Elaborada por la Oficinia Económica y Comercial de España en Bucarest. Arhivat dinoriginal(PDF) la. Accesat în.
^Curierul NaționalArhivat în, laWayback Machine. -CFR administrează a patra rețea feroviară din Europa ca volum de pasageri și marfă. - Accesat la data de 08.03.2009
^Romania.The Europa World Year Book.2 (ed. 48). London and New York: Routledge.. pp. 3734–3759.ISBN9781857434125.
^Adevărul.ro[nefuncțională] -Jumătate dintre locomotivele și vagoanele CFR-ului sunt „expirate” - Accesat la data de 08.03.2009
^Wall Street -Opt companii vor asigura transportul feroviar de scurt parcurs - Accesat la data de 08.03.2009
^E-TransportArhivat în, laWayback Machine. -Dintre cele 17 aeroporturi din România doar 11 sunt considerate aeroporturi de interes european. - Accesat la data de 08.03.2009
^abProavion - Clubul călătorului de oriunde - Despre compania aeriană Tarom - Accesat la data de 08.03.2009
^Nicolae Balotescu, Dumitru Burlacu, Dumitru N. Crăciun, Jean Dăscălescu,Dumitru Dediu, Constantin Gheorghiu, Corneliu Ionescu, Vasile Mocanu, Constantin Nicolau, Ion Popescu-Rosetti,Dumitru Prunariu, Stelian Tudose, Constantin Ucrain, Gheorghe Zărnescu,Istoria Aviației Române, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1984
^TAROM - Istoricul aviației în România - Accesat la data de 08.03.2009
^Compania TAROM - Scurt istoric al TAROM - Accesat la data de 08.03.2009
^Blue Air - Despre noi - Accesat la data de 08.03.2009
^Economie, Wall-Street -Turismul crește transportul fluvial de agrement - Accesat la data de 08.03.2009
^abHoria C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguț, Caterina Radu,Enciclopedia statelor lumii, ediția a VII-a, București, Editura Meronia, 2001 -ISBN 973-99451-5-6
^Observator Cultural - Dezbatere la Veneția despre o Românie între Orient și Occident -> „România – scrie autorul – se prezintă ca o împletire peste secole de culturi și confesiuni religioase diferite, un fel de sinteză, uneori armonioasă, alteori plină de conflicte, dintre Orient și Occidentul european, și datorită unor dificultăți de natură etnico-istorică și religioasă nesoluționate nici pînă astăzi și bine înrădăcinate pe teritoriul său.” - Alberto Castaldini
^„Rareori influența unui popor asupra altuia a fost mai completă, mai cuprinzătoare decât influența franceză în România.... Este recunoscută în toate manifestările spiritului uman, în politică cât și în legislație, în literatură cât și în organizarea administrativă sau în viața socială” -Pompiliu Eliade, „Influența franceză asupra spiritului public în România secolului XIX”, Paris, 1914
^Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean.BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată. ArCuB. p. 111.ISBN978-973-0-07036-1.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Woinaroski, Cristina ().Istorie urbană, Lotizarea și Parcul Ioanid din București în context european. SIMETRIA. p. 210.ISBN978-973-1872-30-8.
^Tulbure, Irina ().Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960: constrângere și experiment. Simetria. p. 215.ISBN978-973-1872-41-4.
^Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean.BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată. ArCuB. p. 114 & 115.ISBN978-973-0-07036-1.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^Mondo NewsArhivat în, laWayback Machine. -Buget MApN: Suma alocata este cu 2 mld lei mai mică față de proiectul fostului Guvern - Accesat la data de 14.03.2009
^MApN -Lege Nr. 395 din 16 decembrie 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat. - Accesat la data de 14.03.2009
^HotNews -De luni, serviciul militar e facultativ - Accesat la data de 14.03.2009
^TionArhivat în, laWayback Machine. - S-a eliminat obligativitatea serviciului militar - Accesat la data de 14.03.2009
Thede Kahl,Michael Metzeltin,Mihai Răzvan Ungureanu (Hrsg.):Rumänien. Raum und Bevölkerung – Geschichte und Geschichtsbilder – Kultur – Gesellschaft und Politik heute – Wirtschaft – Recht – Historische Regionen, 2 Bände, LIT Verlag, 2. Aufl., Wien-Berlin 2008, 976 S.ISBN 978-3-8258-0069-7.
Michael Metzeltin:România: Stat – Națiune – Limbă, București, Editura Univers Enciclopedic, 2002.
Mărculeț I. (coordonator),Superlativele României - mică enciclopedie, Editura Meronia, București,2010.ISBN 978-973-7839-60-2.
„Mică enciclopedie de cultură și civilizație românească”, Dan Petre, Editura Litera International, 2005 -[1]Arhivat în, laWayback Machine.
„Enciclopedia civilizației române”, Dumitru Tudor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.
Puteți găsi mai multe informații despreRomania prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de„proiecte surori”:
1 Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.2 Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.3 Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.4 Este guvernat deSfântul Scaun, care are suveranitate asupraVaticanului. Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
.svg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
_1.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
%2c_1929.jpg)
.jpg)
.jpg)
.svg)
.svg)
