Riga (înletonăRīga) este capitalaLetoniei, situată pe malulMării Baltice, la gura de vărsare a râuluiDaugava, la 56°58' N - 24°8' E. Riga este cel mai mare oraș dinȚările Baltice, fiind un important centru cultural, educațional, financiar și politic din zonă.
Călătoriile de afaceri sau de plăcere au crescut semnificativ în volum în ultimii ani, în special datorită îmbunătățirii infrastructurii comerciale și de transport. Ca nod important de circulație și ca port, Riga este în centrul rețelei naționale de drumuri și de căi ferate. Cea mai mare parte a traficului turistic se face prinAeroportul Internațional din Riga, cel mai mare aeroport dinȚările Baltice, aeroport renovat și modernizat în anul2001, în același an în care orașul a aniversat 800 de ani de existență. Traficul aerian s-a dublat în perioada 1993 – 2004. Feriboturile leagă Riga de alte orașe:Stockholm,Kiel șiLübeck.
Aproape toate instituțiile financiare importante își au sediul în Riga, inclusivBanca Letoniei. Comerțul internațional prin Riga a crescut în ultimii ani și a primit un imbold important pe1 mai2004, cândLetonia a devenit membru alUE. Aproape jumate din veniturile din comerțul exterior sunt obținute de intreprinderile din Riga, în principal cele din sectorul financiar, sectorul utilităților publice, industria alimentară, a echipamentelor de telecomunicații, textilă, farmaceutică și a prelucrării lemnului și fabricării mobilei, în tipografii și în editare de carte. Portul Riga este un important centru de transport naval.
Riga este cel mai mare oraș dinȚările Baltice. Populația orașului număra în2003 739.232 locuitori. În oraș aproximativ 45% din populație este formată din locuitorii de etnie letonă,rușii fiind aproape la fel de mulți. Prin comparație, în țară, ceva mai mult de 60 % dintre locuitori suntletoni, 29 % suntruși, 3,9 % suntbelaruși, 2,6 % suntucraineni, 2,5 %polonezi, 1,4 %lituanieni, iar restul de 2,1 % - alte naționaltăți, (conform recensământului din 2003). Cei mai mulți letoni suntprotestanți, în timp ce rușii sunt afiliațiBisericii Ortodoxe Ruse.
Riga este amplasată pe locul unei așezări antice alivonienilor, un trib anticfino-ugric, la confluența râurilorDaugava și Ridzene (în letonă:Rīdzene). Râul Ridzene era cunoscut la începuturi sub numele de Riga, într-un moment dat formând un port natural cunoscut drept Lacul Riga, dispărut în ziua de azi. Se consideră că râul a împrumutat numele său orașului. Cursul vechiul râu mai poate fi găsit urmărind străduțele Kalku și Ridzene din Vechea Rigă.
Întemeierea modernă a orașului este pusă de istorici pe seama negustorilor germani, mercenarilor șicruciaților care au ajuns pe aceste pământuri în a doua jumătate asecolului al XII-lea, atrași de zonele slab populate, noi piețe potențiale și de posibilitatea de a converti prin misionarism populațiile locale, păgâne, lacreștinism. Negustorii germani au înființat un avanpost comercial pentru comerțul cubalții lângă așezarea livoniană de la Riga în1158. Călugărulaugustinian Meinhard a construit o mănăstire aici prin anul1190.
Episcopul Albert a fost proclamat cardinal alLivoniei de unchiul său, arhiepiscopul deBremen șiHamburg în1199. El a debarcat în1201 cu 23 de corăbii și mai mult de 1500 de cruciați înarmați, stabilindu-și eparhia la Riga. El a înființatOrdinul livonian (mai târziu o ramură aCavalerilor Teutoni) și a acordat Rigăi drepturi de oraș în același an. Albert a reușit convertirea la creștinism a regelui livonienilor,Caupo de Turaida, deși, așa cum este scris în cronica lui Henric de Livonia ("Hencricus Lettus"), i-au trebuit treizeci de ani să obțină controlul asupra întregiiLivonii (înlimba germanăLivland). Riga, la fel ca toată Livonia șiPrusia, au ajuns sub stăpânireaSfântului Imperiu Roman. În timpul luiMartin Luther locuitorii din Riga, Livonia și Prusia s-au convertit laprotestantism.
Riga a fost o poartă pentru comerțul cu triburile baltice și cuRusia. În1282 Riga a devenit membră aLigii Hanseatice. Hansa s-a transformat dintr-o asociație a negustorilor într-o uniune liberă a orașelor din Germania de nord și din Baltică. Datorită politicilor protecționiste care favorizau membrii germani, Liga Hanseatică s-a dovedit un succes economic, dar politicile exclusiviste au generat o competiție acerbă. UltimaDietă a fost convocată în1669, într-un moment în care puterea ei era deja slăbită și când apăruseră alianțe care-i limitatseră drastic puterea (întreLituania șiPolonia pe de-o parte șiSuedia,Danemarca șiNorvegia pe de altă parte). Totuși, trebuie admis că Hansa i-a dat Rigăi instrumentele necesare stabilității economice și politice, care i-au asigurat o temelie rezistentă de-a lungul tuturor tulburărilor politice și a conflictelor care au urmat.
Riga in 1650 (Desen de Johann Christoph Brotze)
După dispariția influenței Hansei, Riga a devenit obiectul intereselor străine militare, politice, religioase și economice. Locuitorii Rigăi au acceptatReforma în1522, punând capăt puterii cardinalilor catolici. Cum ordinulCavalerilor Teutoni pierise în1521, orașul s-a bucurat de statutul de oraș liber timp de 20 de ani. În1581, Riga a ajuns sub dominațiaUniunii Statale Polono-Lituaniene. Încercările de reconvertire a populației zonei laromano-catolicism au eșuat în1621, când orașul a fost cucerit de regele Suediei,Gustav Adolf. Acesta a intervenit înRăzboiul de Treizeci de Ani nu numai pentru a obține câștiguri politice și economice, dar și pentru a fi un sprijin protestantismuluiluteran. Livonia a rămas sub controlul suedezilor până în1710, în această perioadă Riga bucurându-se de o largă autonomie. În acel an, în timpulMarelui război nordic, trupelerusești conduse dețarulPetru cel Mare au cucerit Riga. Dominația Suediei în regiunea nordică s-a terminat, Rusia devenind cea mai importantă putere nordică, noul ei statut fiindu-i confirmat prinTratatul de la Nystad din1721. Riga a fost anexată Rusiei și a devenit un important oraș industrial și port laMarea Baltică alImperiului Rus, căpătându-și libertatea doar la sfârșitulprimului război mondial. În1900, Riga era al treilea oraș al Rusiei, dupăMoscova șiSankt Peterburg, din punct de vedere al numărului muncitorilor industriali.
Pe durata a atâtor secole de războaie și schimbări ale puterii politice în Baltică,germanii baltici din Riga, urmașii negustorilor și cruciaților lui Albert, au rămas neclintiți pe pozițiile lor, astfel încât, în1900, populația de 282.943 de cetățeni ai orașului era compusă din 50% germani baltici, 25% letoni și 25% ruși. Până larusificare și impunerealimbii ruse ca limbă oficială înLetonia (1891), în Riga s-a folositlimba germană ca limbă oficială în administrație. Toate documentele de stare civilă fuseseră scrise până în acel moment în limba germană.
Riga, vedere pe o carte poștală de prin anul 1900.
După mai mult de 700 de ani de ocupație străină, Letonia, având capitala la Riga, și-a proclamat independența pe18 noiembrie1918. Pentru mai multe detalii, vedețiIstoria Letoniei.
În perioada interbelică Letonia și-a canalizat interesul către țările dinEuropa de Vest. A fost instituită funcția de Președinte al Republicii și a fost ales un Parlament democratic.Letona a fost recunoscută ca limbă oficială în Letonia. Letonia a fost admisă înLiga Națiunilor. În comerțul exterior, locul Rusiei a fost luat deGermania șiAnglia. Semnificativ pentru acele timpuri, primul ministruKārlis Ulmanis studiase agricultura și lucrase ca lector laUniversitatea din Nebraska dinStatele Unite ale Americii.
Riga era descrisă de vizitatorii străini ai orașului ca "Paris al nordului", mai ales datorită frumuseții arhitecturii sale și a numeroaselor clădiri publice și private care fuseseră construite în stilulArt Nouveau.
Această perioadă de renaștere culturală, politică și economică a fost de scurtă durată, orașul și întreaga țară fiind ocupate în1940 deUniunea Sovietică și deGermania Nazistă între anii1941 –1944.Germanii baltici au fost strămutați cu forța după 700 de ani de prezență neîntreruptă în oraș. Ca urmare a războiului, sute de mii de letoni au pierit, sau au fugit în exil în toată lumea. Letonia a pierdut o treime din populație.
Ocupația sovietică a fost marcată de deportări masive a letonilor considerațidușmani ai poporului înSiberia sau în alte zone ale URSS-ului. În schimb, în zonă a fost adus, datorită politicii de industrializare forțată și planificare centralizată, un mare număr de alogeni, în special ruși. Pe la1975, mai puțin de 40% dintre locuitorii Rigăi erau letoni, proporția lor crescând după recucerirea independenței.
Reformele politice și economice introduse de liderul sovieticMihail Gorbaciov (Perestroika) a făcut posibilă recâștigarea libertății și independenței țărilor baltice, inclusiv aLetoniei. Letonia și-a proclamat independențade facto pe21 august1991, recunoașterea acesteia venind din partea Rusiei pe6 septembrie1991. Letonia a fost re-primită oficial înOrganizația Națiunilor Unite pe17 septembrie1991. Toate forțele militare rusești au fost retrase în perioada1992 -1994.
În 2001 Riga a sărbătorit 800 de ani de la întemeiere. La29 martie2004 Letonia a devenit membră aNATO, iar la1 mai2004 Letonia a devenit membră aUE.
Cu o populație de 605,802 în 2022 conform Biroului Central de Statistică din Letonia, Riga este cel mai mare oraș din zonastatelor baltice, deși populația sa a scăzut de la puțin peste 900.000 în 1991. Cauzele notabile includ emigrarea șiratele scăzute ale natalității. Conform datelor din 2017, etniciiletoni reprezentau 44,03% din populația din Riga.Slavii (în principal ceiestici) au constituit același procent -rușii formau 37,88%,belaruși 3,72%,ucrainenii 3,66%,polonezii 1,83%, alte etnii formate 8,10%. Prin comparație, 60,1% din populația totală a Letoniei era etnic letonă, 26,2% rusă, 3,3% belarusă, 2,4% ucraineană, 2,1% poloneză, 1,2% sunt lituanieni și restul de alte origini.
Larestabilirea independenței Letoniei în 1991, imigranților dinepoca sovietică (și oricare dintre urmașii lor născuți înainte de 1991) nu li sa acordat automat cetățenia letonă, deoarece migraseră pe teritoriul Letoniei în anii în care Letonia făcea parte din Uniunea Sovietică. Proporția etnicilor letoni din Riga a crescut de la 36,5% în 1989 la 42,4% în 2010. În schimb, procentul rușilor a scăzut de la 47,3% la 40,7% în aceeași perioadă de timp. Letonii i-au depășit pe ruși ca cel mai mare grup etnic în 2006.[3] În 2013, cetățenii Letoniei reprezentau 73,1%, necetățenii 21,9% și cetățenii altor țări 4,9% din populația Riga.[4]
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
