 | Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Respirația anaerobă este procesul derespirație celulară în care substratulacceptor de electron este altul decâtoxigenul molecular (O2).[1]
Respirația laorganismele aerobe presupune o captare a electronilor în lanțul transportator de electroni, având ca final acceptarea acestora de către oxigenul molecular, care este un agent oxidant foarte puternic (și implicit un acceptor de electroni excelent). Pe de altă parte,organismele anaerobe utilizează alți agenți mai puțin oxidanți, precum ionulsulfat (SO42−), ionulazotat (NO3−),sulful (S) sau ionulfumarat. Acești acceptori de electroni au unpotențial de reducere redus în comparație cu cel al O2, ceea ce indică faptul că se eliberează o cantitate mai mică deenergie per moleculă. Astfel, respirația anaerobă este mai puțin eficientă decât cea aerobă.
Respiratia anaerobă se întâlnește la bacterii și ciuperci, presupune o cantitate mică de energie depozitată sub formă de ATP, produce dioxid de carbon și are loc în citoplasma celulei.[necesită citare]