| Republica Socialistă Serbia | |||||
| Serbia | |||||
| Socijalistička Republika Srbija Социјалистичка Република Србија | |||||
| — O republică în cadrulR.S.F. Iugoslavia — | |||||
| |||||
| |||||
 Republica Socialistă Serbia (roșu), în cadrul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia | |||||
| Capitală | Belgrad | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Limbă | sârbo-croată, (maghiara,româna co-oficiale înP.S.A. Voivodina;albaneza co-oficială înP.S.A. Kosovo | ||||
| Guvernare | |||||
| Formă de guvernare | stat socialist | ||||
| Istorie | |||||
| Date statistice | |||||
| Suprafață | |||||
| - | 88.361 km² | ||||
| Populație | |||||
| - est. | 9.506.174 loc. | ||||
| Densitate | 107,6 loc./km² | ||||
| Economie | |||||
| Monedă | dinar iugoslav, (динар,dinar) | ||||
| În prezent parte din | |||||
| Serbiei | |||||
Modificădate /text  | |||||
Republica Socialistă Serbia (însârbocroatăSocijalistička Republika Srbija, cu caractere chirilice:Социјалистичка Република Србија) a fost unstat socialist, și o țară constituțională înRepublica Socialistă Federativă Iugoslavia. Acesta a fost un predecesor al actualeiSerbii moderne, care a reprezentat cea mai mare republică înfederația iugoslavă, deținea numărul cel mai mare al populației dintre toate republicile iugoslave și a găzduit dezvoltarea economică și politică cea mai mare dinRepublica Socialistă Federativă Iugoslavia, iar capitala acestuiaBelgrad, a fost de asemenea și capitalaIugoslaviei.
Din 1945 până în 1963, republica a fost oficial cunoscută ca Republica Populară a Serbiei (Narodna Republika Srbija), și din 1963 până în 1990 ca Republica Socialistă Serbia (Socijalistička Republika Srbija). Republica a fost împărțită în 1974 pentru a include două provincii autonome,Voivodina șiKosovo care aveau aceleași drepturi și privilegii precum republicile constituționale ale Iugoslaviei.
În cea mai mare parte a existenței sale în R.S.F.I, Serbia a fost loială, și în general subordonată guvernului federativ. Acest lucru sa schimbat după moartea luiTito, în 1980 și răscoala naționalismul albanezilor precum și a sârbilor, care a dus la o împărțită în Liga comuniștilor cu privire la modul de a răspunde. O serie de lovituri succesive în conducerea Partidului Comunist din Serbia, precum și în Muntenegru au avut loc din 1988 până în 1989, condusă deSlobodan Miloșevici, care sprijineanaționalismul sârb din Kosovo pentru a elimina autonomia provinciei.
În 1989, Miloșevici a devenit președintele republicii, și a cerut guvernului federativ iugoslav să acționeze pentru interesele Serbiei în Kosovo, prin trimiterea Armatei Populare Iugoslave, pentru a prelua conducerea provinciei. Opoziția la o astfel de decizie precum și cererile Serbiei pentru un sistem "un singur membru, un singur vot" în Liga Iugoslavă a Comuniștilor care ar fi dat o majoritate de voturi pentru sârbi, vor duce la revolte etnice și la căderea Ligii Comuniste din Iugoslavia, precum și înseși Iugoslaviei în 1991.
După 1990, statul a fost cunoscut doar ca Republica Serbia (Republika Srbija), o republică constituțională din rămășițaRepublicii Federale Iugoslavia, iar apoi caSerbia și Muntenegru până în 2006, când Serbia a devenit un stat independent.
În cadrul Republicii Socialiste Serbia, au existat două provincii autonome:Provincia Socialistă Autonomă Voivodina șiProvincia Socialistă Autonomă Kosovo. Partea centrală din Republica Socialistă Serbia, situată în afara celor două provincii autonome a fost, în general cunoscut sub numele de "Serbia proprie" ("Uža Srbija").
În 1971, populația din Republica Socialistă Serbia era de 8.446.591 de locuitori, dintre care:
În 1981, populația din Republica Socialistă Serbia era de 9.313.677 de locuitori, dintre care:
În Republica Socialistă, unicul partid politic legal a fostLiga Comuniștilor din Serbia (Savez komunista Srbije), care a făcut parte dinLiga Comuniștilor din Iugoslavia. Partidul a rămas relativ stabil și loial partidului federației până spre sfârșitul anilor 1980, când partidul a fost dezbinat ce măsuri să fie aplicate în Kosovo, când protestele și luptele s-au dezlănțuit între etnicii albanezi și sârbi.
Cei mai mulți comuniști l-au susținut pe președinteleIvan Stambolic, care a continuat să caute modalități pentru a rezolva disputele, în timp ce mai mulți membrii radicaliști și naționaliști l-au susținut peSlobodan Miloșevici care susținea protecția sârbilor din Kosovo, argumentate de acești că populația lor era presată să plece din provincie din cauza albanezilor separatiști. Miloșevici s-a folosit de simțământul și de opoziția publicului la separatismul provinciei Kosovo, pentru a aduna un număr mare de susținători cu scopul de a fi ajutat la eliminarea liderilor comuniști din Voivodina, Kosovo șiRepublica Socialistă Muntenegru, având ca rezultat așa numitarevoluție anti-birocratică. Ca urmare, Liga Comuniștilor Sârbi l-au ales președinte pe Miloșevici. Acesta a luat o măsură drastică pentru naționalismul albanez din Kosovo, și a făcut presiuni la guvernul iugoslav pentru a i se oferi puteri urgente cu scopul comunicării cu separatiștii kosovari. În plus, a redus autonomia provinciilor autonome Kosovo și Voivodina, și a instalat politicieni care îi sunt loiali, pentru a servi ca reprezentanții lor.
La Congresul de la Liga Comuniștilor Iugoslavi din 1990, Miloșevici și reprezentanții săi subordonați pentru Metohia, Kosovo, și Republica Socialistă Muntenegru, au încercat să nu se opună la opoziția Republicii Socialiste Slovenia, care s-au opus la măsurile luate împotriva provinciei Kosovo, prin blocarea tuturor reformelor propuse de reprezentanții sloveni. Tactica a eșuat iarSlovenia și aliata acesteiaCroația au abdicat de la Partidul Comunist Iugoslav. Acest lucru a dus la destrămarea partidului comunist iugoslav, iar un an mai târziu a republicilor din Iugoslavia.
| Republici socialiste | .svg) | |
|---|---|---|
| Provincii socialiste autonome | ||
Provinciile socialiste autonome Kosovo și Voivodina aparțineau integrității teritoriale Republicii Socialiste Serbia. | ||
%2c_Flag_of_Serbia_(1947%25E2%2580%25931992).svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
