S-a născut în localitateaLa Haye en Touraine în1596, fiind al treilea copil al cuplului Joachim și Jeanne Descartes, o familie de mici nobili din regiunea Touraine,Franța. La numai un an de la nașterea lui René, mama sa se stinge din viață ; Descartes va fi crescut de o doică și se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia.
De mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii.În1604, la vârsta de 8 ani, este încredințat noului așezământ al iezuiților dinLa Flèche, bastion al gândiriiaristotelice. Aici studiazălatina șigreaca, precum șimatematica,fizica,logica,morala șimetafizica. Îl cunoaște pe polimatulMarin Mersenne, cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală.
La 14 ani a început să compună lucrări dematematică șifilozofie.În 1612 a plecat laParis unde, încurajat de prietenul Mersenne, în 1615 s-a dedicat matematicii.
Între1614 și1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers.În 1616 a obținut licența înDrept la Universitatea dinPoitiers.
În1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci, cea a prințului de Orania, fără vreun imbold deosebit pentru viața militară. Încartiruit înOlanda, la Breda, Descartes se va întâlni pe10 noiembrie1618 cu un om care-i va marca destinul:Isaac Beeckman, matematician și fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenției științifice. Tot în1618, Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae), dedicat lui Beeckman, și se ocupă intens de matematică.
Înaprilie1619 pleacă dinOlanda spreDanemarca șiGermania. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea, laFrankfurt. Petrece iarna la Neuburg, peDunăre, angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursulrăzboiului de 30 de ani (1618 -1648). În noaptea de10 -11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei științe admirabile", ideile directoare ale metodei sale de mai târziu.
Între1621 și1622 –sejur înFranța la La Haye. Își vinde averea, pentru a-și asigura liniștea și "independența materială". Între1623-1625 scurt sejur laParis. Călătorește înElveția,Tirol șiItalia.În1628 compune, în latinăRegulile pentru îndrumarea minții, lucrare neterminată și rămasă inedită până în1701.
În toamna lui1628 se stabilește înȚările de Jos, unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale:Discursul,Meditațiile,Principiile,Pasiunile.Înnoiembrie1633 află de condamnarea luiGalilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea", care se sprijinea pe sistemul copernican.
În1635 se naște fiica sa, Francine, concepută cu o servitoare. Îniunie1637 apare laLeiden, fără semnătură,Le Discours de la méthode, în franceză, urmat de eseurileDioptrica,Meteorii șiGeometria. Urmează reacții vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval și Fermat, la care se adaugă tatăl luiPascal. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat.
În1640, înseptembrie moare fiica sa Francine iar înoctombrie moare tatăl său. Descartes e foarte afectat. În1641 publică, laParis, în latină,Meditationes metaphysicae, (Meditații metafizice), opera sa capitală; traducerea franceză apare în1647, la Paris, revăzută de Descartes însuși. Descartes trimite tratatul, înainte de publicare, prin intermediul lui Mersenne, unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi și Thomas Hobbes) și unor iezuiți (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceștia să-și exprime obiecțiile la pozițiile sale metafizice. Așa iau naștere 'Obiecțiile și răspunsurile', care vor fi publicate odată cu tratatul și fac corp comun cu acesta, având un important rol explicativ.
Între1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de teologie și rector al universității, care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes, implicând tot mai multe personaje.
CopertaMeditațiilor, 1641
În1644Principia philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene.
Între1645 -1646, la solicitarea prințesei palatineElisabeta de Boemia, scrieLes Passions de l'âme (Pasiunile sufletului), publicată abia în1649. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta de Boemia.
Descartes acceptă în1649 invitația din partea regineiCristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul și frigurosul ținut nordic. Se stinge din viață pe11 februarie1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reședința sa la palatul regal pentru a predafilosofia, la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede".Rămășițele pământești sunt transportate, în1667, înFranța la Saint-Etienne-du-Mont. Abia în1792 au fost transferate la Jardin Elysee.
Deși contribuțiile intelectuale ale lui Descartes au fost extrem de numeroase și substanțiale, dedicând lucrări și tratate matematicii (algebrei, geometriei, numerelor complexe), fizicii și muzicii, totuși influența sa dominantă a rămas în filozofie, și mai exact în formularea curentului filozofic alcartezianismului de care se leagă numele său. De aceea, deloc întâmplător, cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind continuat, pe plan metafizic, de Spinoza și Leibniz.
În timpul campaniilor sale, și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri.A fondat liniile mari aleștiinței noi sub formamatematicii universale, a reformatalgebra, a fondat o nouăgeometrie, numită "geometrie analitică".
În 1630 începe descriereameteoriților după observațiile făcute laRoma cu un an înainte.
Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calcululuialgebric pentru studiul proprietățilorgeometrice ale figurilor, ceea ce a condus la aparițiageometriei analitice.A găsit aplicațianumerelor complexe în geometria analitică.
A introdus utilizareanumerelor negative.În ceea ce priveșteteoria numerelor, a studiatnumerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. De asemenea, a elaborat metoda de determinare a rădăcinilorîntregi ale unei ecuații, prin descompunerea în factori a termenului liber.
O altă descoperire importantă a lui Descartes o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice.
Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare, Descartes a contribuit la dezvoltareamecanicii.Astfel, s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor, a întreprins cercetări asupra căderii corpurilor.
