1 Deviza regală în Scoția esteNemo me impune lacessit (înlatină: "Nimeni nu mă rănește fără a scăpa nepedepsit") 2 Alte limbi au statut oficial în anumite părți ale Regatului. Iată numele oficial al Regatului Unit în fiecare din aceste limbi:
galeză (velșă):Teyrnas Unedig Prydain Fawr a Gogledd Iwerddon
gaelică scoțiană:An Rìoghachd Aonaichte na Breatainn Mhòr agus Eirinn a Tuath
irlandeză:Ríocht Aontaithe na Breataine Móire agus Tuaisceart na hÉireann
cornică:An Rywvaneth Unys a Vreten Veur hag Iwerdhon Glédh
Prin Legile Uniunii din 1707,(d) s-a declarat că regateleAngliei șiScoției sunt „unite într-un Regat cu Numele deMarea Britanie”, deși noul stat apărea în aceleași legi și ca „Regatul Marii Britanii”, „Regatul Unit al Marii Britanii” și „Regatul Unit”.[26][27] Termenul de „Marea Britanie” a fost folosit însă doar informal în secolul al XVIII-lea și țara a fost doar uneori menționată ca „Regatul Unit al Marii Britanii”—numele oficial complet, din 1707 la 1800, fiind doar „Marea Britanie”, fără o „formă lungă”.[28][29][30][31][32]Legile Uniunii din 1800(d) au unit Regatul Marii Britanii cu Regatul Irlandei, din 1801, formândRegatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. În urmadivizării Irlandei și independenței Statului Liber Irlandez în 1922, ceea ce a lăsat Irlanda de Nord ca singura parte a insulei Irlanda aparținând Regatului Unit, s-a adoptat denumirea de „Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord”[b][33]
Deși Regatul Unit, ca stat suveran, este o țară, Anglia, Scoția,Țara Galilor și, într-o mai mică măsură, Irlanda de Nord, sunt și ele considerate țări, deși nu sunt state suverane.[34][35] Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au guvernare autonomă.[36][37] Site-ul prim-ministrului britanic a folosit expresia „țări într-o țară” pentru a descrie Marea Britanie. Unele sumare statistice, cum ar fi cele pentru cele douăsprezeceregiuni NUTS 1 din Regatul Unit(d) denumesc Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord „regiuni”.[38][39] Irlanda de Nord mai este menționată și ca „provincie”.[40][41] În ceea ce privește Irlanda de Nord, numele descriptiv folosit „poate fi controversat, opțiunea dezvăluind preferințe politice”.[42]
Adesea se folosește și termenul de „Marea Britanie”[c] ca sinonim pentru Regatul Unit. Termenul „Marea Britanie” se referă însă, convențional, la insula Marea Britanie sau, din punct de vedere politic, la Anglia, Scoția și Țara Galilor împreună.[43][44][45] El este folosit uneori și ca sinonim pentru Regatul Unit în ansamblul său.[46][47] GB și GBR sunt codurile standard de țară pentru Regatul Unit (a se vedeaISO 3166-2(d) șiISO 3166-1 alpha-3(d)) și, prin urmare, sunt utilizate de către organizațiile internaționale cu referire la el. În plus,echipa olimpică a Regatului Unit concurează sub numele de „Marea Britanie” sau „Echipa GB”.[48][49]
Adjectivul „britanic” este frecvent folosit pentru a se referi la aspecte referitoare la Regatul Unit. Termenul nu are nicio certă conotație juridică, dar este folosit în drept cu referire la cetățenia Regatului Unit și la aspecte asociate cu naționalitatea(d).[50] Locuitorii Regatului Unit folosesc o serie de termeni diferiți pentru a-și descrie identitatea națională și se pot identifica drept britanici; sau ca englezi,scoțieni,galezi,nord-irlandezi(d), sauirlandezi;[51] sau ca ambele.[52]
În 2006, s-a introdus un nou design al pașaportului britanic. Prima pagină prezintă forma lungă a numelui statului în engleză,galeză șigaelică scoțiană.[53] În galeză, forma lungă a numelui statului este „Teyrnas Unedig Prydain Fawr o Gogledd Iwerddon”, „Teyrnas Unedig” fiind folosit ca formă scurtă a numelui pe site-urile guvernamentale.[54] El este de obicei abreviat „DU” de la forma mutantă „Y Deyrnas Unedig”. În gaelica scoțiană, forma lungă este „Rìoghachd Aonaichte Bhreatainn is Èireann o Tuath”, iar forma scurtă este „Rìoghachd Aonaichte”.
În 1603, regatele Angliei, Scoției și Irlandei au fost aduse într-ouniune personală, atunci cândIacob al VI-lea, rege al Scoției, a moștenit coroanele Angliei și Irlandei și și-a mutat curtea de la Edinburgh la Londra; cu toate acestea, fiecare țară a rămas o entitate politică separată, și și-a păstrat propriile instituții politice, juridice și religioase.[69][70]
Tratatul de Uniune a condus la un Regat Unit care a cuprins toată Marea Britanie
La 1 mai 1707, a luat ființă Regatul unit al Marii Britanii, în urma adoptării Legilor de Uniune, de către parlamentele Angliei și Scoției, prin care acestea au ratificat Tratatul de Uniune din 1706 și au unit cele două regate.[77][78][79]
De-a lungul secolului al XVIII-lea, Marea Britanie a fost implicată în comerțul atlantic cu sclavi.Navele britanice de sclavi(d) au transportat aproximativ două milioane de oameni din Africa în Indiile de Vest, înainte de interzicerea comerțului în 1807, interzicerea sclaviei din 1833, și asumarea de către conducerea țării a unui rol de lider în mișcarea pentru abolirea sclaviei în întreaga lume prin presarea altor țări să-și încheie comerțul de sclavi printr-o serie de tratate, și apoi a format cea mai veche organizație internațională pentru drepturile omului,Anti-Slavery International(d), cu sediul la Londra, în anul 1839.[81][82][83] Termenul „Regatul Unit” a devenit oficial în 1801, când parlamentele Marii Britanii și Irlandei au adoptat fiecare o Lege a Uniunii(d), unind cele două regate și formând Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei.[84]
La începutul secolului al XIX-lea, Revoluția Industrială, condusă de economia britanică, a început să transforme țara. Treptat, puterea politică s-a mutat de la vechile clase de moșieri Tory(d) șiWhig(d) spre noii industriași. O alianță formată din negustori și industriași cugruparea politică Whig(d) a dus la apariția unui nou partid,Liberalii(d), cu o ideologie deliber schimb șiLaissez-faire. În 1832 Parlamentul a adoptatLegea Marii Reforme(d), care a început transferul puterii politice de la aristocrație la clasele de mijloc. În mediul rural,comasările(d) de terenuri au făcut ca micii fermieri să fie excluși din agricultură. Orașele au început să se populeze cu o nouă clasă muncitoare urbană. Foarte puțini muncitori de rând aveau drept de vot, și și-au creat propriile organizații sub formă desindicate.[necesită citare]
După înfrângerea Franței, la sfârșitulRăzboaielor Revoluționare și Napoleoniene (1792-1815), Marea Britanie a devenit principala putere navală și imperială a secolului al XIX-lea (Londra ajungând cel mai mare oraș din lume pe la 1830).[85]Necontestată pe mare, dominația britanică a fost mai târziu descrisă caPax Britannica(d) („Pacea Britanică”), o perioadă de relativă pace în Europa și în lume (1815-1914) în careImperiul Britanic a devenit hegemon global și a adoptat rolul de jandarm mondial.[86][87][88][89] La momentul Marii Expoziții din 1851, Regatul Unit era descris ca „atelierul lumii”.[90] Imperiul Britanic a fost extins pentru a includeIndia, maripărți din Africa și multe alte teritorii din întreaga lume. Alături de controlul formal pe care îl exercita asupra propriilor sale colonii, dominația britanică asupra unei mari părți din comerțul mondial a însemnat că ea controla efectiv economiile din multe regiuni(d), precum Asia și America Latină.[91][92] Pe plan intern, atitudinile politice au favorizat politicile de liber schimb și laissez-faire și lărgirea treptată a dreptului de vot. De-a lungul secolului, populația a crescut într-un ritm uluitor, creștere însoțită de urbanizarea rapidă, ceea ce a provocat presiuni sociale și economice semnificative.[93] Pentru a căuta noi piețe și noi surse de materii prime,Partidul Conservator subDisraeli a lansat o perioadă de expansiune imperialistă în Egipt, Africa de Sud, și în alte părți. Australia,Africa de Sud, Canada, și Noua Zeelandă au devenitdominioane autonome.[94] După trecerea în secolul al XX-lea, dominația industrială britanică a început să fie contestată de Statele Unite și de Germania.[95]
Reformele sociale și autonomia Irlandei erau cele mai importante probleme interne după 1900.Partidul Laburist a apărut dintr-o alianță a sindicatelor cu mici grupări socialiste în 1900, șisufragetele au militat pentru dreptul femeilor la vot înainte de 1914.[96]
Regatul Unit a luptat alături de Franța, Rusia și (după 1917) Statele Unite ale Americii, împotriva Germaniei și aliaților săi înPrimul Război Mondial (1914-1918).[97] Forțele armate britanice au fost angajate într-o mare parte a Imperiului Britanic și în mai multe regiuni din Europa, în special pefrontul de vest. Numărul mare de decese al războiului de tranșee a cauzat pierderea a mai mult de o generație de oameni, cu efecte sociale de durată asupra țării și cu o mare perturbare în ordinea socială.[necesită citare]
După război, Regatul Unit a primit de laLiga Națiunilor mandatul pentru o serie de foste colonii germane și teritorii otomane. Imperiul Britanic a ajuns la cea mai mare întindere, acoperind o cincime din suprafața Pământului și un sfert din populația sa.[98] Cu toate acestea, Regatul Unit pierduse 2,5 milioane de oameni și a terminat războiul cu o mare datorie națională.[99]
Ascensiuneanaționalismului irlandez(d), împreună cu conflictele din sânul Irlandei pe tema autonomiei Irlandei(d), a condus în cele din urmă ladivizarea insulei în 1921.[100]Statul Liber Irlandez a devenit independent custatut de dominion în 1922. Irlanda de Nord a rămas parte a Regatului Unit.[101] Un val de greve la mijlocul anilor 1920 au culminat cuGreva Generală din 1926(d). Regatul Unit încă se mai refăcea după efectele războiului, când a izbucnit Marea Criză Economică (1929-1932). Aceasta a condus la un șomaj considerabil și la mari dificultăți în zonele industriale vechi, precum și la tulburările politice și sociale din anii 1930, la creșterea apartenenței la partidele comuniste și socialiste. Un guvern de coaliție a fost format în anul 1931.[102]
Regatul Unit a intrat înal Doilea Război Mondial, declarând război Germaniei Naziste în 1939, după ce aceasta din urmă a invadat Polonia.Winston Churchill a devenit prim-ministru și șef al unui guvern de coaliție în 1940. În ciuda înfrângerii aliaților săi europeni în primul an de război, Regatul Unit cu Imperiul său a continuat lupta de unul singur împotriva Germaniei. În 1940,RAF a învinsLuftwaffe german într-o luptă pentru controlul cerului înbătălia Angliei. Zonele urbane au suferit de pe urma bombardamentelor din timpulrăzboiului. Au fost și victoriile greu obținute în bătălia Atlanticului, și în campaniile din Africa de Nord șiBirmania(d). Forțele britanice au jucat un rol important îndebarcarea din Normandia din 1944, realizată împreună cu aliatul american.
După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, Regatul Unit a fost una dintre celePatru Mari puteri (Uniunea Sovietică, Regatul Unit, SUA și China) care s-au întâlnit pentru a pune ordine în lumea postbelică;[103][104] a fost unul dintre semnatarii fondatori ai Declarației Națiunilor Unite(d). Regatul Unit a devenit unul dintre cei cinci membri permanenți aiConsiliului de Securitate al ONU. Cu toate acestea, războiul a lăsat țara grav slăbită și dependentă financiar dePlanul Marshall.[105] În anii imediat de după război,guvernul laburist(d) a inițiat un program radical de reforme, care a avut un efect semnificativ asupra societății britanice din următoarele decenii.[106] Industrii majore și utilități publice au fostnaționalizate, s-a format un sistem economic de stat asistențial, și s-a organizat un sistem sanitar cuprinzător finanțat din fonduri publice,National Health Service.[107] creșterea naționalismului în colonii a coincis cu diminuarea puternică a poziției economice a Regatului Unit, astfel că politica dedecolonizare(d) a devenit inevitabilă. S-a acordat independență Indiei șiPakistanului în 1947.[108] În următoarele trei decenii, cele mai multe colonii ale Imperiului Britanic au primit independența. Multe au devenit membre aleCommonwealth-ului Națiunilor.[109]
Deși Regatul Unit a fost cea de-a treia țară care și-a dezvoltat un arsenal de arme nucleare(d) (prima bombă atomică testată(d) în 1952), noile limitări postbelice ale rolului internațional al Regatului Unit au fost ilustrate deCriza Suezului din 1956. Răspândirea internațională a limbii engleză a asigurat continuarea influenței internaționale aliteraturii(d) șiculturii sale. Ca urmare a unui deficit de muncitori în 1950, guvernul a încurajatimigrația dințările Commonwealth-ului. În următoarele decenii, Regatul Unit a devenit o societate mai multietnică decât era înainte.[110] În ciuda creșterii nivelului de trai la sfârșitul anilor 1950 și 1960, Regatul Unit a întârziat să se refacă corespunzător după război, și nu a existat un „miracol economic” ca în economiile de piață de pe continentul european. Astfel, performanța economică nu a fost la fel de bună ca a multora dintre celelalte țări, cum ar fi Germania de Vest și Japonia.[necesită citare]
De la sfârșitul anilor 1960, Irlanda de Nord a suferit de pe urma violențelor paramilitare și civile (uneori afectând și alte părți ale Regatului Unit), denumite convențional The Troubles. Acestea sunt considerate a fi luat sfârșit odată cu Acordul de „Vinerea Mare” de la Belfast din 1998.[113][114][115]
După o perioadă de puternică încetinire a creșterii economice și industriale în anii 1970,guvernul conservator al anilor 1980(d) condus de Margaret Thatcher a inițiat o politică radicală demonetarism(d), dereglementare, în special a sectorului financiar (de exemplu,Big Bang(d) din 1986) și a piețelor forței de muncă, vânzarea companiilor de stat (privatizare), precum și retragerea subvențiilor pentru altele.[116] Aceasta a dus la o creștere a șomajului și la unele tulburări sociale, dar în cele din urmă și la creștere economică, în special în sectorul serviciilor. Din 1984, economia a fost ajutată de afluxul de venituri substanțiale provenite din petrolul din Marea Nordului(d).[117]
Spre sfârșitul secolului al XX-lea au avut loc schimbări majore la guvernarea Regatului Unit, cu apariția administrațiilor autonome pentru Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord.[118]Încorporarea statutară(d) a dus la acceptareaConvenției Europene a Drepturilor Omului. Regatul Unit este un jucător-cheie în domeniul diplomatic și militar mondial. Acesta joacă roluri de conducere în ONU și NATO. Cu toate acestea,desfășurările militare britanice de peste mări, în special înAfganistan șiIrak, sunt înconjurate de controverse.[119]
Criza financiară globală din 2008(d) a afectat grav economia Regatului Unit.Guvernul de coaliție(d) din 2010 a introdus măsuri de austeritate destinate să abordeze deficitele publice substanțiale care au rezultat.[120] În 2014,Guvernul Scoțian(d) a ținut unreferendum privind independența Scoției, 55% dintre votanți respingând propunerea de independență și alegând să rămână în Regatul Unit.[121] În 2016, Regatul Unita votat să părăsească Uniunea Europeană.[122] Procesul legal de a părăsi UE a început pe 29 martie 2017,Regatul Unit invocând Articolul 50(d) din Tratatul de la Lisabona, informând oficial UE că Regatul Unit dorește să se retragă. Articolul stipulează că negocierile de ieșire vor dura cel puțin doi ani. Regatul Unit rămâne un membru cu drepturi depline al UE în tot acest timp.[123][124] În urma votului negativ al Parlamentului britanic față de Acordul negociat între UE și guvernul condus deTheresa May, această dată a fost extinsă până la 31 octombrie 2019. Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeana la 31 ianuarie 2020, ora 23:00 (CET).
Suprafața totală a Regatului Unit este de circa 243.610 km². Țara ocupă majoritateaArhipelagului Britanic[125] și cuprinde insula Marea Britanie, șesimea nord-estică a insulei Irlanda și alte insule mai mici din jur. Ea se află între Atlanticul de Nord și Marea Nordului, coasta sud-estică ajungând până la 35 km de coasta nordică a Franței, de care este despărțită prinCanalul Mânecii.[126] În 1993, 10% din suprafața Regatului era împădurită, 46% era folosită drept pășune și 25% era cultivată pentru agricultură.[127]Royal Greenwich Observatory din Londra este punctul definitoriu pentruMeridianul Zero(d).[128]
Scoția(d) reprezintă ceva mai puțin de o treime din aria totală a Regatului Unit, cu 78.772 km²[132] și include aproape opt sute deinsule(d),[133] predominant la vest și nord de insula Marea Britanie; cele mai importante suntHebridele(d),Insulele Orkney șiShetland. Scoția este cea mai muntoasă țară a Regatului Unit și topografia este despărțită deHighland Boundary Fault(d)—ofalie geologică—ce traversează Scoția de laArran la vest până laStonehaven(d) la est.[134]Falia separă două regiuni diferite; și anumeHighlandul(d) de la nord și vest șiLowlandul(d) de la sud și est. Highlandul cu relief mai accidentat conține majoritatea munților din Scoția, inclusivBen Nevis, care, cu 1.343 m este cel mai înalt punct al Arhipelagului Britanic.[135] Lowlandul—mai ales fâșia îngustă dintreFirth of Clyde(d) șiFirth of Forth, denumităCentura Centrală(d)—este mai șes și cuprinde mare parte din populație, inclusiv orașeleGlasgow, cel mai mare din Scoția, șiEdinburgh, capitala și centrul politic; și în această parte însă există unele zone înalte și muntoase, înDealurile de Sud(d).
Țara Galilor(d) reprezintă mai puțin de o zecime din aria totală a Regatului Unit, acoperind 20.779 km².[136] Țara Galilor este predominant muntoasă, deșipartea sudică este mai puțin muntoasă canordul șicentrul(d). Principalele zone populate și industrializate sunt în sud, cuprinzând orașele litoraleCardiff,Swansea șiNewport, șiVăile de Sud ale Țării Galilor(d) către nord. Cele mai înalte puncte din Țara Galilor se află înEryri(d) și cuprindYr Wyddfa(d) (îngalezăYr Wyddfa) care, la 1.085 m, este cel mai înalt din Țara Galilor.[127] Cei 14 sau 15, munți galezi de peste 3.000 picioare (910 m) sunt denumiți împreunăThe Welsh 3000s(d). Țara Galilor are și ea peste 2.704 km de coastă.[129] Mai multe insule se găsesc în largul coastelor galeze, cea mai mare fiindAnglesey (Ynys Môn) la nord-vest.
Regatul Unit are o climă temperată cu multe precipitații tot timpul anului.[126] Temperatura variază cu anotimpurile, scăzând rareori sub -11 °C și nedepășind de obicei 35 °C.[138] Vânturile predominante sunt dinspre sud-vest și aduc adesea vreme blândă și umedă din Oceanul Atlantic,[126] deși părțile estice sunt protejate de aceste vânturi, majoritatea precipitațiilor căzând în zonele vestice. Curenții atlantici, încălziți deCurentul Golfului, aduc ierni blânde,[139] în special în vest, unde iernile sunt umede, și în zonele înalte. Verile cele mai călduroase se întâlnesc în sud-estul Angliei, ele fiind apropiate de cele de pe Europa continentală, cele mai răcoroase fiind în nord. Iarna și la începutul primăverii pot fi căderi masive de zăpadă în zonele înalte.
Fiecare țară a Regatului Unit are propria organizare administrativă, ale cărei origini predatează formarea Regatului Unit, ceea ce înseamnă că nu există un sistem unic de împărțire administrativă sau demarcație geografică.[140] Până în secolul al XIX-lea s-au operat puține modificări acestui aranjament, dar a existat o evoluție constantă a rolului și funcțiunii unităților.[141]
Pentruadministrația locală(d), Scoția este împărțită în32 de zone de consiliu, cu o distribuție variată a dimensiunilor și populației. OrașeleGlasgow, Edinburgh,Aberdeen șiDundee reprezintă zone de consiliu separate, la fel șiConsiliul Highlandului(d), care cuprinde o treime din suprafața Scoției, dar numai puțin mai mult de 200.000 de locuitori. Consiliile locale sunt alcătuite din consilieri aleși, în număr de 1223;[146] ei sunt salariați part-time. Alegerile se țin prinvot unic transferabil(d) în circumscripții cu mai mulți reprezentanți, în care se aleg câte trei sau patru consilieri. Fiecare consiliu alege unprovost(d) care să prezideze ședințele consiliului și să acționeze ca reprezentant cu funcții simbolice al zonei respective.
Administrația locală în Țara Galilor constă din 22 de autorități unitare. Printre acestea se numără orașele Cardiff, Swansea și Newport, care sunt autorități unitare de sine stătătoare.[147] Se țin alegeri o dată la patru ani pe sistem uninominal într-un singur tur.[147]
Administrația locală din Irlanda de Nord este organizată din 1973 în 26 de consilii districtuale, fiecare ales prin vot unic transferabil. Puterile acestora sunt limitate la servicii cum ar fi colectarea deșeurilor, controlul câinilor și întreținerea parcurilor și cimitirelor.[148] În 2008, executivul a acceptat propuneri de a înființa 11 consilii noi și să înlocuiască sistemul actual.[149]
Regatul Unit are suveranitate asupra a șaptesprezece teritorii care nu fac parte din Regatul Unit propriu-zis: paisprezece Teritorii Britanice de peste Mări[20] și trei dependențe ale Coroanei.[20][150]
Ele reprezintă ultimele rămășițe ale Imperiului Britanic, unwhite paper(d) al guvernului britanic afirmând că: „Teritorii[le] de peste Mări sunt britanice cât timp doresc ele să rămână britanice. Marea Britanie a acordat de bună voie independența oricui a cerut-o; și vom continua să o facem acolo unde există opțiunea.”[154] Autodeterminarea este încetățenită în constituțiile mai multor teritorii de peste mări, trei dintre ele votând explicit să rămână sub suveranitate britanică (Bermuda în1995(d),[155] Gibraltar în2002(d)[156] și Insulele Falkland în2013(d)).[157]
Dependențele Coroanei sunt posesiuni aleCoroanei(d) și nu teritorii de peste mări ale Regatului.[158] Ele cuprind trei jurisdicții administrate independent:Insulele Canalului:Jersey șiGuernsey, din Canalul Mânecii, șiInsula Man din Marea Irlandei. Prin acord reciproc, Guvernul Britanic gestionează afacerile externe și de apărare ale insulelor, iar Parlamentul Regatului Unit are autoritatea de a legifera în numele lor. Pe plan internațional, însă, ele sunt considerate „teritorii pentru care este responsabil Regatul Unit”.[159] Puterea de a adopta legi care afectează insulele cade însă pe umerii adunărilor lor legislative, cu consimțământul Coroanei (Consiliul de Coroană sau, în cazul Insulei Man, în anumite cazuri guvernatorul-locotenent).[160] Din 2005, fiecare dependență a Coroanei are unministru-șef(d) cașef al guvernului.[161]
Postul deprim-ministru,[d]șeful guvernului britanic,[165] este atribuit persoanei care are cele mai mari șanse să obținăîncrederea(d) Camerei Comunelor; această persoană este de regulă liderul partidului sau coaliției cu cel mai mare număr de locuri în Cameră. Prim-ministrul alege un cabinet și membrii săi sunt oficial numiți de monarh pentru a formaGuvernul Majestății Sale(d). Prin convenție, monarhul respectă hotărârile prim-ministrului privind numirile.[166]
Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au fiecare propriulexecutiv, condus de unprim-ministru(d) (sau, în cazul Irlandei de nord, de odiarhie formată dinprim-ministru și viceprim-ministru(d)), și un legislativautonomunicameral. Anglia, cea mai mare țară a Regatului Unit, nu are asemenea executiv sau legislativ autonom și este administrată și legiferată direct de guvernul și de Parlamentul Regatului Unit. Această situație a dat naștere așa-numiteichestiuni west-lothiene(d), problema că aleșii din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord pot vota, uneori decisiv,[172] pe chestiuni care afectează numai Anglia.[173]Comisia McKay(d) a recomandat pe această temă în 2013 ca legile care afectează numai Anglia să necesite susținere doar din partea unei majorități a parlamentarilor englezi.[174]
Executivul(d) șiAdunarea Irlandei de Nord(d) au puteri similare cu cele ale Scoției. Executivul este condus de odiarhie care reprezintă membriiunioniști(d) șinaționaliști(d) ai Adunării.[178] Autonomia Irlandei de Nord este condiționată de participarea administrației nord-irlandeze laConsiliul Ministerial Nord-Sud(d), în care Executivul Irlandei de Nord cooperează și dezvoltă politici comune și partajate cuGuvernul Irlandei. Guvernele Britanic și Irlandez cooperează pe chestiuni care nu fac subiectul autonomiei Irlandei de Nord prinConferința Interguvernamentală Britano-Irlandeză(d), care asumă responsabilitățile administrației Irlandei de Nord în cazul necooperării acesteia.
Regatul Unit nu are oconstituție codificată și chestiunile constituționale nu sunt printre puterile delegate Scoției, Țării Galilor sau Irlandei de Nord. Conform doctrineisuveranității parlamentare(d), Parlamentul Regatului Unit ar putea, deci, teoretic, aboli Parlamentul Scoției, Adunarea Țării Galilor sau Adunarea Irlandei de Nord.[179][180] Într-adevăr, în 1972, Parlamentul Regatului Unita prorogat unilateral(d)Parlamentul Irlandei de Nord(d), stabilind un precedent relevant pentru instituțiile autonome cu puteri delegate.[181] În practică, abolirea autonomiilor Scoției și Țării Galilor ar fi dificilă din punct de vedere politic pentru Parlamentul Britanic, din cauza blocajului politic produs de referendumuri.[182] Constrângerile politice impuse asupra puterii Parlamentului Regatului Unit de a interveni în autonomia Irlandei de Nord sunt și mai mari decât cele din raport cu Scoția și Țara Galilor, dat fiind că autonomia Irlandei de Nord se sprijină pe un acord internațional cuGuvernul Irlandei.[183]
Atât dreptul englez, care are aplicabilitate înAnglia și Țara Galilor(d), cât șidreptul nord-irlandez(d) se bazează pe principiiledreptului jurisprudențial.[188] Esența dreptului jurisprudențial este acela că legea este dezvoltată de judecători în instanțele lor, prin aplicarea statuturilor,precedentelor(d) și bunului simț asupra faptelor prezentate, pentru a emite judecăți care explică principiile legale relevante, care sunt consemnate și devin obligatorii pentru cazuri similare (regulă de precedență(d)).[189]Tribunalele din Anglia și Țara Galilor(d) sunt conduse deCurțile Superioare ale Angliei și Țării Galilor(d), ansamblu format dinCurtea de Apel(d), theÎnalta Curte de Justiție(d) (pentru cazuri civile) șiCurtea Coroanei (pentru cazuri penale). Curtea Supremă este cea mai înaltă instanță a țării, pentru apelurile atât civile cât și penale în Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, și orice decizie luată de ea este considerată obligatorie pentru orice instanță din acea jurisdicție, adesea cu efect persuasiv în alte jurisdicții.[190]
Legea scoțiană este un sistem hibrid, bazat atât pe principii din dreptul jurisprudențial, cât și dindreptul civil. Instanțele superioare suntCurtea de Sesiuni(d), pentru cazurile civile,[191] șiÎnalta Curte Judiciară(d), pentru cazurile penale.[192] Curtea Supremă a Regatului Unit servește drept instanță de apel supremă pentru cazurile civile supuse dreptului scoțian.[193] UnSheriff court(d) se ocupă de majoritatea cazurilor civile și penale, inclusiv organizarea proceselor penale fie cu jurați, denumitesheriff solemn court, fie cu judecător și fără jurați, denumitesheriff summary Court.[194] Sistemul legal scoțian este unic prin aceea că are treiverdict(d)e posibile în procesele penale: „vinovat”, „nevinovat(d)” și „nedemonstrat(d)”. Cele două din urmă au ambele ca rezultat achitarea.[195]
Criminalitatea din Anglia și Țara Galilor a crescut în perioada 1981–1995, deși de la acel maxim a avut loc o scădere de ansamblu cu 66% a infracțiunilor înregistrate între 1995 și 2015,[196] conformstatisticilor criminalității(d).Populația penitenciarelor engleze și galeze(d) a crescut la 86.000, Anglia și Țara Galilor având astfel cea mai mare rată de încarcerare din Europa de Vest, cu 148 la 100.000 de locuitori.[197][198]Serviciul Penitenciarelor Majestății Sale(d), care raporteazăMinisterului Justiției, gestionează majoritatea penitenciarelor din Anglia și Țara Galilor. Rata omorurilor din Anglia și Țara Galilor s-a stabilizat în prima jumătate a anilor 2010 în jurul cifrei de 1 la 100.000, jumătate din maximul din 2002 și similar ratei din anii 1980.[199][200] Criminalitatea din Scoția a scăzut întrucâtva în 2014/2015 până la cel mai scăzut nivel din anteriorii 39 de ani, cu 59 de omoruri și o rată a omorurilor de 1,1 la 100.000. Penitenciarele Scoției sunt supraaglomerate, dar populația lor este în scădere.[201]
Forțele armate britanice au jucat un rol esențial în formareaImperiului Britanic caputere mondială dominantă în secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și la începutul secolului al XX-lea. Ieșind victorios din conflicte, Regatul Unit a reușit săinfluențeze decisiv evenimente mondiale. După sfârșitul Imperiului Britanic, Regatul Unit a rămas o putere militară majoră. După sfârșitulRăzboiului Rece, politica de apărare se bazează pe supoziția că „cele mai solicitante operațiuni” trebuie efectuate în cadrul unei coaliții.[210] Operațiunile militare britanice înBosnia,Kosovo,Afghanistan(d),Irak(d) șiLibia au fost guvernate de aceasta abordare. Cu excepțiaintervenției în Sierra Leone(d) din 2000, ultima situație în care armata britanică a luptat singură a fost înRăzboiul din Falkland din 1982.
Banca Angliei—banca centrală a Regatului Unit și modelul după care sunt organizate majoritatea băncilor centrale din lume
Regatul Unit are oeconomie de piață parțial reglementată.[211] Dupăratele de schimb ale piețelor, Regatul Unit are astăzi a cincea cea mai mare economie a lumi și a doua din Europa după Germania.HM Treasury(d), condusă deministrul de finanțe(d), este responsabilă cu dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor definanțe publice șipoliticii economice a guvernului.Banca Angliei estebanca centrală a Regatului Unit și este responsabilă cu emisia de bancnote și monede ale monedei naționale,lira sterlină. Băncile din Scoția și Irlanda de Nord păstrează și ele dreptul de a emite propriile bancnote, cu condiția de a deține o rezervă de bancnote ale Băncii Angliei pentru a acoperi emisiunea. Lira sterlină este a treiavalută din lume (după dolarul american și euro).[212] Din 1997,Comisia de Politică Monetară(d) a Băncii Angliei, condusă deguvernatorul Băncii Angliei(d), are responsabilitatea de a stabiliratele dobânzilor(d) la nivelul necesar pentru a îndeplini ținta de inflație pentru economie stabilită de ministrul finanțelor în fiecare an.[213]
Sectorul serviciilor(d) formează circa 79% din PIB.[214] Londra este unul dintre cele trei „centre de comandă” aleeconomiei globale (alături deNew York City șiTokyo),[215] este cel mai mare centru financiar al lumii alături de New York,[216][217][218] și are cel mai marePIB al unui oraș(d) din Europa.[219]Turismul(d) este foarte important pentru economia britanică; cu peste 27 de milioane de turiști sosiți în 2004, Regatul Unit se afla pe locul al șaselea între destinațiile turistice din lume, iar Londra are cel mai mare număr de vizitatori internaționali din toate orașele lumii.[220][221]Industriile creative reprezintă 7% GVA în 2005 și au crescut în medie cu 6% pe an între 1997 și 2005.[222]
Revoluția Industrială a început în Regatul Unit cu o concentrare inițială pe industria textilă,[223] urmată de alte industrii grele, cum ar fi ceanavală, mineritul cărbunelui șisiderurgia(d).[224][225] Negustorii, transportatorii și bancherii britanici și-au dezvoltat un avantaj uriaș față de cei din alte țări, ceea ce a permis Regatului Unit să domine comerțul internațional în secolul al XIX-lea.[226][227] Pe măsură ce și alte țări se industrializau, proces cuplat cu declinul economic de după cele două războaie mondiale, Regatul Unit a început să-și piardă avantajul competitiv și industria grea a scăzut, treptat, de-a lungul secolului al XX-lea. Producția industrială rămâne o parte importantă a economiei, dar reprezenta numai 16,7% din produsul național în 2003.[228]
Automobile Jaguar, inclusivJaguar XE(d) ilustrat aici, se proiectează, se dezvoltă și se fabrică în Regatul Unit
Industria automobilistică(d) este o parte importantă a sectorului de producție al Regatului Unit, în cadrul căreia lucrează circa 800.000 de oameni, producând în 2015 70 de miliarde de lire, cu o producție de 34,6 miliarde de lire exportată (11,8% din totalul exporturilor Regatului Unit). În 2015, Regatul Unit a produs circa 1,6 milioane de vehicule de pasageri și 94.500 de vehicule comerciale. Regatul Unit este un centru major al construcției de motoare: în 2015 s-au produs circa 2,4 milioane de motoare. Industria britanică asporturilor cu motor are circa 41.000 de angajați, cuprinde 4.500 de companii și are o producție anuală de circa 6 miliarde de lire.[229]
Industria aerospațială(d) este a doua sau a treia din lume, în funcție de metoda de calcul, și produce anual circa 30 de miliarde de lire.[230] Aripile avioanelorAirbus A380 șiAirbus A350 sunt proiectate și produse în unitatea de prim rang mondial aAirbus UK de la Broughton, în timp ce un sfert din valoarea avionuluiBoeing 787 provine de la fabricanți britanici, cum ar fi Eaton,Safran Landing Systems(d) șiRolls-Royce.
Motoarele și aripile avioanelorAirbus A380 sunt fabricate în Regatul Unit
BAE Systems joacă un rol critic în unele din cele mai mari proiecte de apărare aerospațială din lume. În Regatul Unit, compania produce mari secțiuni dinEurofighter Typhoon și asamblează avioaneleForței Aeriene Regale. Este și principal subcontractor al Joint Strike FighteruluiF35—cel mai mare proiect unic de apărare din lume—pentru care proiectează și produce o serie de componente. Tot ea se produce șiHawk(d), cel mai reușit avion de antrenament cu reacție din lume.[231]Airbus UK produce și aripile pentru avionul militar de transportA400 m. Rolls-Royce este al doilea producător din lume de motoare de avioane. Motoarele sale alimentează peste 30 de tipuri deavioane comerciale și are peste 30.000 de motoare în operare în sectoarele civil și de apărare.
Industria spațială britanică valora 9,1 miliarde de lire în 2011 și avea 29.000 de angajați. Este într-o creștere de 7,5% anual, conform organizației care o coordonează,UK Space Agency(d). În 2013, Guvernul Britanic a investit 60 de milioane de lire în proiectulSkylon(d), care urmează să susțină o „etapă crucială” pentru un prototip complet al motoruluiSABRE(d).
Industria farmaceutică(d) joacă un rol important în economia britanică, țara aflându-se pe locul al treilea în lume ca cheltuieli cu cercetarea farmaceutică.[232][233]
Agricultura este intensivă, puternic mecanizată și foarte eficientă după standarde europene, producând circa 60% din necesarul de alimente cu mai puțin de 1,6% din forța de muncă (535.000 de persoane).[234] Circa două treimi din producție este dedicată animalelor, și o treime culturii plantelor. Fermierii sunt subvenționați prinPolitica Agricolă Comună(d) a UE. Regatul Unit păstrează o industrie a pescuitului importantă, dar mult redusă. Este bogată și în mai multe resurse naturale, inclusiv cărbune, petrol, gaze naturale, staniu, calcar, minereu de fier, sare, argilă, cretă, gips, plumb, siliciu și mult teren arabil.[235]
În ultimul trimestru din 2008, economia Regatului Unit a intrat oficial înrecesiune pentru prima oară după 1991.[236] Ca și economiile americană, franceză, și alte mari economii ale lumii, în 2013, Regatul Unit și-a pierdut ratingul de creditare AAA pentru prima oară din 1978, așa cum au hotărât agențiileMoodys(d) șiFitch, dar, spre deosebire de alte mari economii, și-a păstrat acest rating din partea luiStandard & Poor's.[237][238] Până la sfârșitul lui 2014, Regatul Unit creștea economic cel mai rapid din G7 și din Europa,[239][240] și în septembrie 2015, rata șomajului scăzuse la minimul pe șapte ani, de 5,3%.[241]
Din anii 1980,inegalitatea economică(d) din Regatul Unit, ca și cea din Canada, Australia și Statele Unite, a crescut mai repede decât în alte țări dezvoltate.[242][243]Limita sărăciei în Regatul Unit(d) este definită ca fiind 60% din venitul gospodăresc median.[f]Biroul Național de Statistică a estimat că în 2011, 14 milioane de persoane erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, și că o persoană din 20 (5,1%) suferă de „depresiune materială severă”,[244] în creștere de la 3 milioane de persoane în 1977.[245][246]
Combinația între regimul de reglementare relativ lax al Regatului Unit și faptul că instituțiile financiare prezente în Londra furnizează metode sofisticate pentruspălarea banilor proveniți din activități infracționale organizate din toată lumea, inclusiv trafic de droguri, face caCity of London să fie unhub global de finanțe ilicite, iar Regatul Unit să fie un adăpost pentru mariioptimizatorii fiscali ai lumii, după cum arată documentele de cercetare și rapoartele publicate pe la jumătatea deceniului anilor 2010.[252][253][254][255][256][257] RapoartelePanama Papers publicate în aprilie 2016 arătau cu degetul spre Regatul Unit ca „inima rețelei de optimizare fiscală a super-bogaților”.[258]
Cercetarea și dezvoltarea științifică rămân elemente importante pentru universitățile britanice, multe dintre ele avândparcuri științifice pentru a facilita producția și cooperarea cu industria.[272] Între 2004 și 2008, Regatul Unit a produs 7% din articolele științifice de cercetare din lume și are o pondere de 8% din totalul citărilor științifice, aflându-se pe locul al treilea și, respectiv al doilea în lume (după Statele Unite și, respectiv, China).[273] Printre revistele științifice de prestigiu publicate în Regatul Unit se numărăNature,British Medical Journal(d) șiThe Lancet.[274]
O rețea radială de drumuri totalizează 46.632 km de șosele principale, 3.477 km de autostrăzi și 342.000 km de alte drumuri asfaltate.[126]M25(d), care încercuiește Londra, este cea mai mare și mai circulată șosea de centură din lume.[277] În 2009, în Marea Britanie erau un total de 34 milioane de vehicule înmatriculate.[278]
London St Pancras International este a 13-a cea mai circulată gară terminală din Regatul Unit. Ea este una din principalele noduri de transport intern și internațional al Londrei, aici venind atât trenuri regionale, cât și trenuri de mare viteză din tot Regatul Unit, precum și cele care fac legături cu Parisul,Lille șiBruxelles.
Regatul Unit are o rețea feroviară de 16.116 km înMarea Britanie(d) și 302 km înIrlanda de Nord. Căile ferate din Irlanda de Nord sunt operate deNIR, o subsidiară a companiei de statTranslink(d). În Marea Britanie, rețeauaBritish Rail(d) a fostprivatizată(d) între 1994 și 1997, după care a crescut rapid numărul de pasageri, după ani de scădere, deșifactorii care au cauzat aceasta sunt încă subiect de discuții(d).Network Rail(d) deține și gestionează majoritatea mijloacelor fixe (linii, semnale etc.). Circa 20 decompanii feroviare(d) private operează trenuri de călători, transportând 1,68 de miliarde de călători în 2015.[279][280] Există și circa 1000 de trenuri de marfă care circulă zilnic.[126] Guvernul britanic intenționează să investească 30 de miliarde de lire pentru o nouă linie de mare viteză,High Speed 2(d), care să fie terminată până în 2026.[281]Crossrail(d), aflată în construcție în Londra, este cel mai mare proiect de construcții din Europa, cu un cost estimat la 15 miliarde de lire.[282][283]
În 2017, aeroporturile Regatului Unit au deservit un total de 287,5 milioane de pasageri.[284] În acel an, cele mai mari trei aeroporturi au fostLondon Heathrow (78 milioane de pasageri),Gatwick (45,5 milioane de pasageri) șiLondon Stansted (25,9 milioane de pasageri.[285] London Heathrow, aflat la 24 km vest de capitală, are cel mai mare trafic internațional din toate aeroporturile din lume[275][276] și este nodul principal al companiei naționale britaniceBritish Airways, precum și al companieiVirgin Atlantic.[286]
În 2006, Regatul Unit era al nouălea consumator și al 15-lea producător mondial de energie.[287] Aici își au sediul central mai multe mari companii de energie, inclusiv două din cele șase companii „supermajore(d)” de petrol și gaze—BP șiRoyal Dutch Shell.[g][288][289] În 2011, 40% din energia electrică a Regatului Unit era obținută din gaze, 30% din cărbune, 19% din energie nucleară și 4,2% din surse eoliene, hidroelectrice, biocombustibili și arderea deșeurilor.[290]
În 2013, Regatul Unit producea 914 mii de barili de petrol pe zi (bbl/d) și consuma 1507 mii bbl/d.[291][292] Producția este acum în declin și Regatul Unit este importator net de petrol din 2005.[293] În 2010, Regatul Unit avea circa 3,1 miliarde de barili derezerve de țiței(d) demonstrate, cea mai mare cantitate din țările UE.[293]
În 2009, Regatul Unit era al 13-lea producător mondial de gaze naturale, și cel mai mare din UE.[294] Producția este acum în declin, Regatul Unit fiind importator net de gaze din 2004.[294]
Producția de cărbune a jucat un rol-cheie în economia britanică în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Pe la jumătatea anilor 1970, se produceau anual 130 de milioane de tone de cărbune, scăzând sub 100 de milioane de tone abia la începutul anilor 1980. În deceniile anilor 1980 și 1990, industria s-a redus considerabil. În 2011, Regatul Unit producea 18,3 milioane de tone de cărbune.[295] În 2005, avea rezerve de cărbune demonstrate și exploatabile de 171 de milioane de tone.[295]Autoritatea Cărbunelui(d) din Regatul Unit a afirmat că există potențialul de a produce între 7 și 16 miliarde de tone de cărbune pringazificare subterană (UCG)(d) saufracturare hidraulică,[296] și că, pe baza consumului curent, asemenea rezerve ar putea dura între 200 și 400 de ani.[297] S-au ridicat însă îngrijorări ecologice și sociale din cauza chimicalelor care ar putea ajunge în apa potabilă și a cutremurelor minore care ar deteriora locuințele.[298][299]
Spre sfârșitul anilor 1990, centralele nucleare contribuiau cu circa 25% din totalul anual de energie electrică din Regatul Unit, dar proporția a scăzut treptat, pe măsură ce vechile centrale erau închise și problemele legate de îmbătrânirea echipamentelor afectau disponibilitatea centralelor. În 2012, Regatul Unit avea 16 reactoare generând în mod normal circa 19% din energia electrică. Toate cu excepția unuia vor fi retrase până în 2023. Spre deosebire de Germania și Japonia, Regatul Unit intenționează să construiască o nouă generație de centrale nucleare începând cu 2018.[290]
Totalul surselor de energie regenerabile reprezenta 14,9% din energia electrică generată în Regatul Unit în 2013,[300] ajungând la 53,7 TWh. Regatul Unit esteunul din cele mai bune locuri din Europa pentru energie eoliană(d), care este sursa de energie cu cea mai rapidă creștere, în 2014 ea generând 9,3% din totalul electricității țării.[301][302][303]
Accesul la rețele de apă și canalizare este universal în Regatul Unit. Se estimează că 96,7% din gospodării sunt conectate la canalizare.[304] Conform Agenției de Mediu, abstracția totală de apă pentru rețelele publice era în Regatul Unit de 16.406 megalitri pe zi în 2007.[305] Standardele pentru apele potabile și cele uzate în Regatul Unit, ca și în alte țări aleUniunii Europene, sunt determinate de UE.
În Anglia și Țara Galilor, serviciile de apă și canalizare sunt furnizate de 10 companii private regionale de apă-canal, și de 13 companii de apă private. În Scoția, apa și canalizarea sunt furnizate de o unică companie publică,Scottish Water(d). La fel și în Irlanda de Nord, unde compania se numeșteNorthern Ireland Water(d).
Harta densității de populație a Regatului Unit la recensământul din 2011
Se efectuează simultan recensăminte în toate părțile regatului o dată la zece ani.[306] Larecensământul din 2011(d), populația totală a Regatului Unit era de 63.181.775 de locuitori.[307] Este a treia cea mai populată țară a Uniunii Europene, a cincea din Commonwealth și a 22-a din lume. La jumătatea lui 2014 și la cea a lui 2015 migrația internațională netă pe termen lung a contribuit la creșterea populației, după ce în cei doi ani precedenți la creșterea demografică contribuise mai mult sporul natural.[308] Între 2001 și 2011, populația a crescut cu o rată anuală medie de circa 0,7%,[307] în creștere față de 0,3% în perioada 1991–2001 și 0,2% în deceniul dintre 1981 și 1991.[309] Recensământul din 2011 a confirmat și că ponderea populației cu vârste sub 14 ani aproape s-a înjumătățit în ultimul secol (31% în 1911 față de 18% în 2011) iar proporția persoanelor de peste 65 de ani s-a triplat (de la 5 la 16%).[307]
Populația Angliei era în 2011 de 53 milioane.[310] Este una din cele mai dens populate țări din lume, cu 420 de locuitori pe kilometru pătrat la jumătatea lui 2015,[308] o concentrație deosebit de mare înregistrându-se în Londra și în sud-estul țării.[311] Tot atunci, populația Scoției a fost înregistrată la 5,3 milioane,[312] a Țării Galilor la 3,06 milioane și a Irlandei de Nord la 1,81 milioane.[310]
În 2012,rata totală a fertilității(d) era în medie pe tot Regatul Unit la 1,92 de copii pentru fiecare femeie.[313] Deși creșterea natalității contribuie la creșterea demografică, ea rămâne considerabil sub apogeul din timpulbaby boomului, de 2,95 copii pentru fiecare femeie în 1964,[314] și sub rata de înlocuire de 2,1, dar peste minimul istoric din 2001, de 1,63.[313] În 2011, 47,3% din nașterile din Regatul Unit erau la femei necăsătorite.[315]Biroul Statisticilor Naționale (Regatul Unit) a publicat în 2015 un buletin care arăta că, din populația Regatului Unit de peste 16 ani, 1,7% se identifică drept lesbiene, homosexuali sau bisexuali (2% din bărbați și 1,5% din femei). 4,5% din respondenți au răspuns „altul”, „nu știu” sau nu au răspuns.[316]
Hartă a procentajului din populație care nu este albă, la recensământul din 2011.
În trecut se credea că popoarele indigene britanicese trag din diferitele grupuri etnice(d) care s-au stabilit acolo înaintea secolului al XII-lea:celții, romanii, anglo-saxonii, nordicii șinormanzii.Galezii ar putea fi cel mai vechi grup etnic din Regatul Unit.[317] Un studiu genetic efectuat în 2006 a arătat că peste 50% din bazinul genetic al Angliei conține cromozomi Ygermanici.[318] O altă analiză genetică din 2005 a indicat că „circa 75% din strămoșii identificabili ai populației britanice moderne sosise în Insulele Britanice acum 6200 de ani, la începutul neoliticului sau Epocii Pietrei britanice”, și că britanicii au strămoși comuni cubascii.[319][320][321]
Regatul Unit are o istorie de imigrație pe scară redusă a non-albilor,Liverpool având cea mai veche populație de negri din țară, datând dinainte de anii 1730, din perioada comerțului cu sclavi africani. În această perioadă, se estimează că populația afro-caraibiană a Marii Britanii era între 10.000 și 15.000[322] care ulterior a decăzut din cauza abolirii sclaviei.[323][324] Regatul Unit are și cea mai veche comunitatechineză(d) din Europa, fondată odată cu sosirea marinarilor chinezi în secolul al XIX-lea.[325] În 1950 era, poate, sub 20.000 de locuitori non-albi ai Marii Britanii, aproape toți născuți în străinătate.[326] În 1951, erau circa 94.500 de locuitori ai Regatului Unit născuți în Asia de Sud, China, Africa și Caraibe, sub 0,2% din populație. În 1961, acest număr crescuse de patru ori, până la 384.000, puțin mai mult de 0,7% din populația Regatului Unit.[327]
După 1948, o substanțială imigrație din Africa,Caraibe și Asia de Sud a fost o consecință a destrămăriiImperiului Britanic.[328] Migrația din statele membre ale UE dinEuropa Centrală și Estică după 2004 a avut ca rezultat și o creștere a acestor grupuri, deși o parte din această migrație a fost temporară.[329] După anii 1990, populația de imigranți s-a diversificat substanțial, cei veniți în Regatul Unit provenind dintr-o gamă mai largă de țări decât valurile anterioare, care tindeau să implice numere mai mari de imigranți dintr-un număr relativ redus de țări.[330][331][332]
Specialiștii au arătat căcategoriile de etnii(d) folosite de statisticile naționale britanice, introduse inițial odată curecensământul din 1991(d), denotă și răspândesc confuzie între conceptele deetnie șirasă.[333][334] În2011(d), 87,2% din populația Regatului Unit se identifica drept albă, adică 12,8% din totalul populației se considera membră a uneiminorități etnice.[335] La recensământul din 2001, acest procentaj era doar de 7,9%.[336]
Din cauza diferențelor de exprimare din formularele utilizate pe de o parte în Anglia și Țara Galilor, pe de altă parte în Scoția, și pe de alta în Irlanda de Nord, datele despre grupul„alți albi”(d) nu sunt disponibile pentru Regatul Unit în ansamblul lui, dar în Anglia și Țara Galilor acesta a fost grupul cu cea mai mare creștere între recensămintele din 2001 și 2011, o creștere de 1,1 milioane de persoane (și 1,8 puncte procentuale).[340] Printre grupurile pentru care sunt disponibile date în toate părțile la nivelul Regatului Unit, categoria „alți asiatici” a crescut de la 0,4 la 1,4% din populație între 2001 și 2011, în timp ce categoriametiși(d) a crescut de la 1,2% la 2%.[335]
Diversitatea etnică diferă semnificativ de la o parte la alta a Regatului Unit. 30,4% din populația Londrei și 37,4% din cea aLeicesterului sunt non-albi (conform unei estimări din 2005,[341][342] în vreme ce mai puțin de 5% din populațiaAngliei de Nord-Est, a Țării Galilor și aSud-Vestului provin din minorități, conform recensământului din 2001.[343] În 2016, 31,4% din elevii școlilor primare și 27,9% din cei ai școlilor secundarede stat(d) din Anglia aparțineau unei minorități etnice.[344]
Limba oficialăde facto a Regatului Unit este engleza.[347][348] Se estimează că 95% din populația Regatului Unit este formată din vorbitorimonolingvi(d) de engleză.[349] 5,5% din populație vorbește limbi aduse în Regatul Unit ca urmare a imigrației de dată relativ recentă.[349] Limbile sud-asiatice, între carepunjaba,hindi,bengaleza șigujarati, sunt cele mai mari grupuri, fiind vorbite de 2,7% din populația Regatului Unit.[349] Conform recensământului din 2011,poloneza a devenit a doua limbă vorbită în Anglia, cu 546.000 de vorbitori.[350]
În Regatul Unit se mai vorbesc și patrulimbi celtice:galeza,irlandeza,gaelica scoțiană șicornica. Toate sunt recunoscute ca limbi regionale sau minoritare, supuse unor măsuri specifice de protecție și promovare conformCartei Europene pentru Limbi Regionale sau Minoritare[1][351] și conformConvenției Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale(d).[352] La recensământul din 2001, peste o cincime (21%) din populația Țării Galilor declara că vorbește galeza,[353] în creștere față de recensământul din 1991 (18%).[354] Mai mult, se estimează că circa 200.000 de vorbitori de galeză trăiesc în Anglia.[355] La același recensământ, în Irlanda de Nord 167.487 de persoane (10,4%) au declarat că au „oarecari cunoștințe de irlandeză”, aproape exclusiv locuitori din populațianaționalistă(d) (în principal catolică). Peste 92.000 de oameni din Scoția (ceva mai puțin de 2% din populație) au abilități de vorbire în gaelică, între aceștia numărându-se 72% din cei ce trăiesc înHebridele Exterioare.[356] Numărul de școlari care învață galeza, gaelica scoțiană și irlandeza este în creștere.[357] Printre populația de emigranți și descendenți ai acestora, se vorbește încăgaelică scoțiană în Canada(d) (în principal înNova Scotia șiInsula Cape Breton),[358] și galeză înPatagonia, Argentina.[359]
În Anglia, elevii școlilor studiază în mod obligatoriu o a doua limbă până la vârsta de 14 ani.[361] Franceza și germana sunt cele mai frecvent predate limbi străine în Anglia și Scoția. Toți elevii din Țara Galilor învață galeza ca a doua limbă până la 16 ani, sau învață în limba galeză.[362]
Viața religioasă a actualului Regat Unit este dominată de diverse forme de creștinism de peste 1400 de ani.[363] Deși majoritatea cetățenilor încă se mai identifică în multe sondaje cu creștinismul, rata de participare la slujbele religioase a scăzut dramatic începând cu jumătatea secolului al XX-lea,[364] în timp ce imigrația și schimbările demografice au contribuit la creșterea altor credințe, mai cu seamă a islamului.[365] Aceasta i-a determinat pe unii comentatori să descrie Regatul Unit ca o societate multiconfesională,[366]secularizată,[367] saupostcreștină(d).[368]
La recensământul din 2001, 71,6% din repondenți au indicat că sunt creștini, următoarea religie fiind islamul (2,8%), urmat dehinduism (1%),sikhism (0,6%),iudaism (0,5%),budism (0,3%) și alte religii (în total, 0,3%).[369] 15% din repondenți au declarat cănu au religie, alți 7% nedeclarând o preferință religioasă.[370] Un sondajTearfund(d) din 2007 a arătat că doar unul din zece britanici merge săptămânal la biserică.[371] De la recensământul din 2001 la cel din 2011 s-a observat o scădere a numărului celor care se identificau drept creștini cu 12%, concomitent cu dublarea celor care se declarau fără religie. Aceasta contrastează cu creșterea celorlalte grupări religioase, numărul de musulmani crescând cel mai substanțial, până la circa 5%.[372]Populația musulmană(d) a crescut de la 1,6 milioane în 2001 la 2,7 milioane în 2011,[373] consolidându-și statutul de al doilea grup religios din Regatul Unit.[374]
Estimări ale populației născute în străinătate, după țara de origine, între aprilie 2007 și martie 2008
Regatul Unit a trecut prin valuri succesive de migrație.Marea Foamete din Irlanda, pe atunci parte a Regatului Unit, s-a soldat cu emigrarea a circa un milion de oameni pe insula Marea Britanie.[384] De-a lungul secolului al XIX-lea, s-a acumulat o mică populație de imigranți germani, numărând 28.644 de persoane în Anglia și Țara Galilor în 1861. Circa jumătate din această populație trăia în Londra, și existau mici comunități și în Manchester, Bradford și în alte locuri. Comunitatea de imigranți germani a fost cel mai mare grup până în 1891, când a fost depășită de evreii din Rusia.[385] Anglia avusese de multe secole mici comunități evreiești, supuse unor expulzări ocazionale, dar evreii britanici numărau mai puțin de 10.000 de oameni la începutul secolului al XIX-lea. După 1881, evreii din Rusia au suferit persecuții grele și, din cei 2.000.000 de evrei care au părăsit Rusia până în 1914, circa 120.000 s-au stabilit permanent în Regatul Unit, depășindu-i pe germani ca cea mai mare minoritate etnică originară din afara Insulelor Britanice.[386][387] Populația acestora a crescut la 370.000 în 1938.[388][389][390] Neputându-se întoarce în Polonia la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, peste 120.000 deveterani de război polonezi au rămas permanent în Regatul Unit.[391] După al Doilea Război Mondial a urmat o importantă imigrație din colonii și din fostele colonii devenite state independente, în parte ca moștenire a imperiului și în parte din cauza lipsei de locuri de muncă în acele zone. Mulți dintre acești imigranți proveneau dinCaraibe și de pesubcontinentul indian.[392] În 1841, 0,25% din populațiaAngliei și Țării Galilor(d) era născută într-o țară străină. În 1901, 1,5% din populație era născută în străinătate.[393] Până în 1931, această cifră crescuse la 2,6%, și până în 1951 ea era de 4,4%.[394]
În 2014creșterea netă(d) era de 318.000: imigrația era de 641.000, în creștere de la 526.000 în anul precedent, în vreme ce numărul celor care emigrau (pentru mai mult de 12 luni) era de 323.000.[395] Una dintre tendințele cele mai recente în materie de migrație este sosirea unei populații active din noile state membre ale UE din Europa de Est, denumitețările A8(d).[329] În 2010, erau 7 milioane de rezidenți ai Regatului Unit născuți în străinătate, ceea ce corespunde cu 11,3% din totalul populației. Dintre aceștia, 4,76 de milioane (7,7%) erau născuți în afara UE și 2,24 milioane (3,6%) erau născuți în alte state membre ale UE.[396] Proporția persoanelor născute în străinătate rămâne puțin mai mică decât în multe alte țări europene.[397] Imigrația contribuie însă și la o creștere a populației[398] sosirile și copiii de imigranți, născuți în Regatul Unit, reprezintă circa jumătate din creșterea demografică dintre 1991 și 2001. Analiza datelorBiroul Statisticilor Naționale (Regatul Unit) (ONS) arată că un total de 2,3 milioane de imigranți s-au mutat în Regatul Unit în cei 15 ani dintre 1991 și 2006.[399] În 2008 se estima că imigrația va adăuga 7 milioane de persoane populației Regatului Unit până în 2031,[400] deși aceste cifre sunt disputate.[401] ONS a raportat o creștere a migrației nete din 2009 până în 2010 cu 21% până la 239.000.[402]
În 2013, circa 208.000 de cetățeni străini au fost naturalizați britanici, cel mai mare număr de la începutul consemnării acestui indicator în 1962. Numărul acesta a scăzut la circa 125.800 în 2014. Între 2009 și 2013, numărul mediu de persoane care au primit anual cetățenia britanică a fost de 195.800. Principalele țări din care provin acești cetățeni naturalizați în 2014 erauIndia,Pakistan,Filipine,Nigeria,Bangladesh,Nepal, China, Africa de Sud,Polonia șiSomalia.[403] Numărul total de granturi de stabilire, care conferărezidență permanentă(d) în Regatul Unit fără acordarea cetățeniei britanice,[404] a fost de circa 154.700 în 2013, față de 241.200 în 2010 și 129.800 în 2012.[403]
Peste un sfert (27%) din copiii născuți vii în 2014 proveneau de la mame născute în afara Regatului Unit, conform statisticilor oficiale publicate în 2015.[405]
Year
Populația Angliei și Țării Galilor născută în străinătate
Procentajul din populația totală al celor născuți în străinătate
1851
100.000
17.900.000
520.000
0,6
1861
150.000
20.100.000
600.000
0,7
1871
200.000
22.700.000
565.000
0,9
1881
275.000
26.000.000
560.000
1.1
1891
350.000
29.000.000
460.000
1,2
1901
475.000
32.500.000
425.000
1,5
1911
900.000
32.500.000
375.000
2,5
1921
750.000
37.900.000
365.000
2
1931
1.080.000
40.000.000
380.000
2,7
1951
1.875.000
43.700.000
470.000
4,3
1961
2.290.000
46.000.000
645.000
5
1971
3.100.000
48.700.000
585.000
6,4
1981
3.220.000
48.500.000
580.000
6,6
1991
3.625.000
49.900.000
570.000
7,3
2001
4.600.000
52.500.000
475.000
8,8
2011
7.500.000
56.000.000
400.000
13,4
Cetățenii Uniunii Europene, inclusiv cei britanici, au dreptul de a locui și munci în orice stat membru al UE.[411] Regatul Unit a cerut o restricție temporară a accesului cetățenilor români și bulgari, ale căror țări au adera la UE în ianuarie 2007.[412] Cercetările efectuate deMigration Policy Institute(d) pentruComisia pentru Egalitate și Drepturile Omului(d) arată că, între mai 2004 și septembrie 2009, 1,5 milioane de persoane active au imigrat din noile state membre ale UE în Regatul Unit, două treimi din aceștia fiind polonezi, dar și că mulți dintre ei s-au întors ulterior acasă, rezultând o creștere netă a cetățenilor altor state membre prezenți în Regatul Unit cu circa 700.000 în total în acea perioadă.[413][414]Recesiunea de la sfârșitul anilor 2000 a redus imboldul economic pentru polonezi de a emigra în Regatul Unit,[415] migrația devenind temporară și circulară.[416] În 2009, pentru prima oară după lărgirea UE, mai mulți locuitori ale celor 8 state central- și est-europene care au aderat la UE în 2004 au plecat din Regatul Unit decât au sosit.[417] În 2011, cetățenii noilor state membre ale UE alcătuiau 13% din imigranții care intrau în țară.[418]
Numărul estimat al cetățenilor britanici ce trăiau peste hotare în 2006 pe țări
Guvernul britanic a introdus unsistem de imigrație pe bază de puncte(d) pentru imigrația din exteriorulZonei Economice Europene în locul altor scheme, inclusiv alFresh Talent Initiative(d) a Guvernului Scoției.[419] În iunie 2010 guvernul a introdus o limită temporară de 24.000 de persoane la imigrația din afara UE, cu scopul de a descuraja cererile, iar în aprilie 2011 a stabilit o limitare permanentă.[420]
Emigrația a reprezentat o importantă trăsătură a societății britanice în secolul al XIX-lea. Între 1815 și 1930, circa 11,4 milioane de oameni au părăsit Regatul și 7,3 milioane au plecat din Irlanda. Se estimează că, la sfârșitul secolului al XX-lea, circa 300 de milioane de persoane de origine britanică și irlandeză trăiau în alte țări din lume.[421] Astăzi, cel puțin 5,5 milioane de persoane originare din Regatul Unit trăiesc în străinătate,[422][423][424] mai ales în Australia, Spania, Statele Unite și Canada.[422][425]
Educația în Regatul Unit este subiect al autonomiei fiecărei țări, acestea având fiecare sistemul ei de educație separat.
Considerând cele patru sisteme împreună, circa 38 de procente din populația Regatului Unit are odiplomă de colegiu sau de universitate, cel mai ridicat procentaj din Europa, și printre cele mai ridicate din lume.[426][427] Regatul Unit este a doua țară după Statele Unite ca reprezentare pe listele universităților din top 100.[428][429][430][431]
Raportul pe 2014 al uneicomisii guvernamentale(d) arăta că persoanele cu educație în sistemul privat compuneau 7% din populația generală a Regatului Unit, dar procentaje mult mai mari din profesiile de înaltă calificare, cazul extrem cel mai citat fiind cel al judecătorilor, care erau 71% școliți în sistem privat.[432][433]
În timp ce educația în Anglia este responsabilitateasecretarului de stat pentru educație(d), administrarea și finanțarea școlilor de stat sunt în sarcina autorităților locale.[434] Educația gratuită universală a fost introdusă treptat între 1870 și 1944.[435][436] Educația este obligatorie între cinci și șaisprezece ani, iar în Anglia tinerii pot rămâne în sistemul de educație sau ca ucenici până la 18 ani.[437] În 2011,Trends in International Mathematics and Science Study(d) (TIMSS) a clasat elevii de 13–14 ani din Anglia și Țara Galilor pe locul al zecelea în lume la matematică și al nouălea la științe.[438] Majoritatea copiilor sunt educați în școli de stat, din care doar o mică parte fac selecție pe baza aptitudinilor academice. Două dintre cele mai performante zece școli în termeni de rezultate laGeneral Certificate of Secondary Education(d) în 2006 erau din categoriagrammar school(d). În 2010, mai mult de jumătate din locurile de laUniversitățile Oxford șiCambridge erau ocupate de absolvenți ai școlilor de stat,[439] în timp ce proporția de copii din Anglia care studiază la școli private este de circa 7%, ridicându-se la 18% din cei de la 16 ani în sus.[440][441] Anglia are cele mai vechi două universități din lumea anglofonă,Universitățile Oxford șiCambridge (împreună cunoscute sub numele de "Oxbridge(d)") cu o istorie de peste opt secole.
Guvernul galez este responsabil de educație în Țara Galilor. Un număr important de studenți galezi învață integral sau predominant înlimba galeză; lecțiile de galeză sunt obligatorii pentru toți elevii până la vârsta de 16 ani.[447] Sunt planuri de creștere a numărului de școli medii cu predare în galeză în contextul politicii de creare a unei Țări a Galilor complet bilingve.
Irlanda de Nord
Educația în Irlanda de Nord este responsabilitatea ministrului educației, iar la nivel local educația este administrată deEducation Authority(d), entitate subdivizată mai departe în cinci arii geografice.Consiliul pentru Curriculum, Examinare și Evaluare(d) (CCEA) este organismul responsabil cu consiliereaguvernului(d) pe marginea a ce trebuie să se predea în școlile Irlandei de Nord, a standardelor de monitorizare și a acordării de calificative.[448]
Sistemul sanitar din Regatul Unit este o chestiune administrată autonom de fiecare țară, acestea având fiecare sistemul său sanitar public șiprivat(d), împreună cu tratamentealternative, holistice și complementare. Toțirezidenții permanenți ai Regatului Unit(d) beneficiază de îngrijire medicală, predominant gratuită acolo unde este necesară, fiind finanțată din impozitele generale.Organizația Mondială a Sănătății a clasat sistemul sanitar din Regatul Unit în 2000 pe locul al cincisprezecelea în Europa și al optsprezecelea în lume.[449][450] Din 1979, cheltuielile cu sistemul sanitar au fost crescute semnificativ pentru a-l apropia de media Uniunii Europene.[451] Regatul Unit cheltuiește circa 8,4% din produsul intern brut pe sănătate, cu 0,5 procente sub mediaOCDE și cu aproximativ un punct procentual sub media Uniunii Europene.[452]
Cultura Regatului Unit a fost influențată de mulți factori, dintre care: așezarea țării pe un grup de insule;istoria sa ca democrație liberală occidentală și ca mare putere; precum și faptul că este ouniune politică(d) a patru țări, fiecare păstrând elemente ale unor tradiții, obiceiuri și simboluri distinctive. Ca urmare aImperiului Britanic, influența britanică se poate observa înlimba,cultura șisistemele de drept din multe din fostele sale colonii, inclusiv Australia, Canada,Africa de Sud, India, Irlanda, Noua Zeelandă, Pakistan, și Statele Unite. Substanțiala influență culturală a Regatului Unit a făcut să fie descris ca o „superputere culturală”.[455][456] Un sondaj de opinie global efectuat pentru BBC în 2013 și 2014 plasa Regatul Unit pe locul al treilea între cele mai bine văzute state ale lumii (după Germania și Canada).[457][458]
Noțiunea de „literatură britanică” se referă la literatura asociată cu Regatul Unit,Insula Man și Insulele Canalului. Majoritatea literaturii britanice este în limba engleză. În 2005, s-au publicat circa 206.000 de cărți în Regatul Unit, iar în 2006, aicis-au publicat cele mai multe cărți din lume(d).[459]
Cel mai vechi poem britanic cunoscut,Y Gododdin(d), a fost compus înYr Hen Ogledd (Vechiul Nord), cel mai probabil spre sfârșitul secolului al VI-lea. El a fost scris încumbrică saugaleză veche(d) și conține cea mai veche referire cunoscută laregele Arthur.[465] De prin secolul al VII-lea, legătura între Țara Galilor și Vechiul Nord s-a întrerupt, cultura de limbă galeză schimbându-și punctul focal pe Țara Galilor, unde legenda arthuriană a fost dezvoltată mai departe deGeoffrey din Monmouth.[466] Cel mai cunoscut poet medieval din Țara Galilor,Dafydd ap Gwilym(d) (fl.1320–1370), a compus poezie pe teme cum ar fi natura, religia și mai ales dragostea. El este considerat unul dintre cei mai mari poeți europeni ai epocii sale.[467] Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, majoritatealiteraturii galeze(d) era în galeză și mare parte din proză avea caracter religios.Daniel Owen(d) este considerat a fi primul romancier de limbă galeză, publicândRhys Lewis(d) în 1885. Cei mai cunoscuțipoeți anglo-galezi(d) poartă ambii numeleThomas.Dylan Thomas(d) a devenit celebru pe ambele maluri ale Atlanticului la jumătatea secolului al XX-lea. Este cel mai cunoscut pentru poezia sa—a sa „Do not go gentle into that good night(d); Rage, rage against the dying of the light” („Nu te du molcom în noaptea cea bună; Furie, furie pentru moartea luminii”) este una dintre cele mai cuplete din poeziile în engleză—și pentru a lui „piesă pentru voci”,Under Milk Wood(d). Influentul preot-poet șinaționalist galezR. S. Thomas(d) a fost nominalizat pentruPremiul Nobel pentru Literatură în 1996. Romancieri galezi de seamă ai secolului al XX-lea suntRichard Llewellyn șiKate Roberts(d).[468][469]
Mai multe orașe britanice sunt cunoscute pentru muzica lor. Grupurile dinLiverpool au 54 de discuri single pe locul întâi în clasamentele britanice, mai multe pe cap de locuitor decât orice alt oraș din lume.[487] Contribuția muzicală a orașuluiGlasgow a fost recunoscută în 2008 când a fost declarat deUNESCO Oraș al Muzicii, unul din doar trei orașe din lume cu această onoare.[488]
În 2016,pop rămâne cel mai popular gen de muzică din Regatul Unit, cu 33,4% din vânzări, urmat dehip-hop șiR&B la 24,5% din unități.[489]Rockul nu este departe în urmă, cu 22,6% din unități.[489] Regatul Unit modern produce, împreună cuStatele Unite, unii din cei mai cunoscuți rapperi din lume, între careTinie Tempah,Stormzy(d),Kano(d),Yxng Bane(d),Ramz(d) șiSkepta(d).[490] Creșterea abruptă a ascultătorilor de hip-hop și R&B din Regatul Unit spre sfârșitul deceniului al doilea al secolului al XXI-lea este adesea explicată prin facilitarea accesului la acest gen prin intermediul platformelor de streaming cum ar fiSpotify șiSoundCloud unde hip-hop și R&B este genul cel mai popular,[491][492] dar și prin creșterea unor noi subgenuri de hip-hop și R&B populare în rândulmilenialilor și algenerației Z (post-milenială), dezvoltate mai ales în SUA cu artiști populari și în Regatul Unit, cum ar fi phonk rap[493][494] șiR&B-ul alternativ(d).[495][496]
În ciuda unui istoric de producții importante și de succes, industria s-a caracterizat adesea printr-o controversă asupra identității sale și asupra nivelului influenței americane și europene. Producătorii britanici sunt activi încoproducții internaționale(d), iar actorii, regizorii și tehnicienii britanici participă regulat la turnarea filmelor americane. Multe filme de succes de la Hollywood s-au bazat pe britanici, pepovești(d) ori evenimente britanice, inclusivTitanic,Stăpânul inelelor,Pirații din Caraibe.
BBC, fondat în 1922, este compania națională de radioteleviziune și de difuzare pe Internet, și este cel mai vechi și mai mare radiodifuzor din lume.[533][534][535] Ea operează numeroase stații de televiziune și radio în Regatul Unit și în străinătate, serviciile interne fiind finanțate dinlicențele de televiziune(d).[536][537] Alți mari jucători de pe piața media britanică suntITV plc(d), care operează 11 din cele 15 posturi regionale de televiziune care compunITV Network,[538] șiNews Corporation, care deține mai multe ziare naționale prin intermediul luiNews UK(d), cum ar fi cel mai populartabloid(d),The Sun, și cel mai vechi cotidian în "format larg(d)",The Times,[539] deținând și un mare procent la difuzorul prin satelitSky UK(d).[540] Londra domină sectorul media din Regatul Unit: ziarele, televiziunile și posturile de radio naționale își au în mare parte sediul acolo, deși Manchester este și el un centru media național important. Edinburgh și Glasgow, precum și Cardiff sunt centre importante în Scoția și, respectiv, Țara Galilor.[541] Sectorul publicistic britanic, inclusiv cărți, registre și baze de date, reviste, ziare și agenții de știri, au o cifră de afaceri totală de circa 20 de miliarde de lire și angajează circa 167.000 de oameni.[542]
În 2009, se estima că fiecare persoană urmărea zilnic în medie 3,75 ore de televiziune și asculta radio 2,81 ore. În acel an principalelecanale publice(d) ale BBC reprezentau circa 28,4% din toată audiența TV; cele trei mari canale independente reprezentau 29,5% și celelalte canale digitale și prin satelit, din ce în ce mai importante, restul de 42,1%.[543] Vânzările de ziare au scăzut din anii 1970 iar în 2010 41% din locuitori mai declarau că citesc un cotidian național.[544] În 2010, 82,5% din populația Regatului Unit utiliza Internetul, cea mai mare proporție în rândul celor 20 de țări cu numărul cel mai mare de utilizatori în acel an.[545]
Multe din marile sporturi, inclusiv fotbalul,tenisul,rugby-ul,golful,boxul,netballul,canotajul șicricketul, își au originea sau au fost substanțial dezvoltate în Regatul Unit și în statele predecesoare. Având regulamente și coduri ale multor sportui inventate și consemnate în Regatul Unit al secolului al XIX-lea, înEpoca Victoriană, președintele CIO,Jacques Rogge, afirma în 2012: „această țară măreață, mare iubitoare a sportului, este recunoscută ca locul de naștere al sportului modern. Aici s-au codificat pentru prima oară conceptele de sportivitate șifair play în reguli și regulamente clare. Aici a fost inclus sportul ca instrument educațional în curricula școlilor”.[550][551]
În majoritatea competițiilor internaționale, Anglia, Scoția și Țara Galilor sunt reprezentate de echipe separate. Irlanda de Nord și Republica Irlanda participă adesea împreună, cu o singură echipă, cu excepțiile notabile ale fotbalului și întrecerilorJocurilor Commonwealth-ului. În context sportiv, echipele Angliei, Scoției, Țării Galilor și Irlandei / Irlandei de Nord sunt adesea denumite colectiv „Home Nations(d)”. Există unele sporturi în care o singură echipă reprezintă tot Regatul Unit, cum ar fi cele de la Jocurile Olimpice, unde regatul este reprezentat deechipa Marii Britanii. Edițiile din1908,1948 și2012 ale Jocurilor Olimpice de Vară s-au ținut la Londra, acesta fiind primul oraș care a găzduit trei ediții. Țara a participat la toate Jocurile Olimpice moderne până astăzi și este pe locul al treilea înclasamentul total al medaliilor.
Cricketul a fost inventat în Anglia, iarregulile sale(d) au fost stabilite deMarylebone Cricket Club(d) în 1788.[561]Echipa de cricket a Angliei(d), controlată deEngland and Wales Cricket Board(d),[562] șiechipa de cricket a Irlandei(d), controlată deCricket Ireland(d), sunt singurele naționale din Regatul Unit custatut de Test(d). Membrii echipelor sunt recrutați din principalele echipe ale comitatelor, și cuprind jucători englezi, dar și galezi. Cricketul se deosebește de fotbal și rugby, unde Țara Galilor și Anglia au echipe separate, deși în trecut a existat și o echipă de cricket a Țării Galilor. Jucătoriiirlandezi(d) șiscoțieni(d) au jucat pentru Anglia deoarece niciScoția(d) și niciIrlanda(d) nu au statut de Test și au început abia recent să joace în întreceri de tipOne Day International(d), iar Irlanda încă nu a jucat un meci de test.[563][564] Scoția, Anglia (împreună cu Țara Galilor), și Irlanda (inclusiv Irlanda de Nord) au concurat laCupa Mondială de Cricket(d), unde Anglia a ajuns în finală de trei ori. Există unsistem divizionar(d) profesionist în care participă cluburile ce reprezintă 17 comitate engleze și unul galez.[565]
Tenisul modern își are originea la Birmingham, Anglia, în anii 1860, de unde s-a răspândit în toată lumea.[566] Cel mai vechi turneu de tenis din lume,turneul de la Wimbledon, a avut prima ediție în 1877, și astăzi are loc timp de două săptămâni la sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie.[567]
St Andrews(d), Scoția, casa golfului. Terenul standard de golf cu 18 găuri a fost creat la St Andrews în 1764.[569]
Golful este al șaselea sport ca popularitate, după participare, în Regatul Unit. DeșiThe Royal and Ancient Golf Club of St Andrews(d) din Scoția este locul de naștere al acestui sport,[570] cel mai vechi teren de golf din lume este de fapt Musselburgh Links' Old Golf Course.[571] În 1764, terenul standard de golf cu 18 găuri a fost creat la St Andrews când membrii clubului au modificat terenul de la 22 la 18 găuri.[569] Cel mai vechi turneu de golf din lume, și primul mare campionat de golf,The Open Championship(d), se joacă anual în weekendul care începe cu a treia vineri din iulie.[572]
Rugby-ul în XIII(d) a apărut la Huddersfield, West Yorkshire în 1895 și se joacă în general înAnglia de Nord(d).[573] O echipă unică „Great Britain Lions” a concurat înCupa Mondială de Rugby în XIII(d) și la meciurile de test, dar în 2008Anglia(d),Scoția(d) șiIrlanda(d) au concurat ca echipe separate.[574] Există însă în continuare și echipa națională a Marii Britanii.Super League(d) este cel mai înalt nivel divizionar al rugby-ului profesionist în Regatul Unit și este cea mai reputată ligă din Europa. Ea constă din 11 echipe din Anglia de Nord, una din Londra, una din Țara Galilor și una din Franța.[575]
Drapelul Regatului Unit esteUnion Jack, creat în 1606 prin suprapunereadrapelului Angliei pestedrapelul Scoției și actualizat în 1801 prin adăugareadrapelului Sfântului Patrick(d). Țara Galilor nu este reprezentată pe drapelul Uniunii, întrucât Țara Galilor fusese cucerită și anexată de Anglia înaintea formării Regatului Unit. Posibilitatea redesignului drapelului țării pentru a cuprinde și o reprezentare a Țării Galilor nu este exclusă.[581]Imnul național al Regatului Unit este „God Save the Queen”, cuvântulQueen fiind înlocuit cuKing în versuri atunci când monarhul este bărbat.
Britannia(d) este opersonificare națională a Regatului Unit, originară dinBritannia Romană.[582] Britannia este reprezentată ca o femeie tânără cu păr castaniu sau roșcat, purtând uncoif corintic(d) și rochie albă. Ea ține tridentul luiPoseidon și un scut cu drapelul Uniunii. Uneori, ea este reprezentată călărind un leu. De la apogeul Imperiului Britanic la sfârșitul secolului al XIX-lea, Britannia a fost asociată adesea cu dominarea maritimă britanică, ca în cântecul patriotic „Rule, Britannia!(d)”. Până în 2008, simbolul leului apărea în spatele Britanniei pemoneda britanică de cincizeci de pence(d) și pe reversulmonedei britanice de zece pence(d). Este folosită și ca simbol pe drapelul neceremonial al Armatei Britanice.
O a doua personificare, mai puțin utilizată, este personajulJohn Bull(d).Bulldogul este adesea utilizat ca simbol pentru Regatul Unit și a fost asociat cu sfidareaGermaniei Naziste de către Winston Churchill.[583]
^Sinn Féin, un partidrepublican irlandez(d), participă la alegeri și în Republica Irlanda.
^În 2007–2008, acesta era calculat la 115 de lire pe săptămână pentru adulții singuri fără copii; 199 de lire pe săptămână pentru cuplurile fără copii; 195 de lire pe săptămână pentru adulții singuri cu doi copii sub 14 ani; și 279 de lire pe săptămână pentru cuplurile cu doi copii sub 14 ani.
^Shell își are sediul înregistrat și este listată inițial în UK, deși sediul este în practică în Țările de Jos
^Recensământul din 2011 a fost primul care i-a înregistrat pe nomazi ca grup etnic separat.
^La recensământul din 2011, în scopul armonizării rezultatelor pentru a le face comparabile între diferitele zone ale țării, ONS cuprinde aici și persoanele din Scoția care s-au identificat drept „africani” (29.638 de persoane), categorie care în versiunea scoțiană este diferită de cea „caraibieni sau negri” (6.540 de persoane).[338] ONS consemnează că „categoriile de africani utilizate în Scoția ar putea cuprinde și albi/asiatici/alți africani pe lângă identitățile negrilor”.[339]
^Berkeley este de fapt irlandez, dar este denumit „empirist britanic” deoarece teritoriul Irlandei actuale aparținea pe atunci Regatului Unit
^„Definition of Great Britain in English”. Oxford University Press. Arhivat dinoriginal la. Accesat în.Great Britain is the name for the island that comprises England, Scotland and Wales, although the term is also used loosely to refer to the United Kingdom.
^„Devolution of powers to Scotland, Wales and Northern Ireland”. United Kingdom Government. Accesat în.In a similar way to how the government is formed from members from the two Houses of Parliament, members of the devolved legislatures nominate ministers from among themselves to comprise executives, known as the devolved administrations...
The full title of this country is 'the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland'. Great Britain is made up of England, Scotland and Wales. The United Kingdom (UK) is made up of England, Scotland, Wales and Northern Ireland. 'Britain' is used informally, usually meaning the United Kingdom. The Channel Islands and the Isle of Man are not part of the UK.
^"After the political union of England and Scotland in 1707, the nation's official name became 'Great Britain'",The American Pageant, Volume 1, Cengage Learning (2012)
^"From 1707 until 1801Great Britain was the official designation of the kingdoms of England and Scotland".
^"In 1707, on the union with Scotland, 'Great Britain' became the official name of the British Kingdom, and so continued until the union with Ireland in 1801".
^S. Dunn; H. Dawson (),An Alphabetical Listing of Word, Name and Place in Northern Ireland and the Living Language of Conflict, Lampeter: Edwin Mellen Press,One specific problem—in both general and particular senses—is to know what to call Northern Ireland itself: in the general sense, it is not a country, or a province, or a state—although some refer to it contemptuously as a statelet: the least controversial word appears to be jurisdiction, but this might change.
^Dunn, Seamus; Dawson, Helen ().An Alphabetical Listing of Word, Name and Place in Northern Ireland and the Living Language of Conflict (în engleză). Lampeter: Edwin Mellen Press.ISBN978-0-7734-7711-7.
^Lovejoy, Paul E. ().Transformations in Slavery: A History of Slavery in Africa (ed. 2nd). New York: Cambridge University Press. p. 290.ISBN0521780128.
^Francis, Martin ().Ideas and policies under Labour, 1945–1951: Building a new Britain. Manchester University Press. pp. 225–233.ISBN978-0-7190-4833-3.
^Oxford English Dictionary: "British Isles: a geographical term for the islands comprising Great Britain and Ireland with all their offshore islands including the Isle of Man and the Channel Islands."
^abcdefEroare la citare: Etichetă<ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numitefactbook
^Sherman, Jill; Norfolk, Andrew ().„Prescott's dream in tatters as North East rejects assembly”.The Times. London. Arhivat dinoriginal la. Accesat în.The Government is now expected to tear up its twelve-year-old plan to create eight or nine regional assemblies in England to mirror devolution in Scotland and Wales.(necesită abonare)
^„Profile of Jersey”.States Assembly(d). Arhivat dinoriginal la. Accesat în.The legislature passes primary legislation, which requires approval by The Queen in Council, and enacts subordinate legislation in many areas without any requirement for Royal Sanction and under powers conferred by primary legislation.
^Cornford, James; Dorling, Daniel ().„Crooked Margins and Marginal Seats”(PDF). În Pattie, Charles; Denver, David; Fisher, Justin; et al.British Elections and Parties Review, Volume 7 (în engleză). London: Frank Cass. p. 85.
^Burrows, N. (). „Unfinished Business: The Scotland Act 1998”.The Modern Law Review.62 (2): 241–60 [p. 249].doi:10.1111/1468-2230.00203.The UK Parliament is sovereign and the Scottish Parliament is subordinate. The White Paper had indicated that this was to be the approach taken in the legislation. The Scottish Parliament is not to be seen as a reflection of the settled will of the people of Scotland or of popular sovereignty but as a reflection of its subordination to a higher legal authority. Following the logic of this argument, the power of the Scottish Parliament to legislate can be withdrawn or overridden...
^Elliot, M. (). „United Kingdom: Parliamentary sovereignty under pressure”.International Journal of Constitutional Law.2 (3): 545–627, 553–554.doi:10.1093/icon/2.3.545.Notwithstanding substantial differences among the schemes, an important common factor is that the U.K. Parliament has not renounced legislative sovereignty in relation to the three nations concerned. For example, the Scottish Parliament is empowered to enact primary legislation on all matters, save those in relation to which competence is explicitly denied ... but this power to legislate on what may be termed "devolved matters" is concurrent with the Westminster Parliament's general power to legislate for Scotland on any matter at all, including devolved matters ... In theory, therefore, Westminster may legislate on Scottish devolved matters whenever it chooses...
^Walker, G. (). „Scotland, Northern Ireland, and Devolution, 1945–1979”.Journal of British Studies (în engleză).39 (1): 124 & 133.doi:10.1086/644536.
^Gamble, A. (). „The Constitutional Revolution in the United Kingdom”.Publius.36 (1): 19–35 [p. 29].doi:10.1093/publius/pjj011.The British parliament has the power to abolish the Scottish parliament and the Welsh assembly by a simple majority vote in both houses, but since both were sanctioned by referenda, it would be politically difficult to abolish them without the sanction of a further vote by the people. In this way several of the constitutional measures introduced by the Blair government appear to be entrenched and not subject to a simple exercise of parliamentary sovereignty at Westminster.
^Meehan, E. (). „The Belfast Agreement—Its Distinctiveness and Points of Cross-Fertilization in the UK's Devolution Programme”.Parliamentary Affairs (în engleză).52 (1): 19–31 [p. 23].doi:10.1093/pa/52.1.19.The distinctive involvement of two governments in the Northern Irish problem means that Northern Ireland's new arrangements rest upon an intergovernmental agreement. If this can be equated with a treaty, it could be argued that the forthcoming distribution of power between Westminster and Belfast has similarities with divisions specified in the written constitutions of federal states... Although the Agreement makes the general proviso that Westminster's 'powers to make legislation for Northern Ireland' remains 'unaffected', without an explicit categorical reference to reserved matters, it may be more difficult than in Scotland or Wales for devolved powers to be repatriated. The retraction of devolved powers would not merely entail consultation in Northern Ireland backed implicitly by the absolute power of parliamentary sovereignty but also the renegotiation of an intergovernmental agreement.
^Kirchner, E. J.; Sperling, J. (2007).Global Security Governance: Competing Perceptions of Security in the 21st century. Londra: Taylor & Francis. p. 100.ISBN: 0-415-39162-8
^World Development Indicators,Banca Mondială. Accesat la 29 iunie 2011. Notă: Utilizate pentru Bermuda, Ciad, Cipru, Eritrea, Groenlanda, Federația Micronezia, Monaco, Țările de Jos, Noua Caledonie și Turkmenistan.
^Total Midyear PopulationArhivat în, laWayback Machine.,U.S. Census Bureau, International Data Base. Accesat la 29 iunie 2011. Notă: Utilizat pentru Aruba, Insulele Cayman, Insulele Cook, Cuba, Coreea de Nord, Insulele Marshall, Muntenegru, Samoa, Somalia, Trinidad și Tobago și Cisiordania.
^Gascoin, J. "A reappraisal of the role of the universities in the Scientific Revolution", în Lindberg, David C. și Westman, Robert S., eds (1990),Reappraisals of the Scientific Revolution. Cambridge University Press. p. 248.ISBN: 0-521-34804-8.
^Reynolds, E.E.; Brasher, N.H. (1966).Britain in the Twentieth Century, 1900–1964. Cambridge University Press. p. 336.OCLC474197910
^Castells, M.; Hall, P.; Hall, P.G. (2004).Technopoles of the World: the Making of Twenty-First-Century Industrial Complexes. Londra: Routledge. pp. 98–100.ISBN: 0-415-10015-1.
^Oppenheimer, Stephen (October 2006).„Myths of British ancestry” (în engleză). Arhivat din original în. Accesat în.Mentenanță CS1: URL impropriu (link).Prospect(d) (Londra). Accesat la 5 noiembrie 2010.
^Costello, Ray ().Black Liverpool: The Early History of Britain's Oldest Black Community 1730–1918 (în engleză). Liverpool: Picton Press.ISBN1-873245-07-6.
^Aspinall, Peter J (). „Answer Formats in British Census and Survey Ethnicity Questions: Does Open Response Better Capture 'Superdiversity'?”.Sociology (în engleză).46 (2): 354–364.doi:10.1177/0038038511419195.
^Ballard, Roger (). „Negotiating race and ethnicity: Exploring the implications of the 1991 census”.Patterns of Prejudice (în engleză).30 (3): 3–33.doi:10.1080/0031322X.1996.9970192.
^Kertzer, David I.; Arel, Dominique (). „Censuses, identity formation, and the struggle for political power”. În Kertzer, David I.; Arel, Dominique.Census and Identity: The Politics of Race, Ethnicity, and Language in National Censuses (în engleză). Cambridge: Cambridge University Press. pp. 1–42.
^Field, Clive D. (noiembrie 2009)."British religion in numbers". BRIN Discussion Series on Religious Statistics, Discussion Paper 001. Accesat la 7 martie 2015.
^„Local Authorities” (în engleză). Department for Children, Schools and Families. Arhivat dinoriginal la. Accesat în.
^Gordon, J.C.B. ().Verbal Deficit: A Critique (în engleză). Londra: Croom Helm. p. 44 nota 18.ISBN978-0-85664-990-5.
^Secțiunea 8 ('Duty of local education authorities to secure provision of primary and secondary schools'), Secțiunile 35–40 ('Compulsory attendance at Primary and Secondary Schools') și Secțiunea 61 ('Prohibition of fees in schools maintained by local education authorities ...'), Legea Educației din 1944.
^Fisher, Peter.„The NHS from Thatcher to Blair”.NHS Consultants Association. International Association of Health Policy. Arhivat dinoriginal la. Accesat în.The Budget ... was even more generous to the NHS than had been expected amounting to an annual rise of 7.4% above the rate of inflation for the next 5 years. This would take us to 9.4% of GDP spent on health ie around EU average.
^„Dafydd ap Gwilym”.Academi(d) website (în engleză).Academi(d).. Arhivat dinoriginal la. Accesat în.Dafydd ap Gwilym is widely regarded as one of the greatest Welsh poets of all time, and amongst the leading European poets of the Middle Ages.
1 Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.2 Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.3 Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.4 Este guvernat deSfântul Scaun, care are suveranitate asupraVaticanului. Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
.svg)
.svg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
_underway_during_trials_with_HMS_Sutherland_(F81)_and_HMS_Iron_Duke_(F234)_on_28_June_2017_(45162784).jpg)
.jpg)
.jpg)
.svg)
.svg)
