Regatul Prusiei (germanăKönigreich Preußen;latina medievală:Borussia[1]) a fost un regatgerman ce a existat între 1701 și 1918 și care, din 1871, a fost principalul stat dinImperiul German, ce reprezenta aproximativ două treimi din teritoriul acestuia. Regatul a fost numit după teritoriulPrusia din nord-estul Europei, cu toate că baza puterii se afla înBrandenburg.
Brandenburg (mov) și Prusia (albastru închis) între 1701-1806
Războiul de treizeci de ani a devastat teritoriul noului regat care era considerat foarte sărac. De asemenea, teritoriul acestuia era întins pe o distanță de 1200 km. În 1708, aproximativ o treime din populație este nimicită deciuma bubonică. ÎnfrângereaSuediei înMarele război Nordic dintre 1700 și 1721 a permis Prusiei să recupereze numeroase teritorii din sudulMării Baltice, cele mai importante fiind orașeleStettin și alte teritorii dinPomerania. Această perioadă a reprezentat momentul de organizare a legendareiArmate prusace.
În 1740, RegeleFrederic al II-lea (Frederic cel Mare) a acces la tron. Acesta a invadatSilezia, declanșândRăzboiul pentru Succesiunea Austriei, în urma căruia Prusia reușește să rețină mare parte din teritoriile ocupate în 1742. În 1744 Frederic a invadatBoemia, dar presiunile Franței asupra Regatului Unit al Marii Britanii au condus laTratatul de la Aix-la-Chapelle din 1748, care a consfințit suveranitatea Prusiei asupra unei mari părți din Silezia.
Austria a reușit să realizeze o alianță cu Franța șiRusia, iar invaziaSaxoniei și a Boemiei de către Prusia, în 1756-1757, a inițiatRăzboiul de șapte ani. Capacitățile militare ale lui Frederic i-au permis armatei prusace să reziste, simultan, confruntării cu Austria, Rusia, Franța și Suedia. Frederic a reușit să evite invaziile până în octombrie 1760, când armata rusă a ocupat, pentru o scurtă durată de timp,Berlinul șiKönigsbergul. Decesul ÎmpărăteseiElizabeta a Rusiei și accesul la tronul rus al luiPetru al III-lea, cunoscut prusofil, a permis Prusiei să iasă dintr-o situație dificilă. Victoria împotriva Austriei a permis Prusiei să forțeze unstatus quo ante bellum pe continent, ceea ce a confirmat statutul de mare putere al acesteia. În fața înfrângerii evitate la limită de Prusia, Frederic a devenit un lider mai pacifist pentru restul duratei domniei sale.
După moartea lui Frederic în 1786, nepotul acestuia,Fredrick Wilhelm II, a participat la următoarele partiții, câștigând teritorii importante din vestul Poloniei, în anul 1793. În cea de a treia partiție, în 1795, existența Regatului Poloniei a luat sfârșit iar o mare parte din acesta situată la sudul Prusiei de Est (inclusivVarșovia) a fost recuperată de Prusia. Aceste teritorii au fost organizate sub forma noilor provinciiSilezia nouă,Prusia de Sud șiPrusia Nouă de Est.
În 1806Sfântul Imperiu Roman a fost dizolvat în urma victoriilor luiNapoleon Bonaparte în fața Austriei. Din acest moment, suveranul Hohenzollern a renunțat la numeroasele titluri rămase fără semnificație (cum ar fi cel de elector de Brandenburg) și din acest moment a fost cunoscut doar sub titlul de "Rege al Prusiei". În urma înfrângerii Prusiei laBătălia de la Jena, regeleFrederic Wilhelm III s-a retras laMemel, iar dupăTratatul de la Tilsit, din 1807, Prusia a pierdut jumătate din teritoriul său. Acesta cuprindea câștigurile din ultimele două partiții ale Poloniei, care au revenitDucatului Varșoviei, și toate teritoriile de la vest deRâul Elba. Regele a fost obligat să finanțeze trupele franceze de ocupație și să devină aliat al Franței.
După ce trupele lui Napoleon auInvadat Rusia, Prusia a părăsit alianța și a devenit membră a celei dea șasea coaliții, iar războaiele împotriva ocupației franceze sunt cunoscute ca și "Războaiele de Eliberare" (Befreiungskriege). Trupele prusiene, conduse de mareșalulGebhard Leberecht von Blücher, au contribuit în mod esențial laBătălia de la Waterloo din 1815, ceea ce a reprezentat victoria finală asupra lui Napoleon.
ÎnCongresul de la Viena, Prusia a fost răsplătită pentru aportul în victoria împotriva lui Napoleon. Aceasta a recuperat aproape toate teritoriile pierdute și a câștigat numeroase alte teritorii, inclusiv 40% dinRegatul Saxoniei și mare parte dinRenania. Regatul a fost reorganizat în zece provincii, iar mare parte din regat, cu excepția provinciilor din extrema estică, a intrat înConfederația Germană. În urmaRevoluției din 1848 Prusia a anexat și teritoriile principatelorHohenzollern-Sigmaringen șiHohenzollern-Hechingen.
În urma Congresului de la Viena Confederația Germană a fost frământată de conflictul de idealuri dintre formarea unei națiuni Germane și păstrarea situației cu numeroase state germane. Formarea Uniunii Vamale Germane (Zollverein) din 1834, care excludeaImperiul Austriac, a dus la creșterea influenței Prusiei asupra statelor membre.
Constituția Regatului Prusia din 1850, editată de Frederic Wilhelm III, a dus la formarea unei monarhii constituționale și la crearea unui parlament bicameral,Landtag, ales de plătitorii de taxe șiHerrenhaus ("Camera Lorzilor"), era numită de rege. Regele era singura autoritate executivă iar miniștrii erau responsabili doar în fața acestuia.
În 1862,Otto von Bismarck a fost numit de către RegeleWilhelm I în poziția de Prim Ministru al Prusiei. Acesta a fost determinat să unească statele germane sub dominație prusacă, în acest scop angajând regatul într-o serie de războaie:
Al doilea război din Schleswig din 1864, în care Prusia, sprijinită de Austria, a învinsDanemarca și a recuperat ducatele de Schleswig și Holstein, pentru Prusia și respectiv pentru Austria.
Războiul Austro-Prusac din 1866, în care Prusia și aliații săi din nordul Germaniei, împreună cuItalia, au zdrobit coaliția Austriei. O serie de state au fost anexate de Prusia:Hanovra,Schleswig-Holstein,Hessa,Hessa-Kassel,Nassau șiFrankfurt. Acest lucru a permis realizarea continuității teritoriale dintreRenania și restul regatului, ajungând astfel la întinderea maximă a regatului. De asemeneaConfederația Germană a fost dizolvată iar în jurul Prusiei s-a format o nouă federație,Confederația Germană de Nord în 1867. Constituția acesteia, redactată de Bismarck a pus bazele viitorului Imperiu German. Aceasta a creat postul de președinte al confederației, deținut ereditar de regele Prusiei, postul de cancelar, deținut de prim-ministrul Prusiei. A creat, de asemenea, un parlament bicameral format dinReichstag, ai cărei membri erau aleși prin sufragiu universal masculin, șiBundesrat ai cărei membri erau numiți de guvernele statelor componente.
Noul Imperiu al lui Bismarck a fost una dintre cele mai puternice entități din Europa continentală. Dominația Prusiei asupra noului Imperiu a fost aproape absolută, aceasta reprezentând trei cincimi din teritoriu și două treimi din populație. Coroana imperială aparținea, în mod ereditar, Casei de Hohenzollern.
Din punct de vedere intern, disparitățile dintre sistemele imperiale și prusac au dus la apariția de tensiuni. În timp ce la nivel imperial sufragiul era universal și egal, la nivelul regatului acesta era restrictiv, bazat pe trei clase de vot. În plus, datorită nemodificării circumscripțiilor pentru reflectarea schimbărilor populației, sistemele suprareprezentau anumite teritorii în fața altora.
Pe plan extern, pentru a contra scepticismul puterilor europene asupra noului stat, Bismarck a încercat să ducă o politică pacificatoare, de exemplu prin organizareaCongresului de la Berlin (1878). CăsătoriaKaiserului Frederic III cu prima fiică areginei Victoria a îmbunătățit relațiile familiei regale cu marile familii regale europene. Toate acestea s-au schimbat odată cu urcarea pe tron al luiWilhelm II, care a deteriorat foarte repede relațiile cuCasa de Windsor șiCasa Romanov.
Wilhelm II l-a înlăturat pe Bismarck în 1890 și a început o campanie de militarizare și aventurism în politica externă care a condus la izolarea Germaniei. O evaluare eronată a conflictului dintreAustro-Ungaria șiRegatul Serbiei a dus la izbucnireaPrimului Război Mondial dintre 1914 și 1918. Înfrângerea suferită de Germania și sacrificiile efectuate de populație au dus laRevoluția Germană care a condus la abdicarea Kaiserului și la dizolvarea Imperiului și a regatului Prusiei. Acesta din urmă a fost înlocuit deStatul Liber Prusia.
Cele zece provincii ale Prusiei, după Congresul de la Viena din 1815.
Ca urmare a câștigurilor teritoriale obținute în urma Congresului de la Viena, țara a fost reorganizată în zece provincii, fiecare provincie fiind divizată în regiuni administrative, denumiteRegierungsbezirke. Cele zece provincii erau:
2 A fuzionat cu Anhalt din 1863 ·3 din 1847 ·4 din 1839 ·5 din 1826 ·6 până în 1826 ·7 până în 1850 ·8 1849–60 ·9 din 1849 ·10 până în 1837 ·11 până în 1829 ·12 până în 1848/57 ·13 până în 1848 ·14 din 1848 ·15 din 1829 ·16 din 1864
.svg)
.svg)
.svg)
_Lob.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
-de.svg)
