Real Madrid estecel mai bogat club de fotbal din lume în materie de venituri[6], cu încasări anuale de peste 513 milioane € și totodată estecel mai scump club din lume, cu o valoare de circa 2,4 miliarde € (3,3 miliarde $).[7][8] Fondat în1902, Real Madrid este una din cele trei echipe din Spania care nu au retrogradat niciodată în ligile inferioare, celelalte două fiindAthletic Bilbao șiBarcelona. Real Madrid are multe rivalități de lungă durată, cele mai notabile fiindEl Clásico cu FC Barcelona șiEl Derbi madrileño cu Atlético Madrid.Clubul s-a afirmat ca o forță majoră atât în fotbalul spaniol cât și în cel european înanii 1950. Înanii 1980, clubul avea una dintre cele mai bune echipe din Spania șiEuropa (cunoscută caLa Quinta del Buitre), câștigând 2 Cupe UEFA, 5 campionate ale Spaniei la rând, 1 Cupă și 3 Supercupe ale Spaniei.
Echipa joacă într-un echipament alb complet, de unde și poreclaLos Blancos (Albii). Logoul său a fost schimbat de mai multe ori ca urmare a încercărilor de a-l moderniza; logoul actual este o versiune modificată a celui din1920. Stadionul pe care își dispută meciurile de acasă esteSantiago Bernabéu dinMadrid, unde echipa joacă din 1947. Capacitatea sa este de 85 454 de spectatori. Spre deosebire de majoritatea cluburilor europene de fotbal, membrii clubului Real Madrid (socios) au deținut și operat clubul încă de la întemeierea sa. De asemenea, clubul mai are și o echipă de rezervă,Real Madrid Castilla, dar și o reușită echipă debaschet,Real Madrid Baloncesto.
Istorie
Perioada timpurie (1897–1945)
Real Madrid în 1905
Fotbalul a fost introdus laMadrid de către profesorii și studenții de laInstitución Libre de Enseñanza, printre care și câțiva absolvenți ai universitățilorOxford șiCambridge. În1897 aceștia au fondatFotbal Club Sky, jucând în diminețile de duminică la Moncloa. Acesta s-a împărțit în1900 în două cluburi noi:New Foot-Ball de Madrid șiClub Español de Madrid. Cel din urmă s-a mai împărțit o dată în două în1902, în urma acesteia rezultând formarea luiMadrid Fotbal Club la6 martie 1902.[2] La trei ani după fondarea sa, în1905,Madrid FC a câștigat primul titlu după ce a învins-o peAthletic Bilbao în finalaCupei Spaniei. Clubul a devenit unul dintre membrii fondatori aiFederației Regale Spaniole de Fotbal pe4 ianuarie1909, atunci când președintele clubului,Adolfo Meléndez, a semnat acordul de fondare a asociației de fotbal spaniole. După ce a jucat pe mai multe stadioane, echipa s-a mutat la „Campo de O'Donnell” în1912.[9] În1920, numele clubului a fost schimbat în Real Madrid, după ce regeleAlfonso al XIII-lea al Spaniei a acordat titlul deReal (Regal) clubului.[10]
În1929 a fost fondată primaligă de fotbal spaniolă. Real Madrid a condus în prima ediție tot sezonul până la ultimul meci, și suferind o înfrângere în fața lui Athletic Bilbao, s-a clasat pe locul doi, după Barcelona.[11] Real Madrid a câștigat primul titlu al ligii însezonul 1931–32. Albii au câștigat din nou Liga în anul următor, devenind prima echipă care a câștigat campionatul de două ori.[12]
Pe 14 aprilie 1931, venirea celei de-a Doua Republici Spaniole a cauzat clubului pierderea titlului de Real și revenirea la vechea denumire Madrid Football Club. Fotbalul a continuat și pe durata celui de-al doilea Război Mondial, și pe 13 iunie 1943 Madrid a bătutBarcelona cu 11–1 în manșa secundă a semifinaleiCopa del Generalísimo[13], Copa del Rey fiind redenumită în cinsteaGeneralului Franco. S-a vehiculat că jucătorii Barcelonei ar fi fost intimidați de poliție,[14] inclusiv de directorul securității de stat care "ar fi spus echipei că unii dintre ei au mai joacă, doar din cauza generozității regimului care le permite să rămână în țară."[15](p26) Președintele Barcelonei, Enric Piñeyro, a fost asaltat de fanii Madridului.[16](p284)
Santiago Bernabéu Yeste și succesul european (1945–1978)
Santiago Bernabéu Yeste a devenit președintele lui Real Madrid în1945.[17] Sub președinția sa clubul,stadionul Santiago Bernabéu și Ciudad Deportiva au fost reconstruite după încheiereaRăzboiului Civil Spaniol. Adițional, în anii 1950, fostul jucător alReal Madrid Amateurs, Miguel Malbo, a fondat academia de tineret a lui Real Madrid, cunoscută în prezent caLa Fábrica.[18] Începând cu1953, el a abordat o nouă strategie, aceea de a semna cu jucători de clasă mondială din străinătate, cea mai proeminentă realizare fiind aducerea luiAlfredo Di Stéfano.[19]
Alfredo Di Stéfano, a condus clubul spre câștigarea a 5 Cupe Europene consecutiv (în prezent, Liga Campionilor)
În1955, acționând în lumina ideii propuse de jurnalistul și editorul sportiv al ziarului francezL'Équipe,Gabriel Hanot, și bazându-se peCupa Latină (un turneu incluzând cluburi din Franța, Spania, Portugalia și Italia), Bernabéu s-a întâlnit în hotelul Ambasador din Paris cu Bedrignan șiGusztáv Sebes și a creat ceea ce astăzi este cunoscută sub numele deLiga Campionilor UEFA.[20] Sub conducerea lui Bernabéu Real Madrid s-a impus ca o forță majoră atât în fotbalul spaniol cât și în cel european. Clubul a câștigat Cupa Europeană de cinci ori la rând între1956 și1960, remarcându-se în finala de la Hampden Park din1960 împotriva echipeiEintracht Frankfurt care s-a terminat cu scorul de 7-3.[19] Deoarece a câștigat competiția de cinci ori la rând, Real a primit pentru totdeauna cupa originală și dreptul de a purta insigna de onoare a UEFA.[21] Clubul a câștigat Cupa Europeană pentru a șasea oară în1966, învingând peFK Partizan cu scorul de 2-1 în finală cu o echipă alcătuită numai din jucători spanioli (cunoscută ca echipaYe-yé) - o premieră în cadrul competiției.[22] Numele de „Ye-yé” venea de la refrenul „Yeah, yeah, yeah” din cânteculShe Loves You al formațieiThe Beatles după ce patru membri ai echipei au pozat pentruDiario Marca purtând peruci Beatles. Generația Ye-yé a ajuns de asemenea până în finalele Cupei Europene din1962 și1964.
Înanii 1970, Real Madrid a câștigat cinci campionate și trei cupe spaniole.[23] Clubul a jucat pentru prima dată în finalaCupei Cupelor UEFA în1971, fiind învins de echipa englezăChelsea cu scorul de 2-1.[24] Pe2 iulie1978, președintele clubului, Santiago Bernabéu, a murit în timp ceCampionatul Mondial se desfășura înArgentina. În onoarea sa,FIFA a decretat trei zile de doliu în timpul turneului.[25] În anul următor, clubul a organizat prima ediție aTrofeului Santiago Bernabéu în memoria fostului său președinte.
Quinta del Buitre și a 7-a Cupă Europeană (1980–2000)
Până la începutulanilor 1980, Real Madrid își pierduse supremația asupra titluluiLa Liga, până când o nouă serie de staruri spaniole a adus succesul pe plan național înapoi la club.[26] Jurnalistul sportiv spaniol Julio César Iglesias i-a dat acestei generații numele deLa Quinta del Buitre („Cohorta vulturului”), care provenea de la porecla atribuită unuia dintre membrii săi,Emilio Butragueño. Ceilalți patru membri erauManuel Sanchís Hontiyuelo,Rafael Martín Vázquez,Míchel șiMiguel Pardeza.[27] CuLa Quinta del Buitre (redusă la patru membri atunci când Pardeza a părăsit clubul pentruZaragoza în1986) și jucători notabili precum portarulFrancisco Buyo, fundașul dreapta Miguel PorlánChendo și atacantulmexicanHugo Sánchez, Real Madrid avea una dintre cele mai bune echipe din Spania și Europa în a doua jumătate a anilor 1980, câștigând două cupe UEFA, cincicampionate spaniole la rând, o cupă spaniolă și treisupercupe spaniole.[27]
În iulie2000,Florentino Pérez a fost ales președinte al clubului.[29] Campania sa promitea să șteargă datoria clubului de 270 de milioane de euro și să îi modernizeze facilitățile. Cu toatea acestea, promisiunea electorală principală care i-a adus victoria lui Pérez a fost obținerea semnăturii luiLuís Figo.[30] În anul următor, clubul și-a vândut într-un mod controversat terenul de antrenament și a folosit banii pentru a începe asamblarea faimoasei echipeGaláctico, incluzând jucători precumZinédine Zidane,Ronaldo,Luís Figo,Roberto Carlos,Raúl șiDavid Beckham. Este discutabil dacă riscul a meritat, deoarece în ciuda câștigării Ligii Campionilor și a Cupei Intercontinentale în2002, urmată de campionat în2003, clubul nu a reușit să obțină vreun trofeu major în următoarele trei sezoane.[31] În vara lui 2003, imediat după câștigarea unui nou titlu în La Liga, Florentino Pérez și consiliul de directori au refuzat să reînnoiască contractul antrenoruluiVicente del Bosque, iar după o dispută internă, au forțat căpitanulFernando Hierro să părăsească clubul. De asemenea ei au ignorat cererea luiClaude Makélélé de a i se mări salariul, ca răspuns, Makélélé a cerut să fie transferat, și clubul l-a cedat laChelsea FC. La încheierea ferestrei de transferuri, Fernando Morientes a părăsit clubul fiind dat în împrumut laAS Monaco. Real Madrid a adus un nou antrenor, pe Carlos Queiroz, iar la începutul sezonului 2006-2006 a făcut noi achiziții importante,Julio Baptista (20 mln €),Robinho (30 mln €) șiSergio Ramos (30 mln €). Însă succesele nu au început să apară, și Real a pierdut cu 0-3 rivalei FC Barcelona chiar pe Santiago Bernabéu. La scurt timp, Real Madrid a fost eliminată din Liga Campionilor pentru al patrulea an consecutiv, de data aceasta de către Arsenal, și pe 27 februarie 2006, Florentino Pérez și-a dat demisia.[32]
Ramón Calderón a fost ales președinte al clubului pe2 iulie2006, imediat numindu-i apoi peFabio Capello ca antrenor principal și pePredrag Mijatović ca director sportiv. Noul președinte, Calderon, a venit cu ideea întineririi lotului, și astfel în scurt timp i-a vândut peBeckham,Roberto Carlos,Robinho șiRonaldo. În locul lor i-a cumpărat pevan Nistelrooy,Fabio Cannavaro,Higuaín,Sneijder șiPepe. Real Madrid a câștigat titlulLa Liga în2007, pentru prima dată în ultimii patru ani, dar Capello a fost demis, motivul fiind evoluția nestrălucită din Liga Campionilor, unde Real iarăși a fost eliminată în optimile de finală.[33] Noul antrenor a fost numit germanulBernd Schuster. Cu neamțul pe bancă,Blancos au cucerit supercupa și și-au adjudecat titlul în campionat înainte de final, astfel încât în„El Clasico” (jucat pe Bernabeu, scor 4-1), Barcelona a fost nevoită să întâmpine noua campioană cu un coridor viu și aplauze. Însezonul 2007–08, Albii au câștigat campionatul național pentru a 31-a oară, realizând prima câștigare consecutivă a titlului în ultimii 18 ani.[34] Totuși în Liga Campionilor evoluția la fel rămânea a fi mediocră, Real din nou a fost eliminată în optimi, de data asta de cătreAS Roma cu scorul general de 4-2. În 2009, în urma iscării unui scandal privind fraudarea alegerilor din 2006, Ramón Calderón și-a dat demisia. Pe durata conducerii de patru ani a lui Calderón, Real a devenit de două ori campioană și a câștigat o supercupă.
Pe 1 iunie2009, Florentino Pérez a fost reales în funcția de președinte al Real Madrid CF.[35][36] Pérez a continuat cu politica saGalácticos, cumpărându-l peKaká de laAC Milan[37] pe suma de 67 mil € și peKarim Benzema pentru suma de 35 de mil.€. Apoi Real Madrid a bătut recordul mondial la sume de transferuri atunci când l-a achiziționat peCristiano Ronaldo de laManchester United pentru suma de 93,3 mil. €, zdrobind suma de transfer a lui Zinedine Zidane.
José Mourinho ajunge la cârma echipei în mai 2010.[38][39] În aprilie 2011, un eveniment ciudat s-a întâmplat, pentru prima dată în istorie, patruEl Clásico urmau a fi jucate în intervalul a optsprezece zile. Prima întâlnire a fost în campionatul Spaniei pe 17 aprilie, meci care s-a terminat 1-1 cu goluri înscrise din penalty pentru ambele echipe. A urmat finalaCopa del Rey 2010-2011, Real Madrid s-a impus cu scorul de 1-0, iar apoi controversata dublă manșă din semifinalele Ligii Campionilor din 27 aprilie și 2 mai, soldată cu eliminarea Realului de către Barcelona cu scorul general de 3–1.
Cristiano Ronaldo, primul jucător din istoria La Liga, care marchează contra tuturor echipelor într-un singur sezon
.
În sezonul La Liga 2011–2012, Real Madrid a câștigat campionatul, pentru a 32-a oară - record în istoria La Liga și a terminat sezonul cu un număr record de 100 de puncte într-un singur sezon, recordul de 121 de goluri marcate și diferența de goluri +89, și recordul de 16 victorii în deplasare și 32 victorii în total.[40] În același sezon, Cristiano Ronaldo devine jucătorul care a atins cel mai rapid cifra de 100 de goluri în istoria campionatului Spaniei. Marcând 101 goluri în 92 de jocuri, Ronaldo a surclasat-o pe legenda lui Real Madrid,Ferenc Puskás, care marcase 100 de goluri în 105 meciuri. Ronaldo a stabilit un nou record la club, la goluri individuale marcate într-un singur an, el acumulând 60, și a devenit primul jucător care a marcat contra tuturor celor 19 echipe adverse din campionat într-un singur sezon.[41][42]
Real Madrid a început sezonul 2012-13 cucerindSupercopa de España, după ce a surclasat-o pe FC Barcelona prinregula golului marcat în deplasare, însă a terminat sezonulLa Liga 2012-2013 pe locul 2. Un major transfer al sezonului a fost aducerea luiLuka Modrić pentru circa 33 milioane £. ÎnLiga Campionilor, echipa a nimerit în „grupa morții” alături deBorussia Dortmund,Manchester City șiAjax Amsterdam, și acumulând 10 puncte a terminat pe locul 2, în spatele Borussiei. În optimile de finală Real a trecut deManchester United, în sferturi a eliminat-o pe Galatasaray, și s-a oprit pentru a treia oară consecutiv în semifinalele Champions League, unde a fost din nou surclasată de Dortmund. După o înfrângere dezolantă înprelungiri în fața luiAtlético Madrid în finalaCopa del Rey 2013, la sfârșitul sezonului Florentino Pérez a anunțat despărțirea de Mourinho prin "comun acord".[43][44] Mourinho s-a reîntors înPremier League laChelsea, pe care a mai antrenat-o între 2004 și 2007.
Pe 25 iunie 2013,Carlo Ancelotti este prezentat oficial ca antrenor la Real Madrid, semnând un contract pe trei ani.[45][46] O zi mai târziu, el a ținut prima conferință de presă la Madrid unde a anunțat căZinedine Zidane șiPaul Clement vor fi asistenții săi.[47] Pe 1 septembrie 2013, mult-așteptatul transfer al luiGareth Bale la Real, s-a produs. Transferulgalezului a stabilit un nou record mondial, prețul căruia s-a ridicat la 100 milioane €.[48] În primul sezon al lui Ancelotti la club, Real Madrid a câștigat Copa del Rey, scor 2-1, Bale marcând golul câștigător din finala jucată în compania Barcelonei.[49] Pe 24 mai 2014, Real Madrid a învins-o pe rivala concitadină,Atlético Madrid, înFinala Ligii Campionilor, câștigând astfel primul său titlu european din 2002 încoace, și cea de-a zeceaLigă a Campionilor, numită în spaniolă„La Décima”.[50]
Era Zinedine Zidane și „Undécima" (2016)
Pe 28 mai 2016, Real Madrid a învins-o din nou peAtlético Madrid în Finala Ligii Campionilor 2016 după loviturile de departajare, după scorul de 1-1 în primele 90 de minute, dar și după cele 2 reprize de prelungiri, câștigând cea de-a unsprezecea Ligă a Campionilor, numită în spaniolă „Undécima”.[51]
La Liga și „La Duodécima" (2017)
Pe 21 mai 2017, Real Madrid se încununează drept campioană a Spaniei, învingând în ultima etapă echipaMalaga, cu scorul de 2-0, reprezentând astfel cea de-a 33La Liga din palmaresul echipei și primul campionat câștigat după o pauză de 5 sezoane.[52]
Pe 26 mai 2018, Real Madrid în finalaLigii Campionilor a câștigat 3-1 în fața luiLiverpool, prin golurile marcate deKarim Benzema (1) șiGareth Bale(2), astfel fiind prima echipă din noul format alLigii Campionilor ce a reușit să câștige acest trofeu timp de 3 ani consecutiv.
Culori și stemă
Evoluția stemei lui Real Madrid de la fondarea clubului în 1902
Culoarea tradițională a lui Real Madrid pentru meciurile de acasă este alb. Deși în primii ani de existență, s-a adoptat o dungă albastră oblică pe tricou, iar mai apoi șosetele negre le-au înlocuit pe cele albastre, ulterior s-a revenit la echipamentul alb complet.[11] În 1925, pe durata unui sezon, echipa a evoluat în tricouri albe și șorțuri negre, care însă la finele sezonului au fost înlocuite din nou cu echipamentul alb complet.[54][55] Pe 23 noiembrie 1947, într-un meci contra luiAtlético Madrid pe stadionulMetropolitano, Real Madrid devenea prima echipă din Spania care purta tricouri numerotate.[17]
Culoarea tradițională a echipamentului lui Real pentru deplasări este albastru sau violet complet. Echipamentul actual al clubului este produs deAdidas, contractul cu ei datând încă din 1998.[56][57] Primul sponsor de pe tricou al lui Real Madrid a fostZanussi, înțelegerea fiind pentru sezoanele 1982–83, 1983–84 și 1984–85. Ulterior clubul a fost sponsorizat deParmalat și Otaysa, apoi a urmat un contract de lungă durată cu Teka încheiat în 1992.[58][59] În 2001, Real Madrid și-a întrerupt contractul cu Teka și pe durata unui sezon a utilizat logo-ul Realmadrid.com pentru a-și promova site-ul web recent lansat. Apoi, în 2002, Real a semnat cuSiemens Mobile și în 2006, logo-ulBenQ Siemens apărea pe tricourile echipei.[60] Din 2007 până în 2013, sponsorul lui Real Madrid de pe tricou a fostbwin.com.[61][62]
1Realmadrid.com apărea pe tricou în loc de sponsor pentru promova noulsite web al clubului.
Rivalitate
El Clásico
”Coridorul” organizat de FC Barcelona pentru Real Madrid, care intra în teren având asigurat titlul de campioană înainte de finalul sezonului 2007-2008
Rivalitatea dintre Real Madrid șiFC Barcelona este legendară. De-a lungul timpului acestderby a fost supranumitEl Clásico (Clasicul).Încă de la început cluburile erau văzute ca reprezentante ale două regiuni rivale ale Spaniei,Castilia șiCatalonia, precum și ale celor două orașe pe care le reprezentau. Însă rivalitatea a atins un nou nivel în timpul perioada luiMiguel Primo de Rivera și mai ales a luiFranco, când Real Madrid era considerată a fi "echipa regimului", în timp ceFC Barcelona era menționată ca echipa a opoziției. Toate limbile vorbite pe teritoriul Spaniei cu excepțiaspaniolei Castiliane, erau interzise.[63][64] Ambele cluburi, însă, dețineau membri proeminenți ale căror credințe politice dezaprobau această teorie. În timpulRăzboiului civil spaniol președintele lui Real Madrid, Rafael Sanchez Guerra, era un proeminent republican și a fost întemnițat și torturat de către suporterii naționaliști. Tot ei i-au arestat și ucis pe vice-președintele și trezorierul clubului.
În anii 1950 rivalitatea exacerba în continuare, motivul fiind și transferul controversat al luiAlfredo Di Stéfano, vare inițial s-a transferat de laMillonarios laFC Barcelona, dar din careva probleme, contractul nu a fost recunoscut de cătreFIFA, și apoi în timpul renegocierilor Di Stefano nu a mai semnat cu Barcelona, ci a trecut la Real Madrid, unde ulterior era să devină cheia succesului.[65] Anii 1960 aduc rivalitatea pe plan european, când cele două cluburi s-au întâlnit de două în faza eliminatorie a Cupei Europene.[66]În 2002, întâlnirea celor două cluburi în Liga Campionilor a fost supranumită "Meciul Secolului" de către mass-media, și a fost urmărită de peste 500 de milioane de oameni în întreaga lume.[67]
Coregrafia suporterilor lui Real Madrid la un El Derbi madrileño, în 2006, pe Satiago Bernabeu
Cel mai apropiat vecin al clubului esteAtlético Madrid, cu care s-a stabilit o rivalitate reciprocă dintre fanii echipelor. Deși Atlético a fost inițial fondată de trei studenți basci în 1903, la echipă s-au alăturat în 1904 câțiva membri disidenți de laMadrid FC. Ulterior tensiunea s-a intensificat deoarece suporterii lui Real se trag din clasa mijlocie a populației, în timp ce suporterii lui Atlético se trag din rândurile clasei muncitorești. În prezent aceste distincții sunt vag dispersate. Cluburile s-au întâlnit prima dată pe 21 februarie 1929 în etapa a treia din sezonulLa Liga 1929 pe fostulEstadio Chamartín. A fost primul derby oficial al noii competiții, pe care Real l-a câștigat cu 2–1.[11]
Rivalitatea a atras atenția internațională pentru prima dată în 1959 în cadrul Cupei Europene, când cele două cluburi s-au întâlnit în semifinale. Real a câștigat manșa tur cu 2–1 pe Bernabéu, iar Atlético a câștigat returul cu 1–0 peMetropolitano. Egalitatea scorului la general a dus la rejucarea meciului, și albii s-au impus cu 2–1. Apoi Atlético s-a răzbunat totuși, fiind condusă de fostul antrenor al lui Real Madrid,José Villalonga, ea a învins clubul regal în finalaCopa del Generalísimo din 1960 și apoi 1961.
Între 1961 și 1989, pe când Real dominaLa Liga, doar Atlético îi oferea o concurență pe măsură, câștigând titlurile în 1966, 1970, 1973 și 1977. În 1965, Atlético devine prima echipă care câștigă în fața Realului pe Bernabéu în ultimii opt ani. În perioada mai recentă, prestația lui Real Madrid în fața lui Atlético este foarte favorabilă.[68] Punctul de apogeu vine în sezonul2002–03, Când Real Madrid cucerește titlul în La Liga după o victorie impresionantă asupra lui Atlético cu scorul de 0–4 chiar peStadionul Vicente Calderón, acasă la rivală.[69]
După îndelungi schimbări de terenuri, echipa s-a stabilit peCampo de O'Donnell în 1912, care a devenit stadionul de casă al clubului pentru următorii 11 ani.[74] După această perioadă, în următorul an, clubul a evoluat peCampo de Ciudad Lineal, un mic teren cu o capacitate de 8.000 de locuri. După asta, Real Madrid și-a schimbat din nou arena de casă, aceasta devenindEstadio Chamartín care a fost inaugurat pe 17 mai 1923, într-un meci contra luiNewcastle United.[75] Pe acest stadion, care găzduia 22.500 de spectatori, Real Madrid a celebrat primul său titlu de campion în Spania.[11] A urmat o perioadă cu succese, și în 1943 noul președinte ales,Santiago Bernabéu a decis că Estadio Chamartín nu este îndeajuns de mare pentru ambițiile clubului. Un nou stadion a fost construit și inaugurat pe 14 decembrie 1947.[17][76] Acesta a fostStadionul Santiago Bernabéu după cum e cunoscut în prezent, nume pe care l-a primit în 1955.[19] Primul meci ținut pe Bernabéu a fost între Real Madrid și clubul portughezBelenenses, meci câștigat de „albi” cu 3–1, primul gol pe noul stadion fiind marcat de Sabino Barinaga.[17]
Estadio Santiago Bernabéu
Capacitatea stadionului varia frecvent, atingând apogeul de 120.000 de locuri după extinderea din 1953.[77][78] De atunci au avut loc un număr de reduceri pentru modernizare și securitate, dar și câteva extinderi.[77] Ultima modificare a fost o extindere de aproximativ 5000 de locuri ajungându-se la capacitatea de 85.454, schimbare făcută în 2011. A fost anunțat planul de a se adăuga un acoperiș retractabil.[79] Real Madrid area patra cea mai mare prezență medie de spectatori în Europa, dupăBorussia Dortmund,FC Barcelona șiManchester United.[80][81][82][83]
Pe 9 mai 2006,Stadionul Alfredo Di Stéfano a fost inaugurat în Madrid, fiind locul unde Real Madrid de obicei susține antrenamentele. Meciul inaugural s-a jucat între Real Madrid șiStade Reims, o reeditare a Finalei Cupei Europene din 1956. Real Madrid a câștigat meciul cu 6–1 prin golurile luiSergio Ramos,Cassano (2),Soldado (2), șiJurado. Acum stadionul face parte dinCiudad Real Madrid, un complex propriu al clubului, situat înafaraMadridului, în Valdebebas. Arena are o capacitate de 5.000 de locuri și este stadionul de casă al echipei a doua a clubului -Real Madrid Castilla. Este denumit în cinstea fostului jucător al Realului, Alfredo Di Stéfano.[87]
Transferul luiGareth Bale la Real Madrid în 2013, pentr cca. 100 milioane €, a devenit un nou record mondialRaúl este liderul all-time al Real Madrid, după numărul de goluri și apariții[88]
Raúl deține recordul pentru cele mai multe apariții la Real Madrid, jucând de 741 de ori în tricoul lui Real, între 1994 și 2010.Manuel Sanchis, Jr. este al doilea, disputând 711 meciuri pentru Real.[89] Recordul printre portari e deținut deIker Casillas, cu 630 de apariții. Având 152 de selecții la națională, el este de asemenea cel mai selecționat jucător internațional de la Real Madrid. Iar portughezulLuís Figo, cu 127 de selecții (47 când era la Real), este cel mai selecționat jucător internațional străin de la Real Madrid.[90] Cristiano Ronaldo este golgheterul all-time al Realului, 2009.[91] Alți patru jucători au marcat peste 200 de goluri fiecare, în tricoul lui Real:Alfredo Di Stéfano (1953–64),Santillana (1971–88),Ferenc Puskás (1958–66) șiHugo Sánchez (1985–92). PortughezulCristiano Ronaldo deține recordul pentru cele mai multe goluri marcate într-un sezon în campionat (46 în sezonul 2011–12). Cele 49 de goluri în 58 de meciuri, ale lui Di Stéfano, au fost decenii la rând recordul la numărul de goluri marcate de un singur jucător în Cupa Campionilor Europeni (Liga Campionilor), până când nu a fost surclasat de Raúl în 2005. Cel mai rapid gol din istoria clubului a fost marcat în secunda 15 de brazilianulRonaldo pe 3 decembrie 2003, într-un meci din campionat, contra rivalilor de laAtlético Madrid.[92]
Oficial, cel mai mare număr de spectatori la un meci al lui Real Madrid acasă, a fost 83.329, la un meci din 2006, înCupa Spaniei. Capacitatea actuală legală a stadionuluiStantiago Bernabéu este de 80.354 spectatori.[93] Media de spectatori a clubului în sezonul 2007–08 a fost de 76.234 spectatori, cea mai mare printre toate cluburile din competițiile europene.[94] Real a mai stabilit un șir de recorduri în fotbalul spaniol, cel mai notoriu fiind numărul de titluri cucerite - 32 și cele mai multe sezoane câștigate la rând (câte 5 sezoane, de două ori, între 1960–65 și 1985–90).[95] Cu 121 de meciuri (din 17 februarie 1957 până în 7 martie 1965), clubul deține recordul pentru cea mai lungă serie de meciuri fără înfrângere din La Liga.[96]
Albii mai dețin recordul a 12Ligi ale Campionilor câștigate[97] și de cele mai multe prezențe în semifinalele Ligii Campionilor, realizând asta de 25 de ori. Raúl González este golgheterul all-time al Ligii Campionilor, cu 71 de goluri în total, 66 din ele fiind pentru Real Madrid. Echipa are un număr record de participări consecutive în Cupa Campionilor Europeni (înainte ca ea să devină Liga Campionilor) având 15 la activ, din 1955–56 până în 1969–70.[98]
În iunie 2009, club a bătut propriul său record pentru cel mai scump transfer din istoria fotbalului, înțelegându-se cuManchester United pe 96 de milioane € (131,5 mln USD$, 80 mln£) pentru transferul luiCristiano Ronaldo.[99][100] Suma precedentă a fost de 76 milioane € pentru transferul luiZinedine Zidane de laJuventus la Real Madrid în 2001. Acest record a mai fost bătut încă o dată în iunie 2009, cu câteva zile mai devreme, când Real Madrid l-a cumpărat peKaká de laA.C. Milan.
Recordul la suma transferului de vânzare al clubului a fost stabilit pe 2 septembrie 2013, cândArsenal l-a cumpărat peMesut Özil pentru 47 milioane €.[101]
Cele mai scumpe transferuri din istoria lui Real Madrid
Până în data de 24 mai 2014, Real Madrid a câștigat un număr record de 32 titluriLa Liga și un număr record de 10 trofee deCupa Campionilor Europeni / Liga Campionilor UEFA. În semn de recunoștință, pe 23 decembrie 2000, clubul a fost desemnat "Clubul FIFA al secolului al XX-lea",[104] și "Cel mai bun club european al secolului al XX-lea" de cătreIFFHS, pe 11 mai 2010 la Londra.[105][106] De asemenea Real a primitOrdinul Meritului FIFA în 2004.[107] Suplimentar, Real are permisiunea să poarte pe tricouri ”ecusonul UEFA al onoarei” de multiplă-câștigătoare, pe durata meciurilor dinLiga Campionilor, întrucât echipa a câștigat mai mult de 5 Cupe Europene.[21]
Real, The Movie este un film parțial artistic-parțial documentar din 2005, care prezintă pasiunea globală pentru Real Madrid CF. Produs de către club și regizat de Borja Manso, el prezintă 5 sub-povești ale unor fani din jurul lumii și dragostea lor pentru Real Madrid. Alături de o porțiune fictivă din film, el de asemenea conține imagini reale cu lotul echipei, pe durata antrenamentelor laCiudad Real Madrid, a meciurilor, și a interviurilor. Deși filmul menționează întregul lot, accentul este pus în special pegalácticos precumDavid Beckham,Zinedine Zidane,Raúl,Luís Figo,Ronaldo,Iker Casillas șiRoberto Carlos. Filmul a fost produs original în spaniolă, dar a fost dublat în engleză pentru fanii din întreaga lume.
CarteaWhite Storm: 100 years of Real Madrid dePhil Ball a fost prima istorie a lui Real Madrid scrisă în limba engleză. Publicată în 2002, ea povestește despre cele mai de succes momente din primul centenar al clubului, fiind tradusă în mai multe limbi.
Pe 7 decembrie 2011, Real Madrid a lansat o adaptaredance a imnului clubului, "Himno del Real Madrid", intitulată "Everybody", ca un prim single de pe viitorul album intitulatThe Legends: The Official Real Madrid Digital Music Album. Acesta a fost creat deDJii australieniThe Stafford Brothers.[114]
Real Madrid TV
Real Madrid TV este un canal codificat deteleviziune digitală, operat de Real Madrid și specializat în difuzarea materialelor despre club. Canalul este disponibil în limbile spaniolă și engleză. Acesta își are sediul înCiudad Real Madrid din Valdebebas (Madrid), centrul de antrenamente al lui Real Madrid.
Ball, Phil (2003 New edition).Morbo: The Story of Spanish Football. WSC Books Limited.ISBN0-9540134-6-8.Verificați datele pentru:|date= (ajutor)
Ball, Phil ().White Storm: The Story of Real Madrid. Mainstream.ISBN1-84018-763-8.
McManaman, Steve & Edworthy, Sarah ().El Macca: Four Years with Real Madrid. Simon & Schuster.ISBN0-7434-8920-9.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Luis Miguel González, Luis González López, Fundación Real Madrid ().Real Madrid: Cien años de leyenda, 1902–2002. Everest.ISBN84-241-9215-X.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
.png)
.png)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
_con_bordo_dorato.png)
