Începând din anii 800 î.Hr. rețianii au început să colonizeze spațiul cuprins între actualaElveție,Liechtenstein și parteavestică aAustriei, unde erau așezați deja helveții.
Romanii și-au început incursiunea în teritoriul Raetiei, în anul 107 î.H., prin pasul St. Bernard, dar datorită terenului dificil, cucerirea teritoriului nu a fost decisivă. în anul 52 î.H., atacurile germanicilor i-au forțat pe helveți să se îndrepte cătreGallia. Legiunile romane, sub comanda luiCaius Iulius Caesar i-au determinat să se retragă, blocând drumul[2]. În anul 15 î.H., Tiberius și Drusus i-au împins pe rețiani în nord, peste Alpi. Armata acestora i-a învins, iar teritoriul acestora a devenitprovincie romană[2].
Destinele Raetiei au fost strâns legate de cele aleGermaniei Superioare. Civilizația romană aici, luată ca un întreg, s-a dezvoltat lent. Două legiuni, staționate probabil lângăAugusta Vindelicorum, au fost retrase în anul 9 d.H., iar provincia a fost apărată de către armatele Rinului și guvernată de un praefectus ecvestru. Transformarea Raetiei în provincie a asigurat o securitate mai bunăItaliei[3][4].
