| Războiul româno-ungar din 1919 | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Parte aOperațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918-1920) | |||||||
 Trupele române ocupând Budapesta, în luna august 1919 | |||||||
| Informații generale | |||||||
| |||||||
| Beligeranți | |||||||
 Republica Sovietică Ungariacu sprijinulRSFSR |   Româniacu sprijinulFranței | ||||||
| Conducători | |||||||
| Aurél StromfeldFerenc JulierVilmos Böhm | Traian MoșoiuGheorghe MărdărescuConstantin Prezan | ||||||
| Efective | |||||||
| 10,000–80,000 | 10,000–96,000 | ||||||
| Pierderi | |||||||
| 6,000 morți,[1] 41,000 capturați | 3000 morți[1] | ||||||
Modificădate / text  | |||||||
Războiul româno-ungar din 1919 a fost un conflict militar desfășurat între statul ungar, reprezentat deRepublica Sovietică Ungaria (succesoare cu începere din martie 1919 aPrimei Republici Ungare) șiRegatul României. Ostilitățile au început la data de 19 aprilie 1919, printr-oofensivă a trupelor române în Transilvania și s-au încheiat odată cuocuparea părții de est a Ungariei în luna august 1919, inclusiv a capitalei saleBudapesta.Ocupația militară de către trupele române a fost încheiată, ulterior, prinretragerea forțelor terestre române înhinterlandul propriu până la 28 martie 1920.
Deșide jure, conflictul a fost declanșat în luna aprilie 1919,de facto el a început odată cuoperația Armatei României de ocupare aliniei de demarcație din Transilvania, în perioada noiembrie 1918-aprilie 1919.
În 1918, monarhiaaustro-ungară s-a prăbușit politic și s-a dezintegrat ca urmare a unei înfrângeri pefrontul italian (Primul Război Mondial). Pacifistul liberal maghiar, conteleMihály Károlyi,[2] a fost adus la putere în Ungaria la 31 octombrie 1918 deRevoluția Crizantemelor. Armataregală maghiară mai dispunea la acel moment pe hârtie de încă 1.400.000 de soldați[3][4] Károlyi a cerut în numele Ungariei pacea, trecând sub conducerea ministrului său de război,Béla Linder, la dezarmarea armatei ungare.[5][6] Datorită atât procesului de auto-dezintegrare al armatei sale, cât și intervențiilor active în ce privește auto-dezarmarea, din motive politice interne, Ungaria a rămas fără apărare națională, într-un moment de o vulnerabilitate deosebită.
În 1916, Româniaa participat la Primul Război Mondial de parteaAliaților, având ca obiectiv unirea tuturor teritoriilor cu majoritate națională română într-un singur stat, obiectiv sprijinit deTratatul de alianță dintre România și Antanta.
La 10 noiembrie 1918, profitând de situația precară aPuterilor Centrale, România a reintrat în război de partea forțelor aliate, cu obiective similare celor din 1916. Ulterior armistițiilorde la Villa Giusti,de la Compiègne șide la Belgrad din 3, 11 și 13 noiembrie 1918, forțele armate ale Regatului României au traversatMunții Carpați înTransilvania, pentru a ocupa în cadrul dispozitivului strategic aliat, o linie de demarcație față de trupele ungare.
Vezi și articolele:
Materiale media legate deRăzboiul româno-ungar din 1919 laWikimedia Commons
