Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Războiul din Coreea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultațimanualul de stil șiîndrumarul, apoidați o mână de ajutor.
Războiul din Coreea
Parte aRăzboiului Rece

Informații generale
Perioadă25 iunie195027 iulie1953
LocPeninsula Coreeană
RezultatArmistițiu de încheiere a focului. Invazia trupelor nord-coreene înCoreea de Sud oprită. Invazia trupelorSUA șiONU înCoreea de Nord oprită.Zona demilitarizată coreeană (DMZ) creată. Mici schimbări teritoriale în jurul paralelei de 38 de grade.
Casus belliKim Il-sung Modificați la Wikidata
Beligeranți
Coreea de Sud

Trupe aleONU:
Statele Unite
Regatul Unit
Australia
Turcia
Belgia
Canada
Columbia
Etiopia
Franța
Grecia
Luxemburg
Țările de Jos
Noua Zeelandă
Filipine
Africa de Sud

Thailanda
Coreea de Nord

China

Uniunea Sovietică
Conducători
Syngman Rhee
Chung Il-kwon
Douglas MacArthur
Kim Ir-sen
Choi Yong-kun
Mao Zedong
Iosif Stalin
Efective
941.356–1.139.5181.212.000
Pierderi
776.0001.190.000-1.577.000
Modificădate / text Consultați documentația formatului

Războiul coreean (coreeană한국 전쟁, 6.25 전쟁) este catalogat de unii specialiști ca făcând parte dinRăzboiul Rece și se referă la conflictul militar dintreRepublica Populară Democrată Coreeană șiRepublica Coreea (25 iunie 1950 - 27 iulie 1953),[1] care a antrenat și alte state (SUA, R.P. Chineză). Acesta a fost urmat de un alt conflict dur, însă mai puțin cunoscut publicului larg – Al doilea război coreean (sauConflictul coreean de la zona demilitarizată), 1966-1969.

Introducere

[modificare |modificare sursă]

Războiul din Coreea a debutat în ziua de25 iunie1950. Pe27 iulie1953 s-a semnat un armistițiu.

Războiul Coreei a fost un conflict militar între Republica Coreea (cunoscută cu precădere dreptCoreea de Sud) șiRepublica Populară Democrată Coreeană (respectivCoreea de Nord). Coreea de Sud a avut drept aliați Națiunile Unite, iar Coreea de Nord a fost sprijinită de Republica Populară Chineză, cu ajutor militar din parteaUniunii Sovietice.

Războiul a început la data de 25 iunie 1950, iar finalul războiului a coincis cu semnarea unui armistițiu la data de 27 iulie 1953. Războiul a pornit din cauza delimitării fizice a Coreei printr-un acord al Aliaților victorioși în Războiul Pacificului. Peninsula Coreea a aparținut Japoniei din anul1910 până la finele celui de-al Doilea Război Mondial. În1945, în urma capitulăriiJaponiei, administrația americană a împărțit peninsula de-a lungul paralelei 38, trupele americane ocupând partea de sud, iar cele sovietice partea de nord. Un stat socialist, Republica Democrată Coreeană, a fost înființat în nord sub conducerea comunistă totalitară a lui Kim Il Sung, în timp ce un stat capitalist, Republica Coreea, a fost înființat în sud sub conducerea autocratică a luiSyngman Rhee. Ambele guverne ale celor două noi state coreene au pretins că sunt singurul guvern legitim al întregii Corei și niciunul nu a acceptat granița ca fiind permanentă.

Insuccesul de a realiza alegeri libere pe teritoriul întregii peninsule, în 1948, a adâncit împărțirea celor două regiuni, iar Nordul a instaurat un guvern comunist. Paralela 38 a devenit, treptat, o barieră politică între cele două regiuni. Deși negocierile de unire au continuat în lunile de dinaintea războiului, tensiunile s-au intensificat, iar raidurile și încăierările la nivelul paralelei de 38 de grade latitudine nordică au continuat. Situația a luat amploare atunci când Coreea de Nord a invadat, la25 iunie1950, teritoriul Coreei de Sud. Acest act este considerat ca fiind primul conflict armat important dinRăzboiul Rece.

În anul 1950Uniunea Sovietică aboicotatConsiliul de Securitate al ONU, în semn de protest față de reprezentarea Chinei de cătreKuomintang, guvern al naționaliștilor chinezi refugiați înTaiwan după înfrângerea acestora din urmă înRăzboiul Civil Chinez. Uniunea Sovietică boicota ONU pentru recunoașterea Taiwanului (Republica Chinei) ca China[2], iar Republica Populară Chineză nu a fost recunoscută de ONU, așa că niciuna nu a putut sprijini aliatul lor Coreea de Nord la ședința Consiliului de Securitate. Douăzeci și una de țări ale Națiunilor Unite au contribuit în cele din urmă la forța ONU, Statele Unite furnizând aproximativ 90% din personalul militar[3]. În absența unei voci disidente din Uniunea Sovietică, care ar fi putut să respingă prin veto hotărârea luată, Statele Unite și alte țări au adoptat o rezoluție a Consiliului de Securitate de autorizare a intervenției militare în Coreea.

Statele Unite ale Americii asigura 88% din cei 341.000 de soldați care au ajutat forțele internaționale dinCoreea de Sud în respingerea invaziei, cu ajutorul militar a douăzeci de alte țări membre ale Organizației Națiunilor Unite (ONU). Suferind pierderi grele, în două luni, apărătorii au fost împinși înapoi, într-o zonă mică în partea de sud aPeninsulei Coreene, cunoscută sub numele dePerimetrul Pusan. O contraofensivă rapidă a ONU a împins, apoi, nord-coreenii dincolo de paralela 38 și aproape derâul Yalu, determinândRepublica Populară Chineză să intre în război de parteaCoreei de Nord.Chinezii au lansat, la rândul lor, ocontraofensivă ce a determinat forțele Națiunilor Unite să se retragă în spatele paralelei 38. Uniunea Sovietică a sprijinit cu armament atât armataRepublicii Populare Chineze, cât și pe cea a Coreei de Nord. În 1953 războiul a încetat cu unarmistițiu ce a restabilit granița între cele două state coreene aproape de paralela 38 și între cele două țări a creat o zonă demilitarizată fortificată, lată de 4 km. De atunci și până azi între cele două state nu s-a încheiat niciun acord de pace, ci este în vigoare armistițiul. Mici scântei din acest conflict încă se mai manifestă în această zonă.

Cu sprijin din partea unor puteri externe de ambele părți, Războiul Coreei a fost unul de proximitate. Dintr-o perspectivă a științei militare, acest conflict a combinat tactici de luptă întâlnite atât în Primul, cât și în Al Doilea Război Mondial: a început ca o campanie mobilă, cu mișcări de infanterie, urmate de raiduri ale bombardierelor, dar, până în luna iulie a anului 1951, a devenit un război de tranșee.

Desfășurarea conflictului

[modificare |modificare sursă]

Atacul Nord-Coreean

[modificare |modificare sursă]
Fazele războiului: Coreea de Nord, China și alte țări comuniste: roșu; Coreea de Sud, SUA și forțele ONU: verde

În toiul încercării de a uni pe cale democratică peninsula Coreea într-un singur stat, la 25 iunie 1950, Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, trecândparalela 38, granița stabilită de comun acord deSUA șiURSS în timpul celuide-al Doilea Război Mondial. Statele Unite ale Americii, împreună cu trupeleONU de menținere a păcii, au intervenit pentru Coreea de Sud. Cu un sprijin militar de 12 miliarde de dolari votat de Congresul American, președintele Truman i-a ordonat generaluluiDouglas MacArthur, care staționa cu trupele de ocupație americane în Japonia, să transfere materiale militare armatei sud-coreene. Nefiind pregătiți pentru acest atac, americanii și trupele ONU au fost împinși de trupele nord-coreene tot mai în sud, până când singura porțiune care mai rămânea în mâna americanilor era Perimetrul Pusan, aproximativ 10% din teritoriul Coreei de Sud. Între timp, americanii și-au mobilizat trupele, au adus întăriri, în timp ce trupele nord-coreene erau tot mai extenuate, liniile lor de aprovizionare lărgindu-se tot mai mult. În Perimetrul Pusan americanii au organizat o apărare puternică, pe care trupele nord-coreene nu o puteau străpunge.

Contraatacul și debarcarea lui Douglas MacArthur la Incheon (septembrie 1950)

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Bătălia de la Inchon
GeneralulDouglas MacArthur în timp ce, la 15 septembrie 1950, de pe nava-amiral USSMt. McKinley, privește bombardamentul naval al orașului-portIncheon

Împotriva militarilor odihniți și reînarmați din Perimetrul Pusan, armata nord-coreeană s-a dovedit a avea efective insuficiente și prost echipate și, spre deosebire de americani, nu dispuneau de susținere navală și aeriană. Pentru a elibera Perimetrul Pusan de presiune,Douglas MacArthur a recomandat debarcare tip amfibiu la Incheon, la o adâncime de aproximativ 160 km în spatele liniilor inamice și foarte aproape de capitalaSeoul. Atacul propus de Douglas MacArthur a avut succes foarte mare, cu pierderi americane reduse. La 18 septembrie, Stalin l-a trimis pe generalul Zaharov în Coreea de Nord pentru a-l consilia peKim Ir-sen. Zaharov i-a recomandat lui Kim Ir-sen să-și retragă trupele de lângă Pusan pentru apărareaSeoulului, dar chinezii erau de altă părere, sugerând că trebuie insistat, în continuare, în Pusan pentru a-i elimina pe americani. La25 septembrie1950, capitalaSeoul a fost recapturată de forțele Coreei de Sud și cele americane, raidurile aeriene distrugând cea mai mare parte a tancurilor și artileriei nord-coreene.

Forțele americane trec peste linia de demarcație (septembrie-octombrie 1950)

[modificare |modificare sursă]

Intervenția Chinei (octombrie-decembrie 1950)

[modificare |modificare sursă]
Trupe neo-zeelandeze în acțiune (Coreea, 1952).

După o desfășurare favorabilă a evenimentelor pentru sudiști, armata chineză a intervenit alături de Coreea de Nord, intrând cu trupele în Coreea de Sud, la data de19 octombrie1950, înclinând balanța victoriei spre Coreea de Nord.

Totul s-a încheiat, în final, cu un armistițiu între Coreea de Nord și Coreea de Sud, fiind restabilite granițele inițiale, cele care erau în vigoare la declanșarea conflictului. Coreea de Nord s-a retras unilateral din acest pact la27 mai2009.

Acest conflict, considerat a fi un război civil, a fost, de fapt, un război care a implicat intervenția, de partea ambelor părți, a celor două mari superputeri ale lumii, URSS și SUA, unele surse referindu-se la acest conflict ca fiind o etapă dinRăzboiul Rece.

Zona demilitarizată coreeană

[modificare |modificare sursă]

E ofâșie de teren ce întretaie de-a latul Peninsulei Coreene, fiind instituită după Războiul din Coreea pentru a servi ca zonă-tampon între Coreea de Nord și cea de Sud.

Vezi șilista de ciocniri la hotarul intercoreean.

Războiul din Coreea reprezentat în artă și cultură

[modificare |modificare sursă]
  • În cultura populară:[1];
  • Listă de cărți despre acest război:[2].

Note

[modificare |modificare sursă]
  1. ^„US State Department statement regarding 'Korea: Neutral Nations Supervisory Commission' and the Armistice Agreement 'which ended the Korean War'. FAS. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  2. ^„United Nations Security Council | History & Members | Britannica” (în engleză). www.britannica.com. Accesat în. 
  3. ^Pembroke, Michael ().Korea: Where the American Century Began. Hardie Grant Books. p. 141. 

Legături externe

[modificare |modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deRăzboiul din Coreea
1927–1950
1951–1975
1976–2000
2001–prezent
Războiul din Coreea (25 iunie 1950 — 27 iulie 1953)
Participanți
1950
Pusan · Chumunjin · Opération Strangle · Osan · Pyeongtaek · Cheonan · Daejon · Hwanggan · Sangju · Perimterul Busan (Masan, Daegu, Gyongju, Rivière Nam) ·Prima bătălie de la Seul ·Incheon · Onjong · Unsan · Bătălia de la Chongchon (Wawon) ·Réservoir Chosin ·A doua bătălie de la Seul
1951
A treia bătălie de la Seul · Jipyeong-ri · Colline Gloster · Kapyong · Crèvecœur · Fleuve Han · Opération Commando · Maryang San · Suncheon (Masacru ·Bătălie aeriană)
1952
Bătălia de la Hill Eerie · Bătălia de la Old Baldy · Bătălia de la White Horse · Bătălia de la Triangle Hill
1953
Bătălia de la Pork Chop Hill · Crochet · Bătălia de la Kumsong · Fleuve Samichon · Armistițiul de la Panmunjeom
Conducători
politici
Comandanți
militari
Rezultat
Ordine de bătaie
Vezi și
În cultura
populară
Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Războiul_din_Coreea&oldid=16773734
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp