Qinghai/tʃɪŋˈhaɪ/[1] (青海; romanizată alternativ ca Tsinghai, Ch'inghai),[2] cunoscută și cu numele deKokonor, este oprovincie fără ieșire la mare din nord-vestulRepublicii Populare Chineze. Este a patraprovincie ca mărime din China și antepenultima după populație. Capitală și cel mai mare oraș este Xining.
Qinghai se învecinează cuGansu la nord-est,Xinjiang la nord-vest,Sichuan la sud-est și cuRegiunea Autonomă Tibet la sud-vest. Provincia Qinghai a fost înființată în 1928 în perioadaRepublicii Chineze și, până în 1949, a fost condusă de lideri militarimusulmani chinezi, cunoscuți cu numele de clica Ma. Numelechinezesc „Qinghai” provine de lalacul Qinghai, cel mai mare lac din China. Lacul este cunoscut cu numele de Tso ngon întibetană și sub numele de Kokonor în engleză, derivat din numele mongol oirat al lacului Qinghai. Atât Tso ngon, cât și Kokonor sunt nume menționate în documentele istorice care descriau regiunea.[3]
Situată în mare parte pePodișul Tibetan, provincia a fost locuită de multă vreme de un număr de popoare, inclusivtibetani,mongoli,han (concentrați în capitala provinciei Xining și în apropiere de Haidong),hui, monguori și salari. Conform rapoartelor recensământului din 2021, tibetanii constituie o cincime din populația Qinghai, iar hui formează aproximativ o șesime din populație. Există peste 37 de grupuri etnice recunoscute în rândul populației de 5,6 milioane din Qinghai, minoritățile naționale reprezentând 45,5% din populație.
Zona Qinghai era controlată dedinastia chineză Qing de originemanciuriană din 1724, după victoria lor asupra mongolilor khoshut, care controlau cea mai mare parte a Qinghai de astăzi. Dupărăsturnarea dinastiei Qing în 1912, Qinghai a nimurit sub controlul liderului militar musulman chinez Ma Qi până când Expediția de Nord aRepublicii Chineze a consolidat controlul central în 1928. În același an de guvernul naționalist a fost înființată provincia Qinghai, cu capitala Xining.[4][5][6]
.svg)
