Qigong (chineză:氣功;pinyin:qìgōng;Wade–Giles:ch'i-kung) este o formă chineză de meditație, concentrare și mișcare pentru cultivarea corpului și a mintii. Practica inlcude exercitii de repirație, exerciții de corp si mișcare, exerciții de concentrare si meditație. Exercițiile sunt concepute pentru a armoniza și regla fluxul deQi în corp. Din punct de vedere medico-științific, qigongul este escrocherie medicală.[1]
Originile exercițiilor se întorc mult înapoi, anumite forme sunt deja sugerate înZhuangzi, iar imaginile din mătase sunt din vremea dinastieiHan. Numele Qigong a fost folosit pentru prima dată de Daoist Xu Xun din perioada Jin și de atunci a fost folosit pentru a descrie anumite exerciții în arte marțiale. În istoria Chinei, această practică a jucat întotdeauna un rol major ca îngrijire medicală preventivă, dar a fost folosită și în scopuri religioase și spirituale, în special în Daoism, budism și confucianism și a fost transmisă în mănăstiri. Cu toate acestea, termenul qigong pentru aceste exerciții a fost utilizat abia din anii 1950, iar diferitele stiluri de qigong sunt în parte dezvoltări complet noi, care se bazează pe tradițiile vechi de milenii.
Qigong este un sistem chinezesc antic de cultivare a sănătății, vitalității și longevității, cât și de evoluție spirituală. Bazat pe principiile clasice aleTaoismului, Qigong oferă o cale de autocultivare ce presupune armonia între toate nivelurile ființei umane (fizic, psihic și spiritual), armonia cu natura și progresul constant și natural, evitând excesele și accidentările posibile în alte discipline fizice și, în acelați timp, evitând retragerea din lume caracteristică altor căi spirituale.
„Qi” stă în filozofia și medicina chineză atât pentru mișcare, cât și pentru puterea vitală a corpului, dar și pentru lumea întreagă. În chineză, înseamnă respirație, energie și fluid. Termenul cuprinde mai multe forme si moduri de acțiune. „Gong” ca termen chinez înseamnă „muncă” pe de o parte, dar și „abilitate”. Astfel, Qigong poate fi tradus ca „abilitate, capacitate de a trata cu Qi, de a folosi„. Se spune că practica qigong-ului consolidează energia vieții, pentru a obține o stäre fizică și mentală sănătoasă și, astfel, pentru a prelungi viața.
Qi însemnă „energie”, „forță Vitală”. „Gong” înseamnă muncă, control, și exprimă de asemenea măestria dobândită prin exercițiu. Qigong înseamnă, prin urmare, lucrul cu energia.
Energia vitală sau forța vitală este un concept științific depășit (abandonat).[2][3][4]
Qigong a fost practicat în secret timp de peste 5000 de ani, fiind unul din cele mai bine păstrate secrete. Transmiterea din generație în generație se făcea pe cale directă. Puținele texte clasice care oferă informații despre acest sistem sunt scrise intenționat în termeni codificați (Daniel Reid, prefața). Astăzi, în era informației, Qigong a devenit cunoscut la nivel mondial și secretele păstrate din vechime sunt acum predate deschis în întreaga lume. Studii de specialitate realizate în Asia și în restul lumii atestă eficacitatea Qigong-ului în tratarea a numeroase afecțiuni în care medicina occidentală nu oferă decât remedii temporare. De asemenea, multe spitale includ practica Qigong-ului medical ca ajutor in tratarea anumitor afectiuni.
În general, Qigong-ul este asociat și cu practica Tai Chi-ului, o artă marțială internă care poate fi considerată un Qigong în mișcare și practicat de mulți oameni doar pentru beneficiile aduse sănătății.
De-a lungul timpului, înChina s-au dezvoltat cinci tradiții distincte sau școli de qigong, fiecare cu propriile teorii și caracteristici: qigongul medical chinezesc, qigongul taoist, qigongul budist, qigongul confucian și qigongul artelor marțiale. Toate aceste tradiții qigong includ practici menite să cultive și să echilibrezeqi.[5][6][7][8]
Teoriile qigongului antic chinezesc includ TeoriaYin și Yang șiWu Xing, Teoria esenței-Qi-Spirit, Teoria lui Zang-Xiang, Meridianii și Teoria sângeluiQi-sânge, care au fost sintetizate ca parte amedicinei tradiționale chinezești (TCM).[9]:45–57 TCM se concentrează pe urmărirea și corectarea disarmoniei subiacente, în termeni de deficiență și exces, folosind forțele complementare și opuse ale luiyin și yang (陰陽),pentru a crea un flux echilibrat de qi. Qi este echilibrat în termeni deyin și yang în contextul sistemului tradițional decinci faze (Wu xing 五行).[5][10]
ÎnDaoism, diferite practici cunoscute sub numele de Daoist Qigong sunt susținute că oferă o modalitate de a realiza longevitatea și iluminarea spirituală[11], precum și o legătură mai strânsă cu lumea naturală[12].
În practicile de meditație budiste, cunoscute sub numele de Qigong budist, fac parte dintr-o cale spirituală care duce la iluminarea spirituală sau la Buddha.[13]
Practica qigong-ului este o componentă importantă în ambele stiluri aleartei marțiale chinezești[14]interne și externe. Focusarea pe qi este considerată o sursă de putere, precum și fundamentul stilului intern de arte marțiale (Neijia).Tai Chi Chuan,Xingyiquan șiBaguazhang sunt reprezentative pentru tipurile de arte marțiale chinezești care se bazează pe conceptul de qi ca temelie.[15] Funcțiile extraordinare ale abilităților artelor marțiale, cum ar fi abilitatea de a rezista grevelor grele (Iron Shirt, 鐵 衫)[16] și abilitatea de a sparge obiectele grele (Iron Palm, 鐵掌)[17][18] sunt abilități atribuite qigongului Instruire.
Qi (Chi) este energia vitală cu care se lucrează în toate practicile Qigong.
Qi nu a fost niciodată observat în mod direct și nu are nicio legătură cu conceptul deenergie din științe[19][20][21] (energia vitală sau forța vitală este un concept științific abandonat).[2]
În ciuda convingerii larg răspândite, în realitateqi este un concept neștiințific, neverificabil[22]. Institutul Național de Sănătate al SUA a declarat limpede: concepte precumqi „sunt dificil de conciliat cu informațiile biomedicale contemporane”.[23]
PolaritateaYin și Yang reprezintă rezultatul difernețierii primordiale a sursei universului, care prin scindare a dat naștere celor două contrarii, Yin și Yang, cât și energiei vidului. Această polaritate se regăsește sub diferite forme în Univers:
Principiul celor trei forțe și al celor trei comoriTrinitatea întâlnită în multe religii ale lumii se manifestă în tradiția taoistă la nivelul universului prin cele Trei Forțe ale Cerului (tien), Pământului (di) și Umanității (ren). La nivelul ființei umane, acestora le corespun cele Trei Comori care sunt esența (jing), energia (qi) și spiritul (shen).
Cele cinci energii elementareConform paradigmei taoiste chineze a creației și formelor, toată materia de pe pământ este alcătuită și animată de cele 5 energii elementare. Conform Tratatului de medicină internă al Împăratului Galben, acestea sunt: Lemnul, Focul, Pământul, Metalul și Apa. Aceste energii se combină și se recombină pentru a forma miriadele de forme ce alcătuiesc lumea. Qigong oferă tehnici de echilibrare și dirijare a energiilor elementare care acționează în corpul uman. Fiecare energie elementară este asociată unui organ major și unor organe ajutătoare, astfel:
De asemenea, fiecărei energii, și prin urmare, fiecărui organ îi corespunde o culoare: verde pentru ficat, roșu pentru inimă, galben pentru splina, alb pentru plămâni și albastru pentru rinichi.
Exercițiile pot fi grupate în diferite moduri: după dinamicitate, după utilitate, după poziția corpului sau după aspectul existenței căruia i se adresează.
Există prin urmare exerciții dinamice și exerciții statice. Practicile dinamice sunt caracterizate de mișcări lente corelate cu respirația. Cel mai cunsocut astfel de exercițiu esteTaijiquan, care este în același timp o puternică artă marțialăinternă și o practică dinamică de Qigong. Alte exemple includ Tan Tien Qigong (pentru acumularea energiei vitale), Qigong-ul mersului sau Cele Opt Piese de Brocard. Practicile statice presupun nemișcarea externă a corpului combinată cu mișcarea internă a energiei. Acestea includ meditațiile vindecătoare precum Surâsul Interior, Cele șase sunete vindecătoare, Orbita microcosmică sau Cămașa de fier.
Pe de altă parte, există exerciții terapeutice, exerciții marțiale și practici meditative.
După poziția corpului, există exerciții efectuate în picioare, precum Cele Opt Piese de Brocard, exerciții efectuate cu deplasare, precum Qigong-ul mersului sau artele marțiale interne, exerciții practicate șezând și exerciții practicate la sol, în poziția întins, practicate mai ales de persoane slăbite sau bolnave care nu pot practica celelalte forme.
De asemenea, putem distinge între practicile pentru cultivarea naturii și cele pentru cultivarea vieții. Cultivarea "naturii" presupune tot ceea ce ține de existența umană trecătoare - ego-ul, psihologia, familia și munca. Viața se referă la aspectele primordiale ale existenței umane - spiritul nemuritor și energia universală care animă corpul uman dar care supraviețuiește disoluției corpului fizic.
Vitalism has become so disreputable a belief in the last fifty years that no biologist alive today would want to be classified as a vitalist. Still, the remnants of vitalist thinking can be found in the work of Alistair Hardy, Sewall Wright, and Charles Birch, who seem to believe in some sort of nonmaterial principle in organisms.
Despite complete scientific rejection, the concept of a special biological fields within living things remains deeply engraved in human thinking. It is now working its way into modern health care systems, as non-scientific alternative therapies become increasingly popular. From acupuncture to homeopathy and therapeutic touch, the claim is made that healing can be brought about by the proper adjustment of a person's or animal's 'bioenergetic fields.
