Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Protozoarele (dingreacăπρωτόζωο[ν], protózoo - primul animal; "protos"-primul, "zoon"-animal) sunt cele mai simpleorganismeeucariote. Sunt unicelulare, ele fiind cuprinse în regnul Protista. Suntmonoenergide saupolienergide. Pot fisolitare saucoloniale. Când sunt coloniale uneori pot exista în colonie indivizi specializați pentru o anumită funcție. Aceștia pot acționa în interdependență, colonia acționând ca un întreg. Acest tip de colonie poarta denumirea de „colonie individ”[1]. Celula reprezintă individul și realizează toate funcțiile.
Marea majoritate au dimensiuni microscopice. Dimensiunile variază între 10-20 µ. Unele pot fi chiar vizibile cu ochiul liber, așa cum este de exemplu speciaAmoeba proteus care poate ajunge până la 500 µ. Alte specii pot avea până la 3 mm cum esteSpirostomum ambiguum sau chiar 6 cm Collozoum sp. Există și protozoare mult mai mari cum ar finumuliții. Aceștia ating dimensiunile cele mai mari din cadrul protozoarelor. AstfelNeusina agassizi ajunge până la 19 cm diametru.
Cele mai mici protozoare sunt leishmaniile și sporozoarele. Astfel sporozoarulTheileria parva are doar 1-2,5 µ.[1]
Organisme unicelulare, protozoarele au corpul format dint-o singură celulă care este formată dinplasmalemă la exterior,citoplasmă la interior, unul sau mai multe nuclee
Plasmalema este formată din macromoleculele stratului superficial al citoplasmei. Aceste macromolecule sunt orientate mai mult sau mai puțin perpendicular pe suprafața celulei. Grosimea acestei plasmaleme variază. Astfel la amibă ea are câteva sute de Å[1].
Aspectul fizic. Are o refringență mai mare decît a apei și o structură coloidală. Citoplasma prin această structură coloidală permite trecerea între gel și sol.
Ele se hrănesc în principal cu substanțe organice sau cu alge unicelulare, sunt deci organismeheterotrofe, dar unele grupe (de exemplu euglenele) în prezența luminii se hrănesc prinfotosinteză, deciautotrof.Acestea se hrănesc în timpul nopții cu substanțe organice din apă,fiind mixtotrofe (se hranesc si cu alge si cu substanțe organice) . Digestia se realizează cu ajutorul vacuolelor digestive.
Locomoția protozoarelor se realizează cu ajutorul organitelor specializate, cum ar fi flagelul la flegelate (de ex.euglena) sau cilii la ciliate (de ex.parameciul). Amiba se deplasează cu ajutorul pseudopodelor (picioare false) .
Protozoarele sunt foarte numeroase, adaptate la cele mai variate medii și moduri de viață. Foarte multe sunt acvatice iar unele sunt edafice (traiesc in sol).
Protozoarele sunt importante în studiul teoretic pentru că ele fac legătura dintre plante și animale.Unele din consecințele practice ale existenței lor într-un ecosistem sunt: curăță mediile acvatice în care trăiesc și reprezintă hrană pentru alte animale.
vegetativă – în condiții favorabile de mediu, aceasta fiind și forma sub care se hrănește și se înmulțește;
chistică – în condiții nefavorabile, asigurându-și doar supraviețuirea.
Forma vegetativă a protozoarelor este numită „Trophozoit.” Din cele 40.000 de specii cunoscute de protozoare cunoscute ca. 8.000 suntparazite din care 70 parazitează pe om și numai 40 din ele sunt patogene.
Dintreprotozoare, putem aminti specii ca Paramecium caudatum, Epidinium sp. Ophryoscolex sp.
hrănire și relații trofice: Acești infuzori se hrănesc cu conținut rumenal.
morfologie și organizare: Au forme și dimensiuni variate, microscopice, adesea fără cili sau cu foarte puțini (mai lungi în anumite zone ex: zona adorală- ad=langa). Peretele corpului este întărit de o "carapace" cuticulară.
importanța: Infuzorii participă la digestia celulozei prin sinteza enzimei numităcelulază. După moartea lor, sunt preluați în intestin și sunt absorbiți ca sursă de vitamine (complex B).
