Proprietatea intelectuală e o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii.
Formele comune de proprietate intelectuală includ:
Dreptul de autor protejează forma unei lucrări expresive originale (literare, artistice sau tehnice).Brevetul de invenție protejează soluții sau idei originale, iarmarca înregistrată protejează modul de identificare a unui producător sau a altei surse de reputație.
Aceste drepturi pot fi cedate, închiriate ( licențiate), uneori chiar folosite drept garanție, similar unei proprietăți reale. Aceste drepturi au însă limitări specifice, cum ar fi limitări în timp. Există diferențe substanțiale față de proprietatea clasică; consumul proprietății clasice este exclusiv -dacă cineva mănâncă un măr, nimeni altcineva nu-l mai poate mânca. În cazul intangibilelor acest lucru nu se întâmplă -o carte poate fi multiplicată în oricâte exemplare fără să afecteze vreun cititor. Drepturile de proprietate intelectuală sînt acordate de stat în scopul încurajării creeări de asemenea intangibile. În cazul încălcării acestor drepturi proprietarul poate acționa în justiție.
Scopul principal al drepturilor de proprietate intelectuală este de a încuraja crearea unei mari varietăți de bunuri intelectuale. Pentru a realiza acest lucru, legea oferă oamenilor și întreprinderilor drepturi de proprietate asupra informațiilor și bunurilor intelectuale pe care le creează, de regulă, pentru o perioadă limitată de timp. Aceasta oferă stimulente economice pentru crearea lor, deoarece permite oamenilor să profite de informațiile și bunurile intelectuale pe care le creează.[1] Inovațiile contribuie la progresul tehnologic al țărilor.[2]
Starea actuală de lucruri în domeniu e disputată în unele țări în curs de dezvoltare datorită drenării resurselor interne de către statele industrializate prin intermediul proprietății intelectuale.Statele Unite șiMarea Britanie sunt singurele state care au venituri nete consistente aferente proprietății intelectuale; ele sunt principalele promotoare a întăririi acestor drepturi pe plan internațional.
Primele patente au fost acordate în secolul 15 înAnglia șiVeneția. Dreptul de autor nu a fost inventat pînă la apariția tiparului și răspîndirea alfabetizării. Regele Angliei era îngrijorat de posibilitatea multiplicării cărților și a promulgat Legea Licențierii în1662 care a stabilit un registru al cărților licențiate. Statutele reginei Ana a fost prima lege care acorda drepturi autorilor pentru o perioadă fixă de timp. Pe plan internațional,Convenția de la Berna stabilea, la sfîrșitul secolului XIX, limitele protecției dreptului de autor; această convenție e încă în vigoare.TermenulProprietate intelectuală apare înEuropa tot în secolul XIX; în1846 e folosit de A. Nion în lucrareaDroits civils des auteurs, artistes et inventeurs.
Tendința actuală e ca aceste drepturi să fie extinse, încât să acopere domenii noi cum ar fi bazele de date, să extindă durata acestor drepturi sau să înlăture restricții și limitări ale acestor drepturi.
Există opinia că această extindere dăunează exact scopului pentru care aceste drepturi au fost introduse, anume creșterea creației intelectuale. Dat fiind că marea majoritate a ideilor noi sînt clădite pe idei mai vechi, blocarea posibilității de a folosi idei vechi va duce la reducerea producției creative a societății. O manifestare a acestei deformări a utilizării acestor drepturi e apariția de firme care nu creează nimic original, dar obțin profitul în urma proceselor intentate altor firme pe teme de proprietate intelectuală.
În câteva dintre articolele sale,Richard Stallman, părinteleSoftware-ului Liber consideră termenul „proprietate intelectuală” (en: "intellectual property") ca fiind ambiguu și recomandă folosirea termenilorcopyright,trademark saupatent, în funcție de context.[3][4]
^ Goldstein, Paul; Reese, R. Anthony (2008). Copyright, Patent, Trademark and Related State Doctrines: Cases and Materials on the Law of Intellectual Property (6th ed.). New York: Foundation Press.ISBN 978-1-59941-139-2.
Arthur Raphael Miller, Michael H. Davis,Proprietatea intelectuală: patente, mărci înregistrate, si copyright, West Wadsworth; ediția a treia,2000,ISBN 0-314-23519-1
Michael Perelman,Fură această idee: proprietatea drepturilor intelectuale și confiscarea corporatistă a creativității, Palgrave Macmillan,2002,ISBN 0-312-29408-5
Roger E. Schechter, John R. Thomas,Proprietatea intelectuală: Legea copyrighturilor, patentelor si marcilor înregistrate, West Wadsworth,2003,ISBN 0-314-06599-7
GBDe - Global Business Dialogue on electronic commerceArhivat în, laWayback Machine. - The IPR working group is chaired the Chairman and CEO ofThe Walt Disney Company, and the Chairman and CEO ofBertelsmann AG. On Technological Protection Measures:"However, it is acknowledged that technology alone is not sufficient to protect copyright works for unauthorized reproduction and distribution. Legal safeguards, such as those required by theWIPO treaties must also be in place." ->DRM,DMCA and so on.
