
Proiectul Ozma (înenglezăProject Ozma) a fost unexperiment decăutare a inteligenței extraterestre (SETI) început în1960 de astronomul de laUniversitatea CornellFrank Drake la Observatorul Național de Radioastronomie (înenglezăNational Radio Astronomy Observatory) din Green Bank,Virginia de Vest. Obiectivul experimentului a fost căutarea semnelor de viață însisteme planetare îndepărtate cu ajutorulundelor radiointerstelare. Programul poartă numele prințesei Ozma, conducătoareaținutului fictiv Oz, inspirat de presupusa comunicare a scriitoruluiL. Frank Baum cu Oz prinradio pentru a afla evenimentele dincărțile sale care au loc dupăOrașul de smarald din Oz.[1] Proiectul a fost mediatizat în articole în mass-media populară în aceea perioadă, ca de exemplu înrevistaTime și a fost descris ca fiind primul experiment SETI modern.[2]

Drake a folosit unradiotelescop cu un diametru de 26 metri ca să ascute steleleTau Ceti șiEpsilon Eridani în apropierea frecvenței marker de 1.420 MHz, echivalentul lungimii de undă de 21 de centimetri care corespunde energiei unuifoton emis de unatom de hidrogen în timpul tranziției „spin-flip”.[3][4] Ambele suntstele apropiate asemănătoareSoarelui, despre care se bănuia în aceea perioadă că este posibil să aibăplanete locuite. O bandă de 400 kilohertzi a fost scanată în jurul frecvenței markerului, folosind unreceptor cu un singur canal cu o lățime de bandă de 100 hertzi. Informațiile au fost stocate pebandă pentru analizăulterioară. Au fost înregistrate aproximativ 150 de ore de observare intermitentă timp de patru luni, dar nu s-au detectat semnale care să indiceviață. Un semnal fals a fost detectat la 8 aprilie 1960, dar s-a stabilit că provine de la oaeronavă care zbura la mare înălțime.[5]
Receptorul a fost reglat pelungimi de undă apropiate de 21 de cm, adică lungimea de undă a radiației emise în mod natural dehidrogenul interstelar; s-a crezut că acest lucru ar fi familiar, ca un fel de standard universal, pentru oricine ar încerca o comunicare radio interstelară.[6]
Un al doilea experiment, numitOzma II, a fost realizat cu un telescop mai mare (de 91 m) la acelașiobservator de cătrePatrick Palmer șiBenjamin Zuckerman(d), care au monitorizat intermitent 670 destele din apropiere timp de aproximativ patru ani (1972–1976).[7] Cei doi au căutat semnale pe o lățimea de bandă de 10 MHz cu rezoluția de 52 kHz și pe lățimea de bandă de 625 kHz cu rezoluția de 4 kHz.Spectrometrul a fost centrat pe linia de hidrogen de 21 cm în cadrul de repaus al fiecărei stele observate.[7]