 |  |  |  |
Localitățile din Republica Moldova
Bălți (înrusăБельцы, înucraineanăБєльці, înpolonezăBielce) este unoraș cu statut demunicipiu, reședințaRegiunii de Dezvoltare Nord aRepublicii Moldova. Orașul se află în mijloculstepei Bălțului cu un relief de câmpie fragmentată, la 138 km la nord deChișinău, 65 km de la granița cuRomânia (UE), vamaSculeni, și 120 km de la frontiera cuUcraina, vamaOtaci. Se învecinează cu orașeleFălești,Glodeni,Rîșcani șiSîngerei, care se află la o distanță de 20–40 km. Municipiul Bălți este al treilea centru urban după mărime și populație în Republica Moldova, surclasat doar deChișinău șiTiraspol. Are în componență comuneleSadovoi șiElizaveta. În context teritorial orașul se împarte în 3 sectoare planimetrice:Centru (inclusiv cartiereleȚigania,Teioasa șiBerestecico);Pământeni (inclusiv cartiereleJubiliar șiDacia);Slobozia și două formațiuni locuibileMolodova,Bălții Noi. Clima este temperat continentală, iar cele mai importante râuri care trec prin oraș suntRăut șiRăuțel. Ca infrastructură, lungimea totală a drumurilor din municipiu este de 220,7 km cu o suprafață de 1.478,5 m². Bălțiul este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi.
Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotrivaImperiului Otoman din 1620. În 1766, feciorii negustoruluiPanait Sandu, Costache și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revinindmănăstirii Sfântului Spiridon din Iași. În1812 este anexat deImperiul Rus odată cu partea de răsărit aMoldovei (atunci denumităBasarabia ca gubernie), mulți funcționari și militari ruși, precum și negustori și meșteșugari armeni și evrei, instalându-se atunci în oraș, astfel că la sfîrșitul secolului XIX populația băștinașă moldoveană devine minoritară. Ca urmare a uniriiprimei Republici Moldova cuRomânia, orașul intră în componența României în1918, devenind reședință dejudeț. În timpul și dupăcel de-al Doilea Război Mondial, odată ce Basarabia devine o parte aUniunii Sovietice, populația în care noul regim nu avea încredere (cei dintre băștinași care fuseseră slujbași ai administrației românești, popii,Rușii albi, refugiații din URSS care fugiseră decolectivizare sau deHolodomor, așa-zișii „chiaburi” (1949,Operațiunea Sud), reprezentanții cultuluiMartorii lui Iehova (1951,Operațiunea Nord) a fost deportată înKazahstan șiSiberia, fie ca deținuți înGulag, fie ca maziliți cu reședință forțată. În 1944 în Bălți au fost organizate două lagăre de concentrare în care erau deținuți 50,000 de prizonieri români, germani și de alte naționalități. Mulți au decedat din cauza condițiilor, bolilor sau erau executați, corpurile lor fiind îngropate în morminte comune din preajmă. Supraviețuitorii au fost exilați înSiberia sauAsia Centrală. În regimul comunist, orașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie moldoveană venită de la sate, fie rusească sau ucraineană.
La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului Bălți constituia 149,1 mii persoane, inclusiv 144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală. Sub aspectreligios cea mai mare parte a bălțenilor suntortodocși, fie 110 961 persoane (86,98%). În ianuarie 1995 Bălțiul devinemunicipiu. Primarul orașului esteRenato Usatîi, care ocupă această funcție din 2015.
Scoreni este un sat dinraionul Strășeni,Republica Moldova. Se învecinează cu sateleCojușna,Trușeni,Malcoci,Condrița,Căpriana și orașulStrășeni. Este așezată într-o vale săpată derâul Ișnovăț, între două dealuri acoperite de păduri. Localitatea este faimoasă datorită practicării meșteșugului butoaielor.
În 2008 populația satului număra 3.946 locuitori. Principala sursă economică a lor esteagricultura. Relieful deluros favorizează creșterea unor culturi cavița-de-vie, iar la poalele dealurilor se întind livezi și terenuri deporumb. Prin mijlocul satului curgerâul Ișnovăț.
Principalul obiectiv turistic al satului esterezervația peisagistică Căpriana-Scoreni, pe teritoriul căreia se află unul din ștejarii luiȘtefan cel Mare.
Așezarea datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, pe atunci fiind moșia lui Scorea, nume derivat probabil de la inscripția „Decebalus per Scorilo”. Prima atestare documentară datează de la22 august1763, când „din luminata poruncă a Măriei Sale Grigore Callimachi, Grigore Clichici ot Scoreni [...] au mers la hotarul ce este în șesulBâcului, să grijească pricina moșiei Sfintei Vineri, ce se chiamăStrășeni”. La9 noiembrie1817 în localitate este sfințită o biserică de lemn, pe temelie de piatră, având hramul Sf. Ierarh Spiridon.
În Scoreni activează liceul teoretic „Universul” unde, în 2016, își făceau studiile 324 de elevi și predau 30 profesori. Satul are o rețea de magazine, o farmacie și un dispensar medical, ultimul construit la începutul anilor 1990. De asemenea, în sat activează două biblioteci, o casă de cultură, grădiniță, un oficiu poștal și o sală de ceremonii. 20 de agenți economici își desfășoară activitatea aici. Apa potabilă este asigurată de o rețea alcătuită din 348 de fântâni. În sat există și un Muzeu al satului, amenajat în „casa mare” a unei localnice.