| Principatul Serbiei | |||||
| Србија (Srbija) | |||||
| Кнежевина Србија Kneževina Srbija | |||||
| |||||
| |||||
 Principatul Serbiei dupăCongresul de la Berlin în 1878 | |||||
| Capitală | Kragujevac1 Belgrad | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Guvernare | |||||
| Formă de guvernare | monarhie absolută[*] | ||||
| Istorie | |||||
| Evenimentul care a precedat proclamarea statului | |||||
| Recunoscută deÎnalta Poartă | 1817 | ||||
| Ziua Statalității | |||||
| Recunoaștere internațională4 | |||||
| Ridicat la Regat | 1882 | ||||
| Economie | |||||
| Monedă | monedă | ||||
1Mutată laBelgrad în 1838 2De jure în 1830 prinHatișerif. 3Izbucnirearevoluției sârbe/ Prima constituție adoptată 4De facto independent din 1867,de jure prinTratatul de la Berlin | |||||
Modificădate / text  | |||||
Principatul Serbiei (însârbăКнежевина Србија, cualfabetul latin[*]:Kneževina Srbija) a fost stat înBalcani, care a existat dupăPrima Revoltă Sârbă din anii 1804–1817.[1] Crearea sa a fost negociată prima dată printr-un acord nescris dintreMiloš Obrenović, liderul celei dea Doua Răscoale Sârbe, și funcționarul otomanMarashli Paşa (1817), care a pus capăt revoluției sârbe. A urmat o serie de documente legale publicate deÎnalta Poartă în 1828, 1829 și în 1830—hatișerifurile. Principatul a devenitde facto independent în 1867, când au fost evacuate ultimele trupe otomane dincetatea Belgrad și din țară; independența sa a fost recunoscută șide jure în 1878 printratatul de la Berlin. În 1882, țara a fost proclamatăregat.
Liderii revoluționari sârbi—mai întâiKarađorđe și apoiMiloš Obrenović—și-au îndeplinit obiectivul de a elibera sârbii de dominația otomană ce dura de secole. Princonvenția de la Akkerman din 1826,Imperiul Rus a impus otomanilor autonomia Serbiei, dar abia dupăRăzboiul Ruso-Turc din 1828–1829, autoritățile otomane au recunoscut statul prinhatișeriful din 1830, iar Miloš Obrenović a devenit cneaz ereditar al principatului Serbiei. Serbia rămâneade jure stat vasal alImperiului Otoman, cu o autonomie limitată de prezența armatei otomane, și obligat să plătească Porții un tribut anual de 2,3 milioane degroschen, adică circa 10% din bugetul țării.[2]
La început, principatul a cuprins doar teritoriul fostului pașalâc al Belgradului (sangeacul Semendria), dar în anii 1831–1833 s-a extins înspre est, sud și vest. În 1866, Serbia a început o campanie de formare aPrimei Alianțe Balcanice semnând o serie de acorduri cu alte entități din Balcani în perioada 1866–1868. Pe, guvernul otoman a ordonat garnizoanei dincetatea Belgrad, care din 1826 rămăsese singura reprezentare a suzeranității otomane în Serbia, a fost retrasă. Mai rămânea doar obligația cadrapelul otoman să rămână arborat pe cetate alături de cel sârbesc. Istoriografia sârbă datează independențade facto a țării din acel moment.[3] Noua constituție din 1869 definea Serbia ca stat independent. În 1878, Serbia a obținut independențade jure față de Imperiul Otoman, printratatul de la Berlin, și în același timp și-a extins și mai mult teritoriul. Principatul a mai durat ca atare până în 1882 când s-a proclamatRegatul Serbiei.
.svg)
