| Prima răscoală de la Tărnovo | |||||
|---|---|---|---|---|---|
Parte dinRăzboiul cel Lung | |||||
 | |||||
| Informații generale | |||||
| |||||
| Beligeranți | |||||
| Rebeli bulgari | .svg) Imperiul Otoman | ||||
Modificădate / text  | |||||
Prima răscoală de la Tărnovo a fost o răscoală abulgarilor împotrivaImperiului Otoman în 1598, în timpulRăzboiului celui Lung.
Sfârșitulsecolului al XVI-lea în istoriateritoriilor bulgare a fost marcat de prosperitate, creștere demografică și înflorire socio-economică.[1][2] A contribuit la această situație așa-numitulSchimb Columbian, care a adus introducerea de noi culturi agricole în viața populației. Acest secol este adesea numitSecolul Magnific. Nu au existat răscoale anti-otomane semnificative în acest secol, în afară de câteva mici nemulțumiri locale.
Dupăcapturarea Constantinopolului de cătreotomani, a început o nouă eră în istoria europeană. Acest eveniment istoric a lăsat o impresie devastatoare asupra omului medieval de la acea vreme pe continentul european.Frica de turci(d) a cuprins aproape toată Europa și, între 1480 și 1610, au fost tipărite de două ori mai multe cărți despre amenințarea turcească la adresa Europei decât despre descoperireaLumii Noi.[3]
Secolul al XVI-lea a fost secolul apariției noului stat rus ca putere europeană și începutulcuceririi Siberiei de către acestea. Pe vremea luiIvan cel Groaznic a fost proclamatăȚaratul Rusiei. Acesta și-a extraslegitimitatea din conceptul deNoua Romă, adaptat prin revendicarea titlului dea Treia Romă pentru Moscova. În dobândirea acestei legitimități, a jucat un rol important un descendent al vechilor dinastii bizantine, precum și alAsăneștilor,Mihail Cantacuzino Șaitanoglu, arhonte al Constantinopolului, un puternic funcționar otoman, care putea obține numiri și destituiri depatriarhi ecumenici. În cele din urmă, odată cu recunoașterea statutului depatriarhie pentruBiserica Ortodoxă Rusă de către Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice din 1589, acest proces s-a încheiat, în ciudavremurilor tulburi cu care se confruntase Rusia între timp. Pe teritoriile bulgărești, acest proces se reflectă în folclor prin legendabunicului Ivan(d). Statul rus primește literatură laică și ecleziastică de la bulgari, deși bulgarii își pierduseră de mult Regatul.[4]
Voievodul munteanMihai Viteazul a fost personal nominalizat și făcut domn al Țării Românești prin influența fiului lui Șaitanoglu – Andronic Cantacuzino – care se afla în fruntea uneia dintre cele două partide de la Constantinopol.[5]
După asasinarea marelui vizirSokollu Mehmed Paşa și în timpul domniei sultanuluiMurad al III-lea, corupția s-a răspândit mult în cercurile de putere otomane. Mita și traficul de influență au devenit norma la Constantinopol și în funcționarea Imperiului Otoman în general. Toate aceste fenomene sociale, combinate cu rolul sporit al instituțieiValide Sultan, au provocat nemulțumirea populară generală în Balcani și mai ales în rândul bulgarilor.[6]
La marginea imperiului au izbucnit o serie întreagă de răscoale antiotomane, înainte ca cea bulgară să izbucnească în emblematicul centru al societății bulgărești de pe vremea celui deal Doilea Țarat:răscoala din Banat,răscoala din Himara(d) șicea din Herțegovina. În martie 1595, 2.000 de haiduci (bulgari șirasci(d), conform rapoartelor) au atacat Sofia, care era capitala Rumeliei otomane.[7] În vara anului 1596, în Bulgaria de Nord a fost înființată o organizație secretă cu ramificații extinse. Conducătorii ei au răspândit pe scară largă în rândul populației propagandă prin care îi îndemna să se ridice la luptă contra otomanilor.
Motivul imediat al izbucnirii Primei Răscoale de la Tărnovo a fost campania de succes a domnitorului munteanMihai Viteazul la sud deDunăre la, mulți bulgari profitând de eșecurile otomane și demarând acțiuni în sprijinul aliaților creștini. Jurământul a fost pregătit în prealabil și cu grijă și la el au participat 4 episcopi din Tărnovo, Șumen, Loveci și Plovdiv, 12 preoți din Tărnovo și alți 18 laici de seamă și notabili locali. Puțin mai târziu, alți 23 de preoți și 40 de lideri laici au depus jurământ de luptă. Toți au jurat pe Evanghelie într-o biserică din Tărnovo – pentru succesul cauzei comune.[8] Răscoala a fost condusă de un triumvirat format dinTodor Balina(d) (negustor din Nikopole), arhiepiscopul de TărnovoDionisie Rali și negustorul ragusanPavel Đorđevic (cu sprijinul concetățenilor săi, frații Sorkocevic) împreună cu un presupus urmaș al ultimului țar bulgar,Șișman al IV-lea(d). La începutul anului 1597, cei trei conducători și conspiratori l-au vizitat pe împăratulRudolf al II-lea laPraga.[9]
Semnalul pentru începutul răscoalei a fost invazia lui Mihai Viteazul la sud de Dunăre, lângă Nikopol, la. Aproape 16.000 de bulgari au fost mutați în Țara Românească după ce au fost răpiți din locurile natale. Cronologia evenimentelor exacte ale răscoalei este controversată, dar este cert că eșecul acesteia s-a datorat în principal neîncrederii dintre insurgenți și domnitorul muntean.[10] La apogeul răscoalei, aproximativ 12.000 de oameni s-au adunat la Tărnovo, dar deja în același an revolta a fost înăbușită de armata otomană.[11] După înfrângerea răscoalei, aproximativ 50.000 de familii bulgare au căutat salvarea la nord de Dunăre, în principal înȚara Românească, ceea ce a avut în general un impact extrem de nefavorabil atât asupra teritoriului bulgar, cât și asupra economiei acestuia.
În ciuda masacrului, acțiunile insurgenților au continuat cu o altărăscoală antiotomană în Tesalia(d) și s-au încheiat cuRăscoala din Ioannina(d).