Înmuzicile de consum, opreluare (numită șiversiune cover sau doarcover, cf.engl.cover version) este o reinterpretare a unuicântecînregistrat anterior.
O astfel de practică poate fi adoptată drept omagiu (tribut) față de interpretul sauformația imitată ori poate fi făcută pentru promovarea proprie și în tentativa de deschidere către alte segmente de public. Uneori, o versiune nouă a cântecului poate fi realizată doar pentru simplul motiv că el este pe placul muzicienilor care-l preiau.
De regulă, abundența preluărilor într-o etapă din evoluția unui muzician corespunde unei situații de mai redusă creativitate – cel mai frecvent este cazul debutului, dar și o îndepărtare de activitateacomponistică poate fi suplinită în acest mod.
Dintr-o perspectivă mai amplă, există o fază incipientă,mimetică, în momentul când ocultură împrumută un nougen muzical din afara granițelor ei. Mimetismul de acest fel implică câțiva posibili pași: muzicienii noi preiau cântecele dorite ca atare; le traduc versurile în limba proprie sau le oferă noi seturi de versuri; încep să realizeze compoziții proprii inspirate din materialele preluate, însă neaducând elemente noi, originale. Apariția unor astfel de elemente la nivel esențial marchează încheierea stadiului mimetic. Ciclul se poate relua de fiecare dată când se experimentează importarea unei estetici muzicale noi. Există situația în care compatibilitatea dintre dominantele culturii în discuție contravin spiritului noii muzici, caz ce va avea ca rezultat imposibilitatea depășirii stadiului mimetic.
Uneori preluările aduc notorietatea unui cântec ce nu a avut succes în prima sa versiune înregistrată. Unii muzicieni sunt specializați pe realizarea de preluări, căutând o expresie neașteptată în interpretarea unei piese cunoscute (Joe Cocker,Nouvelle Vague,Me First and the Gimme Gimmes). În schimb,formațiile-tribut încearcă să reconstituie cât mai fidel atmosfera în care a fost realizată muzica unei formații-model; în cazul lor, latura creativă are o importanță minimă.
Există și preluări dinmuzica cultă, realizate fie pentru a trata o temă binecunoscută conform unei stilistici moderne (practică foarte la modă înanii 1970 printre muzicienii derock progresiv saumuzică electronică – de exemplu,Emerson, Lake and Palmer șiIsao Tomita), fie pentru a o introduce în lumeamuzicii ambientale oridansante (Richard Clayderman).
