Praga (încehăPrahapronunțat [ˈpraɦa]ⓘ) este capitalaRepublicii Cehe. Orașul este situat pe râulVltava, înBoemia Centrală, și are aproape 1,67 milioane de locuitori, fără a fi luați în calcul și cei aproximativ 300.000 de navetiști, care lucrează în oraș, dar nu locuiesc aici.
Praga are diferite supranume, printre carePraga mater urbium („mama orașelor”), „Orașul celor o sută de clopotnițe” sau „Orașul de aur”.[4] Din1992, centrul istoric al Pragăi a fost inclus pe listaUNESCO alocurilor din patrimoniul cultural mondial.
Praga găzduiește numeroase atracții culturale celebre, dintre care multe au supraviețuit violenței și distrugerii Europei din secolul XX. Atracțiile principale includ Castelul Praga, Podul Carol, Piața Orașului Vechi cu ceasul astronomic din Praga, cartierul evreiesc, dealul Petřín și Vyšehrad. Din 1992, centrul istoric al orașului Praga a fost inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO.
Orașul are mai mult de zece muzee importante, împreună cu numeroase teatre, galerii, cinematografe și alte expoziții istorice. Un sistem extins de transport public modern îmbină orașul. De asemenea, găzduiește o gamă largă de școli publice și private, inclusiv Universitatea din Praga, cea mai veche universitate din Europa Centrală.
Teritoriul pe care se află azi Praga a fost locuit încă dinPaleolitic. Cu mai multe secole în urmă, prin zonă treceau drumurile comerciale care legau zonele sudice și nordice ale Europei și care urmau cursurile principalelor râuri din regiune. De prin anul500 î.Hr., triburileceltice numite Boii au locuit în regiunea care avea să primească numele lor –Boemia. Triburile germanice alemarcomanilor au migrat în Boemia în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celților a migrat către sud, în vreme ce restul lor a fost asimilat de marcomani. În anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor, însoțiți de membrii altui trib germanic, lombarzii, au migrat spre sud. Marcomanii rămași au fost asimilați deslavii apuseni, care au invadat regiunea. Tribul slav ceh a sosit în regiune, în secolul al VII-lea.
În conformitate cu o legendă a întemeierii națiunii cehe, reginaLibuše s-a căsătorit cu un plugar umil pe numePřemysl, fondândDinastia Přemyslid. Legendara regină, care-și avea reședința în castelul Libušin din centrul Boemiei, ar fi avut un șir de viziuni profetice cu privire la viitorul națiunii sale. (Cercetările arheologice au demonstrat existența unei reședințe regale, în secolul al VII-lea, la Libušin). Una dintre aceste profeții a fost în legătura cu gloria orașului Praga. Regina ar fi spus: "Văd un oraș întins, a cărui glorie va ajunge la stele! Văd un loc în mijlocul unei păduri, unde o costișă prăpăstioasă se ridică deasupra râului Vltava. Zăresc un om, care cioplește pridvorul (prah) pentru casă. Un castel numitPraha va fi construit aici. Când prinții și ducii se vor opri în fața pragului ei, se vor închina la castel și la orașul înconjurător."
De prin anul 800, monarhii cehi au cucerit aproape întreaga Boemie. Primul monarh boemian atestat documentar este prințulBorivoj Přemyslovec, care a domnit în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Soția prințului,Liudmila (care a devenit, după moarte, sfânta patroană a Boemiei ), a fost creștinată de SfințiiMetodiu șiChiril, care au aduscreștinismul în regiune, în 863. Borivoj și-a mutat reședința din așezarea fortificată Levý Hradec într-un palat numit Praha. Curtea palatului a fost numită, la rândul ei, tot Praha, locația fiind cunoscută drept Castelul Praga. Începând cu domnia lui Borivoj, Castelul Praga a devenit reședința regilor cehi. Castelul Praga a devenit cea mai mare fortăreață locuită din lume și este astăzi reședințaPreședintelui Cehiei.
Nepotul lui Borivoj,prințul Venceslau, a inițiat relații prietenești cu Dinastia Saxonă. Venceslau dorea ca Boemia să devină un partener egal într-un mai mare imperiu, așa cum mai făcuse parte, de exemplu, dinMoravia Mare, fondată în secolul al IX-lea pentru a face față ataculuiavarilor. Orientarea pro-saxonă nu a fost acceptată de fratele lui Venceslau,Boleslau, și se presupune că aceste neînțelegeri au fost motivul principal al asasinării lui Venceslau la 28 septembrie 929. Prințul a fost îngropat în Rotonda Sfântului Vit, biserica pe care o ctitorise în timpul vieții, aflată pe locul în care se înalță azi Capela Sfântului Venceslau dinCatedrala Sfântului Vit. După câțiva ani, Venceslau a fost canonizat și a devenit cel mai iubit sfânt protector al Boemiei. El este „Bunul rege Venceslau” din colindele boemiene deCrăciun. În 962, Boleslav și-a schimbat politica și Boemia a devenit parte a nou instituitului Imperiu Roman cuOtto I, împărat din dinastia Saxonă.
Pe la începutul secolului al X-lea, zona din jurulCetății Praga s-a dezvoltat într-o importantă locație pentru comerț, un loc frecventat de negustorii din întreaga Europă. În 965, negustorul și călătorul evreu Ibrahim ibn Ya'qub scria: "Praga este construit din piatră și var și este cel mai mare centru comercial. Slavii sunt cu toții curajoși și viteji... Ei ocupă pământurile care sunt cele mai fertile și pline cu diferite alimente."
În 973 a fost fondată în Boemia o episcopie cu sediul episcopal înCetatea din Praga. Primul episcop de Praga a fost Adalbert, care avea să fie canonizat în 999 în Biserica Romano-Catolică.
Alături de așezarea fortificată a Pragăi, o altă așezare fortificată avea să fie construită în secolul al XI-lea pe celălalt mal al râului Vltava, laVyšehrad, în timpul domniei prințuluiVratislav II. După 1085, Vyšehrad a devenit, pentru scurtă vreme, orașul de scaun al monarhilor cehi.
PrințulVladislav II, încoronat în 1158, a fost ctitorul unui mare număr de biserici și mănăstiri.Mănăstirea Strahov a fost construită în 1142. Primul pod peste râul Vltava – Podul Judith – a fost construit în 1170. Acest pod s-a prăbușit în 1342, iar noul pod, numit mai târziuPodul Carol, a fost construit în 1357.
În 1212, Boemia a devenit regat în momentul în carePrințul Premysl Otakar I a fost ridicat la rangul de rege prin moștenirea primită de la Frederick al II-lea, cel care avea să devină, în 1215, împărat. Acest nou statut avea să devină oficial prin documentul cunoscut ca "Bula de aur a Siciliei". Fiica regelui,Agnes, a fost sanctificată după moarte. Agnes a preferat să se călugărească, în loc să se căsătorească cu împăratul Frederick al II-lea. În timpul domniei regelui Premysl Otakar I a început colonizarea pașnică a Boemiei cu germani. Coloniștii germani au fost invitați în Boemia și Moravia. Pentru mai multe sute de ani, până la dezvoltareanaționalismului, existența unei minorități germane nu a reprezentat nicio problemă.
În secolul al XIII-lea, orașele au cunoscut o dezvoltare importantă. În jurul Pragăi vechi trei așezări au primit privilegiile de oraș. Așezarea de la poaleleCetății Praga a devenit Orașul Nou Praga, în 1257, în timpul domniei regeluiOtakar al II-lea (fiind botezat mai apoiMalá Strana – Noul Oraș Praga). Orașul Hradčany din imediata apropiere a Castelului Praga datează din 1320. Pe celălalt mal al Vltavei,Staré Město – Vechiul Oraș Praga – primise, deja, privilegiul de oraș în 1230.
În secolul al XIII-lea, regele Premysl Otakar al II-lea a fost cel mai puternic rege al Sfântului Imperiu Roman de Neam German, el primind supranumele deRegele de fier și aur. El a mai domnit în alte șapte țări, iar autoritatea sa se întindea dinSilezia până la coastaAdriaticii.
Dinastia Premyslovec a domnit până în 1306, când s-a stins linia sa masculină. Tronul a fost moștenit deDinastia Luxemburg, odată cu mariajul dintre Eliska, sora ultimului rege Premyslovec, și Jan de Luxemburg.
Orașul Praga a înflorit în secolul al XIV-lea, în timpul domniei împăratuluiCarol al IV-lea dinDinastia Luxemburg. Carol era fiul prințesei cehe Eliska Premyslovna și a lui Jan de Luxembourg. Născut la Praga, în 1316, Carol a devenit rege al Boemiei după moartea tatălui său, în 1346. Datorită eforturilor lui Carol al IV-lea, episcopia din Praga a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie în anul 1344. La7 aprilie1348, Carol a fondat prima universitate dinEuropa Centrală,Răsăriteană șiNordică, care, în zilele noastreîi poartă numele. Universitatea Carolină este cea mai veche universitate cehă și prima universitate germană. În același an, Carol al IV-lea a fondatNové Město – Orașul Nou, vecin cuStaré Město – Orașul Vechi. Carol a reconstruitCastelul Praga și Vyšehradul, a reconstruit unul dintre podurile ruinate de pe Vltava, care poartă azi numele său –Podul Carol. Tot în timpul domniei sale a început construireaCatedralei Sfântul Vit și au fost ctitorite numeroase alte biserici mai mici. În 1355, Carol a fost încoronat laRoma Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Praga a devenit capitalaSfântului Imperiu Roman. Noul împărat a dorit să facă din Praga cea mai frumoasă capitală europeană și orașul cel mai important al Imperiului. Toate construcțiile ridicate în acea vreme au folosit grandiosulstil gotic, cu caracteristici decorative locale, numite, mai apoi, „Școala boemiană”. În timpul domniei împăratului Carol al IV-lea, Cehia a fost printre cele mai importante puteri ale vremii.
Situația s-a schimbat, în mod dramatic, în timpul domniei slabului rege Venceslau al IV-lea, fiul lui Carol al IV-lea. PreotulJan Hus, care era și rectorul Universității din Praga, își ținea predicile în Capela Bethleem înlimba cehă pentru a asigura difuzarea cât mai largă a ideilor reformării bisericii. Execuția lui Hus pentruerezie (1415) a dus în anii care au urmat la declanșareaRăzboaielor Husite (cu episodul declanșator al primeidefenestrații, când populația revoltată a Pragăi a aruncat pe geamurile primăriei consilierii orășenești). După moartea regelui Venceslau, fratele său vitreg, Sigismund, era moștenitorul legal al tronului. Husiții se opuneau suirii pe tron a unui catolic fervent, care îl chemase pe Jan Hus la Conciliul de la Constance, asigurându-i imunitatea și care nu se ținuse de cuvânt. Sigismund a venit la Praga în fruntea unei armate de 30.000 de cruciați, dorind să obțină capitularea orașului și coroana. În 1420, țăranii răsculați și soldații husiți, în frunte cu faimosul generalJan Žižka, l-au înfrânt peSigismund (Zikmund) înBătălia de la Muntele Vítkov. Au urmat mai multe încercări cruciate de înfrângere a husiților, toate încheiate cu eșecuri. După moartea lui Žižka, unitatea husiților s-a năruit. Facțiunea husiților radicali a fost învinsă, în cele din urmă, în bătălia de la Lipany (1434), de o coaliție a husiților moderați și a catolicilor cehi, astfel că Sigismund a fost încoronat ca rege al Boemiei.
În 1437, Sigismund a murit și odată cu el s-a stins și linia masculină a Dinastiei de Luxembourg. Soțul fiicei lui Sigismund, Elisabeta, ducele de Austria, Albert al II-lea, a devenit noul rege al Boemiei pentru numai doi ani, după care a murit. Următorul rege a fost strănepotul lui Sigismund, născut după moartea tatălui său, numit de aceeaLadislau Postumul. Cum și acest rege a murit la numai 17 ani, consilierul său cel mai apropiat, nobilulGeorge de Poděbrady, a fost ales rege al Boemiei atât de catolici, cât și de husiții ultraquiști (moderați). El a fost supranumit și „regele husit”. În timpul domniei sale, Papa a chemat catolicii la organizarea unei cruciade împotriva ereticilor cehi. Campania militară a fost condusă deregele UngarieiMatei Corvin, care, după încheierea expediției, a fost încoronat și rege al Boemiei. Cum George de Poděbrady nu abdicase, se ajunsese în situația ca Boemia să aibă doi regi. Mai înainte de moarte, George de Poděbrady a făcut o înțelegere cu regeleCazimir al IV-lea al Poloniei, prin care următorul rege al Boemiei să fie ales dintre membriidinastiei Iagello (soția regelui Cazimir al IV-lea era sora răposatului rege Ladislaus Posthumous, astfel fiul ei, Vladislav, fiind înrudit cu dinastia Luxembourg și, prin aceasta, cu dinastia boemiană originară Premyslovec). Regii dindinastia Iagello au domnit în Boemia până în 1526, când ramura masculină aIagellonilor s-a stins odată cu moartea luiLudovic II Iagello, fiul luiVladislav II Iagellonul.
Următorul rege al Boemiei a devenit Ferdinand Habsburg, soțul Anei Iagello, sora luiLudovic II Iagello. Urcarea lui pe tron a marcat începutul dinastiei Habsburg. După ce fratele lui Ferdinand, Carol al V-lea, a abdicat de pe tronul Sfântului Imperiu Roman în 1556, Ferdinand a fost ales împărat, în 1558. După moartea lui, fiul său, Maximilian al II-lea, a moștenit toate titlurile, moștenite mai apoi de urmașul lui Maximilian, Rudolf al II-lea. Domnia împăratului Rudolf al II-lea a fost o nouă epocă de aur pentru Praga. Praga devenea din nou centrul cultural al Sfântului Imperiu Roman de Neam German. Rudolf era înrudit cu dinastiile Iagello, Luxemburg și Premyslovec, dar și cu Joan cea Nebună a Spaniei (fiica reginei Isabella de Castilia și a regelui Ferdinand al II-lea de Aragon). Joan era mama bunicului lui Rudolf. În ciuda numeroaselor sale calități, împăratul Rudolf era un individ excentric și depresiv. ÎmpăratulRudolf trăia în Castelul Praga înconjurat de o curte deastrologi,magicieni sau alte personaje bizare. În ciuda acestui fapt, orașul a prosperat foarte mult, în oraș trăind și lucrând personalități celebre ale vremii, precumastronomiiTycho Brahe șiJohannes Kepler,pictoriiGiuseppe Arcimboldo, B. Spranger, Hans von Aachen, J. Heintz și alții. În 1609, sub influența stărilor protestante, Rudolf al II-lea, un catolic convins, a emis "Carta Imperială a Împăratului", prin care erau asigurate libertăți religioase fără egal în Europa acelor vremuri. Numeroși germaniprotestanți, atâtluterani, cât șicalvini, au emigrat în Boemia. Unul dintre acești emigranți germani a fost contele luteran J.M. Thurn, care a fost conducătorul celei de-a treiadefenestrații de la Praga, evenimentul care a declanșat, în 1618,războiul de treizeci de ani.
Pe tronul Boemiei au urmat fratele lui Rudolf, Matthias (care nu a avut copii), și vărul celui din urmă, arhiducele Ferdinand de Styria, acceptat de Dieta din Boemia ca urmaș prezumtiv, în momentul în care Matthias s-a îmbolnăvit grav. Stările protestante din Boemia nu au privit cu ochi buni această decizie. Tensiunile dintre protestanți și catolici (prohabsburgici) a dus la a treia defenestrație de la Praga, în timpul căreia oficialii catolici au fost aruncați pe ferestrele Castelului Praga (23 mai 1618). În ciuda faptului că cei trei catolici au supraviețuit, protestanții au înlocuit oficialitățile catolice. Incidentul a declanșatrăzboiul de treizeci de ani. După moartea lui Matthias, Ferdinand de Styria a fost ales împărat, cu numele de Ferdinand al II-lea, dar nu a fost acceptat ca rege al Boemiei de comunitatea protestantă. În schimb, pe tronul Boemiei a fost ales calvinulFrederik al V-lea de Pfalz. Conflictul care a urmat a fost unul dintre catolici – cei germani, sprijiniți de spanioli, polonezi, bavarezi, dar și de luteranii saxoni anticalviniști – și protestanți (conduși de contele J.M. Thurn) – luterani silezieni, lusatiani și moravi. Împăratul Ferdinand al II-lea a ieșit învingător și a fost încoronat ca rege al Boemiei. El a proclamat declanșarea procesului de recatolicizare a ținuturilor cehe. Douăzeci și șapte de lideri protestanți au fost executați la21 iunie1621 înPiața Orașului Vechi – 3 nobili, 7 cavaleri și 17 burghezi, printre ei aflându-se și Dr. Jan Jesenius, rectorul Universității din Praga. Cei mai mulți lideri protestanți, în frunte cu J.M. Thurn, au reușit să fugă. Cei rămași nu se așteptaseră la duritățile campaniei de recatolicizare. Protestanții au fost obligați să retrocedeze toate proprietățile care aparținuseră vreodată bisericii catolice. Au fost interzise toate credințele necatolice. Nobililor protestanți li s-au oferit alternativele convertirii sau emigrării. Limba germană a primit același statut cu cel al limbii cehe. DupăPacea de la Westphalia, Ferdinand a mutat curtea imperială laViena, iar Praga a intrat într-un proces lent de declin, care a provocat reducerea populației de la aproximativ 60.000 la cam 20.000.
Secolul al XVII-lea a fost considerat Epoca de Aur a evreimii pragheze. Comunitateaevreiască se ridica la aproximativ 15.000 de membri, adică 30% din întreaga populație a orașului. Această populație forma cea mai mare comunitateașkenază din lume, în acele vremuri. Între anii 1597–1609Judah Loew ben Bezalel a fost rabinul-șef al Pragăi. El este considerat cel mai mare savant evreu din istoria Pragăi, mormântul său dinVechiul Cimitir Evreiesc devenind un important loc de pelerinaj.
Cimitirul evreiesc și clădirile învecinate
Expulzarea evreilor din Praga de cătreMaria Tereza de Austria, în 1745, act bazat pe presupusa lor colaborare cu armatele prusace, a fost o grea lovitură dată comunității iudaice din oraș. Evreii au fost readmiși în oraș după 3 ani, în 1748. În 1848, au fost deschise porțileghetoului din Praga. Fostul cartier evreiesc (redenumit Josefov, în 1850) a fost demolat în cursul așa-numitei "asanări a ghetoului" de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea.
În 1689, un mare incendiu a devastat Praga, care, însă, a fost reconstruită și renovată rapid. În secolul care a urmat, populația orașului a crescut neîntrerupt, în 1771 trăind aici 80.000 de locuitori. Mulți dintre aceștia erau negustori bogați care, alături de aristocrați, au îmbogățit orașul cu numeroase palate, biserici și parcuri, ducând la apariția unei versiunia stilului baroc renumită în toată lumea. În 1784, în timpul domnieiîmpăratului Iosif al II-lea, cele patru așezări urbane creștine învecinate – Malá Strana, Nové Město, Staré Město și Hradčany – au fost într-o singură entitate urbană, în vreme ce cartierul evreiesc, Josefov, a devenit parte a noului oraș doar în 1850.Revoluția industrială a avut un efect puternic asupra Pragăi, apărând fabrici noi care aveau avantajul proximității minelor de cărbuni și de minereu de fier. În 1817 a fost creată o nouă suburbie, Karlín, populația orașului depășind în curând cifra de 100.000 de locuitori. Prima gară de cale ferată a fost construită în oraș, în 1842.
În 1806, Napoleon Bonaparte a provocat disoluția Sfântului Imperiu Roman. Împăratul Roman Francisc al II-lea a abdicat. El avea să devină împărat alAustriei, cu numele deFrancisc I.
Valul revoluționar al anului1848, care a zguduit Europa, a atins, în egală măsură, și Praga. Revoluția cehă a fost înăbușită în sânge. În anii care au urmat, mișcarea naționalistă cehă, care se opunea mișcării similare a germanilor, a luat o amploare deosebită. Cehii au preluat controlul asupra Consiliului orășenesc în 1861.
Ca moștenitor al tronului austro-ungar a fost proclamat fiul împăratului Franz-Iosef, Franz-Ferdinand d'Este, după sinuciderea principelui moștenitor Rudolf. Ferdinand s-a căsătorit cu Sofia von Chotek dintr-o familie aristocrată cehă. Ei au locuit la Castelul Konopiste, nu departe de Praga. Noul principe moștenitor era în favoarea transformării Monarhiei Dualiste în Monarhie Tripla Austro-Ungară-Cehă, dar, la28 iunie1914, el și soția sa au fost asasinați laSarajevo. Asasinatul a fost pretextul pentru declanșareaPrimului Război Mondial.
Înfrângerea Austro-Ungariei în prima conflagrație mondială a dus la disoluția imperiului și la apariția pe harta politică a Europei a noi state, teritoriile cehe și slovace formând RepublicaCehoslovacia. Praga a fost aleasă capitală a noului stat. Orașul s-a dezvoltat atât din punct de vedere urbanistic, cât și economic. În 1930, Praga avea aproximativ 850.000 de locuitori.
De-a lungul celei mai mari părți a istoriei sale, Praga a fost un oraș multietnic, cu importante comunități alecehilor,germanilor șievreilor. Dacă, în 1848, germanii formau majoritatea populației orașului, în 1883 ei reprezentau numai 13,52% dintre locuitorii Pragăi, iar în 1910 numai 5,97%, în principal, datorită afluxului de cehi din Moravia și Boemia veniți să îngroașe clasa muncitoare a orașului, dar și datorită asimilării unora dintre germani. Minoritatea germană și cea evreiască vorbitoare de limbă germană a continuat să locuiască, in principal, în cartierele vechi, centrale ale orașului, în vreme ce cehii reprezentau majoritatea absolută în noile cartiere muncitorești. Din1939, odată cu ocuparea Cehoslovaciei de cătreGermania Nazistă, evreii din Praga au fost exterminați in timpulHolocaustului sau au fugit din țară. Cei mai mulți evrei supraviețuitori ai războiului, din Praga și din restul țării, au emigrat, în timpul comunismului, în mai multe valuri succesive determinate de preluarea puterii de către comuniști, înființarea statuluiIsrael și înăbușireaPrimăverii de la Praga de cătreUniunea Sovietică și aliații ei. La sfârșitul secolului trecut, comunitatea evreiască din Praga număra aproximativ 800 de membri, iar in 2006 aproximativ 1.600 praghezi s-au declarat ca fiind evrei.
În timpulocupației naziste, Praga a fost unul dintre puținele orașe europene nerăvășite de bombardamentele aeriene, dar locuitorii capitalei au fost persecutați și oprimați denaziști. Politicieni sau intelectuali cehi, așa cum a fost fostul prim-ministruAlois Eliáš, au fost uciși sau închiși cu sprijinul informatorilor germani și al colaboraționiștilor cehi.
Insurecția din Praga a fost declanșată pe5 mai1945, când rezistență cehă, cu sprijinul temporar al unor unități aleArmatei Ruse de Eliberare (RAO), aflate, în mod formal, în serviciulWaffen SS, profitând de înaintarea unităților sovietice și americane, s-au ridicat la luptă împotriva ocupantului nazist.Armata a III-a Americană de sub comanda generalului Patton se afla laPilsen, la numai câteva ore distanță de Praga, în timp ce trupeleArmatei Roșii de sub comanda mareșalului Konev traversau în forță granițele Moraviei. Generalul Patton era dispus să declanșeze atacul pentru eliberarea Pragăi, dar a fost împiedicat să-și ducă la îndeplinire planurile de generalul D. Eisenhower. Generalul Eisenhower ceruse permisiunea Marelui Stat Major Sovietic ca americanii să declanșeze atacul, dar a fost refuzat. O înțelegere prealabilă de laYalta prevedea ca Boemia să fie eliberată de sovietici. În cele din urmă, la9 mai1945, după capitularea oficială a Germaniei Naziste, sovieticii au luat cu asalt Praga. Doar la 12 mai au încetat definitiv luptele în Cehia. Ocupația germană a cauzat - după unele surse - moartea a 270.000 de cehoslovaci, între care peste 77.000 de evrei cehoslovaci, ale căror nume sunt înscrise pe pereții sinagogii Pinkas din Praga.
Etnicii germani din Praga (și din restul Cehoslovaciei, de altfel) ori au fugit, ori au foststrămutați în cursul lunilor care au urmat eliberării capitalei. În timpul transferării forțate a germanilor au avut loc violențe locale cu un număr necunoscut de victime din rândul strămutaților.
După război, Praga a redevenit capitala Cehoslovaciei. La început, mulți cehi aveau sentimente de recunoștință față de soldații sovietici eliberatori. Deși Armata Roșie a părăsit în câteva luni de la terminarea războiului Cehoslovacia, țara a rămas sub controlul strict politic al Uniunii Sovietice. În februarie1948, olovitură de stat comunistă a asigurat preluarea puterii de aliații politici ai sovieticilor.
Viața intelectuală liberală pragheză a suferit sub regimul totalitarist, în ciuda unor eforturi notabile ale noilor autorități pentru renovarea monumentelor avariate de luptele celui de-al Doilea Război Mondial, ca și de sprijinire a culturii de masă. Scriitorii cehoslovaci, la cel de-al patrulea congres al breslei ținut la Praga, în 1967, au luat o poziție foarte critică la adresa regimului. Ei l-au provocat pe noul Secretar General al comuniștilor cehoslovaci,Alexander Dubček, să proclame un nou curs al politicii interne. Astfel a început scurta perioadă a "socialismului cu față umană". Noua politică cehoslovacă, cunoscută cu numele de "Primăvara de la Praga", urmărea reformarea democratică a instituțiilor statului comunist. Uniunea Sovietică și aliații săi dinPactul de la Varșovia, cu excepția notabilă a României, au reacționat violent în august1968, ocupând militar țara și oprind cursul reformelor.
În 1989, după cădereaZidului Berlinului și victoriaRevoluției de catifea, Cehoslovacia s-a eliberat în cele din urmă de influențele comuniste și sovietice, iar Praga a înflorit încă o dată în condițiile noilor realități economice și sociale din țară. În1993, după dizolvarea pașnică a federației cehoslovace, Praga a devenit capitala noului statRepublica Cehă. Praga este capitala a două unități administrative ale Cehiei: Pražský kraj – Regiunea Praga și Středočeský kraj –Regiunea Boemia Centrală. Cu toate acestea, Praga nu face parte, din punct de vedere geografic, din Regiunea Boemia Centrală.
1989 Praga este centrul principal alRevoluției de catifea, mișcare populară care a marcat prăbușirea regimului comunist
1993 Praga devine capitala noului stat independentRepublica Cehă
Cele patru așezări independente care se aflau în zona Pragăi au fost proclamate un singur oraș în 1784. Cele patru erauHradčany,Malá Strana,Staré Město șiNové Město. Orașul s-a extins, în continuare, prin anexarea cartierului evreiescJosefov, în 1850, și aVyšehradului, în 1883, iar la începutul anului 1922, alte 37 de municipalități au fost încorporate în oraș, crescând populația orașului la 676.000 de locuitori. În 1938, populația orașului ajunsese la un milion de locuitori.
De la cădereaCortinei de Fier, Praga a devenit unul dintre cele mai populare destinații turistice din Europa și din lume. Praga este pe locul al șaselea în topul celor mai vizitate orașe europene dupăLondra,Paris,Roma,Madrid șiBerlin.[5]
Printre locurile de mare interes turistic în Praga se numără:
Malá StranaIntrarea în muzeul Franz KafkaPiața Venceslau și Muzeul Național noaptea.
Praga este cunoscută și admirată pentru o colecție întreagă deceasuri cu cadran montate pe cele mai frumoase edificii din oraș. Vezi, de exemplu:[3],[4]
Praga este un important centru cultural european, fiind gazdă a numeroase evenimente culturale. În Praga își au sediul câteva instituții de cultură cehe:
În oraș există sute de săli de concert, galerii de artă, cinematografe și cluburi de muzică. Praga este gazda mai multor festivaluri de film, de muzică, întâlniri ale scriitorilor, sute de vernisaje și de prezentări de modă.
Produsul intern brut/cap de locuitor al capitalei este de aproape două ori mai mare decât media pe Republica Cehă, adică 33.784 € (puterea de standard de cumpărare) în 2004, care este 157,1% față de media peUniunea Europeană, ceea ce plasează Praga printre cele mai bogate 12 regiuni aleUE. În plus, nivelul prețurilor este mult mai scăzut decât în alte orașe.
În Praga și-au stabilit cartierele generale europene mai multe companii internaționale.
Din ultimul deceniu al secolului trecut, Praga a devenit o locație importantă pentru companiile internaționale sauhollywoodiene producătoare de film. Spre deosebire de alte orașe europene, Praga nu a suferit mari distrugeri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul fiind folosit ca decor pentru diferite scene din orașe interbelice precumAmsterdamul oriLondra.[5][6]Arhivat în, laWayback Machine. Combinația dintre arhitectura interesantă, prețurile scăzute, scutiri de impozite și o infrastructură preexistentă pentru arta cinematografică s-a dovedit extrem de atractivă pentru companiile producătoare de film.
Orașul este centrul sistemului decăi ferate cehe, care deservește întreaga Republică Cehă și țările vecine, printre altele către cele mai mari orașe din Europa, de ex.Zürich,Viena,Bratislava,Cracovia șiGdynia.
Praga are două stații internaționale de cale ferată: Hlavní nádraží (numită uneori și Wilsonovo nádraží) și Praha Holešovice. Există un număr de stații pentru transportul suburban. Pentru viitor este prevăzută o creștere a importanței transportului pe calea ferată în capitală.
Principalagară internațională din Praga este Hlavní nádraží,[8] servicii feroviare sunt disponibile și din alte gări principali: Masarykovo nádraží, Holešovice și Smíchov, pe lângă stațiile suburbane. Serviciile feroviare de navetiști operează sub numele de Esko Praha, care face parte din PID (Prague Integrated Transport).
Orașul este deservit deAeroportul Václav Havel Praga, mai demult Praga-Ruzyně, care este aeroportul-sediu al Liniilor Aeriene Cehe. Orașul este legat de diferite orașe europene prin linii aeriene low-cost. Aeroportul Václav Havel este unul din cele mai moderne aeroporturi din Europa.
În Praga se află mai multe stadioane și sediile unor renumite cluburi sportive iar aici se desfășoară evenimente sportive de importanță națională și internațională.
Evoluțiademografică a orașuluiPraga între 1230 și 2004
1230
1370
1600
1804
1837
1850
1880
1900
1925
1950
1980
1991
2004
2011
4.000
40.000
60.000
90.000
105.500
118.000
162.000
201.600
718.300
931.500
1.182.800
Înregistrările din 1230 se referă numai la Staré Město
Înregistrările din 1370 și 1600 se referă la Staré Město, Nové Město, Malá Strana și Hradčany
Cifrele de sub fiecare an reprezintă populația Pragăi din limetele administrative ale orașului în vremurile respective, cu populația incluzând populația suburbiilor din zilele noastre.
