Căutare · Index · Cuprins · Categorii · Articole · Fișiere · Formate · Utilizatori · MediaWiki · Wikipedia · Pagini de Ajutor · Portaluri · Proiecte · Întreținere · Servicii · Unelte · Distincții |
 |  |
 | |
Rusia (rusăРосси́я / Rosíia), sauFederația Rusă (Росси́йская Федера́ция / Rosíiskaia Federáțiia), este o țară care se întinde pe un teritoriu vast înEuropa șiAsia. Cu o suprafață de 17.075.200km², Rusia estecea mai întinsă țară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări ca întindere,Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta țară din punct de vedere alnumărului de locuitori. Rusia are frontiere terestre cu următorii vecini (în sensul trigonometric, de la nord-vest la sud-est):Norvegia,Finlanda,Estonia,Letonia,Lituania,Polonia,Belarus,Ucraina,Georgia,Azerbaidjan,Kazahstan,China,Mongolia șiCoreea de Nord. De asemenea, se află foarte aproape deStatele Unite ale Americii,Canada,Armenia,Iran,Turcia șiJaponia.SUA se află la o depărtare de numai 3km înInsulele Diomede, (una sub controlul Rusiei, cealaltă sub controlul SUA), iarJaponia (Hokkaido) se află la o depărtare de 20 km deInsulele Kurile. (Vezi și:Disputa Insulelor Kurile).
În timpulURSS-ului, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o țară îndependentă și un membru cu o mare influență înComunitatea Statelor Independente. Până în1991, țara s-a numit în mod oficialRepublica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbușirea URSS-ului este consideratăsuccesoarea de drept în problemele internaționale al defunctei URSS.
Cea mai mare parte a teritoriului, populației și producției industriale aleUniunii Sovietice, una dintre cele douăsuperputeri ale lumii, au rămas în Rusia. După prăbușirea URSS-ului, rolul pe scena lumii a Rusiei a fost diminuată mult în comparație cu cel al URSS-ului. În octombrie 2005, statisticile oficiale arătau că populația a scăzut cu mai mult de o jumătate de milion de cetățeni, ajungând la cifra de 143 de milioane de oameni.
Invazia franceză aImperiului Rus condusă deNapoleon Bonaparte (1812) a fost punctul de cotitură alrăzboaielor napoleoniene. Campania militară anti-rusă a decimat aproximativ 98% din forțele invadatoareimperiale franceze și ale aliaților lor. Uriașul impact pe care l-a avut acest război în coștiința rusă poate fi recunoscut după interesul tuturor generațiilor pentru romanulRăzboi și pace al luiLev Tolstoi, dar și după folosirea în scopuri propagandistice a denumirii deMarele Război pentru Apărarea Patriei datluptei împotriva invaziei germane în URSS din 1941-1945.
Până în1941 invazia lui Napoleon era cunoscută în Rusia ca Războiul Patriotic (înlimba rusăОтечественная война - 'Otecestvennaia Vaina), iar termenul de Războiul Patriotic din 1812 a fost folosit pentru al deosebi deMarele Război Patriotic – campania de pefrontul de răsărit dinal doilea război mondial. In Rusia, invazia napoleoniană mai este denumită câteodată și "Războiul din 1812", ceea ce poate crea confuzii curăzboiul din 1812 dintreRegatul Unit șiStatele Unite ale Americii.
Pe24 iunie 1812,Grande Armée, cu un efectiv de 691.501 de oameni, cea mai mare armată mobilizatăpână în acel moment dat în istoria europeană, a traversat râulNeman și s-a îndreptat cătreMoscova.
Victoria rușilor împotriva francezilor în 1812 a fost o lovitură uriașă dată ambițiilor lui Napoleon de dominare a Europei. La fel precum catastrofica înfrângere a puterii navale franceze înbătălia de la Trafalgar din1805, campania din Rusia a fost un punct de turnură alrăzboaielor napoleoniene, care au dus în cele din urmă la înfrângerea definitivă a lui Napoleon și la exilul lui înInsula Elba. Pentru Rusia, termenul "Отечественная война – război patriotic" a devenit un simbol care a întărit identitatea națională, care avea să aibă un efect uriaș asupta patriotismului rus însecolul al XIX-lea. Rezultatul indirect al mișcării patriotice a rușilor a fost o uriașă dorință de modernizare a țării, ceea ce va duce la o serie de revoluții, începând cuRevolta Decembriștilor și încheind cuRevoluția din Februarie1917.
Piața Roșie (înlimba rusăКрасная площадь,Krasnaia ploșcead) este cea mai cunoscută piață dinMoscova. Piața separăKremlinul, fosta reședință imperială, în prezent sediul președinției ruse, de zona comercială Kitay-gorod. Este locul din care pornesc, în toate direcțiile, marile străzi ale Moscovei și drumuri aleRusiei, fiind de aceea considerată centrul Moscovei și al Rusiei.
Aleksandr Sergheevici Pușkin (n.6 iunie[S.V. 26 mai]1799, d.10 februarie[S.V. 29 ianuarie]1837) este un poet și dramaturg clasic rus, considerat întemeietorul literaturii ruse moderne.
Poetul Aleksandr Sergheevici Pușkin, fiul Nadejdei Osipovna Pușkina (1775-1836) și al lui Serghei Lvovici Pușkin (1770-1848) s-a născut, laMoscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi)1799. În1811 viitorul poet s-a înscris la școala nou înființată laȚarskoe Selo, (aziorașul Pușkin) unde va studia până în1817. La vârsta de cincisprezece ani publica primul poem. În1820 publică primul său lung poem,Ruslan și Ludmila.
Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisulOdă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea înSiberia, se mută laChișinău unde va locui până în 1823. După o călătorie de vară înCaucaz și înCrimeea, scrie două poeme foarte aclamate:Prizonierul din Caucaz șiFântâna dinBahcisarai. În1823 se mută laOdessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din1824 până in1826. Cu ajutorul anumitor autorități reușește să-i facă o vizităȚarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui pe care o și obține.
În revolta din decembrie1825 laSankt Petersburg sânt găsite în mâinile unor insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa călătoreasca sau să publice. În acest timp scrie dramaBoris Godunov pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.
Cazacii erau un grup multietnic care trăia înstepele sudice alEuropei Răsăritene și aleAsieirusești, care au devenit renumiți pentru dorința lor de autoguvernare și pentru măiestria militară, în special în domeniulluptei călare. De asemenea, princazac poate fi numit și soldatul unei unități militare căzăcești.
Numele decazac a intrat în limbile europene prinfrancezulcosaque, probabil vialimba poloneză (kozak), iar nu prinlimba rusă (казак – kazak). Cuvântul este derivat din cuvântulturcicquzzaq, care este tradus prin "adventurier" sau "om liber". Acest cuvânt a fost descoperit menționat pentru prima oară într-o cronicărutenă din1395.Cazaci (qazaqlar) se numeau și apărătorii frontierelor dinHanatul Kazanului.
Cazacii au devenit cunoscuți înEuropa Occidentală la mijloculsecolului al XVII-lea ca urmare a marei revolte azaporojenilor conduși deBogdan Hmelnițki împotrivastatului polono-lituanian, care a zguduit fundațiile geopolitice ale Europei Răsăritene.
Au devenit faimoși cazacii (înlimba rusă:каза́ки,kazaki) de peDon,Terek și din regiunileUralului, ca și dinSiberia, pe care acești aventurieri și oameni liberi au colonizat-o în secolul al XVII-lea. Numărul cazacilor a crescut continuu, în special în perioada medievală târzie, lor alăturânduse numeroșiiobagi ruși (dar nu numai), care fugiseră de pe moșiile stăpânilor lor. Până în cele din urmă, cazacii au devenit apărători ai granițelor etnice și de stat. Cazacii au fost înrolați în armata regulată rusă din secolul al XVIII-lea până la începutul celui de-al XIX-lea. În timpulrăzboiului civil din Rusia, ei au lupta în ambele tabere, deși trebuie spus căarmata cazacilor de pe Don a fost principala forță care s-a împotrivitbolșevicilor. Ca urmare a victoriei celor din urmă, în vremurilesovietice, cultura cazacilor a fost subiectul persecuțiilor comuniștilor, iar populația căzăcească a trebuit să supraviețuiscă mai multor valuri defoamete. În preajma celui de-al doilea război mondial, regimentele căzăcești au fost reînființate. În momentul de față, înRusia, cazacii sunt priviți ori ca urmași etnici ai vechilor cazaci, ori ca urmași ai vechilor soldați de frontieră. Ultima categorie este evidențiată în mod separat în armata rusă, din rândurile acesteia făcând parte aproximativ 150.000 de cazaci. Aproape un milion de descendenți ai cazacilor se mândresc azi cu originea lor, tradițiile căzăcești trăind o perioadă de puternică revigorare, în mod special in sudul Rusiei.
Birul pe barba a fost platit.
Petru I Romanov,Petru cel Mare (1672 -1725, țar din1682), vrând să-și occidentalizeze imperiul prin măsuri autoritare, i-a obligat printr-un ucaz pe mujici să-și sacrifice barba. Cei care doreau cu orice preț să o păstreze, trebuiau să plătească un impozit special. Mai mult, țăranii cu barbă nu puteau să intre în orașe decât după ce achitau o altă taxă (un fel de acciză pentru barbă) și numai dacă purtau agățată de gât o placă de metal pe care scria:Birul pe barbă a fost plătit. Se va zice că asemenea lucruri se petreceau în secolul alXVII-lea, doar înRusia. Dar ceva asemănător s-a petrecut în plin veac douăzeci. În iulie1926,Mustafa Kemal Atatürk, președinte alTurciei din 1923 și făuritor al Turciei moderne, a vrut și el să reglementeze cu forța vechile deprinderi. Una dintre legile promulgate de el stipula:Purtarea fesului reprezintă un atentat împotriva siguranței statului.
Mizerie imperială.
Aflat în vizită laLondra, același țarPetru cel Mare este găzduit într-o frumoasă și cochetă reședință de pe celebra Buckingham Street. Englezii au stricat orzul pe gâște, cum se spune, căci țarul a refuzat camera somptuasă ce-i fusese repartizată și s-a înghesuit împreună cu servitorii într-o cămăruță. Rușii au închinat mai multe pahare, s-au îmbătat, iar a doua zi, regele Wilhelm al III-lea, venit în vizită, nu a putut intra în cameră din cauza mirosului greu și apăsător. Dar asta nu a fost tot căci la plecare, țarul și slujitorii săi au furat toate tablourile pe care le-au găsi în frumoasa lor reședință. Din câte se vede, erau mari iubitori de artă...
Vladimir Ilici Lenin (rusă:Влади́мир ́Ильич Ле́нин), numele de familie originar:Ulianov (Улья́нов) (22 aprilie (10 aprilie (stil vechi))1870 –21 ianuarie1924), a fost unrevoluționarrus care a condus partidulbolșevic, primulPremier al Uniunii Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele deleninism.
„Lenin” a fost unul dintrepseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul față deGheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râulVolga; Lenin a ales râulLena care este mai lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt multe teorii despre proveniența pseudonimului său, iar Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident, este în mod eronat numit "Nikolai Lenin", deși niciodată nu a purtat acest nume în Rusia.
Lenin s-a născut înSimbirsk, Rusia. Tatăl său,Ilia Nicolaevici Ulianov (1831 -1886), a fost funcționar civil superior în domeniul educației, care a militat pentru democrație și educație liberă universală în Rusia; mama sa ,Maria Alexandrovna Ulianovna (1835 -1916), avusese numele premarital "Blank". Proveniența etnică și religioasă a lui Lenin era foarte variată: avea ascendențăcalmîcă prin bunicii paterni,germană, prin bunica maternă, care eraluterană, precum șievreiască prin bunicul matern (care s-a convertit la creștinism). Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) a fost botezat după ritulbisericii ortodoxe ruse.
| Anna Ahmatova |
| Ivan Andreevici Krîlov |
| Lev Tolstoi |
| Vladimir Ilici Lenin |
| Iosif Vissarionovici Stalin |
| Sankt Petersburg |
| Biserica Ortodoxă Rusă |
Acesta este doar începutulPortalului Rusia. Mai sunt multe de făcut, așa că vă invităm să ne dați o mână de ajutor.
De creat:Hanatul Astrahanului,Incendiul din Moscova (1812),Revolta Decembriștilor,Războiul ruso-turc, 1787-1792,Pavel I al Rusiei,Bătălia de la Maloiarovlaveț,Ural (regiunea),Armata cazacilor de pe Don,Armata zaporojeană,Istoria cazacilor,Războaiele ruso-persane,Emelian Pugaciov,Catedrala Sfântul Vasile,Demografia Rusiei,Peninsula Kamceatka,Mir,Agenția Spațiala a Federației Ruse,Viktoria Tolstoy,Aleksandr Sergheievici Griboiedov,Aleksandr Ivanovici Kuprin,Mihail Ievgrafovici Saltîkov-Șcedrin,Catedrala Sfântul Vasile, Moscova,Premiul Stalin
De dezvoltat:Mihail Lomonosov,Ilia Repin,Anton Cehov,Ivan Goncearov,Idiotul,Nicolai Cernîșevski,Antioh Dimitrievici Cantemir,Mihail Lermontov,Moscova,Regiunea Nijni Novgorod,Ivan cel Groaznic,KGB,Perestroika,Partidul Comunist al Federației Ruse,Volga
De curățat:
Liste de completat:
Cioturi: veziCategorie:Cioturi Rusia,
De unit:
Fotografii necesare:
| ||
Cultură Educație Economie Geografie | Guvernare
Justiție Media | 
Oameni Rezervații naturale Religie Transport |
Următoarele proiecte aleFundației Wikimedia oferă mai multe despre acest subiect:
Wikimanuale
Manuale
Commons
Media
Wikiștiri
Știri
Wikicitat
Citate
Wikisource
Texte
Wikiversity
Resurse de învățare
Wikivoyage
Ghiduri de călătorie
Wikționar
Dicționar
Wikidata
Bază de date
Wikispecies
Director de specii
