Literatura însemna inițialad litteramcel care cunoaște sau este familiarizat cu literele. Acesta este sensul prim, cel care provine din latinescullittera, însemnând chiarliteră. Termenul și-a extins apoi accepția asupra oricărei colecții de texte, alcătuite cu intenția săvârșirii unui act de cultură. Termenulliteratură casubstantiv comun se poate referi la oricare dintre genurile sau speciile literare, atât la textele beletristice propriu-zise, cât și la eseuri sau texte de critică literară, de exemplu.Literatura casubstantiv propriu include, așadar, întregul corp al operelor literare, canonice sau nu. În același timp, însă, pornind de la stilurile limbii române literare, se poate vorbi de o literatură juridică, științifică (filosofică, istorică, medicală etc.) sau tehnică, cunoscute și sub numele de literatură de specialitate.
"Cartea înțelepciunii poporului" - acesta e numele pe care marele satiricN.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse.
I. S. Krîlov
Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, înliteratura rusă, care, la sfârșitul secolului alXVIII-lea și la începutul celui de alXIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărâm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide aleclasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea arealismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe realiste, iar fabulele sale au constituit, la hotarul a două secole, un fel de verigă care a unit tradițiile cele mai progresiste ale secolului al XVIII-lea, reprezentate îndeosebi prin opera lui Radișcev, Fonvizin și Novikov, cu literatura realist critică din secolul al XIX-lea, cu operele lui Griboedov,Pușkin, Gogol, Nekrasov și Saltîkov-Scedrin
Povestim și cântăm de-acel conte cu drag Ce-odat locuit-a castelul, Azi când un nepot al fericelui moșneag Îl face pe însurățelul. Fusese acela în sfântul război, C-onoare luptase pin multe nevoi; De pe cal când se dete întors înapoi Găsi cetățuia lui susă Dar slugile, averile dusă.
„... Acum, dacă de lapoezie trecem laroman și lanovelă, trebuie dintru început să căutăm a preciza bine raporturile dintre ele: romanul este pe lângă novelă ca un stejar uriaș pe lângă o răsură altoită; sau, mai bine, novela este pe lângă roman ca o camee pe lângă o statuie.”
_-002.jpg)
