Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Polonia

 Acesta este un articol bun. Apăsați aici pentru mai multe informații.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Polonia
Republica Polonă
Polska (poloneză)
Rzeczpospolita Polska (poloneză)
Drapelul PolonieiStema Poloniei
Drapelul PolonieiStema Poloniei
DevizăMove your imaginationModificați la Wikidata
Imnul național(Mazurca lui Dąbrowski)

Geografie
Suprafață 
 - totală312.679 km² (locul 71)
Apă (%)3,07
Cel mai înalt punctRysy[8] (2.499 m)Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctŻuławy Wiślane[*][[Żuławy Wiślane (Mesoregion and river delta of the Vistula, Poland)|​]][7] (−1,8 m)Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașVarșovia
VeciniCehia
Germania
Ucraina
Slovacia
Belarus
Lituania
RusiaModificați la Wikidata
Fus orarUTC+1
Ora de varăUTC+2
Populație
Densitate123 loc/km²
 - Estimare 201938.382.576
Limbi oficialePoloneză1
EtnonimPolonez
Grupuri etnice
Guvernare
Sistem politicRepublică parlamentară
Președintele PolonieiAndrzej DudaModificați la Wikidata
Prim-ministru⁠(d)Donald TuskModificați la Wikidata
LegislativAdunarea Națională
Camera superioarăSenat
Camera inferioarăSejm
CapitalaVarșovia
Istorie
Creștinarea Poloniei214 aprilie 966
Regatul Poloniei18 aprilie 1025
Împărțirea Poloniei24 octombrie 1795
Ducatul Varșoviei22 iulie 1807
Invadarea Poloniei,
Al Doilea Război Mondial
1 septembrie 1939
Polonia comunistă8 aprilie 1945
Polonia democrată13 septembrie 1989
Intrarea înUE1 mai 2004
Economie
PIB (PPC)2022
 - Total $1.525 trilioane[3] (locul 19)
 - Pe cap de locuitor $40.341[3] (locul 39)
PIB (nominal)2022
 - Total $720 miliarde[3] (locul 22)
 - Pe cap de locuitor (locul 44) $19.056[3]
Gini (2019)(scăzut)28.5
IDU (2019) 0.880 (foarte ridicat) (locul 35)
MonedăZlotul (PLN)
Coduri și identificatori
CodCIOPOLModificați la Wikidata
Cod mobil260Modificați la Wikidata
Prefix telefonic48
ISO 3166-2PLModificați la Wikidata
Domeniu Internet.pl3
1 Limbilebielorusă,cașubiană șigermană sunt folosite ca limbi auxiliare în 16 comune.
2Adoptarea creștinității în Polonia este văzută de mulți polonezi, indiferent de afilierea religioasă, ca unul dintre cele mai importante evenimente din istoria țării, deoarece a fost folosită pentru a unifica triburile din regiune.[6]
3 Se poate folosi și domeniul.eu, pentru că Polonia face parte dinUniunea Europeană.
Prezență online
pagină Facebook
cont X
hasthtag
Modificădate / text Consultați documentația formatului

Polonia (înpolonezăRzeczpospolita Polska și Polska;pronunțiepoloneză:Pronunție audioaudio; oficialRepublica Polonă, înpolonezăRzeczpospolita Polska[a]) este un stat european dinEuropa Centrală, care se învecinează cuGermania la vest, cuCehia șiSlovacia la sud, cuUcraina șiBelarus la est și cuLituania,Rusia șiMarea Baltică la nord. Are, de asemenea, o frontieră maritimă cuDanemarca șiSuedia. Întreaga suprafață a Poloniei este de 312.679 km²,[10] situând acest stat pe poziția 70 în lume din punct de vedere al suprafeței.[11] Polonia are o populație de 38,5 milioane de locuitori,[10] concentrați, în principal, în orașe și municipii mai mari, precum capitala istorică –Cracovia, și cea actuală –Varșovia. Este o republică compusă din șaisprezece voievodate (województwo).[12]

Primul stat polonez a fost creat în anul966 deMieszko I.[13] Teritoriul său a fost similar cu limitele actuale ale țării. În anul1025, Polonia a devenit regat și în1569 a cimentat o asociație de lungă durată cuMarele Ducat Lituanian, prin unire formândRepublica celor Două Națiuni. Republica a fost desființată în1795.[14] Polonia și-a recăpătat independența în1918 dupăPrimul Război Mondial, dar și-a pierdut-o din nou în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ocupată de forțeleGermaniei Naziste șiUniunii Sovietice, iar după 1945 a devenit un statcomunist aflat sub controlul fostei Uniuni Sovietice. În anul1989, dominația comunistăa fost răsturnată și Polonia a devenit ceea ce este neoficial denumit „a Treia Republică Poloneză”.

Polonia este o putere regională, precum și o posibilăputere mondială emergentă.[15] Estea opta ca mărime și una dintre cele mai dinamice economii dinUniunea Europeană,[16][17], și are unnivel foarte înalt dedezvoltare umană[18] și un nivelrelativ scăzut decorupție.[19] Polonia este oțară dezvoltată[20] șidemocratică, cu standarde foarte ridicate de trai, de calitate a vieții,[21] siguranță, educație și libertate economică.[22][23] Situată întreEuropa de Est șiVest, Polonia a dezvoltat un bogat patrimoniu cultural, ce include numeroase monumente istorice și 16situri arheologice aleUNESCO.[24] Polonia este membră aNATO,ONU,OECD,Organizației Mondiale a Comerțului și aUniunii Europene.

Nume

[modificare |modificare sursă]

Polonia se numește oficialRepublica Polonă. Înlimba poloneză există, totuși, două cuvinte corespunzătoare cuvântuluiromânescrepublică:republika[25] șirzeczpospolita[26], dar cel de-al doilea este folosit exclusiv în legătură cu statul polonez. Numelerzeczpospolita însemnândlucru public este traducerea directă a vorbei latineștires publica[27].

Originea numeluiPolska rămâne incertă, dar există o ipoteză foarte verosimilă, care afirmă că acest toponim este derivat din cuvântulpole (dinslava veche*polje) însemnândcâmp[28]. O părere că numele statului nu vine direct de lapole, ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic,Polani⁠(d), deși este foarte recunoscută, a fost recent pusă la îndoială de către unii istorici[29].

În trecut, în special înEvul Mediu, Polonia era cunoscută în afara țărilor slave sub denumirilelatineștiterra Poloniæ (țara Poloniei) șiRegnum Poloniæ (Regatul Poloniei).[30] Din numele acestea vin și denumirile străine înlimbile romanice pentru a desemna acest stat —francezăPologne,portughezăPolónia sauPolônia,spaniolă,română șiitalianăPolonia. Din numele slav vin denumirile înlimbi germanicegermanăPolen,englezăPoland. În unele limbi, cuvântul pentru a desemna Polonia vine de o altă rădăcină, legată cu numele tribului slavlenzieni și cuvântullęda însemnândpârloagămaghiarăLengyelország,lituanianăLenkija,persanăلهستان Lahestan.[31] În româna veche, polonezului i se spunea „leah”, la plural „leși”, nume întâlnit și înucraineană:ljach. A rămas în română ca nume de familie, Leahu.

Istorie

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Istoria Poloniei

Antichitate

[modificare |modificare sursă]
Europa Centrală și de Est în Epoca Fierului (cu civilizațiile slave Lusațiană, Milograd și Chernoles, cca 750 î.Hr.)
Culturile slave Przeworsk (verde; situată pe teritoriul actual al Poloniei) și Zarubintsy (roșu; parțial situată și pe teritoriul actual al Poloniei) ale Epocii Fierului, datând din perioada cuprinsă între secolul al III-lea î.Hr. și secolul al V-lea d.Hr.

Înantichitatea târzie, diverse grupuri etnice au locuit pe teritoriul Poloniei de astăzi. Datele privind respectivele grupuri nu sunt exacte, iar afilierea lor lingvistică este controversată.[32] Teritoriul Poloniei a fost locuit, între altele, de triburislave,[33]celtice,baltice[34] șigermanice.[33] Este disputată, de asemenea, originea slavilor. În principal, se disting două teze în această privință:alohtonia șiautohtonia.

Cea mai cunoscută descoperirearheologică privind Polonia preistorică este o așezare fortificată dinBiskupin⁠(d),[35] datată dincultura luzațiană a epocii timpurii a fierului, în jurul anului 750 î.e.n.

Evul Mediu

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Polonia în timpul Evului Mediu
Primirea botezului deJan Matejko.

Primul conducător atestat al statului polonez a fostMieszko I dindinastia Piast, care a fost botezat în anul966 de misionari dinRegatul Ceh.[36]Creștinarea Poloniei a început în această perioadă și s-a desfășurat concomitent cu combatereacredințelor slave păgâne.[37] Succesorul și fiul său,Boleslav Viteazul, a devenit primul rege al Poloniei în1025,[38][39] impunând independența statului față deSfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, cel mai mare și cel mai puternic vecin al Poloniei în acea epocă.[40] Succesorul său,Mieszko al II-lea Lambert, nu a reușit să consolideze realizările acestuia, a destabilizat țara și a pierdut o serie de teritorii.[33][41]

Polonia în timpul dinastiei Piaștilor (secolul al X-lea)

Fiul lui Mieszko II,Cazimir Restauratorul, a restaurat statul, a întărit armata, a dezvoltat economia și a protejat Biserica. În timpul domniei sale a început formareastatului cavaleresc. Deși a avut parte de multe succese cât a fost la putere, lui Cazimir Restauratorul nu i-a fost acordat niciodată titlul de rege. Fiul său,Boleslav al II-leacel Curajos, a primit acest titlu în1076,[42] dar a fost exilat în1079, după ce a dat un ordin de ucidere a episcopului Cracoviei sub acuzația de trădare.[43] I-a urmat pe tronVladislav I Herman, dar acesta a renunțat la titlu regal.

Boleslav al III-leaGură Strâmbă

Conducătorul următor,Boleslav al III-leaGură Strâmbă, a câștigat tronul Poloniei după o luptă lungă cu fratele său,Zbigniew. În testamentul său, acesta a decis săscindeze statul pentru a preveni astfel războaie civile între fiii lui. A dispus testamentar crearea a șase teritorii (dzielnica, pl.dzielnice, „districte”), trei pentru fii, unul pentru soția sa,Salomea, unul pentru fiul cel mai mare (senior), teritoriu compus dinPolonia Mică,Pomerelia și o parte aPoloniei Mari, și unul sub control senioral (Pomerania Occidentală). Seniorul controla provincia sa, provincia seniorală și alte teritorii aflate sub controlul senioral.

În1138,Vladislav al II-lea Exilatul a primitSilezia,Boleslav al IV-leacel CrețMazovia, iarMieszko al III-leacel Bătrân — o parte aPoloniei Marii, care nu a făcut parte din provincia seniorală. Moștenitorul lui Bolesław Krzywousty,Henric din Sandomierz, a fost duce alSandomierzului pe care l-a primit în1146. Vladislav al II-lea Exilatul a devenit primul senior.

În perioada fragmentării teritoriale au avut loc unele încercări de reunificare a teritoriului, dar încercările au eșuat sau au fost de scurtă durată. Una dintre cele mai reușite a fost cea a „Henricilor silezieni” („Henrykowie Śląscy”),Henric I cel Bărbos șiHenric al II-lea cel Pios. Ei au unit două provincii:Silezia șiPolonia Mică, dar statul lor s-a prăbușit ca urmare a atacurilormongole, respectiv a înfrângerilor suferite în bătăliile de laChmielnik și de la Legnice (Legnița) în1241. O altă încercare importantă a fost a luiPrzemysł al II-lea. El a unitPolonia Mare cuPomerelia și a fost încoronat în1295. Statul său s-a destrămat la moartea acestuia, în1296, survenită în condiții misterioase.

Sacrofagul luiJadwiga dinCatedrala Wawel.

O încercare reușită a fost făcută de peVladislav I cel Scurt. El a unitPolonia Mică șiPolonia Mare, cele mai importante părți ale țării, și s-a încoronat la data de20 ianuarie1320. Fiul său,Cazimir al III-lea cel Mare, a întărit poziția Poloniei în regiune, a extins teritoriul țării spre est, adăugând teritoriilerutene șiPodolia. Pe plan internațional, el a realizat alianțe și pacte cu casele regale deLuxemburg șiAnjou și a dezvoltat economia și sistemul de apărare a țării. După moartea lui Cazimir, datorită lipsei de moștenitori, tronul Poloniei a fost ocupat de monarhi din casa Anjou, luând sfârșit, astfel, perioada Piaștilor.

În anul1370Ludovic I al Ungariei a fost încoronat ca rege al Poloniei. În timpul domniei sale a început supremațianobilimii în viața politică a țării. Nobilimea a primit primulprivilegiu general înKošice, în1374. După moartea lui Ludovic d'Anjou, în1382, a început cea mai lungă perioadă deinterregn din istoria Poloniei. În cele din urmă, fiica lui Ludovic,Jadwiga de Anjou, a fost încoronată nu ca regină a Poloniei, ci ca rege, la16 octombrie1384. În1386 regina Jadwiga s-a măritat cu ducele Lituaniei Iogailas (Jagiello), cunoscut, ulterior, caVladislav al II-lea al Poloniei. Încoronarea lui a fost la4 martie1386, inaugurându-se, astfel, perioada dinastică acasei regale a Jagiellonilor.

Republica Celor Două Națiuni

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Uniunea statală polono-lituaniană
Bătălia de la Grunwald a fost pictată deJan Matejko, autor și al altor picturi care prezintă istoria Poloniei.

Uniunea personală cuMarele Ducat al Lituaniei, vecinul din nord și est, începută prin încoronarea lui Jagiello pe tronul polonez,[44] a permis extinderea puterii poloneze spre est și crearea (conformUniunii de la Lublin din1569) confederației Polono-Lituaniene (Rzeczpospolita), ce cuprindea un teritoriu situat întreMarea Baltică,Munții Carpați,Belarusul actual,Nistrul șiNiprul.

La nord-vest,cavalerii teutoni, conducători ai Prusiei dinsecolul XIII, au fost învinși de forțele unite polono-lituaniene înbătălia de la Grunwald (1410) și, ulterior, înRăzboiul de Treisprezece Ani. Conform celui de-al doilea tratat de la Toruń,1466, ei au trebuit să cedeze partea occidentală a teritoriuluiCoroanei Poloneze (teritorii mai târziu cunoscute caPrusia Regală) și au acceptat suzeranitatea polono-lituaniană asupra restului teritoriului lor (Prusia Ducală).

Moartea lui Sigismund II August, pictată de Jan Matejko.

În această perioadă, Polonia a devenit țara cu cea mai mare populațieevreiască a Europei, datorită unor edicte regale emise însecolul XIII, care au garantat siguranța și libertatea religioasă evreilor. Acestea au contrastat cu persecuțiile periodice dinEuropa Vestică, persecuții ce s-au intensificat dupăMoartea Neagră (1348-1349), când unele grupuri din Occident i-au acuzat pe evrei ca fiind cauzatori ai bolii. Mare parte din Polonia a fost cruțată de această boală și emigrarea evreilor a adus beneficii într-un stat în curs de dezvoltare. Cea mai mare creștere a numărului evreilor a avut loc însecolul XIX, când ei au constituit 7% din întreaga populație poloneză. În general,regii Poloniei și nobilimea erau amabili cu evreii, pe când țărănimea șiBiserica Romano-Catolică nu.

În timpul existenței statului unit polono-lituanian, însecolul al XVI-lea Polonia a devenitmonarhie electivă, a cărui rege era ales pe viață. La moartea acestuia se organizau alegeri. Această situație a fost necesară în urma crizei din anul1572, când regele Poloniei,Sigismund al II-lea August, a decedat fără moștenitor. Nefiind stabilită nici o metodă de alegere a regelui, în această eventualitate, a fost nevoie de mai mult timp pentru a decide metoda de alegere a noului rege. În final, după lungi dezbateri, s-a decis să se permită întregii nobilimi poloneze să aleagă un nou rege. Nobilimea s-a adunat înVarșovia și a votat într-o „alegere liberă”, vot ce s-a efectuat după moartea regelui.

Primele alegeri poloneze au avut loc în1573. Patru oameni au fost candidați pentru rege:Henric de Valois (Henryk Walezy), fratele regeluiFranței (Carolal IX-lea),Ivan cel Groaznic, țarulRusiei,arhiducele Ernest din casa Habsburg și regeleSuediei,Ioan Vasa III. Alegerea a fost foarte dezordonată și a fost câștigată de Henric de Valois. Cauza pentru cea mai mare parte a dezordinii din timpul alegerilor a fost numărul mare de oameni care au venit să voteze.

Alegerea din 1573, pictată de Jan Matejko.

Henric de Valois a părăsit tronul Poloniei după doar patru luni de domnie, după ce a primit vestea morții fratelui său, care l-a numit moștenitor. Henric a devenit rege al Franței sub titlul de Henric III. Această mișcare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece în timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat.

După1569uniunea statală polono-lituaniană a suferit o serie de invaziitătărești, care aveau drept scop a prăda, a jefui și a prinde sclavi. Zona limitrofă de la sud-est a fost într-o stare de război semi-permanent până însecolul XVIII. De asemenea, tătarii au sprijinit revoltelecazacilor în1593,1626,1637-1638 și1648-1654. Ultima, care a durat șase ani, a fost condusă deBogdan Hmelnițki. Ca rezultat al mai multor cereri făcute de hatman,Ucraina a fost pusă sub protecțiaRusiei. Acordul a fost făcut în ianuarie1654, în orașulPereiaslavl. Acesta a cauzatrăzboiul polono-rus, care a durat între1654 și1667. La sfârșitul acestuia, opozanții au semnat un acord înAdrusovo (în jurul orașuluiSmolensk), unde Polonia a cedatUcraina Rusiei și cazacii au primit drept de autonomie locală și armată internă.

Alegoria primei împărțiri a Poloniei

Polonia a avut unsprezece regi aleși. Aceștia au fost:Henric de Valois (Henryk Walezy),Ștefan Báthory (Stefan Batory),Sigismund al III-lea Vasa (Zygmunt III Waza),Vladislav al IV-lea Vasa (Władysław IV Waza),Ioan Cazimir al II-lea Vasa (Jan Kazimierz Waza),Mihai I (Michał Korybut Wiśniowiecki),Ioan al III-lea Sobieski (Jan III Sobieski),August al II-lea cel Puternic (August II Mocny),Stanisław Leszczyński,August al III-lea șiStanisław August Poniatowski.

Statul polono-lituanian de dupăUniunea de la Lublin a reprezentat un contrapunct interesant în perioadamonarhiilor absolute dinEuropa Occidentală. Sistemul său politic cvasi-democratic, numit „libertatea de aur a nobilimii”, a reprezentat o situație politică fără precedent în istoria Europei. Din nefericire, luptele puternice dintre nobilimea mai săracă,magnații (panii) și regii aleși au subminat valorile cetățenești și au erodat, treptat, autoritatea și puterea guvernului. După seria războaielor pustiitoare dinsecolul XVII (cele mai notabile fiindRăscoala lui Bogdan Hmelnițki șiPotopul), Polonia-Lituania a devenit un stat slab din punct de vedere politic pe scena europeană. Economia și dezvoltarea sa au fost afectate datorită păstrării caracterului agricol al țării și a statutului deșerbie pentru majoritatea populației, ceea ce a întârziat industrializarea țării. La începutulsecolului XVIII uniunea polono-lituaniană, unul dintre cele mai mari state ale Europei, a devenit nimic mai mult decât marioneta vecinilor săi: aAustriei, aPrusiei și aRusiei.

Odată cu pătrundereailuminismului în Polonia, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea,[45] o mișcare de reformă și revitalizare a statului a adus schimbări importante în sistemul politic și economic, sfârșind prin introducerea primei constituții din Europa:Constituția de la 3 mai 1791.[46] Din nefericire, aceasta a venit prea târziu pentru a putea impune reforme temeinice, deoarece vecinii antemenționațiau împărțit Polonia într-o serie de trei partiții.[47][48]

Ducatul Varșoviei

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Ducatul Varșoviei
Napoleon Bonaparte înmânândConstituția pentruDucatul Varșoviei.

După împărțiri, s-a început o perioadă de stagnare pe teritoriul polonez, care a durat până la1806, când o parte a fostei Polonii a fost eliberată prin revolta populară inspirată de succesele luiNapoleon Bonaparte. Prima grijă a noului guvern a fost asigurarea hranei pentru armata franceză, care a luptat împotriva forțelor ruse înPrusia Răsăriteană.

Napoleon Bonaparte a creat în mod oficialDucatul Varșoviei în1807. Crearea statului a fost unul dintre puncteletratatului de la Tilsit cuPrusia. Bonaparte a fost sprijinit atât de republicanii locali, cât și de importanta minoritate poloneză dinFranța ca unicul om care putea să restituie suveranitatea poloneză după împărțiri. Deși a fost creat ca unstat satelit al Franței (și era doar unducat, nu unregat), în acele timpuri se credea cănațiunea poloneză va fi capabilă să-și recapete fostul statut și, poate, chiar și fostele frontiere. În mod oficial, statul a fost un ducat independent, aliat cuFranța și a făcut uniune personală cuRegatul Saxoniei — regele saxon,Frederic Augustus a fost, de asemenea, duceleVarșoviei.[49][50] Dar în fapt, cea mai importantă persoană în ducat a fost ambasadorul francez.

Ducatul Varșoviei după 1809.

În1809 s-a început un război scurt împortivăAustriei. Deși înbătălia de la Raszyn polonezii au fost înfrânți și austriecii au intrat înVarșovia, în cele din urmă polonezii au executat cu succes o manevră de învăluire a inamicului, reușind cucerirea orașelorCracovia șiLiov și a celei mai mari părți a regiunii anexate deAustria în timpul împărțirilor Poloniei. Tratatul care a pus capăt conflictului,tratatul de la Schönbrunn a permis extinderea teritoriului ducatului în zonele sudice pe care le stăpânise odinioară Polonia.

Ducatul nu și-a schimbat frontierele până lacongresul de la Viena. După înfrângerea lui Bonaparte, mare parte a teritoriului ducatului a fost primită deRusia în ianuarie1813. Restul statului a fost anexat dePrusia. Aceste schimbări au fost acceptate la congres. Unica excepție a fost orașulCracovia, care a fost controlat de către Austria, Prusia și Rusia caOrașul Liber Cracovia.

După Congresul de la Viena

[modificare |modificare sursă]

La data de3 mai1815, în timpulcongresului de la VienaRusia a semnat cuPrusia șiAustria tratate bilaterale de împărțire a Ducatului Varșoviei și acordul trilateral de creare aOrașului Liber Cracovia. S-a decis că ducatul va fi împărțit în trei părți:

  • Wieliczka și împrejurimi — Imperiul Austriac
  • Polonia Mare — Regatul Prusian
  • restul ducatului — Imperiul Rus

Imperiul Rus

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Polonia Congresului
Bătălia de la Ostrołęka, pictată deJuliusz Kossak.

O parte a Ducatului Varșoviei a fost schimbată înRegatul Poloniei, în mod popular numit șiRegatul Congresului sauPolonia Congresului. Acesta a fost începutul „uniunii eterne” cuRusia — fiecare țar următor al Rusiei avea să fie și rege polonez, conform constituției Regatului din27 noiembrie1815. Competențele monarhului includeau: politica externă, conducerea forțelor armate, alegerea persoanelor oficiale principale, dreptul de veto împotriva legilor Seimului ș.a.m.d. Țarul-rege a fost reprezentat în Polonia printr-un guvernator. Primul a fost generalul.Józef Zajączek⁠(d) (1815-1826). După moartea lui, țarul a renunțat la alegerea celui nou și a dat competențele luiConsiliului Administrativ. Dupărevolta din noiembrie poziția de guvernator a fost reintrodusă.

5zloți polonezi din timpul revoltei de noiembrie.

La data de29 noiembrie1830 a început înVarșovia revolta, cauzată de primirea independenței de cătreBelgia în acel an. În timpul revoltei, Seimul l-a detronat pe regeleNicolae I Romanov la data de25 ianuarie1831. S-a sperat în alegerea unui nou rege. A avut loc intervenția forțelor ruse sub conducerea feldmareșaluluiIvan Paschevici. La data de21 octombrie a capitulat ultimul punct de rezistență al revoluționarilor — cetatea dinZamość. După revolta din noiembrie și detronare,casa Romanov a uzurpat titlul de rege al Poloniei.Nicolae II a renunțat la acesta la data de25 decembrie1916, recunoscând suveranitateaRegatului Polonez. După revoltă s-a intensificatrusificarea, iar autonomia regiunii a fost limitată.

La data de22 ianuarie1863 a început cel de-al doilea război de independență,revolta din ianuarie. Și aceasta a fost împotriva Imperiului Rus. Lupte au avut loc atât pe teritoriul Regatului Congresului, cât și înLituania,Belarus și o parte aUcrainei. S-a finalizat în primăvara anului1864. După aceasta, autonomia Poloniei a fost definitiv anulată.

Austria și Austro-Ungaria

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Galiția
Clădirea parlamentului Galiției, acum Universitatea Liov.

TermenulGaliția și Lodomeria, tradițional prescurtatGaliția, a intrat în uz după prima împărțire a Poloniei, cândImperiul Austriac a primit partea sudică a Republicii Celor Două Națiuni, cuvoievodatul rutean cuLiov,Rzeszów,Belz,Sanok șiPrzemyśl, partea sudică aPoloniei Mici cuTarnów,Oświęcim,Jaworzno,Nowy Targ șiNowy Sącz,Zamość și câteva fortărețe dinPodoliaTarnopol,Zbaraj. Aceste teritorii au primit un statut de statul regal al Austriei, cu denumirea oficialăRegatul Galiției și Lodomeriei (germanăKönigreich Galizien und Lodomerien). Purtând titluRex Galiciæ et Lodomeriæ, diplomația austriacă a încercat să vizualizeze dreptul monarhilor austrieci — similar stăpânitorilor coroanei ungare — pentru a controla teritoriile cucerite.

În1861 Galiția a primit autonomia cu parlament statal și guvern local înLiov. În1867, după creareamonarhiei dualiste, (Regatul Galiției și Lodomeriei a rămas înImperiul Austriac), autonomia a fost mai extinsă. Guvernul austriac a garantat că guvernatorii vor fi aleși din populația locală. Parlamentul a avut drept de a face legi legate de economia regiunii, comunicații, educație și sănătate. Datorită acelor schimbări, Galiția a devenit centrul mișcării liberaționiste poloneze, aici luând ființă partide politice și organizații paramilitare, care au constituit baza pentru crearea Legiunilor Poloneze la începutulsecolului XX.

Republica Cracoviană

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Orașul Liber Cracovia

Republica Cracoviană, cunoscută și caOrașul Liber Cracovia, a fost creată în1815, din inițiativa țaruluiAlexandru I, care a propus în cursul negocierilor între cele trei imperii transformareaCracoviei și aToruńului în orașe libere. Finalmente,Toruń a fost anexat de Prusia, iar Cracovia și împrejurimile sale au fost organizate în statul „liber, independent și exigent neutru” sub controlul Austriei, Rusiei și Prusiei.

Noul stat nu a primit dreptul la politică externă proprie. Interesele lui au fost reprezentate de cele trei imperii. Aceste state au promis respectul etern pentru neutralitatea Orașului Liber și nu au permis armatelor lor intrarea în teritoriul cracovian. În răspuns, Cracovia a trebuit să predea toți agenții străini și dezertorii, care au căutat azil pe teritoriul ei. Data formală de creare a statului a fost18 octombrie1815. Statul cracovian a fost dizolvat în1846, dupărevolta cracoviană și apoi a devenit o parte a Galiției.

Prusia

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Marele Ducat Poznań
Harta provinciei Posen din1905.

În teritoriul polonez aparținând Prusiei, conform Congresului de la Viena, a fost creatMarele Ducat Poznań, ducatul autonom în cadrul regatului Prusiei, care nu făcea parte dinConfederația Germană. Guvernul prusac l-a creat pentru a stabiliza situația în acest teritoriu și pentru a liniști ambițiile naționale ale polonezilor. După revolta din noiembrie înPolonia Congresului, sprijinită de locuitorii regiunii, autonomia ducatului a fost minimizată și, apoi, după revoltele velicopolone din1846 și1848, abolită în integralitate.

Administrația prusacă a schimbat denumirea regiunii înProvincia Posen (Provinz Posen), dar numele vechi a continuat să fie folosit în mod neoficial. De asemenea, titlul regal al regilor prusaci, precum și cel imperial al împăraților germani, a conținut această denumire până la abdicarea luiWilhelm al II-lea.

Primul Război Mondial

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Polonia în timpul Primului Război Mondial
Armata Albastră, formațiune militară poloneză creată înFranța.

În anul1914 a începutPrimul Război Mondial, la care au luat parte și cele trei state care își împărțeau teritoriul polonez.Imperiul German șiAustro-Ungaria făceau parte dinPuterile Centrale, iarImperiul Rus a devenit membrulAntantei. Această situație a creat posibilitatea refacerii statului independent polonez.

Această perioadă a fost una de austeritate, caracterizată prin nivelul slab de aprovizionare a populației, precum și prin pierderi mari de vieți omenești, atât în rândul soldaților, cât și în cadrul populației civile, forțată să efectueze muncă obligatorie. Din cauza deceselor și a deportărilor, populația teritoriului care, ulterior, a formatA doua Republică s-a redus cu aproximativ 14,9%[51]. Pierderile materiale cauzate de război au fost și ele extrem de importante. Rușii au dat foc la câmpul de țiței din Galiția, în timp ce germanii au distrus numeroase fabrici, demolându-le și reconstruindu-le în Germania cu componente aduse din Polonia.

În general, se consideră că pentru Polonia și polonezi Primul Războiul Mondial s-a sfârșit la data de11 noiembrie1918. Această dată este sărbătorită actualmente ca Ziua Independenței.[52][53]

A doua Republică

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:A doua Republică Poloneză
Józef Piłsudski
Afiș propagandistic din1920 cu inscripția „Bate-i pe bolșevici”.
Harta celei de-a doua Republici cu voievodatele și powiatele marcate.
Polonia, 1938-1939

Contemporanii au numit statul polonez din perioadă înterbelicăA doua Republică (în polonezăII Rzeczpospolita). Această denumire este folosită pentru a arăta continuarea Primei Republici — uniunea statală între Polonia șiLituania. Începutul ei a avut loc la data de11 noiembrie1918, cândJózef Piłsudski a primit conducerea militară înVarșovia[52] și, apoi, trei zile mai târziu, pe14 noiembrie, când a primit și conducerea civilă. Două date sunt considerate ca sfârșitul celei de-a doua Republici —17 septembrie1939, când autoritățile poloneze au traversat frontieraromânească, și25 septembrie1939, când președinteleIgnacy Mościcki a predat puterile sale guvernului polonez din exil.

Statul nou a primit doar teritoriul care a fost controlat de polonezi în noiembrie1918 și partea vestică a Prusiei (Prusia Occidentală), cu excepția orașuluiGdańsk (care a fost transformat înOrașul Liber Danzig sub controlulGermaniei și Poloniei, sub supraveghereaLigii Națiunilor.Polonia Mare a fost unită cu Polonia dupărevolta velicopolonă, în1919. PărțileSileziei și orașulKatowice s-au alăturat în urma unui plebiscit șia trei revolte în1921. În cele din urmă, teritoriul estic ce cuprindea orașele cuLiov,Brest,Hrodna șiVilnius a fost adăugat Poloniei conformtratatului de la Riga din18 martie1921. Silezia poloneză a avut statutul de regiune autonomă numităvoievodatul Silezia, cu reședința laKatowice și dotată cu un parlament propriu.

Statul polonez, alături deGermania Nazistă șiUngaria, a participat la împărțirea Cehoslovaciei în anul1938. Polonia a primit regiuneaZaolzie și câteva minuscule teritorii din Slovacia situate în jurul munțilorTatra.

În perioada interbelică, Polonia a fost un stat multinațional și multietnic. Polonezii reprezentau între 64 și 69% din populație. În toate regiunile estice, cu excepțiavoievodatului Liov și avoievodatului Vilnius polonezii erau minoritari. În Pomerania și Polonia Mare germanii reprezentau minoritatea cea mai importantă. Evreii locuiau în majoritatea orașelor mari, fiind minoritatea cea mai importantă dinVarșovia,Cracovia,Liov șiŁódź. Cu toate acestea singura limbă oficială erapoloneza iarreligia romano-catolică era religia oficială a statului. Această stare de fapt a cauzat numeroase probleme etnice și religioase în aproape fiecare regiune a statului.

Polonia a fost înconjurată din fiecare parte de state inamice sau ostile —Germania la vest,Lituania la nord-est,Uniunea Sovietică la est șiCehoslovacia la sud. DoarLetonia la nord-est șiRomânia la sud-est au avut relații diplomatice bune cu Polonia. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, aceasta din urmă a oferit refugiu guvernului polonez.

Al Doilea Război Mondial

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Polonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
CuirasatulScheswig-Holstein atacândGdynia la data de13 septembrie1939.

La data de23 august1939Germania nazistă șiUniunea Sovietică au semnatpactul Ribbentrop-Molotov, care a conținut și punctul secret privind împărțirea Poloniei în două zone de control: cea germană și cea sovietică. La1 septembrie1939Adolf Hitler a ordonat trupelor sale să intre în Polonia. La început, au fost atacate cetăți înGdańsk (Westerplatte) șiWieluń. la17 septembrie și trupele sovietice au atacat Polonia dinspre est, bucurându-se de suportul populației de origine bielorusă și ucraineană. Guvernul polonez a scăpat refugiindu-se înRomânia și, apoi, înFranța. Când Germania a atacat și Uniunea Sovietică, întreaga suprafață a statului a fost ocupată de forțe armate germane.

DrapelulArmatei Statale și alStatului Secret Polonez.

Polonezii au formatmișcarea de rezistență națională și guvernul în exil, la început înParis și, apoi, laLondra, care au fost recunoscute de Uniunea Sovietică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 400.000 de polonezi au luptat sub conducere sovietică, iar 200.000 au făcut parte din armatele vestice, în unitățile loiale guvernului polonez aflat în exil.

În aprilie1944 autoritățile Uniunii Sovietice au rupt relațiile cu guvernul exilat, atunci când soldații germani au anunțat că au descoperit morminte ale ofițerilor poloneziomorâți în Katyń. Sovieticii au răspuns că polonezii i-au insultat prin cererea lor caCrucea Roșie să cerceteze aceste raporturi. În iulie1944Armata Roșie șiArmata Poporului Polonez (Ludowe Wojsko Polskie,LWP) au intrat în Polonia, alungând, cu grele pierderi (600.000 de morți) trupele germane și instalând înLublinComitetul Polonez de Eliberare Națională” (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego,PKWN, guvern temporar controlat de către comuniști.

Varșovia, distrusă de naziști după revolta din1944.

Deși la est forțele sovieto-poloneze au înregistrat multe succese, germanii încă au avut puterea de a controla mare parte a fostului stat polonez. Au avut loc multe încercări de schimbare a acestuia și cea mai importantă a fost înVarșovia, unde a fost organizatărevolta. Aceasta a fost plănuită cu încrederea că forțele sovietice, așteptând pe malul drept alVistulei, în refacere, vor da un ajutor masiv în bătălia pentru eliberarea Varșoviei. Însă, nici un ajutor nu a venit din partea sovietică. Forțele Uniunii Sovietice au ocupat înainte fluviul și au dat polonezilor care au organizat revolta eticheta de „criminali” în radioemisiuni. În următoarele două luni, sovieticii au observat calm cumnaziștii au reprimat cu brutalitate feroce eforturile revoluționarilor. După capitularea polonezilor, Hitler a comandat distrugerea orașului zicând „nu vor sta în Varșovia nici două cărămizi”.[54] Germanii au fost finalmente învinși când forțele sovietice și-au reluat invazia în1945.

În timpul războiului, aproximativ 6 milioane de cetățeni polonezi au fost omorâți de germani și peste 2,5 milioane au fost deportați în Germania, pentru muncă forțată, sau înlagăre de exterminare precumAuschwitz-Birkenau[55]. Între1941-1943 naționaliștii ucraineni au omorât mai mult de 100.000 de polonezi înGaliția șiVolânia.[56][57][58] Aproximativ 500.000 de cetățeni polonezi au fost deportați înUniunea Sovietică, mulți îngulaguri.[59]

Guvernul sovietic a insistat pentru a reține majoritatea teritoriilor capturate conform pactului Ribbentrop-Molotov din1939 (acum teritorii occidentale aleBelarusului șiUcrainei), recompensând Polonia cu părțileSileziei, alePomeraniei șiPrusiei Orientale, cu orașe precumGdańsk (Danzig),Olsztyn (Allenstein),Szczecin (Stettin) șiWrocław (Breslau), acum unele dintre cele mai importante din stat. O dată cu anexarea teritoriilor de către Polonia, majoritatea germanilor au fost expulzați înGermania.

Republica Populară Polonă

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Republica Populară Polonă

În iunie1945, dupăconferința de la Ialta, a fost creatGuvernul Provizoriu Polonez al Unității Naționale și, în luna următoare, a fost recunoscut deONU. Deși în acord se cereau alegeri libere, cele organizate în ianuarie1947 au fost controlate departidul comunist. Comuniștii au instalat apoi un regim în totalitate sub controlul lor. Guvernul polonez exilat a existat până în1990, dar influența lui a fost foarte limitată.

În octombrie1956, după al XX-lea congres alPCUS (ținut în același an laMoscova și care a inițiatdestalinizarea), în Polonia a avut loc o zguduire a regimului comunist polonez, ca urmare a revoltei muncitorilor dinPoznań. Deși regimul a menținut în cea mai mare parte țelurile comuniste economice și societale, guvernarea condusă de prim-secretarul partidului comunist,Władysław Gomułka, a început liberalizarea vieții în Polonia.

Solidaritatea” a avut un rol important în istoriaEuropei Centrale șiEstice.

În1968, aceasta tendință a fost anulată, când demonstrațiile studenților au fost reprimate și o campanie antisionistă, inițial vizând adepții lui Gomułka, a cauzat emigrarea majoritățiievreilor rămași în Polonia după Al Doilea Război Mondial.

În decembrie1970, au avut loc noi tulburări șigreve în trei porturi principale:Gdańsk,Gdynia șiSzczecin, izbucnite din cauza majorării prețurilor la produsele de bază. Grevele au reflectat nemulțumirea în societatea poloneză față de condițiile de trai și de muncă. Gomułka a fost înlocuit cuEdward Gierek (20 decembrie1970).

Sprijinită prin infuzii mari de credite din țările vestice, rata creșterii economiei poloneze a fost una dintre cele mai mari în lume în prima jumătate a anilor '70 aisecolului XX. Însă capitalul împrumutat a fost în majoritate prost investit și, în consecință, pierdut. Economia dirijată de stat nu a putut folosi eficient resursele noi. Povara datoriilor a devenit insuportabilă la sfârșitul deceniului opt, iar creșterea economică a devenit negativă în1979.

În octombrie1978 arhiepiscopulCracoviei,Karol Wojtyła, a devenitPapa Ioan Paul al II-lea, cap alBisericii Romano-Catolice.[60] Catolicii polonezi s-au bucurat de alegerea compatriotului lor și au salutat cu entuziasm vizita sa în Polonia din iunie1979.[60]

Wojciech Jaruzelski șiNicolae Ceaușescu

Având o datorie externă de circa 20 de miliarde de dolari, guvernul a făcut la1 iulie1980 a recurs la o nouă majorare a prețurilor la carne.[61] O reacție în lanț a paralizat sectorul economic pe coastaBalticii la sfârșitul lunii august, și, pentru prima dată, s-au închis majoritatea minelor dinSilezia. Polonia a întrat într-o criză majoră, care avea să-i influențeze puternic viitorul.

La31 august1980, muncitorii de la șantierele navale „V. I. Lenin” înGdańsk, conduși de electricianulLech Wałęsa, au semnat un acord de 21 de puncte cu guvernul, după care și-au încetat greva. Acorduri similare au fost semnate și cu muncitorii dinSzczecin și din provinciaSilezia. Principala clauză a acordurilor prevedea garantarea drepturlor muncitorești de a înființa sindicate libere și dreptul la grevă. După semnarea acordului de la Gdańsk, noua mișcare sindicală „Solidaritatea” (Solidarność) s-a extins în toată Polonia.[62]

Nemulțumirea exprimată în greve a crescut în urma știrilor despre acte grave decorupție și erori de guvernare și management, de care se făceau responsabile, în primul rând ,eșaloanele superioare din conducerea partidului comunist din Polonia. În septembrie1980, Edward Gierek a fost înlocuit cuStanisław Kania în funcția de prim-secretar al partidului.[63]

Alarmată de PZPR din cauza slăbirii rapide a autorității după acordul de la Gdańsk,Uniunea Sovietică a reacționat în decembrie1980 prin masarea de trupe de-a lungul frontierei cu Polonia. În februarie1981, ministrul Apărării, generalulWojciech Jaruzelski, a devenit prim-ministru iar în octombrie, în același an, a fost numit prim secretar al partidului comunist.[64][65] În timpul primului congres al „Solidarității” (septembrie-octombrie1981),Lech Wałęsa a fost ales președintele național al sindicatului.

Lech Wałęsa

În noaptea de12-13 decembrie, regimul a introduslegea marțială.[66] Armata șiUnitățile Armate ale Miliției Cetățenești (Zbrojne Oddziały Milicji Obywatelskiej) au fost folosite pentru a combate „Solidaritatea”. Practic, toți conducătorii sindicatului „Solidaritatea” și mulți susținători au fost arestați.Statele Unite ale Americii și alte țări occidentale au reacționat prin impunerea de sancțiuni împotriva guvernului polonez și aUniunii Sovietice. Starea de neliniște în stat a persistat mulți ani după aceste evenimente.

Regimul comunist polonez a suspendat legea marțială, în cadrul unei serii de măsuri lente și neuniforme. Suspendarealegii marțiale a avut loc în1982, când au fost eliberați câțiva deținuți politici. Deși dreptul formal s-a finalizat în iulie1983 și amnistia generală a fost legiferată, sute de prizonieri de conștiință au continuat să rămână în detenție.

În iulie1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după doi ani, au fost eliberați aproape toți deținuții politici. Însă autoritățile au continuat să persecute dizidenții și activiștii sindicatului liber. „Solidaritatea” a rămas proscrisă și publicațiile ei erau interzise, iar publicațiile independente erau cenzurate.

La sfârșitul anilor '80, regimul a fost nevoit să negocieze cu „Solidaritatea” în așa-zisele negocieri la masa rotundă. Alegerile legislative din1989 au fost unul dintre cele mai importante evenimente, deoarece au marcat căderea comunismului, la început în Polonia, apoi în alte țări ale Europei Centrale și Răsăritene.

Polonia contemporană

[modificare |modificare sursă]

După căderea comunismului, Polonia, precum alte state ale Europei Centrale, s-a transformat în republică democratică, și, precum vecinii săi, s-a confruntat cu probleme economice și cuinflația. În 2007 este clasificată drept stat în curs de dezvoltare. În1999 a devenit membru alNATO[67] și în2004 — alUniunii Europene. În 2007 Polonia a intrat înspațiul Schengen.[68] Din 2009 până în 2012,Jerzy Buzek, fostulprim-ministru, a fost alesPreședinte al Parlamentului European.[69]

Comisia Europeană a blocat fonduri de 150 milioane Euro pentru zonele libere de LGBT din Polonia, a blocat de asemenea plata a 42 miliarde Euro din fondul de recuperare după Covid, deoarece Polonia nu respectă dreptul european.[70] Curtea Constituțională a Poloniei a decis să nu se supună unor prevederi ale dreptului european. Comentatorii apreciază că acest fapt va avea consecințe asupra rolului Poloniei în UE.[71]

Geografie

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Geografia Poloniei
Cracovia
Katowice
Wrocław
Łódź
Poznań
Bydgoszcz
Lublin
Białystok
Gdańsk
Szczecin
Varșovia
Marea Baltică
Tatra
Rusia
Lituania
Belarus
Ucraina
Slovacia
Cehia
Ger.
Suedia
Danemarca

Lungimea frontierelor Poloniei este de 3.511 km, dintre care 440 km reprezintă o frontieră maritimă (coastaMării Baltice, care nu formează frontiera statală, are o lungime de 528 km). Vecinii Poloniei sunt[72]:

După suprafață, Polonia ocupă locul 9 înEuropa și 69 în întreaga lume.

De la nord la sud Polonia se întinde pe o lungime de 649 km sau 5°50'. Acest fapt cauzează o diferență în durata zilei între nordul și sudul țării. Vara, ziua în nord este mai lungă cu aproximativ o oră, pe când în iarnă – invers. De la vest la est, țara are 689 km sau 10° 02'. Întinderea totală a Poloniei (vest-est și nord-sud) este de 15°51'.

Polonia se află în fusul orar alEuropei Centrale, timpul solar al meridianului 15°, care trece la vest deJelenia Góra,Zielona Góra șiGorzów Wielkopolski, și la est deSzczecin.

Punctele extreme ale Poloniei sunt:

Centrul geografic al Poloniei se află în satulPiątek⁠(d),Powiat łęczycki⁠(d). Cel mai vechi centru calculat alEuropei (1775) este înSuchowola,Powiat sokólski⁠(d). Alte localități aflate pe acest punct pe teritoriul Poloniei nu sunt de acord cu calculele științifice.

Topografie

[modificare |modificare sursă]
Vârful munteluiRysy.

Teritoriul Poloniei se extinde peste cinciregiuni geografice. La nord-vest se aflălitoralul Mării Baltice, care se întinde de laGolful Pomeranian laGolful Gdańsk. Aceasta coastă este marcată prin mai multepeninsule,lacuri de coastă șidune. În general netedă, ea este croită prinLaguna Szczecin,Golful Puck șiLaguna Vistuleană. Centrul țării, împreună cu părțile nordului, se află înCâmpia Europei de Nord. Răsărind delicat de deasupra acest podiș se află o regiune geografică cuprinsă de patru districte ale lacurilor:Districtul Lacurilor Pomeranian,Districtul Lacurilor al Poloniei Marii,Districtul Lacurilor Cașubian șiDistrictul Lacurilor Mazurian, cel din urmă fiind mai mare și cuprinzând părțile nord-estice ale țării. La sud, se află o regiune montană aSileziei și aPoloniei Mici.

Polonia are 21 de munți care depășesc 2.000 de metri înălțime, toți înTatra Înaltă (Wysokie Tatry). Tatra poloneză, care este alcătuită din Tatra Înaltă șiTatra Occidentală, reprezintă cel mai înalt grup de munți din Polonia și dinCarpați. Cel mai înalt vârf al Poloniei esteRysy și are 2.499 de metri. Alte grupe de munți mari sunt:Beskizi (Babia Góra, 1.725 de metri),Karkonosze (Śnieżka, 1.602 de metri) șiBieszczady⁠(d) (Tarnica⁠(d), 1.346 de metri).

Punctul cel mai jos al Poloniei – 2 metri sub nivelul mării – se află în satulRaczki Elbląskie⁠(d), în apropierea orașuluiElbląg, laDelta Vistulei.

Ape

[modificare |modificare sursă]

Cele mai lungi râuri ale Poloniei sunt:Vistula (Wisla) - 1.047 km),Oder (Odra) - 854 km ,Warta (808 km) șirâul Bug (772 km). Vistula și Odra se varsă înMarea Baltică, precum multe râuri dinPomerania (de exemplu,Rega,Parsęta,Słupia). RâurileŁyna șiAngrapa sunt afluenți aiPregoliei,Czarna Hańcza – alNemunasului. Atât Pregolia cât și Nemunas se varsă în Marea Baltică.

Pe când majoritatea râurilor poloneze se varsă direct sau indirect în Marea Baltică, laBeskizi își au izvorul câțiva afluenți superiori aiOravei, care se varsă viaVáh șiDunăre înMarea Neagră, precum și cele aleNistrului, care, de asemenea, este un afluent al Mării Negre.

Lacul Śniardwy în timpul crepusculului.

Cu aproape 10.000 de corpuri de apă acoperind mai mult de un hectar, Polonia este unul dintre statele cu cele mai numeroase lacuri din Europa. In Europa, doarFinlanda are o mai mare densitate a lacurilor. Cele mai mari lacuri se află înMazuria și se întind pe mai mult de 100 km² lacurile (Śniardwy – 113,8 km² șiMamry – 104 km²). Alte lacuri importante suntŁebsko șiDąbie. Departe de districtele lacurilor la nord, există și multe iazuri în munți, din careMorskie Oko este cel mai mare.

Cel mai adânc lac estelacul Hańcza, care are 108,5 de metri adâncime. Se află învoievodatul Podlasia, în apropierea orașuluiSuwałki.

Pe lângă lacurile naturale, există și 98[73] delacuri de acumulare. Cel mai vechi estelacul Mylof (lacul Zapora), creat în anul1848. Cel mai important estelacul Włocławek, care are o suprafață de 70,4 km² și capacitate de 408 hm³ (lacul Solina are o capacitate mai mare – 472 hm³, dar este mai mic – suprafață sa este de 22 km²).

Dunele dinParcul Național Słowiński, pe coasta Mării Baltice.

Coasta poloneză aMării Baltice are 528 de kilometri și se extinde de laŚwinoujście pe insuleleUsedom (Uznam) șiWolin la vest, laKrynica Morska pePeninsula Vistuleană. În cea mai mare parte, Polonia are o linie de coastă netedă, formată prin mișcarea continuă a nisipului datorită vânturilor. Această eroziune a format stânci, dune și peninsule, închizând lagune vechi și creând lacuri, precumlacul Łebsko înParcul Național Słowiński. Cele mai lungi peninsule suntPeninsula Hel șiPeninsula Vistuleană. Pe coastă există și multe stațiuni turistice, precumSopot,Kołobrzeg sauUstka.

Climă

[modificare |modificare sursă]

Polonia are oclimă moderată, caldă tranzitivă cu temperaturile din sud atingând valori mai înalte decât în nord. Vara, o temperatură medie este de 17 °C pe coastă și de 18,3 °C învoievodatul Silezia Inferioară. Iarna, temperaturile medii sunt între 0 °C înŚwinoujście și -7 °C înSuwałki. Precipitațiile sunt intense pe întregul an, dar, în special în estul țării, iarna este mai secetoasă decât vara.[74]

Orașe

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:listă de orașe din Polonia
Piața Castelului dinVarșovia
Strada Floriańska dinCracovia
Piață în centrul orașuluiPoznań.
Wrocław

În Polonia sunt 913 orașe,[75] dintre care cel mai recente două au primit titulatura de orașe la data de1 ianuarie2014. Cel mai mic oraș esteWyśmierzyce (Powiat białobrzeski⁠(d),voievodatul Mazovia), care are o populație de 906 locuitori. Cel mai mare –Varșovia – are o populație de 1.700.536 de locuitorii în cadrul frontierelor orășenești.

17 orașe au o populație mai mare de 200.000 de locuitori:

Zone metropolitane

[modificare |modificare sursă]

Cele mai mari zone metropolitane ale Poloniei sunt:

Zonele metropolitane mai mici sunt formate din capitalele altor regiuni și din alte orașe mari, de ex.Szczecin,Bydgoszcz,Lublin,Tarnów,Bielsko-Biała șiKielce.

Politică

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:politica Poloniei

ConformConstituției Republicii Poloneze din anul1997, Polonia este orepublică parlamentară bazată pe principiulseparării puterilor în stat[76].

Puterea legislativă

[modificare |modificare sursă]
Interiorul Seimului

Parlamentul,puterea legislativă, este împărțit îndouă camereSeim (camera inferioară) cu 460 de membri, șiSenatul (camera superioară) cu 100 de membri. Este ales prin vot universal, direct, egal, secret și proporțional pentru o perioadă de 4 ani. Îndatorirea sa principală este stabilirea drepturilor prin aprobarea legilor și ratificarea convențiilor internaționale. Dizolvarea Seimului înainte de terminarea mandatului e posibilă doar în unele cazuri speciale descrise în Constituție. Prelungirea mandatului este și ea posibilă, dar doar în cursul aplicării dreptului marțial sau cu 3 de luni înainte de sfârșitul mandatului.

Seimul și Senatul aleg din cadrul lor un președinte al camerei, numit mareșal (marszałek) și vicepreședinți, numiți vicemareșali (wicemarszałkowie), care formează unprezidiu (prezydium). Președintele Seimului (Marszałek Sejmu) este ales ca reprezentant suprem al camerei inferioare a Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea dezbaterilor camerei și reprezentarea Seimului în exterior. Ambele camere creează și comisii parlamentare – permanente, care au drept scop pregătirea proiectelor din domeniul legislației și controlului – în prezent funcționează 41 de comisii (27 în Seim și 14 în Senat). Există și comisii speciale, create cu scopul de a cerceta cazurile concrete ale camerelor, care sunt dizolvate în urma realizării activității.

Parlamentarii pot crea cluburi parlamentare formate din cel puțin cincisprezece membri. Membrii Seimului pot, de asemenea, forma grupuri parlamentare, care necesită cel puțin 3 membri. Parlamentarii se bucură deimunitate pe perioada legislativă.

Puterea executivă

[modificare |modificare sursă]
Șeful de stat,Andrzej Duda; și șeful guvernului,Donald Tusk

Puterea executivă este reprezentată în Polonia prinPreședinte (Prezydent Rzeczypospolitej Polskiej) șiConsiliul Miniștrilor (Rada Ministrów). Președintele este ales prin vot universal pentru un mandat de 5 ani. Pentru a câștiga alegerile, un candidat trebuie să obțină o majoritate simplă (mai mult de 50%). Poate deține această funcție maxim 10 ani (două mandate). Președinte al Poloniei esteAndrzej Duda.

Conform Constituției, Președintele este reprezentantul suprem al statului în relațiile interne și externe, este comandantulForțelor armate ale Republicii Poloneze, garantează inviolabilitatea și indivizibilitatea teritoriului statal, precum și respectarea Constituției. Principalele sale atribuții sunt: promulgarea legilor acceptate de Parlament, ratificarea tratatelor internaționale, numirea judecătorilor, acordareacetățeniei sau folosirea dreptului de clemență.

Organul consultativ al Președintelui în cazuri de siguranță statală esteConsilul Siguranței Naționale (Rada Bezpieczeństwa Narodowego). În cazuri importante pentru interesul statului, Președintele poate convocaConsiliul Cabinetului (Rada Gabinetowa) – o ședință la care acesta participă împreună cu membrii Consiliului Miniștrilor. Organul auxiliar al Președintelui, care îl ajută în executarea îndatoririlor, esteCancelaria Președintelui Republicii Poloneze (Kancelaria Prezydenta RP).[77]

Consiliul Miniștrilor (guvernul) este organul colectiv al puterii executive. Este compus din: prim ministru, vicepremieri, miniștri și șefii comitetelor.

Sistemul de creare a guvernului este descris în Constituția Republicii Poloneze, conform căreia Președintele desemnează Consiliul Miniștrilor împreună cu Primul Ministru. Premierul este obligat să prezinte în Seim, într-o perioadă de 14 de zile de la numirea sa, un program de guvernare (exposé) prin care cere unvot de încredere. Seimul poate acorda votul de încredere doar când cel puțin jumătate din delegați sunt prezenți. Dacă guvernul nu obține votul de încredere, Seimul, într-o perioadă de 14 de zile, alege Primul Ministru și miniștrii conform unor principii asemănătoare.

Puterea judecătorească

[modificare |modificare sursă]

Organele puterii judecătorești în Polonia sunt: Curtea Supremă de Justiție (Sąd Najwyższy), judecătoriile locale, regionale, orășenești și curțile de apel, precum și tribunalele (militare și administrative – tribunale administrative regionale și Curtea Supremă Administrativă). Împreună cuTribunalul de Stat (Trybunał Stanu) șiTribunalul Constituțional (Trybunał Konstytucyjny) acestea formează puterea judecătorească independentă de celelalte puteri în stat.

Tribunalele judecă litigiile în numele Republicii Polonia, toți judecătorii și membrii tribunalelor supunându-se numai Constituției și legilor. Judecătorii nu pot fi membri de partid politic ori de sindicat și nu pot desfășura activități publice care contravin principiilor de independență a tribunalelor și a judecătorilor (art. 178 alin 3. din Constituția Poloniei).[78]

Organizarea administrativ-teritorială

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:împărțirea administrativă a Poloniei

Polonia este împărțită în 16voievodate (polonezăwojewództwo). Acestea sunt subdivizate în 314powiate, 65 demunicipii (polonezămiasto na prawach powiatu saupowiat grodzki) și 2.478 decomune (polonezăgmina, dintre care 307 sunt comune urbane, 582 comune urbane și 1.589 comune rurale).

VoievodatReședințăSuprafață (km²)Populație(1)
1dolnośląskie (voievodatul Silezia Inferioară)Wrocław19.9472.888.232
2kujawsko-pomorskie (voievodatul Cuiavia și Pomerania)Bydgoszcz/Toruń(2)17.9722.068.253
3lubelskie (voievodatul Lublin)Lublin25.1222 179.611
4lubuskie (voievodatul Lubusz)Gorzów Wielkopolski/Zielona Góra(3)13.9881.009.198
5łódzkie (voievodatul Łódź)Łódź18.2192.577.465
6małopolskie (voievodatul Polonia Mică)Cracovia15.1833.266.187
7mazowieckie (voievodatul Mazovia)Varșovia35.5575.157.729
8opolskie (voievodatul Opole)Opole9.4121.047.407
9podkarpackie (voievodatul Carpaților de Jos)Rzeszów17.8462.098.263
10podlaskie (voievodatul Podlasia)Białystok20.1871.199.689
11pomorskie (voievodatul Pomerania)Gdańsk18.3142.199.043
12śląskie (voievodatul Silezia)Katowice12.3344.685.775
13świętokrzyskie (voievodatul Sfintei Cruci)Kielce11.7101.285.007
14warmińsko-mazurskie (voievodatul Varmia și Mazuria)Olsztyn24.1731.428.601
15wielkopolskie (voievodatul Polonia Mare)Poznań29 8273 372 417
16zachodniopomorskie (voievodatul Pomerania Occidentală)Szczecin22.8921.694.178

(1) la dată de1 ianuarie2006
(2)Bydgoszcz este sediulvoievodului, cândToruń – unuiSejmik⁠(d).
(3)Gorzów Wielkopolski este sediulvoievodului, cândZielona Góra – unuiSejmik⁠(d).

Apărare

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Forțele armate ale Poloniei
Patrulă poloneză înAfganistan

Forțele armate poloneze sunt compuse din patru ramuri: Forțele Terestre (Wojska Lądowe), Forțele Navale (Marynarka Wojenna), Forțele Aeriene (Siły Powietrzne) și Forțele Speciale (Wojska Specjalne). Armata este subordonatăMinistrului Apărării Naționale, însă comandantul său suprem este Președintele Republicii.

Armata poloneză este formată în prezent dintr-un efectiv de 65.000 de personal activ, în timp ce Marina și Forțele Aeriene au 14.300 respectiv 26.126 de militari (bărbați și femei).

Marina Militară

Marina poloneză este una dintre cele mai mari forțe navale dinMarea Baltică și este în mare parte implicată în operațiuni pe Marea Baltică, cum ar fi misiuni de căutare și salvare în apele teritoriale ale Poloniei, precum și măsurători hidrografice și de cercetare, cu toate acestea, recent Marina Poloneză a jucat rol internațional înInvazia Irakului din 2003, asigurând suport logistic pentruMarina Statelor Unite.

Forțele Aeriene
F-16 Fighting Falcon al Forțelor Aeriene Poloneze

Poziția actuală a Forțelor Aeriene Poloneze este cam la fel, de obicei participă în misiuni de rutină deasupra Mării Baltice, dar cu excepția unui număr de unități care servesc înAfganistan, nu a participat la nicio luptă activă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În2003, avionul de producție americanăF-16 C Fighting Falcon a fost ales ca noul avion de vânătoare multirol pentru Forțele Aeriene, primele livrări au avut loc în noiembrie2006.

Cea mai importantă misiune a forțelor armate este apărarea integrității teritoriale a Poloniei și interesele poloneze în străinătate.[79]

Obiectivul național de securitate al Poloniei este de a se integra mai mult cuNATO și apărarea europeană, economic și cu instituțiile sale politice, prin modernizarea și reorganizarea forțelor sale militare.[79] În prezent, forțele armate sunt în curs de reorganizare în conformitate cu standardele NATO, iar de la 1 ianuarie 2010 s-a trecut în întregime la serviciu militar pe bază de contract.[80] Din 2007 până la modificarea legii privind serviciul militar obligatoriu, termenul obligatoriu de serviciu militar a fost de nouă luni.[81]

Doctrina militară poloneză reflectă aceeași natură defensivă ca și cea a partenerilor săi din NATO. Din 1953-2009 Polonia a fost un mare contribuitor la diferite misiuni de menținere a păcii ale Națiunilor Unite.[79][82] Forțele armate poloneze au luat parte laInvazia Irakului din 2003 cu trimiterea a 2.500 de soldați în sudul țării.[83]

Armata a fost temporar, dar grav afectată de pierderea multora dintre comandanții săi de top în urmaaccidentului aviatic de la Smolensk, din 2010, în care au decedat toți cei 96 de pasageri și echipajul avionuluiTu-154, inclusiv, printre alții, șeful Statului Major General, Franciszek Gagor și Comandantul Forțelor Aeriene, generalul Andrzej Blasik. Delegația era în drum pentru comemorarea a 70 de ani de laMasacrul de la Katyń.[84][85]

Economie

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Economia Poloniei
O sută dezloți.

Dupăcăderea comunismului, Polonia a urmat o politică deliberalizare a economiei și astăzi este unul dintre exemplele tranziției de succes de la oeconomie dirijată de stat la o economie de piață.

Privatizarea companiilor mici și mijlocii care au fost controlate de guvern și dreptul liber de înființare de firme noi au permis dezvoltarea agresivă a sectorului privat. Ca o consecință, au apărut și organizații de apărare a drepturilor consumatorilor. Restructurarea și privatizarea „sectoarelor sensibile” precumindustria minieră,metalurgică,căile ferate și energia au fost demarate începând din1990. Între anii2007 și2010, Guvernul Poloniei plănuiește să listeze douăzeci de companii publice pe bursa poloneză, inclusiv companii din industria minieră. Până în prezent (2007), cele mai mari privatizări au fost vânzarea companiei naționale de telecomunicații,Telekomunikacja Polska⁠(d), către operatorulFrance Télécom, în anul2000 și vânzarea a unui procent de 30% din acțiunile celei mai mari bănci a Poloniei,PKO Bank Polski, pe Bursa dinVarșovia în anul2004.[86]

Centru financiar din Varșovia

În domeniul agriculturii, Polonia dispune de mai mult de două milioane de ferme private,[87][88] având potențial de a deveni cel mai important stat producător de alimente din întreagaUniune Europeană.

Există însă o serie de probleme, legate în special de lipsa investițiilor în anumite sectoare economice. Reformele structurale din domeniul asistenței medicale, a educației, din sistemul de pensii, precum și din administrația de stat au sfârșit prin a provoca o mare presiune fiscală asupra contribuitorilor polonezi.

Creșterea PIB-ului a fost puternică și stabilă între anii1993 și2000, cu o perioadă scurtă de încetinire a ritmului în intervalul2001-2002. Perspectiva integrării mai apropiate înUniunea Europeană a determinat o dezvoltare economică susținută, cu o creștere anuală de 3,7% în2003, față de numai 1,4% în2002. În anul2004, creșterea PIB-ului a fost de 5,4%, în2005 – 3,3%, în2006 – 6,1%. Pentru anul2007, guvernul a prognozat o creștere economică de 6,5-7%.

Polonia a înregistrat în 2008 un Produs Intern Brut de 530 miliarde dolari, în timp ce PIB-ul per cap de locuitor a ajuns la 17.500 dolari[89]. În anul 2009, Polonia a înregistrat o creștere economică de 1,7%[89], fiind singura țară dinUniunea Europeană care a înregistrat creștere economică în acel an, în timp ce toate celelalte state membre se aflau în recesiune[90].

Deși economia poloneză se află astăzi într-un proces de dezvoltare rapidă, există încă multe provocări. Cea mai importantă sarcină economică în viitor este pregătirea economiei pentru a permite Poloniei să îndeplinească criteriile necesare pentru adoptareaeuro ca monedă națională.[91]

Transport

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:transport în Polonia

Căi ferate

[modificare |modificare sursă]
Articole principale:transportul feroviar în Polonia șiPolskie Koleje Państwowe
Căile Ferate Statale Poloneze -Pendolino

Cea mai mare companie care lucrează în transportul feroviar este grupareaPolskie Koleje Państwowe S.A. (Căile Ferate Statale Poloneze), compusă din 17 companii autonome, dintre care cele mai importante sunt:

În câteva voievodate se creează companii autonome PKP S.A. împreună cu organele administrației locale, de exempluKoleje Mazowieckie⁠(d) (Căile Ferate Mazoviene) învoievodatul Mazovia. ÎnTrioraș șiVarșovia există și linii urbane, care folosesc șinele lui Polskie Linie Kolejowe, numiteCale Ferată Urbană Rapidă (Szybka Kolej Miejska). În cea din urmă funcționează și calea navetiștilor,Calea Navetiștilor Varșoviană (Warszawska Kolej Dojazdowa).[93]

În afară de PKP S.A., funcționează și alți operatori de cale ferată, care servesc, în principal, pentru transportul de mărfuri. Unii dintre ei sunt: PTKiGK Rybnik S.A., PCC Rail Szczakowa sau CTL. Puțini operatori au o licențiere pentru servicii de transport al pasagerilor, dar în afară de PKP, doar companii care funcționează pe șine de mică măsură.

Rama electrică Newag 20WE în gara dinWeglewo⁠(d)

Lungimea totală a magistralelor este de 23.852 de kilometri. Majoritatea lor este deținută dePKP Polskie Linie Kolejeowe S.A. și alți operatori trebuie să plătească pentru utilizare.

Multe linii feroviare au fost închise după1990 din cauza lipsei de venituri. În special, reducerea numărului căilor ferate folosite este vizibilă în părțile țării care în trecut au făcut parte din Germania, pentru că rețeaua feroviară este mai mult extinsă acolo decât în alte regiuni.

Cele mai importante magistrale feroviare în Polonia sunt:

O parte a magistralei E65 întreKatowice Główne șiWarszawa Zachodnia⁠(d) este cunoscută caMagistrala Feroviară Centrală (Centralna Magistrala Kolejowa) și este pregătită pentru trenuri de mare viteză.

Drumuri și autostrăzi

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:drumuri și autostrăzi în Polonia
Autostrada A6 în jurul orașuluiSzczecin

Polonia are o infrastructură slab dezvoltată adrumurilor șiautostrăzilor după standarde vest-europene. Există doar câteva autostrăzi și drumuri rapide (asemănătoare cuautovías înSpania), și o rețea extensivă a drumurilor, din care majoritatea au doar câte un sens, care leagă orașele principale.

Calitatea drumurilor poloneze constituie o barieră importantă pentru dezvoltarea țării, în special într-un context deintegrare europeană. Deși lungimea totală a drumurilor este relativ mare, Polonia nu are densitatea cerută de autostrăzi. Căile principale au o lungime de 18.036 km. La data de31 decembrie2001, doar 398 km dintre ele erau autostrăzi și 206,2 km — drumuri rapide. Pe o lungă întindere (104 km sau 26,1%) erau într-un stadiu atât de mare de deteriorare, încât necesitau reconstruirea completă. 4.808 km din drumurile poloneze au fost clasificate ca parte a coridoarelor de transport europeneTINA⁠(d), dar doar 7% dintre ele (346 km) sunt în concordanță cu standardeleUniunii Europene.

Între anii1990 și2001 au fost construite doar 138 km de autostrăzi și 33 km de drumuri rapide. Până la sfârșitul anului2001, erau în construcție doar 38 km de drumuri. Conform informațiilor mai recente, până în2004, 67 km de autostrăzi au mai fost deschise pentru trafic, pe când 284 km erau în construcție la sfârșitul acestui an.

Drumul național 10 în jurul orașuluiSolec Kujawski

De-a lungul ultimilor ani, situația s-a îmbunătățit și bugetul guvernului pentru construirea căilor de transport a fost mărit datorită finanțărilor Uniunii Europene pentru proiecte infrastructurale. În ultimii ani, situația s-a îmbunătățit, iar bugetul guvernului pentru construirea căilor de comunicații a fost majorat datorită cofinanțării de către Uniunea Europeană a proiectelor de infrastructură. În prezent, se construiesc autostrăzi și autostrăzi care traversează Polonia de la nord la sud și de la vest la est. Orașe majore (Lublin,Białystok,Varșovia,Łódź,Toruń,Gdańsk,Szczecin,Poznań,Wrocław,Katowice,Krakow,Rzeszów șiKielce) sunt conectate la rețeaua de autostrăzi și drumuri din Europa de Vest din Republica Cehă și Slovacia. Noile drumuri au completat rețeaua existentă de autostrăzi scurte și drumuri expres (de exempluPiotrków Trybunalski,Kielce,Września,Szczecin).

Autostrăzi, numiteautostrada (autostrady la plural), plănuite sunt:

Transport aerian

[modificare |modificare sursă]
LOT Polish Airlines

Companiile poloneze de transport aerian sunt:PLL LOT,EuroLOT⁠(d),Prima Charter⁠(d),Air Poland⁠(d),White Eagle Aviation⁠(d) șiJet Ait (acum cu zborurile anulate). Pe aeroporturile poloneze operează și alte companii aeriene precum:Air France,British Airways,Lufthansa,Ryanair sauTAROM. Cele mai importante aeroporturi sunt:Warszawa Okęcie,Bydgoszcz,Gdańsk,Katowice Pyrzowice,Kraków Balice,Łódź,Poznań Ławica,Szczecin Goleniów șiWrocław Strachowice,Aeroportul Varșovia Modlin Mazovia. Rețeaua legăturilor aeriene în Polonia nu este dezvoltată și majoritatea zborurilor sunt făcute prin aeroportulOkęcie⁠(d). Aproximativ 20 de aeroporturi, care acum sunt nefolosite, pot fi modernizate spre a deschide transportul aerian.

Transport urban

[modificare |modificare sursă]

În Polonia, tipurile principale de transport urban suntautobuzele șitramvaiele. Există și o linie demetrouîn Varșovia[94]. Varșovia și aglomerațiaGdańsk-Gdynia au, de asemenea, un sistem detrenuri urbane rapide[95][96], numitCalea Ferată Rapidă Urbană (Szybka Kolej Miejska). Suplimentul pentru transportul urban, tramvaiul rapid, funcționează înPoznań[97], sisteme asemănătoare sunt construite și înCracovia[98],Szczecin[99] șiŁódź[100].

Tramvaiele sunt în uz în:Bydgoszcz,Cracovia,Częstochowa,Elbląg,Gdańsk,Gorzów Wielkopolski,Aria Industriala de Silezia Superioară,Grudziądz,Łódź,Pabianice,Poznań,Szczecin,Toruń,Varșovia șiWrocław. În trecut, erau folosite și înBiałystok,Bielsko-Biała,Cieszyn,Gubin,Inowrocław,Jelenia Góra,Kostrzyn,Koszalin,Legnica,Olsztyn,Słubice,Słupsk,Tarnów,Wałbrzych șiZgorzelec[101].

Troleibuzele funcționează în prezent înGdynia -Sopot,Lublin șiTychy. Erau utilizate și înDębica,Gorzów Wielkopolski,Legnica,Olsztyn,Poznań,Słupsk,Wałbrzych,Varșovia șiWrocław. Încercările de instalare ale acestui sistem de transport public nu s-au bucurat de succes înGdańsk șiJelenia Góra[102].

Demografie

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:demografia Poloniei

Istorie demografică

[modificare |modificare sursă]
Populația Poloniei
AnPopulație
1846 11 107 394
1911 22 110 952
1921 27 177 894
1931 32 107 000
1938 34 849 000
1946 23 930 000
1950 25 008 000
1960 29 776 000
1970 32 642 000
1978 35 061 000
1988 37 879 000
1990 38 183 000
1995 38 610 000
2000 38 654 000
2005 38 190 608
2010 38 200 037
2011 38 538 447
2012 38 544 513
2013 38 496 000
2014 38 484 00

În perioada de formare a statului, Polonia avea o suprafață de aproximativ 250.000 km², și aproape un milion de locuitori.[103] În timpul regeluiCazimir al III-lea cel Mare, populația a crescut la 2,5 milioane de locuitori pe un teritoriu de ap. 270.000 km².[104] Uniunea cuLituania a adus cu sine o creștere a populației și a teritoriului. În timpul luiȘtefan Báthory,Rzeczpospolita a avut o suprafață de un milion de kilometri pătrați, iar populația a ajuns la 9 milioane. Când Polonia și-a pierdut independența, a avut o populație de aproximativ 13-14 milioane, dar majoritatea lor (însecolul XVIII aproape 60%) nu vorbeau limba poloneză și nu s-au declarat polonezi. DupăPrimul Război Mondial Polonia, devenind stat independent, avea aproximativ 20 de milioane de locuitori, din care1/3 a fost de naționalitate nepoloneză. Între1921 și1939 populația statului a crescut de la 27,2 de milioane la 35,1 de milioane.[105] Astăzi, minoritățile naționale și etnice reprezintă doar 3% din întreaga populație a statului.

Un complex de locuințe modern înRadom, în partea centrală a țării

După Al Doilea Război Mondial în Polonia a fost consemnată o creștere demografică incredibilă. În ani '50 aisecolului XX s-au născut 500.000 de oameni pe an (ceea ce era egal cu populația contemporană a Cracoviei). După aceasta au mai fost două valuri de creștere demografică: la începutul anilor '70 și la începutul celor '80. După căderea comunismului ritmul de creștere a populației a scăzut și însecolul XXI a atins nivelul 0. Astăzi se observă creștere mică pentru că unda din anii '70 a întrat în faza de procreare când statul polonez a început politica sa de suport pentru familii. Totuși, din Polonia au plecat spre stateleUE aproximativ 500.000-2 milioane de tineri. Conform unor surse, populația Poloniei va scădea la 30 de milioane în anul2060.[106] Populația multor orașe, inclusivŁódź șiKatowice, se micșorează. Numai unele orașe cresc numărul de locuitori, de exempluPoznań șiCracovia.[107] Un număr mare de oameni locuiesc în clădiri multifamiliale (inclusivŁódź,Radom,Puławy,Koszalin,Police).

Limbi

[modificare |modificare sursă]
Articole principale:limbile Poloniei șicomune bilingve ale Poloniei

Limba poloneză este cea mai răspândită limbă în Polonia, și singura care are statut delimbă oficială. Aproximativ 97% dintre oamenii care trăiesc în Polonia declară această limbă ca fiind limba lor natală, și o vorbesc acasă. Alte patru limbi suntlimbi auxiliare și pot fi folosite în cincizeci și una de comune:bielorusa (ap. 220.000 de vorbitori[108] — poate fi folosită în 12 de comune[109]),cașubiana (ap. 3.000-200.000 de vorbitori[108][110], rezultatele evaluărilor variază — poate fi folosită în 10 comune[111]),germana (ap. 500.000 de vorbitori[108] — poate fi folosită în 28 de comune[112]) șilituaniana (ap. 3.000 de vorbitori[113] — poate fi folosită într-o comună[109]). Alte limbi folosite sunt:romani (patru dialecte, ap. 40.000 de vorbitori[108]) șiucraineana (ap. 150.000 de vorbitori[108]).

Existențalimbii sileziane este un subiect de discuție al lingviștilor și al opiniei publice. Recent, el a primit un cod ISOszl[114]. La recensământul din2002, aproximativ 60.000 de persoane au declarat sileziana ca limba vorbită acasă. Astăzi există probe de codificare a limbii și cea mai cunoscută este cea creată de utilizatorii portalului „Pů našymu[115].

Se studiază câteva limbi străine în Polonia. Cea mai populară estelimba engleză, urmată delimba germană.[116] Înainte de schimbările politice din1989,limba rusă a fost cea mai cunoscută în societate.[116] Celelalte limbi:franceză,italiană,spaniolă și „limbile clasice” (latină șigreacă veche) nu au fost foarte populare niciodată. Studenții universităților pot, de asemenea, să învețe alte limbi, precumceha,greaca sauromâna, dacă aleg studiifilologice.

Naționalități și minorități etnice

[modificare |modificare sursă]

Polonezii, care reprezintă 95,63% din populația Poloniei, sunt unpopor slav și vorbesclimba poloneză, olimbă slavă din subgrupul occidental. Conform datelorRecensământului Național din2002, în Polonia trăiesc 36.658.166 de polonezi. Alte naționalități și grupuri etnice erau:

471.500 de persoane au declarat altă naționalitate, pe când 774.900 de persoane nu au declarat nici una.

La recensământul din 2021, din populația de 38.036,1 mii de locuitori, 111,9 mii erau cetățeni străini , mai ales ucraineni (53 mii), belaruși (18,6 mii), ruși (4,9 mii), germani (3,5 mii), vietnamezi (2,8 mii), britanici (2 mii) și italieni (1,9 mii). 0,3 mii de locuitori aveau cetățenie necunoscută.

Voievodatele cu cei mai mulți străini erau Mazovia (32,7 mii) si Silezia Inferioara (14,5 mii).[2]

Structură confesională

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Religia în Polonia

Conform publicației anuale de statistică, cea mai mare comunitate confesională esteBiserica Romano-Catolică, care are aproximativ 34,21 milioane de credincioși. În forma romano-catolică sunt botezați 34.158.305 dintre cetățenii Poloniei, reprezentând aproximativ 89% din întreaga populație a statului.Biserica Greco-Catolică are ca membri 53.000 dintre locuitori,Biserica Armeană – 5.000,Biserica Neounită – 195,Biserica Catolică Veche derivată din Biserica Romano-Catolică are 45.000 de credincioși.Biserica Ortodoxă, cea de-a doua după mărime, este formată din 507.000 de persoane.[117][118][119]

Religiileprotestante au aproape 150.000 de credincioși.Biserica Luterană este cea mai mare și are 77.500 de credincioși. Alte comunități șiateii formează 5-10% de populație (depinde de surse).[117][118]

Educație și știință

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:educația în Polonia

Sistemul deeducație în Polonia este compus dingrădinițe,școli elementare,școli secundare (gimnazii),licee și alte școli postgimnaziale, școli postliceale, școli artistice și altele. În Polonia există peste 500 de universități acreditate.[120] Universitățile și alte școli înalte nu fac parte din sistemul de educație și au drept de autonomie. Conform Constituției Republicii Poloneze, oricine are dreptul de a învăța. Educația este obligatorie până la 18 ani, dar doar școlile elementare și secundare au statut de instituții obligatorii. Educația în școlile publice este gratuită.

Universitatea din VarșoviaUniversitatea Mickiewicz din PoznańUniversitatea Jagiellonă dinCracoviaUniversitatea din Wrocław

Cultură și literatură

[modificare |modificare sursă]
Articol principal:Cultura Poloniei
Marie Skłodowska-Curie, dublu laureată aPremiului Nobel

Cultura poloneză are o istorie bogată, veche de o mie de ani, cu influențe atât din occident, cât și orient. Astăzi, aceste influențe sunt vizibile înarhitectura,folclorul șiarta țării. Polonia este locul de naștere a multor persoane celebre în întreaga lume, precumpapa Ioan Paul al II-lea,Marie Skłodowska-Curie,Casimir Pulaski⁠(d),Tadeusz Kościuszko,Nicolaus Copernic,[121]Frédéric Chopin[122][123] și altele.

Caracterul unic al artei poloneze a reflectat întotdeauna tendințele mondiale. Pictorul celebru polonez,Jan Matejko, a inclus multe evenimente istorice importante în imaginile sale.Literatura poloneză datează dinsecolul al XII-lea și include mulți poeți și scriitori renumiți, precumJan Kochanowski,[124]Adam Mickiewicz,[125]Henryk Sienkiewicz (câștigătorul Premiului Nobel 1905[126]),Bolesław Prus,Władysław Reymont (câștigătorul Premiului Nobel 1924[126]),Juliusz Słowacki,[125]Witold Gombrowicz,Czesław Miłosz (câștigătorul Premiului Nobel 1980[126]),Wisława Szymborska (câștigătorul Premiului Nobel 1996[126]),Stanisław Lem,Ryszard Kapuściński. Regizorii renumiți din Polonia includ câștigătoriiPremiului Oscar:Roman Polański,Andrzej Wajda,Zbigniew Rybczyński,Janusz Kamiński⁠(d) șiKrzysztof Kieślowski. Compozitorii celebri de muzică clasică sunt, între alți,Frédéric Chopin (în Polonia cunoscut caFryderyk Chopin),Krzysztof Penderecki șiKarol Szymanowski. Genuri variate de muzică modernă sunt azi apreciate în Polonia. Cele mai populare acum sunt:pop,rock,dance,hip-hop,R&B șimetal. Artiștii populari din Polonia includ:Anita Lipnicka⁠(d),Behemoth,Decapitated,Edyta Górniak,Ich Troje⁠(d),Maryla Rodowicz,Riverside⁠(d) șiVader⁠(d). Tineretul polonez ascultă și muzicieni din alte țări.

Stadionul Național din Varșovia, gazdaechipei naționale și unul din stadioanele care au găzduitEuro 2012

Feluri recunoscute din bucătărie poloneză suntcârnatul (kiełbasa), supa de sfeclă roșie (Barszcz czerwony⁠(d)), supa de sânge de rață (czernina), colțunașe (pierogi), sarmale din varză și carne (gołąbki),cotlete din carne de porc, tocană (bigos), diverse preparate pe bază de cartofi,zapiekanka (un tip defast-food) și alte.[127] Deserturi tipice sunt gogoșile, înghețatele și turtele dulci.

Sport

[modificare |modificare sursă]
Robert Lewandowski
Articol principal:Sportul în Polonia

Fotbalul este cel mai popular sport, cu o istorie bogată în competițiile internaționale.[128][129] Printre alte sporturi populare se numără atletismul, baschetul, handbalul, boxul, MMA, motocros, săriturile cu schiurile, hochei, tenis, scrimă, înot și haltere.

Epoca de aur afotbalului din Polonia a avut loc începând cu anii '70 și până la începutul anilor '80, cu naționala Poloniei reușind să obțină locul al treilea laCampionatul Mondial de Fotbal din 1974 și la cel din1982. În această perioadă se remarcă jucători precumZbigniew BoniekWłodzimierz Lubański șiGrzegorz Lato. Naționala de fotbal a mai obținut o medalie de aur laJocurile Olimpice de vară din 1976 și două de bronz, în 1976 și 1992. Alături de Ucraina, Polonia a găzduitCampionatul European de Fotbal 2012.[130] Printre jucătorii actuali se numărăRobert Lewandowski șiJakub Błaszczykowski.

Polonia are mulți alpiniști care au escaladat vârfuri de peste 8000 de metri. Printre aceștia se numărăJerzy Kukuczka⁠(d),Krzysztof Wielicki⁠(d),Piotr Pustelnik⁠(d),Andrzej Zawada⁠(d),Maciej Berbeka⁠(d),Artur Hajzer⁠(d),Andrzej Czok⁠(d),Wojciech Kurtyka⁠(d) și femeileWanda Rutkiewicz șiKinga Baranowska⁠(d). Munții Poloniei reprezintă o atracție turistică pentru doritorii de cățărări, schi sau ciclism montan.[131] Activitățile recreaționale din timpul verii sunt legate de sporturile de apă, fiind amenajate în acest sens mai multe locații pentru pescuit, caiac-canoe, navigat șiwindsurfing, în special în regiunile de nord ale țării.[132]

Note de completare

[modificare |modificare sursă]
  1. ^Cuvântulrzeczpospolita înseamnărepublică și este folosit doar cu referire la Polonia. Pentru alte țări, se folosește cuvântulrepublika.

Note bibliografice

[modificare |modificare sursă]
  1. ^Pałłasz, Edward.„The Polish National Anthem”.Poland - Official Promotional Website of the Republic of Poland. Varșovia, PL: Ministerul Afacerilor Externe din Polonia. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  2. ^Trochimczyk, Maja ().„Dąbrowski Mazurka”.National Anthems of Poland. Los Angeles, CA: Polish Music Center.USC Thornton School of Music⁠(d). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  3. ^abcd„World Economic Outlook Database, October 2021”.IMF.org.International Monetary Fund. Accesat în. 
  4. ^„Gini coefficient of equivalised disposable income – EU-SILC survey”.ec.europa.eu.Eurostat. Accesat în. 
  5. ^„Human Development Report 2020”(PDF) (în engleză).United Nations Development Programme.. Accesat în. 
  6. ^Disruptive Religion: The Force of Faith in Social-movement Activism.Books.google.com. Accesat în. 
  7. ^http://dic.academic.ru/dic.nsf/enc_geo/1817/%D0%96%D1%83%D0%BB%D0%B0%D0%B2%D1%8B Lipsește sau este vid:|title= (ajutor)
  8. ^Rocznik Statystyczny Rzeczypospolitej Polskiej[*][[Rocznik Statystyczny Rzeczypospolitej Polskiej |​]] Verificați valoarea|titlelink= (ajutor)
  9. ^https://stat.gov.pl/en/topics/population/population/population-size-and-structure-and-vital-statistics-in-poland-by-territorial-divison-as-of-december-31-2019,3,27.html Lipsește sau este vid:|title= (ajutor)
  10. ^ab„Concise Statistical Yearbook of Poland, 2008”(PDF).Central Statistical Office (Poland)⁠(d).. Accesat în. 
  11. ^„The World Factbook”,cia.gov, arhivat dinoriginal la, accesat în 
  12. ^"Goverment - Administrative divisions: 16 provinces (wojewodztwa, singular–wojewodztwo)..." "Poland," inCentral Intelligence Agency,The CIA World Factbook 2010, New York, Skyhorse Publishing, Inc., 2009,ISBN 9781602397279, p. 546. Aceeași informație se găsește și online laCIA World Factbook, Poland, Administrative divisions.Arhivat în, laWayback Machine.
  13. ^Lukowski, Jerzy; Zawaszki, Hubert ().A Concise History of Poland (ed. First Edition). University of Stirling Libraries – Popular Loan (Q 43.8 LUK): Cambridge University Press. p. 3.ISBN 0-521-55917-0. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) Mentenanță CS1: Text în plus (link)
  14. ^Józef Andrzej Gierowski –Historia Polski 1764–1864 (History of Poland 1764–1864), p. 74-101
  15. ^Recap, Research ().„Japan, Turkey, Poland, Mexico the Rising World Powers?”. Accesat în. 
  16. ^„Bloomberg Businessweek: "How Poland Became Europe's Most Dynamic Economy" -”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  17. ^„How Poland Became Europe's Most Dynamic Economy”.. Accesat în – via www.bloomberg.com. 
  18. ^„Human Development Index and its components”(PDF).hdr.undp.org. Accesat în. 
  19. ^„Corruption Perceptions Index 2016 - News”.Transparency.org. Accesat în. 
  20. ^Veeke, Justin van der.„Developing Countries – isi-web.org”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  21. ^[1] Numbeo Quality of Life Index 2015 Mid Year
  22. ^„World's Safest Countries Ranked — CitySafe”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  23. ^„Poland 25th worldwide in expat ranking”. Accesat în. 
  24. ^„Poland – UNESCO World Heritage Centre”.Whc.unesco.org. Accesat în. 
  25. ^„Słownik Języka Polskiego:republika (în poloneză). Accesat în. [nefuncțională]
  26. ^„Słownik Języka Polskiego:rzeczpospolita (în poloneză). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  27. ^„Polska”. Accesat în. 
  28. ^„Poradnia językowa PWN” (în poloneză). Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  29. ^Mai mulți autori ().U źródeł Polski - do roku 1038. Wrocław: Wydawnictwo Dolnośląskie. 
  30. ^Krystyna Długosz-Kurczabowa (),„Jaka jest etymologia słowa Polska (nazwa kraju)?”,Sjp.pwn.pl, accesat în 
  31. ^Wielka Encyklopedia Powszechna PWN⁠(d) în polonă.
  32. ^Maciej Kosiński, Magdalena Wieczorek-Szmal ().Z mroku dziejów. Kultura Łużycka(PDF file, direct download 1.95 MB). Muzeum Częstochowskie. Rezerwat archeologiczny (Museum of Częstochowa). pp. 3–4.ISBN 978-83-60128-11-4. Accesat în.Możemy jedynie stwierdzić, że kultura łużycka nie tworzyła jednej zwartej całości. Jak się wydaje, jej skład etniczny był niejednorodny. 
  33. ^abcDiverși autori, ed.Marek Derwich șiAdam Żurek,U źródeł Polski (do roku 1038) -Fundamentele Poloniei (până în anul 1038),Wydawnictwo Dolnośląskie⁠(d), Wrocław 2002,ISBN 83-7023-954-4, p. 1-143
  34. ^Derwich & Żurek 2002, pp. 76–121. .
  35. ^„VisitTorun: Torun Guide - Biskupin”,Visittorun.pl, accesat în 
  36. ^Jerzy Kłoczowski ().A History of Polish Christianity. Cambridge University Press. pp. 10–13.ISBN 978-0-521-36429-4. Accesat în. 
  37. ^G. Labuda,Mieszko I, cap. IV.3.
  38. ^Tadeusz Wojciechowski: Szkice historyczne jedynastego wieku, ed. III. 1951, p. 153
  39. ^Wipo:Gesta Chuonradi II imperatoris (în latină) (accesat la 23 octombrie 2014)
  40. ^J. Gordon Melton ().Faiths Across Time: 5,000 Years of Religious History. ABC-CLIO. 
  41. ^Jerzy Wyrozumski,Historia Polski do roku 1505, pp. 93–96
  42. ^Praca zbiorowaMultimedialna Historia Polski Tom 2 Polska Piastów, str. 7, Polskapresse Sp. z o.o.,ISBN 978-83-60669-02-0
  43. ^André Vauchez, Richard Barrie Dobson, Michael Lapidge, 2000 (ed.). "Boleslas II the Bold". Encyclopedia of the Middle Ages. Routledge.ISBN 978-1-57958-282-1.
  44. ^Jerzy Ochmański ().Historia Litwy. Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich. p. 128.ISBN 83-04-03107-8. 
  45. ^Józef Andrzej Gierowski –Historia Polski 1505–1764 (History of Poland 1505–1764), p. 174-301
  46. ^* Jerzy Kowecki, ed.,Konstytucja 3 maja 1791 (Constituția din 3 mai 1791),przedmową opatrzył (cuvânt înainte de) Bogusław Leśnodorski, Varșovia,Państwowe Wydawnictwo Naukowe⁠(d), 1981,ISBN 83-01-01915-8.
  47. ^Lukowski, Jerzy.The Partitions of Poland 1772, 1793, 1795 (1998)
  48. ^Lewitter, Lucjan R. "The Partitions of Poland" in A. Goodwyn, ed.The New Cambridge Modern History: vol 8 1763–93 (1965) pp 333–59
  49. ^Heinrich Theodor Flathe:Friedrich August I., König von Sachsen. In:Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Volume 7, Duncker & Humblot, Leipzig 1878, pp. 786–789de
  50. ^Dagmar Schäfer:Der gefangene Sachsenkönig. Eine Erinnerung an Sachsens ersten König, Friedrich August I. (1750–1827). Tauchaer Verlag, Taucha 1996,ISBN 3-910074-52-9de
  51. ^Research into the Demographic History of Poland: a provisional summing-up. Acta Poloniae Historica, XVIII. pp. 5–17. 
  52. ^abCienciala, Anna M. ().„The Rebirth of Poland (lecture notes)”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  53. ^„Ziua Independenței Poloniei”,Amosnews.ro,, accesat în 
  54. ^Teresa Pawlowski ().A Daughter's Promise. Dorrance Publishing. Accesat în. 
  55. ^Deși astăzi se face referință la acest lagăr folosindu-se numele polonezOświęcim-Brzezinka, aceasta nu înseamnă că el a fost utilizat de polonezi sau construit din ideea lor. Astfel, termenullagăre de exterminare poloneze, frecvent folosit în medii, este incorect.
  56. ^Timothy Snyder.The Reconstruction of Nations. Poland, Ukraine, Lithuania, Belarus, 1569-1999.Yale University Press. 2003. pp. 168-170, 176
  57. ^Grzegorz Motyka, Od rzezi wołyńskiej do akcji "Wisła". Konflikt polsko-ukraiński 1943- 1947. Cracovia 2011, p.447
  58. ^Ivan Katchanovski,Terrorists or National Heroes? Politics of the OUN and the UPA in Ukraine, 2010.
  59. ^Subtelny, Orest ().Ukraine: A History. Toronto: University of Toronto Press.ISBN 0-8020-5808-6. , p. 489
  60. ^ab„Events in the Pontificate of John Paul II”. vatican.va.. Accesat în. 
  61. ^„1980: Polish workers win trade union rights”,BBC News,, accesat în 
  62. ^Solidarity and the fall of communism, Andrzej Paczkowski, Europejskie Centrum Solidarności, 2009
  63. ^Articol din 22 septembrie 1980,POLAND: A New Party Boss Takes ChargeArhivat în, laWayback Machine., revista Time
  64. ^Sebetsyen, Victor ().Revolution 1989: The Fall of the Soviet Empire. New York City:Pantheon Books⁠(d).ISBN 0-375-42532-2. 
  65. ^„Wojciech Witold Jaruzelski”.Encyclopædia Britannica Online. Accesat în. 
  66. ^George Sanford, Military Rule in Poland: The Rebuilding of Communist Power, 1981-1983
  67. ^„The accession of the Czech Republic, Hungary and Poland”(PDF),Nato.int, accesat în 
  68. ^„Europe's border-free zone expands”. BBC News.. Accesat în. 
  69. ^„Jerzy Buzek elected President of the European Parliament”. European Parliament.. Accesat în. 
  70. ^Pronczuk, Monika ().„Europe Tightens Purse Strings to Try to Pressure Poland and Hungary”.The New York Times. Accesat în. 
  71. ^„Poland's top court rules against primacy of EU law - 07.10.2021”.DW.COM. Accesat în. 
  72. ^„Mały Rocznik Statystyczny GUS”(PDF) (înpoloneză). Parametru necunoscut|accessyear= ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor);Parametru necunoscut|accessmonthday= ignorat (ajutor)Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  73. ^Sztuczne zbiorniki wodne w Polsce. Articolul Wikipediei Poloneze” (înpoloneză). Parametru necunoscut|accessyear= ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor);Parametru necunoscut|accessmonthday= ignorat (ajutor)Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  74. ^The CIA World Factbook,Poland Climate. Photius Coutsoukis 2004. The Library of Congress Country Studies.
  75. ^„URBACT inPoland”,Urbact.eu, arhivat dinoriginal la, accesat în 
  76. ^„Konstytucja Rzeczypospolitej Polskiej”.www.sejm.gov.pl. Accesat în. 
  77. ^„Akty normatywne określające statut Kancelarii Prezydenta RP”,Oficjalna strona Prezydenta Rzeczypospolitej Polskiej,, arhivat dinoriginal la, accesat în 
  78. ^Konstytucja Rzeczypospolitej Polskiej - Sądy i Trybunały,, accesat în 
  79. ^abcpl„Strategia Bezpieczeństwa Narodowego RP”(PDF).www.wp.mil.pl. Accesat în. 
  80. ^Ministerul Apărării Naționale din Poloinia (),Polish Army - National Reserve Forces, accesat în 
  81. ^Day, Matthew ().„Poland ends army conscription”. London: Telegraph. Accesat în. 
  82. ^„Polska zakończyła udział w misjach po auspicjami ONZ – Wiadomości z kraju i ze świata – Gazeta Prawna – Partner pracodawcy, narzędzie specjalisty”. Gazetaprawna.pl.. Accesat în. 
  83. ^Vanessa Gera (),„Poland Pulling Troops Out Of Iraq”,Huffingtonpost.com, accesat în 
  84. ^„Accident Database”.AirDisaster.com. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  85. ^„Senior Polish figures killed in plane crash”. BBC.. 
  86. ^„Rys historyczny”,PKO Bank Polski, accesat în 
  87. ^„A golden age for Polish farming?”.The Economist.. Accesat în. 
  88. ^AgrotourismArhivat în, laWayback Machine., Poland's Official Travel Website.
  89. ^abTop 10 tari din UE care au atras cele mai mari investitii. Romania, locul 14, 26 iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 23 august 2010
  90. ^Fondurile europene - Solutia Romaniei pentru iesirea din criza?, 26 aprilie 2010, wall-street.ro, accesat la 27 august 2010
  91. ^„Polska w strefie euro znajdziemy się najwcześniej po 2020 roku - Biznes w INTERIA.PL”,Biznes.interia.pl,, accesat în 
  92. ^Maciej Martewicz (),„PKP Cargo Drops as Polish Rail Offers $190 Million Stake - Bloomberg Business”,Bloomberg.com, accesat în 
  93. ^„History of EKD/WKD”,Wkd.com, arhivat dinoriginal la, accesat în 
  94. ^„Strona główna - Metro”.www.metro.waw.pl. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  95. ^„Trenuri urbane din Varșovia”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  96. ^„SKM Trójmiasto”.www.skm.pkp.pl. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  97. ^„Pagina oficială a Companiei de Transport Public în Poznań”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  98. ^„Planuri de creare a tramvaiului rapid în Cracovia”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  99. ^„Szczecin.EU - Szczecin Floating Garden”.www.szczecin.eu. Accesat în. 
  100. ^„Planuri de creare a tramvaiului rapid în Cracovia”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  101. ^Lista rețelor de tramvaie în Polonia la articolulTramwaj în Wikipedia poloneză
  102. ^Lista rețelor de troleibuze în Polonia la articolulTrolejbus în Wikipedia poloneză
  103. ^Jerzy Lukowski, Hubert Zawadzki,A Concise History of Poland, Cambridge University Press, 2001,ISBN 0-521-55917-0,Google Print, p.6
  104. ^Aleksander Gieysztor⁠(d),Kingdom of Poland and Grand Duchy of Lithuania, in Christopher Allmand (ed.),The New Cambridge Medieval History, Cambridge University Press, 2005,ISBN 0-521-38296-3,Print, p.727
  105. ^London Nakl. Stowarzyszenia Prawników Polskich w Zjednoczonym Królestwie [1941],Polska w liczbach. Poland in numbers. Zebrali i opracowali Jan Jankowski i Antoni Serafinski. Przedmowa zaopatrzyl Stanislaw Szurlej.
  106. ^„Key Development Forecasts for Poland”,Ifs.du.edu, accesat în 
  107. ^„Największe miasta w Polsce 2022 – ranking”,inzynieria.com, accesat în 
  108. ^abcdeRaportulEthnologue despre Polonia
  109. ^ab„Hartă cu comune de limba bielorusă și de limba lituaniană”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  110. ^Articol în Wikipedia Poloneză
  111. ^„Hartă cu comune de limba cașubiană”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  112. ^„Hartă cu comune de limba germană”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  113. ^Articol în Wikipedia Poloneză⁠(d)
  114. ^„szl - ISO 639-3”.iso639-3.sil.org. Accesat în. 
  115. ^„ProiectulPů našymu, eli po ślůnsku. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  116. ^abJan Repa ().„Poles return to Russian language”.news.bbc.co.uk. Accesat în.In former satellite countries like Hungary or Poland, knowledge of Russian dwindled rapidly – to be replaced by English and German. 
  117. ^abGUS,Narodowy Spis Powszechny Ludnosci 2011: 4.4. Przynależność wyznaniowa (National Survey 2011: 4.4 Membership in faith communities) p. 99/337 (PDF file, direct download 3.3 MB).ISBN 978-83-7027-521-1Retrieved 27 December 2014.
  118. ^abGłówny Urząd Statystyczny ().Rocznik statystyczny Rzeczypospolitej Polskiej 2012(PDF). Warszawa: Zakład Wydawnictw Statystycznych. pl /en
  119. ^Główny Urząd Statystyczny⁠(d) ().„Wyznania religijne stowarzyszenia narodowościowe i etniczne w Polsce 2009–2011”(PDF). Accesat în. pl /en
  120. ^Central Statistical Office (Poland):Studenci szkół wyższych (łącznie z cudzoziemcami) na dzień 30 XI 2008.pl
  121. ^„Nicolaus Copernicus”. Encyclopædia Britannica Online. Accesat în. 
  122. ^Rey Alain ().Le petit Robert 2: dictionnaire universel des noms propres, alphabétique et analogique (în franceză). INIST-CNRS, Cote INIST : L 22712: Le Robert, Paris, FRANCE.ISBN 978-2-85036-210-1. 
  123. ^Michael Kennedy, ed. ().The Concise Oxford dictionary of music. Oxford University Press.ISBN 978-0-19-860884-4.  p. 141
  124. ^Józef Andrzej Gierowski –Historia Polski 1505–1764 (History of Poland 1505–1764), p. 105-173
  125. ^abEunice L. Blavascunas ().The Peasant and Communist Past in the Making of an Ecological Region: Podlasie, Poland. ProQuest. p. 98.ISBN 978-0-549-65633-3. [nefuncțională]
  126. ^abcdCâștigatorii Premiului Nobel din PoloniaArhivat în, laWayback Machine., accesat la data de 7 IX 2007
  127. ^"Tu się w lasy schroniły wygnane ze zbytkowych stołów, narodowe potrawy,Barszcz⁠(d),Bigos,Zrazy⁠(d),Pirogi iPieczeń⁠(d)" [in:] Jan N. de Bobrowicz. Maxymilian arcyksiąże Austryacki obrany Król polski. 1848. s. 74; "Barszcz⁠(d),Rosół⁠(d), sztuka mięsa, pieczenie huzarskie,bigos,Pierogi,Kiełbasa⁠(d) z kapustą, przede wszystkim zaś rozmaite kasze" Zbigniew Kuchowicz Obyczaje staropolskie XVII-XVIII wieku. 1975; "pieczeń cielęca pieczona (panierowana), pieczeń cielęca zapiekana w sosie beszamelowym, pieczeń huzarska (=pieczeń wołowa przekładana farszem), pieczeń rzymska (klops), pieczeń rzymska (klops z cielęciny) w sosie śmietanowym, pieczeń rzymska z królika " [in:] Stanisław Berger. Kuchnia polska. 1974.;Polish Holiday Cookery by Robert Strybel, 2003
  128. ^„FIFA World Cup Statistics-Poland”. FIFA. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  129. ^„FIFA Statistics – Poland”. Arhivat dinoriginal la. Accesat în. 
  130. ^„Poland hosts Euro 2012!”. warsaw-life.com. Accesat în. 
  131. ^„UNTWO World Tourism Barometer, Vol.5 No.2”(PDF).tourismroi.com. Accesat în. 
  132. ^Summer Sports in Poland at Poland For Visitors Online. Accesat la 2 noiembrie 2014.

Bibliografie

[modificare |modificare sursă]
  • Glinka Leszek:Podręczny Atlas Polski. Editură PPWK, Varșovia,2002.
  • Mordawski Jan, Wiecki Wojciech:Geografa 2: Geografia i Człowiek. Editură Operon, Gdynia,2007.
  • Roszkowski Wojciech:Najnowsza historia Polski 1945-1980. Editură Świat Książki, Varșovia,2003.
  • Mały Rocznik Statystyczny 2006. Editură lui GUS, Varșovia,2006.
  • seria cărțilorPolska: Dzieje cywilizacji i narodu. Editură Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław,2004.
  • Mărculeț I. (coord.):"Starele Uniunii Europene. Mică enciclopedie",ISBN 978-973-0-16211-0, București, 2014

Vezi și

[modificare |modificare sursă]
Portal iconPortal Polonia

Legături externe

[modificare |modificare sursă]
Puteți găsi mai multe informații desprePolonia prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de„proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Imagini și media la Commons
Citate la Wikicitat
Texte sursă la Wikisursă
Manuale la Wikimanuale
Resurse de studiu la Wikiversitate
Drapelul Poloniei
Teritorii
suverane
Finlanda
Insulele Åland (regiune autonomă supusăconvenției Åland din 1921)
Norvegia
Svalbard (zonă neîncorporată care face obiectulTratatul Svalbardului)
Regatul Unit
1 Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.2 Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.3 Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.4 Este guvernat deSfântul Scaun, care are suveranitate asupraVaticanului.
Țări după continent:Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania
Țări membre
Uniunea Europeană
Țări candidate
Țări aplicante
Europa slavă (țări europene vorbitoare delimbi slave)
Limbi slave de vest
Limbi slave de est
Limbi slave de sud
Istorie
Structură
Oameni
Membri
Relațiile multilaterale


Control de autoritate
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Polonia&oldid=16739220
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp