1 Limbilebielorusă,cașubiană șigermană sunt folosite ca limbi auxiliare în 16 comune. 2Adoptarea creștinității în Polonia este văzută de mulți polonezi, indiferent de afilierea religioasă, ca unul dintre cele mai importante evenimente din istoria țării, deoarece a fost folosită pentru a unifica triburile din regiune.[6] 3 Se poate folosi și domeniul.eu, pentru că Polonia face parte dinUniunea Europeană.
Polonia (înpolonezăRzeczpospolita Polska și Polska;pronunțiepoloneză:audio; oficialRepublica Polonă, înpolonezăRzeczpospolita Polska[a]) este un stat european dinEuropa Centrală, care se învecinează cuGermania la vest, cuCehia șiSlovacia la sud, cuUcraina șiBelarus la est și cuLituania,Rusia șiMarea Baltică la nord. Are, de asemenea, o frontieră maritimă cuDanemarca șiSuedia. Întreaga suprafață a Poloniei este de 312.679 km²,[10] situând acest stat pe poziția 70 în lume din punct de vedere al suprafeței.[11] Polonia are o populație de 38,5 milioane de locuitori,[10] concentrați, în principal, în orașe și municipii mai mari, precum capitala istorică –Cracovia, și cea actuală –Varșovia. Este o republică compusă din șaisprezece voievodate (województwo).[12]
Polonia se numește oficialRepublica Polonă. Înlimba poloneză există, totuși, două cuvinte corespunzătoare cuvântuluiromânescrepublică:republika[25] șirzeczpospolita[26], dar cel de-al doilea este folosit exclusiv în legătură cu statul polonez. Numelerzeczpospolita însemnândlucru public este traducerea directă a vorbei latineștires publica[27].
Originea numeluiPolska rămâne incertă, dar există o ipoteză foarte verosimilă, care afirmă că acest toponim este derivat din cuvântulpole (dinslava veche*polje) însemnândcâmp[28]. O părere că numele statului nu vine direct de lapole, ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic,Polani(d), deși este foarte recunoscută, a fost recent pusă la îndoială de către unii istorici[29].
În trecut, în special înEvul Mediu, Polonia era cunoscută în afara țărilor slave sub denumirilelatinești —terra Poloniæ (țara Poloniei) șiRegnum Poloniæ (Regatul Poloniei).[30] Din numele acestea vin și denumirile străine înlimbile romanice pentru a desemna acest stat —francezăPologne,portughezăPolónia sauPolônia,spaniolă,română șiitalianăPolonia. Din numele slav vin denumirile înlimbi germanice –germanăPolen,englezăPoland. În unele limbi, cuvântul pentru a desemna Polonia vine de o altă rădăcină, legată cu numele tribului slavlenzieni și cuvântullęda însemnândpârloagă —maghiarăLengyelország,lituanianăLenkija,persanăلهستان Lahestan.[31] În româna veche, polonezului i se spunea „leah”, la plural „leși”, nume întâlnit și înucraineană:ljach. A rămas în română ca nume de familie, Leahu.
Europa Centrală și de Est în Epoca Fierului (cu civilizațiile slave Lusațiană, Milograd și Chernoles, cca 750 î.Hr.)Culturile slave Przeworsk (verde; situată pe teritoriul actual al Poloniei) și Zarubintsy (roșu; parțial situată și pe teritoriul actual al Poloniei) ale Epocii Fierului, datând din perioada cuprinsă între secolul al III-lea î.Hr. și secolul al V-lea d.Hr.
Înantichitatea târzie, diverse grupuri etnice au locuit pe teritoriul Poloniei de astăzi. Datele privind respectivele grupuri nu sunt exacte, iar afilierea lor lingvistică este controversată.[32] Teritoriul Poloniei a fost locuit, între altele, de triburislave,[33]celtice,baltice[34] șigermanice.[33] Este disputată, de asemenea, originea slavilor. În principal, se disting două teze în această privință:alohtonia șiautohtonia.
Cea mai cunoscută descoperirearheologică privind Polonia preistorică este o așezare fortificată dinBiskupin(d),[35] datată dincultura luzațiană a epocii timpurii a fierului, în jurul anului 750 î.e.n.
Polonia în timpul dinastiei Piaștilor (secolul al X-lea)
Fiul lui Mieszko II,Cazimir Restauratorul, a restaurat statul, a întărit armata, a dezvoltat economia și a protejat Biserica. În timpul domniei sale a început formareastatului cavaleresc. Deși a avut parte de multe succese cât a fost la putere, lui Cazimir Restauratorul nu i-a fost acordat niciodată titlul de rege. Fiul său,Boleslav al II-leacel Curajos, a primit acest titlu în1076,[42] dar a fost exilat în1079, după ce a dat un ordin de ucidere a episcopului Cracoviei sub acuzația de trădare.[43] I-a urmat pe tronVladislav I Herman, dar acesta a renunțat la titlu regal.
Conducătorul următor,Boleslav al III-leaGură Strâmbă, a câștigat tronul Poloniei după o luptă lungă cu fratele său,Zbigniew. În testamentul său, acesta a decis săscindeze statul pentru a preveni astfel războaie civile între fiii lui. A dispus testamentar crearea a șase teritorii (dzielnica, pl.dzielnice, „districte”), trei pentru fii, unul pentru soția sa,Salomea, unul pentru fiul cel mai mare (senior), teritoriu compus dinPolonia Mică,Pomerelia și o parte aPoloniei Mari, și unul sub control senioral (Pomerania Occidentală). Seniorul controla provincia sa, provincia seniorală și alte teritorii aflate sub controlul senioral.
În perioada fragmentării teritoriale au avut loc unele încercări de reunificare a teritoriului, dar încercările au eșuat sau au fost de scurtă durată. Una dintre cele mai reușite a fost cea a „Henricilor silezieni” („Henrykowie Śląscy”),Henric I cel Bărbos șiHenric al II-lea cel Pios. Ei au unit două provincii:Silezia șiPolonia Mică, dar statul lor s-a prăbușit ca urmare a atacurilormongole, respectiv a înfrângerilor suferite în bătăliile de laChmielnik și de la Legnice (Legnița) în1241. O altă încercare importantă a fost a luiPrzemysł al II-lea. El a unitPolonia Mare cuPomerelia și a fost încoronat în1295. Statul său s-a destrămat la moartea acestuia, în1296, survenită în condiții misterioase.
O încercare reușită a fost făcută de peVladislav I cel Scurt. El a unitPolonia Mică șiPolonia Mare, cele mai importante părți ale țării, și s-a încoronat la data de20 ianuarie1320. Fiul său,Cazimir al III-lea cel Mare, a întărit poziția Poloniei în regiune, a extins teritoriul țării spre est, adăugând teritoriilerutene șiPodolia. Pe plan internațional, el a realizat alianțe și pacte cu casele regale deLuxemburg șiAnjou și a dezvoltat economia și sistemul de apărare a țării. După moartea lui Cazimir, datorită lipsei de moștenitori, tronul Poloniei a fost ocupat de monarhi din casa Anjou, luând sfârșit, astfel, perioada Piaștilor.
Moartea lui Sigismund II August, pictată de Jan Matejko.
În această perioadă, Polonia a devenit țara cu cea mai mare populațieevreiască a Europei, datorită unor edicte regale emise însecolul XIII, care au garantat siguranța și libertatea religioasă evreilor. Acestea au contrastat cu persecuțiile periodice dinEuropa Vestică, persecuții ce s-au intensificat dupăMoartea Neagră (1348-1349), când unele grupuri din Occident i-au acuzat pe evrei ca fiind cauzatori ai bolii. Mare parte din Polonia a fost cruțată de această boală și emigrarea evreilor a adus beneficii într-un stat în curs de dezvoltare. Cea mai mare creștere a numărului evreilor a avut loc însecolul XIX, când ei au constituit 7% din întreaga populație poloneză. În general,regii Poloniei și nobilimea erau amabili cu evreii, pe când țărănimea șiBiserica Romano-Catolică nu.
În timpul existenței statului unit polono-lituanian, însecolul al XVI-lea Polonia a devenitmonarhie electivă, a cărui rege era ales pe viață. La moartea acestuia se organizau alegeri. Această situație a fost necesară în urma crizei din anul1572, când regele Poloniei,Sigismund al II-lea August, a decedat fără moștenitor. Nefiind stabilită nici o metodă de alegere a regelui, în această eventualitate, a fost nevoie de mai mult timp pentru a decide metoda de alegere a noului rege. În final, după lungi dezbateri, s-a decis să se permită întregii nobilimi poloneze să aleagă un nou rege. Nobilimea s-a adunat înVarșovia și a votat într-o „alegere liberă”, vot ce s-a efectuat după moartea regelui.
Primele alegeri poloneze au avut loc în1573. Patru oameni au fost candidați pentru rege:Henric de Valois (Henryk Walezy), fratele regeluiFranței (Carolal IX-lea),Ivan cel Groaznic, țarulRusiei,arhiducele Ernest din casa Habsburg și regeleSuediei,Ioan Vasa III. Alegerea a fost foarte dezordonată și a fost câștigată de Henric de Valois. Cauza pentru cea mai mare parte a dezordinii din timpul alegerilor a fost numărul mare de oameni care au venit să voteze.
Alegerea din 1573, pictată de Jan Matejko.
Henric de Valois a părăsit tronul Poloniei după doar patru luni de domnie, după ce a primit vestea morții fratelui său, care l-a numit moștenitor. Henric a devenit rege al Franței sub titlul de Henric III. Această mișcare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece în timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat.
După1569uniunea statală polono-lituaniană a suferit o serie de invaziitătărești, care aveau drept scop a prăda, a jefui și a prinde sclavi. Zona limitrofă de la sud-est a fost într-o stare de război semi-permanent până însecolul XVIII. De asemenea, tătarii au sprijinit revoltelecazacilor în1593,1626,1637-1638 și1648-1654. Ultima, care a durat șase ani, a fost condusă deBogdan Hmelnițki. Ca rezultat al mai multor cereri făcute de hatman,Ucraina a fost pusă sub protecțiaRusiei. Acordul a fost făcut în ianuarie1654, în orașulPereiaslavl. Acesta a cauzatrăzboiul polono-rus, care a durat între1654 și1667. La sfârșitul acestuia, opozanții au semnat un acord înAdrusovo (în jurul orașuluiSmolensk), unde Polonia a cedatUcraina Rusiei și cazacii au primit drept de autonomie locală și armată internă.
Statul polono-lituanian de dupăUniunea de la Lublin a reprezentat un contrapunct interesant în perioadamonarhiilor absolute dinEuropa Occidentală. Sistemul său politic cvasi-democratic, numit „libertatea de aur a nobilimii”, a reprezentat o situație politică fără precedent în istoria Europei. Din nefericire, luptele puternice dintre nobilimea mai săracă,magnații (panii) și regii aleși au subminat valorile cetățenești și au erodat, treptat, autoritatea și puterea guvernului. După seria războaielor pustiitoare dinsecolul XVII (cele mai notabile fiindRăscoala lui Bogdan Hmelnițki șiPotopul), Polonia-Lituania a devenit un stat slab din punct de vedere politic pe scena europeană. Economia și dezvoltarea sa au fost afectate datorită păstrării caracterului agricol al țării și a statutului deșerbie pentru majoritatea populației, ceea ce a întârziat industrializarea țării. La începutulsecolului XVIII uniunea polono-lituaniană, unul dintre cele mai mari state ale Europei, a devenit nimic mai mult decât marioneta vecinilor săi: aAustriei, aPrusiei și aRusiei.
Odată cu pătrundereailuminismului în Polonia, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea,[45] o mișcare de reformă și revitalizare a statului a adus schimbări importante în sistemul politic și economic, sfârșind prin introducerea primei constituții din Europa:Constituția de la 3 mai 1791.[46] Din nefericire, aceasta a venit prea târziu pentru a putea impune reforme temeinice, deoarece vecinii antemenționațiau împărțit Polonia într-o serie de trei partiții.[47][48]
După împărțiri, s-a început o perioadă de stagnare pe teritoriul polonez, care a durat până la1806, când o parte a fostei Polonii a fost eliberată prin revolta populară inspirată de succesele luiNapoleon Bonaparte. Prima grijă a noului guvern a fost asigurarea hranei pentru armata franceză, care a luptat împotriva forțelor ruse înPrusia Răsăriteană.
Napoleon Bonaparte a creat în mod oficialDucatul Varșoviei în1807. Crearea statului a fost unul dintre puncteletratatului de la Tilsit cuPrusia. Bonaparte a fost sprijinit atât de republicanii locali, cât și de importanta minoritate poloneză dinFranța ca unicul om care putea să restituie suveranitatea poloneză după împărțiri. Deși a fost creat ca unstat satelit al Franței (și era doar unducat, nu unregat), în acele timpuri se credea cănațiunea poloneză va fi capabilă să-și recapete fostul statut și, poate, chiar și fostele frontiere. În mod oficial, statul a fost un ducat independent, aliat cuFranța și a făcut uniune personală cuRegatul Saxoniei — regele saxon,Frederic Augustus a fost, de asemenea, duceleVarșoviei.[49][50] Dar în fapt, cea mai importantă persoană în ducat a fost ambasadorul francez.
Ducatul Varșoviei după 1809.
În1809 s-a început un război scurt împortivăAustriei. Deși înbătălia de la Raszyn polonezii au fost înfrânți și austriecii au intrat înVarșovia, în cele din urmă polonezii au executat cu succes o manevră de învăluire a inamicului, reușind cucerirea orașelorCracovia șiLiov și a celei mai mari părți a regiunii anexate deAustria în timpul împărțirilor Poloniei. Tratatul care a pus capăt conflictului,tratatul de la Schönbrunn a permis extinderea teritoriului ducatului în zonele sudice pe care le stăpânise odinioară Polonia.
Ducatul nu și-a schimbat frontierele până lacongresul de la Viena. După înfrângerea lui Bonaparte, mare parte a teritoriului ducatului a fost primită deRusia în ianuarie1813. Restul statului a fost anexat dePrusia. Aceste schimbări au fost acceptate la congres. Unica excepție a fost orașulCracovia, care a fost controlat de către Austria, Prusia și Rusia caOrașul Liber Cracovia.
O parte a Ducatului Varșoviei a fost schimbată înRegatul Poloniei, în mod popular numit șiRegatul Congresului sauPolonia Congresului. Acesta a fost începutul „uniunii eterne” cuRusia — fiecare țar următor al Rusiei avea să fie și rege polonez, conform constituției Regatului din27 noiembrie1815. Competențele monarhului includeau: politica externă, conducerea forțelor armate, alegerea persoanelor oficiale principale, dreptul de veto împotriva legilor Seimului ș.a.m.d. Țarul-rege a fost reprezentat în Polonia printr-un guvernator. Primul a fost generalul.Józef Zajączek(d) (1815-1826). După moartea lui, țarul a renunțat la alegerea celui nou și a dat competențele luiConsiliului Administrativ. Dupărevolta din noiembrie poziția de guvernator a fost reintrodusă.
La data de29 noiembrie1830 a început înVarșovia revolta, cauzată de primirea independenței de cătreBelgia în acel an. În timpul revoltei, Seimul l-a detronat pe regeleNicolae I Romanov la data de25 ianuarie1831. S-a sperat în alegerea unui nou rege. A avut loc intervenția forțelor ruse sub conducerea feldmareșaluluiIvan Paschevici. La data de21 octombrie a capitulat ultimul punct de rezistență al revoluționarilor — cetatea dinZamość. După revolta din noiembrie și detronare,casa Romanov a uzurpat titlul de rege al Poloniei.Nicolae II a renunțat la acesta la data de25 decembrie1916, recunoscând suveranitateaRegatului Polonez. După revoltă s-a intensificatrusificarea, iar autonomia regiunii a fost limitată.
La data de22 ianuarie1863 a început cel de-al doilea război de independență,revolta din ianuarie. Și aceasta a fost împotriva Imperiului Rus. Lupte au avut loc atât pe teritoriul Regatului Congresului, cât și înLituania,Belarus și o parte aUcrainei. S-a finalizat în primăvara anului1864. După aceasta, autonomia Poloniei a fost definitiv anulată.
Clădirea parlamentului Galiției, acum Universitatea Liov.
TermenulGaliția și Lodomeria, tradițional prescurtatGaliția, a intrat în uz după prima împărțire a Poloniei, cândImperiul Austriac a primit partea sudică a Republicii Celor Două Națiuni, cuvoievodatul rutean cuLiov,Rzeszów,Belz,Sanok șiPrzemyśl, partea sudică aPoloniei Mici cuTarnów,Oświęcim,Jaworzno,Nowy Targ șiNowy Sącz,Zamość și câteva fortărețe dinPodolia —Tarnopol,Zbaraj. Aceste teritorii au primit un statut de statul regal al Austriei, cu denumirea oficialăRegatul Galiției și Lodomeriei (germanăKönigreich Galizien und Lodomerien). Purtând titluRex Galiciæ et Lodomeriæ, diplomația austriacă a încercat să vizualizeze dreptul monarhilor austrieci — similar stăpânitorilor coroanei ungare — pentru a controla teritoriile cucerite.
În1861 Galiția a primit autonomia cu parlament statal și guvern local înLiov. În1867, după creareamonarhiei dualiste, (Regatul Galiției și Lodomeriei a rămas înImperiul Austriac), autonomia a fost mai extinsă. Guvernul austriac a garantat că guvernatorii vor fi aleși din populația locală. Parlamentul a avut drept de a face legi legate de economia regiunii, comunicații, educație și sănătate. Datorită acelor schimbări, Galiția a devenit centrul mișcării liberaționiste poloneze, aici luând ființă partide politice și organizații paramilitare, care au constituit baza pentru crearea Legiunilor Poloneze la începutulsecolului XX.
Republica Cracoviană, cunoscută și caOrașul Liber Cracovia, a fost creată în1815, din inițiativa țaruluiAlexandru I, care a propus în cursul negocierilor între cele trei imperii transformareaCracoviei și aToruńului în orașe libere. Finalmente,Toruń a fost anexat de Prusia, iar Cracovia și împrejurimile sale au fost organizate în statul „liber, independent și exigent neutru” sub controlul Austriei, Rusiei și Prusiei.
Noul stat nu a primit dreptul la politică externă proprie. Interesele lui au fost reprezentate de cele trei imperii. Aceste state au promis respectul etern pentru neutralitatea Orașului Liber și nu au permis armatelor lor intrarea în teritoriul cracovian. În răspuns, Cracovia a trebuit să predea toți agenții străini și dezertorii, care au căutat azil pe teritoriul ei. Data formală de creare a statului a fost18 octombrie1815. Statul cracovian a fost dizolvat în1846, dupărevolta cracoviană și apoi a devenit o parte a Galiției.
În teritoriul polonez aparținând Prusiei, conform Congresului de la Viena, a fost creatMarele Ducat Poznań, ducatul autonom în cadrul regatului Prusiei, care nu făcea parte dinConfederația Germană. Guvernul prusac l-a creat pentru a stabiliza situația în acest teritoriu și pentru a liniști ambițiile naționale ale polonezilor. După revolta din noiembrie înPolonia Congresului, sprijinită de locuitorii regiunii, autonomia ducatului a fost minimizată și, apoi, după revoltele velicopolone din1846 și1848, abolită în integralitate.
Administrația prusacă a schimbat denumirea regiunii înProvincia Posen (Provinz Posen), dar numele vechi a continuat să fie folosit în mod neoficial. De asemenea, titlul regal al regilor prusaci, precum și cel imperial al împăraților germani, a conținut această denumire până la abdicarea luiWilhelm al II-lea.
Această perioadă a fost una de austeritate, caracterizată prin nivelul slab de aprovizionare a populației, precum și prin pierderi mari de vieți omenești, atât în rândul soldaților, cât și în cadrul populației civile, forțată să efectueze muncă obligatorie. Din cauza deceselor și a deportărilor, populația teritoriului care, ulterior, a formatA doua Republică s-a redus cu aproximativ 14,9%[51]. Pierderile materiale cauzate de război au fost și ele extrem de importante. Rușii au dat foc la câmpul de țiței din Galiția, în timp ce germanii au distrus numeroase fabrici, demolându-le și reconstruindu-le în Germania cu componente aduse din Polonia.
În general, se consideră că pentru Polonia și polonezi Primul Războiul Mondial s-a sfârșit la data de11 noiembrie1918. Această dată este sărbătorită actualmente ca Ziua Independenței.[52][53]
Józef PiłsudskiAfiș propagandistic din1920 cu inscripția „Bate-i pe bolșevici”.Harta celei de-a doua Republici cu voievodatele și powiatele marcate.Polonia, 1938-1939
Contemporanii au numit statul polonez din perioadă înterbelicăA doua Republică (în polonezăII Rzeczpospolita). Această denumire este folosită pentru a arăta continuarea Primei Republici — uniunea statală între Polonia șiLituania. Începutul ei a avut loc la data de11 noiembrie1918, cândJózef Piłsudski a primit conducerea militară înVarșovia[52] și, apoi, trei zile mai târziu, pe14 noiembrie, când a primit și conducerea civilă. Două date sunt considerate ca sfârșitul celei de-a doua Republici —17 septembrie1939, când autoritățile poloneze au traversat frontieraromânească, și25 septembrie1939, când președinteleIgnacy Mościcki a predat puterile sale guvernului polonez din exil.
Statul polonez, alături deGermania Nazistă șiUngaria, a participat la împărțirea Cehoslovaciei în anul1938. Polonia a primit regiuneaZaolzie și câteva minuscule teritorii din Slovacia situate în jurul munțilorTatra.
În perioada interbelică, Polonia a fost un stat multinațional și multietnic. Polonezii reprezentau între 64 și 69% din populație. În toate regiunile estice, cu excepțiavoievodatului Liov și avoievodatului Vilnius polonezii erau minoritari. În Pomerania și Polonia Mare germanii reprezentau minoritatea cea mai importantă. Evreii locuiau în majoritatea orașelor mari, fiind minoritatea cea mai importantă dinVarșovia,Cracovia,Liov șiŁódź. Cu toate acestea singura limbă oficială erapoloneza iarreligia romano-catolică era religia oficială a statului. Această stare de fapt a cauzat numeroase probleme etnice și religioase în aproape fiecare regiune a statului.
Polonia a fost înconjurată din fiecare parte de state inamice sau ostile —Germania la vest,Lituania la nord-est,Uniunea Sovietică la est șiCehoslovacia la sud. DoarLetonia la nord-est șiRomânia la sud-est au avut relații diplomatice bune cu Polonia. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, aceasta din urmă a oferit refugiu guvernului polonez.
La data de23 august1939Germania nazistă șiUniunea Sovietică au semnatpactul Ribbentrop-Molotov, care a conținut și punctul secret privind împărțirea Poloniei în două zone de control: cea germană și cea sovietică. La1 septembrie1939Adolf Hitler a ordonat trupelor sale să intre în Polonia. La început, au fost atacate cetăți înGdańsk (Westerplatte) șiWieluń. la17 septembrie și trupele sovietice au atacat Polonia dinspre est, bucurându-se de suportul populației de origine bielorusă și ucraineană. Guvernul polonez a scăpat refugiindu-se înRomânia și, apoi, înFranța. Când Germania a atacat și Uniunea Sovietică, întreaga suprafață a statului a fost ocupată de forțe armate germane.
Polonezii au formatmișcarea de rezistență națională și guvernul în exil, la început înParis și, apoi, laLondra, care au fost recunoscute de Uniunea Sovietică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 400.000 de polonezi au luptat sub conducere sovietică, iar 200.000 au făcut parte din armatele vestice, în unitățile loiale guvernului polonez aflat în exil.
În aprilie1944 autoritățile Uniunii Sovietice au rupt relațiile cu guvernul exilat, atunci când soldații germani au anunțat că au descoperit morminte ale ofițerilor poloneziomorâți în Katyń. Sovieticii au răspuns că polonezii i-au insultat prin cererea lor caCrucea Roșie să cerceteze aceste raporturi. În iulie1944Armata Roșie șiArmata Poporului Polonez (Ludowe Wojsko Polskie,LWP) au intrat în Polonia, alungând, cu grele pierderi (600.000 de morți) trupele germane și instalând înLublin „Comitetul Polonez de Eliberare Națională” (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego,PKWN, guvern temporar controlat de către comuniști.
Varșovia, distrusă de naziști după revolta din1944.
Deși la est forțele sovieto-poloneze au înregistrat multe succese, germanii încă au avut puterea de a controla mare parte a fostului stat polonez. Au avut loc multe încercări de schimbare a acestuia și cea mai importantă a fost înVarșovia, unde a fost organizatărevolta. Aceasta a fost plănuită cu încrederea că forțele sovietice, așteptând pe malul drept alVistulei, în refacere, vor da un ajutor masiv în bătălia pentru eliberarea Varșoviei. Însă, nici un ajutor nu a venit din partea sovietică. Forțele Uniunii Sovietice au ocupat înainte fluviul și au dat polonezilor care au organizat revolta eticheta de „criminali” în radioemisiuni. În următoarele două luni, sovieticii au observat calm cumnaziștii au reprimat cu brutalitate feroce eforturile revoluționarilor. După capitularea polonezilor, Hitler a comandat distrugerea orașului zicând „nu vor sta în Varșovia nici două cărămizi”.[54] Germanii au fost finalmente învinși când forțele sovietice și-au reluat invazia în1945.
În timpul războiului, aproximativ 6 milioane de cetățeni polonezi au fost omorâți de germani și peste 2,5 milioane au fost deportați în Germania, pentru muncă forțată, sau înlagăre de exterminare precumAuschwitz-Birkenau[55]. Între1941-1943 naționaliștii ucraineni au omorât mai mult de 100.000 de polonezi înGaliția șiVolânia.[56][57][58] Aproximativ 500.000 de cetățeni polonezi au fost deportați înUniunea Sovietică, mulți îngulaguri.[59]
Guvernul sovietic a insistat pentru a reține majoritatea teritoriilor capturate conform pactului Ribbentrop-Molotov din1939 (acum teritorii occidentale aleBelarusului șiUcrainei), recompensând Polonia cu părțileSileziei, alePomeraniei șiPrusiei Orientale, cu orașe precumGdańsk (Danzig),Olsztyn (Allenstein),Szczecin (Stettin) șiWrocław (Breslau), acum unele dintre cele mai importante din stat. O dată cu anexarea teritoriilor de către Polonia, majoritatea germanilor au fost expulzați înGermania.
În iunie1945, dupăconferința de la Ialta, a fost creatGuvernul Provizoriu Polonez al Unității Naționale și, în luna următoare, a fost recunoscut deONU. Deși în acord se cereau alegeri libere, cele organizate în ianuarie1947 au fost controlate departidul comunist. Comuniștii au instalat apoi un regim în totalitate sub controlul lor. Guvernul polonez exilat a existat până în1990, dar influența lui a fost foarte limitată.
În octombrie1956, după al XX-lea congres alPCUS (ținut în același an laMoscova și care a inițiatdestalinizarea), în Polonia a avut loc o zguduire a regimului comunist polonez, ca urmare a revoltei muncitorilor dinPoznań. Deși regimul a menținut în cea mai mare parte țelurile comuniste economice și societale, guvernarea condusă de prim-secretarul partidului comunist,Władysław Gomułka, a început liberalizarea vieții în Polonia.
În1968, aceasta tendință a fost anulată, când demonstrațiile studenților au fost reprimate și o campanie antisionistă, inițial vizând adepții lui Gomułka, a cauzat emigrarea majoritățiievreilor rămași în Polonia după Al Doilea Război Mondial.
În decembrie1970, au avut loc noi tulburări șigreve în trei porturi principale:Gdańsk,Gdynia șiSzczecin, izbucnite din cauza majorării prețurilor la produsele de bază. Grevele au reflectat nemulțumirea în societatea poloneză față de condițiile de trai și de muncă. Gomułka a fost înlocuit cuEdward Gierek (20 decembrie1970).
Sprijinită prin infuzii mari de credite din țările vestice, rata creșterii economiei poloneze a fost una dintre cele mai mari în lume în prima jumătate a anilor '70 aisecolului XX. Însă capitalul împrumutat a fost în majoritate prost investit și, în consecință, pierdut. Economia dirijată de stat nu a putut folosi eficient resursele noi. Povara datoriilor a devenit insuportabilă la sfârșitul deceniului opt, iar creșterea economică a devenit negativă în1979.
Având o datorie externă de circa 20 de miliarde de dolari, guvernul a făcut la1 iulie1980 a recurs la o nouă majorare a prețurilor la carne.[61] O reacție în lanț a paralizat sectorul economic pe coastaBalticii la sfârșitul lunii august, și, pentru prima dată, s-au închis majoritatea minelor dinSilezia. Polonia a întrat într-o criză majoră, care avea să-i influențeze puternic viitorul.
La31 august1980, muncitorii de la șantierele navale „V. I. Lenin” înGdańsk, conduși de electricianulLech Wałęsa, au semnat un acord de 21 de puncte cu guvernul, după care și-au încetat greva. Acorduri similare au fost semnate și cu muncitorii dinSzczecin și din provinciaSilezia. Principala clauză a acordurilor prevedea garantarea drepturlor muncitorești de a înființa sindicate libere și dreptul la grevă. După semnarea acordului de la Gdańsk, noua mișcare sindicală „Solidaritatea” (Solidarność) s-a extins în toată Polonia.[62]
Nemulțumirea exprimată în greve a crescut în urma știrilor despre acte grave decorupție și erori de guvernare și management, de care se făceau responsabile, în primul rând ,eșaloanele superioare din conducerea partidului comunist din Polonia. În septembrie1980, Edward Gierek a fost înlocuit cuStanisław Kania în funcția de prim-secretar al partidului.[63]
Alarmată de PZPR din cauza slăbirii rapide a autorității după acordul de la Gdańsk,Uniunea Sovietică a reacționat în decembrie1980 prin masarea de trupe de-a lungul frontierei cu Polonia. În februarie1981, ministrul Apărării, generalulWojciech Jaruzelski, a devenit prim-ministru iar în octombrie, în același an, a fost numit prim secretar al partidului comunist.[64][65] În timpul primului congres al „Solidarității” (septembrie-octombrie1981),Lech Wałęsa a fost ales președintele național al sindicatului.
În noaptea de12-13 decembrie, regimul a introduslegea marțială.[66] Armata șiUnitățile Armate ale Miliției Cetățenești (Zbrojne Oddziały Milicji Obywatelskiej) au fost folosite pentru a combate „Solidaritatea”. Practic, toți conducătorii sindicatului „Solidaritatea” și mulți susținători au fost arestați.Statele Unite ale Americii și alte țări occidentale au reacționat prin impunerea de sancțiuni împotriva guvernului polonez și aUniunii Sovietice. Starea de neliniște în stat a persistat mulți ani după aceste evenimente.
Regimul comunist polonez a suspendat legea marțială, în cadrul unei serii de măsuri lente și neuniforme. Suspendarealegii marțiale a avut loc în1982, când au fost eliberați câțiva deținuți politici. Deși dreptul formal s-a finalizat în iulie1983 și amnistia generală a fost legiferată, sute de prizonieri de conștiință au continuat să rămână în detenție.
În iulie1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după doi ani, au fost eliberați aproape toți deținuții politici. Însă autoritățile au continuat să persecute dizidenții și activiștii sindicatului liber. „Solidaritatea” a rămas proscrisă și publicațiile ei erau interzise, iar publicațiile independente erau cenzurate.
La sfârșitul anilor '80, regimul a fost nevoit să negocieze cu „Solidaritatea” în așa-zisele negocieri la masa rotundă. Alegerile legislative din1989 au fost unul dintre cele mai importante evenimente, deoarece au marcat căderea comunismului, la început în Polonia, apoi în alte țări ale Europei Centrale și Răsăritene.
Comisia Europeană a blocat fonduri de 150 milioane Euro pentru zonele libere de LGBT din Polonia, a blocat de asemenea plata a 42 miliarde Euro din fondul de recuperare după Covid, deoarece Polonia nu respectă dreptul european.[70] Curtea Constituțională a Poloniei a decis să nu se supună unor prevederi ale dreptului european. Comentatorii apreciază că acest fapt va avea consecințe asupra rolului Poloniei în UE.[71]
Lungimea frontierelor Poloniei este de 3.511 km, dintre care 440 km reprezintă o frontieră maritimă (coastaMării Baltice, care nu formează frontiera statală, are o lungime de 528 km). Vecinii Poloniei sunt[72]:
După suprafață, Polonia ocupă locul 9 înEuropa și 69 în întreaga lume.
De la nord la sud Polonia se întinde pe o lungime de 649 km sau 5°50'. Acest fapt cauzează o diferență în durata zilei între nordul și sudul țării. Vara, ziua în nord este mai lungă cu aproximativ o oră, pe când în iarnă – invers. De la vest la est, țara are 689 km sau 10° 02'. Întinderea totală a Poloniei (vest-est și nord-sud) este de 15°51'.
la vest: curba fluviuluiOdra în apropierea satuluiOsinów Dolny(d) (14°07' E)
la est: curba râuluiBug în apropierea satuluiZosin(d) (24°09')
Centrul geografic al Poloniei se află în satulPiątek(d),Powiat łęczycki(d). Cel mai vechi centru calculat alEuropei (1775) este înSuchowola,Powiat sokólski(d). Alte localități aflate pe acest punct pe teritoriul Poloniei nu sunt de acord cu calculele științifice.
Polonia are 21 de munți care depășesc 2.000 de metri înălțime, toți înTatra Înaltă (Wysokie Tatry). Tatra poloneză, care este alcătuită din Tatra Înaltă șiTatra Occidentală, reprezintă cel mai înalt grup de munți din Polonia și dinCarpați. Cel mai înalt vârf al Poloniei esteRysy și are 2.499 de metri. Alte grupe de munți mari sunt:Beskizi (Babia Góra, 1.725 de metri),Karkonosze (Śnieżka, 1.602 de metri) șiBieszczady(d) (Tarnica(d), 1.346 de metri).
Pe când majoritatea râurilor poloneze se varsă direct sau indirect în Marea Baltică, laBeskizi își au izvorul câțiva afluenți superiori aiOravei, care se varsă viaVáh șiDunăre înMarea Neagră, precum și cele aleNistrului, care, de asemenea, este un afluent al Mării Negre.
Cu aproape 10.000 de corpuri de apă acoperind mai mult de un hectar, Polonia este unul dintre statele cu cele mai numeroase lacuri din Europa. In Europa, doarFinlanda are o mai mare densitate a lacurilor. Cele mai mari lacuri se află înMazuria și se întind pe mai mult de 100 km² lacurile (Śniardwy – 113,8 km² șiMamry – 104 km²). Alte lacuri importante suntŁebsko șiDąbie. Departe de districtele lacurilor la nord, există și multe iazuri în munți, din careMorskie Oko este cel mai mare.
Pe lângă lacurile naturale, există și 98[73] delacuri de acumulare. Cel mai vechi estelacul Mylof (lacul Zapora), creat în anul1848. Cel mai important estelacul Włocławek, care are o suprafață de 70,4 km² și capacitate de 408 hm³ (lacul Solina are o capacitate mai mare – 472 hm³, dar este mai mic – suprafață sa este de 22 km²).
Polonia are oclimă moderată, caldă tranzitivă cu temperaturile din sud atingând valori mai înalte decât în nord. Vara, o temperatură medie este de 17 °C pe coastă și de 18,3 °C învoievodatul Silezia Inferioară. Iarna, temperaturile medii sunt între 0 °C înŚwinoujście și -7 °C înSuwałki. Precipitațiile sunt intense pe întregul an, dar, în special în estul țării, iarna este mai secetoasă decât vara.[74]
În Polonia sunt 913 orașe,[75] dintre care cel mai recente două au primit titulatura de orașe la data de1 ianuarie2014. Cel mai mic oraș esteWyśmierzyce (Powiat białobrzeski(d),voievodatul Mazovia), care are o populație de 906 locuitori. Cel mai mare –Varșovia – are o populație de 1.700.536 de locuitorii în cadrul frontierelor orășenești.
17 orașe au o populație mai mare de 200.000 de locuitori:
Parlamentul,puterea legislativă, este împărțit îndouă camere –Seim (camera inferioară) cu 460 de membri, șiSenatul (camera superioară) cu 100 de membri. Este ales prin vot universal, direct, egal, secret și proporțional pentru o perioadă de 4 ani. Îndatorirea sa principală este stabilirea drepturilor prin aprobarea legilor și ratificarea convențiilor internaționale. Dizolvarea Seimului înainte de terminarea mandatului e posibilă doar în unele cazuri speciale descrise în Constituție. Prelungirea mandatului este și ea posibilă, dar doar în cursul aplicării dreptului marțial sau cu 3 de luni înainte de sfârșitul mandatului.
Seimul și Senatul aleg din cadrul lor un președinte al camerei, numit mareșal (marszałek) și vicepreședinți, numiți vicemareșali (wicemarszałkowie), care formează unprezidiu (prezydium). Președintele Seimului (Marszałek Sejmu) este ales ca reprezentant suprem al camerei inferioare a Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea dezbaterilor camerei și reprezentarea Seimului în exterior. Ambele camere creează și comisii parlamentare – permanente, care au drept scop pregătirea proiectelor din domeniul legislației și controlului – în prezent funcționează 41 de comisii (27 în Seim și 14 în Senat). Există și comisii speciale, create cu scopul de a cerceta cazurile concrete ale camerelor, care sunt dizolvate în urma realizării activității.
Parlamentarii pot crea cluburi parlamentare formate din cel puțin cincisprezece membri. Membrii Seimului pot, de asemenea, forma grupuri parlamentare, care necesită cel puțin 3 membri. Parlamentarii se bucură deimunitate pe perioada legislativă.
Puterea executivă este reprezentată în Polonia prinPreședinte (Prezydent Rzeczypospolitej Polskiej) șiConsiliul Miniștrilor (Rada Ministrów). Președintele este ales prin vot universal pentru un mandat de 5 ani. Pentru a câștiga alegerile, un candidat trebuie să obțină o majoritate simplă (mai mult de 50%). Poate deține această funcție maxim 10 ani (două mandate). Președinte al Poloniei esteAndrzej Duda.
Conform Constituției, Președintele este reprezentantul suprem al statului în relațiile interne și externe, este comandantulForțelor armate ale Republicii Poloneze, garantează inviolabilitatea și indivizibilitatea teritoriului statal, precum și respectarea Constituției. Principalele sale atribuții sunt: promulgarea legilor acceptate de Parlament, ratificarea tratatelor internaționale, numirea judecătorilor, acordareacetățeniei sau folosirea dreptului de clemență.
Organul consultativ al Președintelui în cazuri de siguranță statală esteConsilul Siguranței Naționale (Rada Bezpieczeństwa Narodowego). În cazuri importante pentru interesul statului, Președintele poate convocaConsiliul Cabinetului (Rada Gabinetowa) – o ședință la care acesta participă împreună cu membrii Consiliului Miniștrilor. Organul auxiliar al Președintelui, care îl ajută în executarea îndatoririlor, esteCancelaria Președintelui Republicii Poloneze (Kancelaria Prezydenta RP).[77]
Consiliul Miniștrilor (guvernul) este organul colectiv al puterii executive. Este compus din: prim ministru, vicepremieri, miniștri și șefii comitetelor.
Sistemul de creare a guvernului este descris în Constituția Republicii Poloneze, conform căreia Președintele desemnează Consiliul Miniștrilor împreună cu Primul Ministru. Premierul este obligat să prezinte în Seim, într-o perioadă de 14 de zile de la numirea sa, un program de guvernare (exposé) prin care cere unvot de încredere. Seimul poate acorda votul de încredere doar când cel puțin jumătate din delegați sunt prezenți. Dacă guvernul nu obține votul de încredere, Seimul, într-o perioadă de 14 de zile, alege Primul Ministru și miniștrii conform unor principii asemănătoare.
Organele puterii judecătorești în Polonia sunt: Curtea Supremă de Justiție (Sąd Najwyższy), judecătoriile locale, regionale, orășenești și curțile de apel, precum și tribunalele (militare și administrative – tribunale administrative regionale și Curtea Supremă Administrativă). Împreună cuTribunalul de Stat (Trybunał Stanu) șiTribunalul Constituțional (Trybunał Konstytucyjny) acestea formează puterea judecătorească independentă de celelalte puteri în stat.
Tribunalele judecă litigiile în numele Republicii Polonia, toți judecătorii și membrii tribunalelor supunându-se numai Constituției și legilor. Judecătorii nu pot fi membri de partid politic ori de sindicat și nu pot desfășura activități publice care contravin principiilor de independență a tribunalelor și a judecătorilor (art. 178 alin 3. din Constituția Poloniei).[78]
Polonia este împărțită în 16voievodate (polonezăwojewództwo). Acestea sunt subdivizate în 314powiate, 65 demunicipii (polonezămiasto na prawach powiatu saupowiat grodzki) și 2.478 decomune (polonezăgmina, dintre care 307 sunt comune urbane, 582 comune urbane și 1.589 comune rurale).
Forțele armate poloneze sunt compuse din patru ramuri: Forțele Terestre (Wojska Lądowe), Forțele Navale (Marynarka Wojenna), Forțele Aeriene (Siły Powietrzne) și Forțele Speciale (Wojska Specjalne). Armata este subordonatăMinistrului Apărării Naționale, însă comandantul său suprem este Președintele Republicii.
Armata poloneză este formată în prezent dintr-un efectiv de 65.000 de personal activ, în timp ce Marina și Forțele Aeriene au 14.300 respectiv 26.126 de militari (bărbați și femei).
Marina Militară
Marina poloneză este una dintre cele mai mari forțe navale dinMarea Baltică și este în mare parte implicată în operațiuni pe Marea Baltică, cum ar fi misiuni de căutare și salvare în apele teritoriale ale Poloniei, precum și măsurători hidrografice și de cercetare, cu toate acestea, recent Marina Poloneză a jucat rol internațional înInvazia Irakului din 2003, asigurând suport logistic pentruMarina Statelor Unite.
Poziția actuală a Forțelor Aeriene Poloneze este cam la fel, de obicei participă în misiuni de rutină deasupra Mării Baltice, dar cu excepția unui număr de unități care servesc înAfganistan, nu a participat la nicio luptă activă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
În2003, avionul de producție americanăF-16 C Fighting Falcon a fost ales ca noul avion de vânătoare multirol pentru Forțele Aeriene, primele livrări au avut loc în noiembrie2006.
Cea mai importantă misiune a forțelor armate este apărarea integrității teritoriale a Poloniei și interesele poloneze în străinătate.[79]
Obiectivul național de securitate al Poloniei este de a se integra mai mult cuNATO și apărarea europeană, economic și cu instituțiile sale politice, prin modernizarea și reorganizarea forțelor sale militare.[79] În prezent, forțele armate sunt în curs de reorganizare în conformitate cu standardele NATO, iar de la 1 ianuarie 2010 s-a trecut în întregime la serviciu militar pe bază de contract.[80] Din 2007 până la modificarea legii privind serviciul militar obligatoriu, termenul obligatoriu de serviciu militar a fost de nouă luni.[81]
Doctrina militară poloneză reflectă aceeași natură defensivă ca și cea a partenerilor săi din NATO. Din 1953-2009 Polonia a fost un mare contribuitor la diferite misiuni de menținere a păcii ale Națiunilor Unite.[79][82] Forțele armate poloneze au luat parte laInvazia Irakului din 2003 cu trimiterea a 2.500 de soldați în sudul țării.[83]
Armata a fost temporar, dar grav afectată de pierderea multora dintre comandanții săi de top în urmaaccidentului aviatic de la Smolensk, din 2010, în care au decedat toți cei 96 de pasageri și echipajul avionuluiTu-154, inclusiv, printre alții, șeful Statului Major General, Franciszek Gagor și Comandantul Forțelor Aeriene, generalul Andrzej Blasik. Delegația era în drum pentru comemorarea a 70 de ani de laMasacrul de la Katyń.[84][85]
Privatizarea companiilor mici și mijlocii care au fost controlate de guvern și dreptul liber de înființare de firme noi au permis dezvoltarea agresivă a sectorului privat. Ca o consecință, au apărut și organizații de apărare a drepturilor consumatorilor. Restructurarea și privatizarea „sectoarelor sensibile” precumindustria minieră,metalurgică,căile ferate și energia au fost demarate începând din1990. Între anii2007 și2010, Guvernul Poloniei plănuiește să listeze douăzeci de companii publice pe bursa poloneză, inclusiv companii din industria minieră. Până în prezent (2007), cele mai mari privatizări au fost vânzarea companiei naționale de telecomunicații,Telekomunikacja Polska(d), către operatorulFrance Télécom, în anul2000 și vânzarea a unui procent de 30% din acțiunile celei mai mari bănci a Poloniei,PKO Bank Polski, pe Bursa dinVarșovia în anul2004.[86]
Centru financiar din Varșovia
În domeniul agriculturii, Polonia dispune de mai mult de două milioane de ferme private,[87][88] având potențial de a deveni cel mai important stat producător de alimente din întreagaUniune Europeană.
Există însă o serie de probleme, legate în special de lipsa investițiilor în anumite sectoare economice. Reformele structurale din domeniul asistenței medicale, a educației, din sistemul de pensii, precum și din administrația de stat au sfârșit prin a provoca o mare presiune fiscală asupra contribuitorilor polonezi.
Creșterea PIB-ului a fost puternică și stabilă între anii1993 și2000, cu o perioadă scurtă de încetinire a ritmului în intervalul2001-2002. Perspectiva integrării mai apropiate înUniunea Europeană a determinat o dezvoltare economică susținută, cu o creștere anuală de 3,7% în2003, față de numai 1,4% în2002. În anul2004, creșterea PIB-ului a fost de 5,4%, în2005 – 3,3%, în2006 – 6,1%. Pentru anul2007, guvernul a prognozat o creștere economică de 6,5-7%.
Polonia a înregistrat în 2008 un Produs Intern Brut de 530 miliarde dolari, în timp ce PIB-ul per cap de locuitor a ajuns la 17.500 dolari[89]. În anul 2009, Polonia a înregistrat o creștere economică de 1,7%[89], fiind singura țară dinUniunea Europeană care a înregistrat creștere economică în acel an, în timp ce toate celelalte state membre se aflau în recesiune[90].
Deși economia poloneză se află astăzi într-un proces de dezvoltare rapidă, există încă multe provocări. Cea mai importantă sarcină economică în viitor este pregătirea economiei pentru a permite Poloniei să îndeplinească criteriile necesare pentru adoptareaeuro ca monedă națională.[91]
Cea mai mare companie care lucrează în transportul feroviar este grupareaPolskie Koleje Państwowe S.A. (Căile Ferate Statale Poloneze), compusă din 17 companii autonome, dintre care cele mai importante sunt:
În câteva voievodate se creează companii autonome PKP S.A. împreună cu organele administrației locale, de exempluKoleje Mazowieckie(d) (Căile Ferate Mazoviene) învoievodatul Mazovia. ÎnTrioraș șiVarșovia există și linii urbane, care folosesc șinele lui Polskie Linie Kolejowe, numiteCale Ferată Urbană Rapidă (Szybka Kolej Miejska). În cea din urmă funcționează și calea navetiștilor,Calea Navetiștilor Varșoviană (Warszawska Kolej Dojazdowa).[93]
În afară de PKP S.A., funcționează și alți operatori de cale ferată, care servesc, în principal, pentru transportul de mărfuri. Unii dintre ei sunt: PTKiGK Rybnik S.A., PCC Rail Szczakowa sau CTL. Puțini operatori au o licențiere pentru servicii de transport al pasagerilor, dar în afară de PKP, doar companii care funcționează pe șine de mică măsură.
Lungimea totală a magistralelor este de 23.852 de kilometri. Majoritatea lor este deținută dePKP Polskie Linie Kolejeowe S.A. și alți operatori trebuie să plătească pentru utilizare.
Multe linii feroviare au fost închise după1990 din cauza lipsei de venituri. În special, reducerea numărului căilor ferate folosite este vizibilă în părțile țării care în trecut au făcut parte din Germania, pentru că rețeaua feroviară este mai mult extinsă acolo decât în alte regiuni.
Cele mai importante magistrale feroviare în Polonia sunt:
Polonia are o infrastructură slab dezvoltată adrumurilor șiautostrăzilor după standarde vest-europene. Există doar câteva autostrăzi și drumuri rapide (asemănătoare cuautovías înSpania), și o rețea extensivă a drumurilor, din care majoritatea au doar câte un sens, care leagă orașele principale.
Calitatea drumurilor poloneze constituie o barieră importantă pentru dezvoltarea țării, în special într-un context deintegrare europeană. Deși lungimea totală a drumurilor este relativ mare, Polonia nu are densitatea cerută de autostrăzi. Căile principale au o lungime de 18.036 km. La data de31 decembrie2001, doar 398 km dintre ele erau autostrăzi și 206,2 km — drumuri rapide. Pe o lungă întindere (104 km sau 26,1%) erau într-un stadiu atât de mare de deteriorare, încât necesitau reconstruirea completă. 4.808 km din drumurile poloneze au fost clasificate ca parte a coridoarelor de transport europeneTINA(d), dar doar 7% dintre ele (346 km) sunt în concordanță cu standardeleUniunii Europene.
Între anii1990 și2001 au fost construite doar 138 km de autostrăzi și 33 km de drumuri rapide. Până la sfârșitul anului2001, erau în construcție doar 38 km de drumuri. Conform informațiilor mai recente, până în2004, 67 km de autostrăzi au mai fost deschise pentru trafic, pe când 284 km erau în construcție la sfârșitul acestui an.
De-a lungul ultimilor ani, situația s-a îmbunătățit și bugetul guvernului pentru construirea căilor de transport a fost mărit datorită finanțărilor Uniunii Europene pentru proiecte infrastructurale. În ultimii ani, situația s-a îmbunătățit, iar bugetul guvernului pentru construirea căilor de comunicații a fost majorat datorită cofinanțării de către Uniunea Europeană a proiectelor de infrastructură. În prezent, se construiesc autostrăzi și autostrăzi care traversează Polonia de la nord la sud și de la vest la est. Orașe majore (Lublin,Białystok,Varșovia,Łódź,Toruń,Gdańsk,Szczecin,Poznań,Wrocław,Katowice,Krakow,Rzeszów șiKielce) sunt conectate la rețeaua de autostrăzi și drumuri din Europa de Vest din Republica Cehă și Slovacia. Noile drumuri au completat rețeaua existentă de autostrăzi scurte și drumuri expres (de exempluPiotrków Trybunalski,Kielce,Września,Szczecin).
Autostrăzi, numiteautostrada (autostrady la plural), plănuite sunt:
În perioada de formare a statului, Polonia avea o suprafață de aproximativ 250.000 km², și aproape un milion de locuitori.[103] În timpul regeluiCazimir al III-lea cel Mare, populația a crescut la 2,5 milioane de locuitori pe un teritoriu de ap. 270.000 km².[104] Uniunea cuLituania a adus cu sine o creștere a populației și a teritoriului. În timpul luiȘtefan Báthory,Rzeczpospolita a avut o suprafață de un milion de kilometri pătrați, iar populația a ajuns la 9 milioane. Când Polonia și-a pierdut independența, a avut o populație de aproximativ 13-14 milioane, dar majoritatea lor (însecolul XVIII aproape 60%) nu vorbeau limba poloneză și nu s-au declarat polonezi. DupăPrimul Război Mondial Polonia, devenind stat independent, avea aproximativ 20 de milioane de locuitori, din care1/3 a fost de naționalitate nepoloneză. Între1921 și1939 populația statului a crescut de la 27,2 de milioane la 35,1 de milioane.[105] Astăzi, minoritățile naționale și etnice reprezintă doar 3% din întreaga populație a statului.
Un complex de locuințe modern înRadom, în partea centrală a țării
După Al Doilea Război Mondial în Polonia a fost consemnată o creștere demografică incredibilă. În ani '50 aisecolului XX s-au născut 500.000 de oameni pe an (ceea ce era egal cu populația contemporană a Cracoviei). După aceasta au mai fost două valuri de creștere demografică: la începutul anilor '70 și la începutul celor '80. După căderea comunismului ritmul de creștere a populației a scăzut și însecolul XXI a atins nivelul 0. Astăzi se observă creștere mică pentru că unda din anii '70 a întrat în faza de procreare când statul polonez a început politica sa de suport pentru familii. Totuși, din Polonia au plecat spre stateleUE aproximativ 500.000-2 milioane de tineri. Conform unor surse, populația Poloniei va scădea la 30 de milioane în anul2060.[106] Populația multor orașe, inclusivŁódź șiKatowice, se micșorează. Numai unele orașe cresc numărul de locuitori, de exempluPoznań șiCracovia.[107] Un număr mare de oameni locuiesc în clădiri multifamiliale (inclusivŁódź,Radom,Puławy,Koszalin,Police).
Limba poloneză este cea mai răspândită limbă în Polonia, și singura care are statut delimbă oficială. Aproximativ 97% dintre oamenii care trăiesc în Polonia declară această limbă ca fiind limba lor natală, și o vorbesc acasă. Alte patru limbi suntlimbi auxiliare și pot fi folosite în cincizeci și una de comune:bielorusa (ap. 220.000 de vorbitori[108] — poate fi folosită în 12 de comune[109]),cașubiana (ap. 3.000-200.000 de vorbitori[108][110], rezultatele evaluărilor variază — poate fi folosită în 10 comune[111]),germana (ap. 500.000 de vorbitori[108] — poate fi folosită în 28 de comune[112]) șilituaniana (ap. 3.000 de vorbitori[113] — poate fi folosită într-o comună[109]). Alte limbi folosite sunt:romani (patru dialecte, ap. 40.000 de vorbitori[108]) șiucraineana (ap. 150.000 de vorbitori[108]).
Existențalimbii sileziane este un subiect de discuție al lingviștilor și al opiniei publice. Recent, el a primit un cod ISOszl[114]. La recensământul din2002, aproximativ 60.000 de persoane au declarat sileziana ca limba vorbită acasă. Astăzi există probe de codificare a limbii și cea mai cunoscută este cea creată de utilizatorii portalului „Pů našymu”[115].
471.500 de persoane au declarat altă naționalitate, pe când 774.900 de persoane nu au declarat nici una.
La recensământul din 2021, din populația de 38.036,1 mii de locuitori, 111,9 mii erau cetățeni străini , mai ales ucraineni (53 mii), belaruși (18,6 mii), ruși (4,9 mii), germani (3,5 mii), vietnamezi (2,8 mii), britanici (2 mii) și italieni (1,9 mii). 0,3 mii de locuitori aveau cetățenie necunoscută.
Voievodatele cu cei mai mulți străini erau Mazovia (32,7 mii) si Silezia Inferioara (14,5 mii).[2]
Conform publicației anuale de statistică, cea mai mare comunitate confesională esteBiserica Romano-Catolică, care are aproximativ 34,21 milioane de credincioși. În forma romano-catolică sunt botezați 34.158.305 dintre cetățenii Poloniei, reprezentând aproximativ 89% din întreaga populație a statului.Biserica Greco-Catolică are ca membri 53.000 dintre locuitori,Biserica Armeană – 5.000,Biserica Neounită – 195,Biserica Catolică Veche derivată din Biserica Romano-Catolică are 45.000 de credincioși.Biserica Ortodoxă, cea de-a doua după mărime, este formată din 507.000 de persoane.[117][118][119]
Religiileprotestante au aproape 150.000 de credincioși.Biserica Luterană este cea mai mare și are 77.500 de credincioși. Alte comunități șiateii formează 5-10% de populație (depinde de surse).[117][118]
Sistemul deeducație în Polonia este compus dingrădinițe,școli elementare,școli secundare (gimnazii),licee și alte școli postgimnaziale, școli postliceale, școli artistice și altele. În Polonia există peste 500 de universități acreditate.[120] Universitățile și alte școli înalte nu fac parte din sistemul de educație și au drept de autonomie. Conform Constituției Republicii Poloneze, oricine are dreptul de a învăța. Educația este obligatorie până la 18 ani, dar doar școlile elementare și secundare au statut de instituții obligatorii. Educația în școlile publice este gratuită.
Feluri recunoscute din bucătărie poloneză suntcârnatul (kiełbasa), supa de sfeclă roșie (Barszcz czerwony(d)), supa de sânge de rață (czernina), colțunașe (pierogi), sarmale din varză și carne (gołąbki),cotlete din carne de porc, tocană (bigos), diverse preparate pe bază de cartofi,zapiekanka (un tip defast-food) și alte.[127] Deserturi tipice sunt gogoșile, înghețatele și turtele dulci.
Fotbalul este cel mai popular sport, cu o istorie bogată în competițiile internaționale.[128][129] Printre alte sporturi populare se numără atletismul, baschetul, handbalul, boxul, MMA, motocros, săriturile cu schiurile, hochei, tenis, scrimă, înot și haltere.
^Pałłasz, Edward.„The Polish National Anthem”.Poland - Official Promotional Website of the Republic of Poland. Varșovia, PL: Ministerul Afacerilor Externe din Polonia. Arhivat dinoriginal la. Accesat în.
^Lukowski, Jerzy; Zawaszki, Hubert ().A Concise History of Poland (ed. First Edition). University of Stirling Libraries – Popular Loan (Q 43.8 LUK): Cambridge University Press. p. 3.ISBN0-521-55917-0.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^Józef Andrzej Gierowski –Historia Polski 1764–1864 (History of Poland 1764–1864), p. 74-101
^Maciej Kosiński, Magdalena Wieczorek-Szmal ().Z mroku dziejów. Kultura Łużycka(PDF file, direct download 1.95 MB). Muzeum Częstochowskie. Rezerwat archeologiczny (Museum of Częstochowa). pp. 3–4.ISBN978-83-60128-11-4. Accesat în.Możemy jedynie stwierdzić, że kultura łużycka nie tworzyła jednej zwartej całości. Jak się wydaje, jej skład etniczny był niejednorodny.
^J. Gordon Melton ().Faiths Across Time: 5,000 Years of Religious History. ABC-CLIO.
^Jerzy Wyrozumski,Historia Polski do roku 1505, pp. 93–96
^Praca zbiorowaMultimedialna Historia Polski Tom 2 Polska Piastów, str. 7, Polskapresse Sp. z o.o.,ISBN 978-83-60669-02-0
^André Vauchez, Richard Barrie Dobson, Michael Lapidge, 2000 (ed.). "Boleslas II the Bold". Encyclopedia of the Middle Ages. Routledge.ISBN 978-1-57958-282-1.
^Jerzy Ochmański ().Historia Litwy. Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich. p. 128.ISBN83-04-03107-8.
^Józef Andrzej Gierowski –Historia Polski 1505–1764 (History of Poland 1505–1764), p. 174-301
^* Jerzy Kowecki, ed.,Konstytucja 3 maja 1791 (Constituția din 3 mai 1791),przedmową opatrzył (cuvânt înainte de) Bogusław Leśnodorski, Varșovia,Państwowe Wydawnictwo Naukowe(d), 1981,ISBN 83-01-01915-8.
^Lewitter, Lucjan R. "The Partitions of Poland" in A. Goodwyn, ed.The New Cambridge Modern History: vol 8 1763–93 (1965) pp 333–59
^Heinrich Theodor Flathe:Friedrich August I., König von Sachsen. In:Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Volume 7, Duncker & Humblot, Leipzig 1878, pp. 786–789de
^Dagmar Schäfer:Der gefangene Sachsenkönig. Eine Erinnerung an Sachsens ersten König, Friedrich August I. (1750–1827). Tauchaer Verlag, Taucha 1996,ISBN 3-910074-52-9de
^Research into the Demographic History of Poland: a provisional summing-up. Acta Poloniae Historica, XVIII. pp. 5–17.
^Deși astăzi se face referință la acest lagăr folosindu-se numele polonezOświęcim-Brzezinka, aceasta nu înseamnă că el a fost utilizat de polonezi sau construit din ideea lor. Astfel, termenullagăre de exterminare poloneze, frecvent folosit în medii, este incorect.
^Timothy Snyder.The Reconstruction of Nations. Poland, Ukraine, Lithuania, Belarus, 1569-1999.Yale University Press. 2003. pp. 168-170, 176
^Grzegorz Motyka, Od rzezi wołyńskiej do akcji "Wisła". Konflikt polsko-ukraiński 1943- 1947. Cracovia 2011, p.447
^London Nakl. Stowarzyszenia Prawników Polskich w Zjednoczonym Królestwie [1941],Polska w liczbach. Poland in numbers. Zebrali i opracowali Jan Jankowski i Antoni Serafinski. Przedmowa zaopatrzyl Stanislaw Szurlej.
^abJan Repa ().„Poles return to Russian language”.news.bbc.co.uk. Accesat în.In former satellite countries like Hungary or Poland, knowledge of Russian dwindled rapidly – to be replaced by English and German.
^Rey Alain ().Le petit Robert 2: dictionnaire universel des noms propres, alphabétique et analogique (în franceză). INIST-CNRS, Cote INIST : L 22712: Le Robert, Paris, FRANCE.ISBN978-2-85036-210-1.
^Michael Kennedy, ed. ().The Concise Oxford dictionary of music. Oxford University Press.ISBN978-0-19-860884-4. p. 141
^Józef Andrzej Gierowski –Historia Polski 1505–1764 (History of Poland 1505–1764), p. 105-173
^"Tu się w lasy schroniły wygnane ze zbytkowych stołów, narodowe potrawy,Barszcz(d),Bigos,Zrazy(d),Pirogi iPieczeń(d)" [in:] Jan N. de Bobrowicz. Maxymilian arcyksiąże Austryacki obrany Król polski. 1848. s. 74; "Barszcz(d),Rosół(d), sztuka mięsa, pieczenie huzarskie,bigos,Pierogi,Kiełbasa(d) z kapustą, przede wszystkim zaś rozmaite kasze" Zbigniew Kuchowicz Obyczaje staropolskie XVII-XVIII wieku. 1975; "pieczeń cielęca pieczona (panierowana), pieczeń cielęca zapiekana w sosie beszamelowym, pieczeń huzarska (=pieczeń wołowa przekładana farszem), pieczeń rzymska (klops), pieczeń rzymska (klops z cielęciny) w sosie śmietanowym, pieczeń rzymska z królika " [in:] Stanisław Berger. Kuchnia polska. 1974.;Polish Holiday Cookery by Robert Strybel, 2003
Puteți găsi mai multe informații desprePolonia prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de„proiecte surori”:
1 Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.2 Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.3 Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.4 Este guvernat deSfântul Scaun, care are suveranitate asupraVaticanului. Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
_(cropped).jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.svg)
