Republica Moldova
Acest articol face parte din seria: politica Republicii Moldova
Guvernul Republicii Moldova
Constituția Constituția Drepturile omului
Legislativ Parlament (2025–2029) Președinte (Igor Grosu)
Judiciar Curtea Constituțională Curtea Supremă de Justiție
Executiv Președinte (Maia Sandu) Prim-ministru (Alexandru Munteanu) Guvern (actual)
Organizare administrativă
Ministere Afaceri Externe Afaceri Interne Agricultură și Industrie Alimentară Apărare Cultură Dezvoltăre Economică și Digitalizare Educație și Cercetare Energie Finanțe Infrastructură și Dezvoltare Regională Justiție Mediu Muncă și Protecție Socială Sănătate
Alegeri Prezidențiale:2016 2020 2024 Parlamentare:2019 2021 2025 Partide politice
Relații externe Legea naționalității Pașaport Carte de identitate Identificator numeric personal Regim de vize Misiuni diplomatice ale /în Moldova Relațiile Moldova–Uniunea Europeană Relațiile Moldova–NATO Relațiile Moldova–România Relațiile Moldova–SUA Relațiile Moldova–Rusia Relațiile Moldova–Ucraina Relațiile Moldova–Germania
v d m

PoliticaMoldovei se desfășoară în cadrul uneirepublici democratice reprezentativeparlamentare, în careprim-ministrul este șefulGuvernului Republicii Moldova, și al unui sistemmultipartid.Președintele Republicii Moldova nu are puteri importante. Guvernul exercită puterea executivă în timp ce puterea legislativă este încredințată Parlamentului. Justiția este independentă de executiv și legislativ. Poziția regiunii separatisteTransnistria (regiune autoproclamată autonomă, pe malul stâng alNistrului), relațiile cuRomânia șiRusia șiintegrarea în UE domină discuțiile politice.

Cercetătorii au caracterizat Moldova drept o democrație instabilă, cucorupție sistemică și un clivaj profund în ceea ce priveșteidentitatea națională.^[1] Economist Intelligence Unit a calificat Moldova drept „democrație defectuoasă” în 2022.

Parlamentul Republicii Moldova are 101 deputați, aleși pentru un mandat de patru ani prinreprezentare proporțională.

Sediul legislativului este cunoscut pur și simplu ca clădireaParlamentului.

Partid / Alianță electorală		Voturi	%	Locuri	+/-
	Partidul Acțiune și Solidaritate	792.557	50,20	55	-8
	Blocul Electoral Patriotic	381.984	24,20	26	-6
	Blocul Alternativa	125.706	7,96	8	Nou
	Partidul Nostru	97.852	6,20	6	+6
	Partidul „Democrația Acasă”	88.679	5,62	6	+6
	Partidul Social Democrat European	15.060	0,95	0	0
	Candidatindependent,Andrei Năstase	13.420	0,85	0	–
	Coaliția pentru Unitate și Bunăstare	13.314	0,84	0	0
	Mișcarea „Respect Moldova”	10.144	0,64	0	0
	Liga Orașelor și Comunelor	6.120	0,39	0	0
	Candidat independent,Olesea Stamate	5.257	0,33	0	–
	Blocul „Împreună”	5.030	0,32	0	0
	Partidul Național Moldovenesc	4.813	0,30	0	0
	Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa	3.576	0,23	0	0
	Alianța „Moldovenii”	3.509	0,22	0	0
	Candidat independent, Victoria Sanduța	2.862	0,18	0	–
	Uniunea Creștin-Socială din Moldova	1.837	0,12	0	0
	Alianța pentru Unirea Românilor	1.604	0,10	0	0
	Candidat independent, Tatiana Crețu	1.598	0,10	0	–
	Partidul Liberal	1.591	0,10	0	0
	Noua Opțiune Istorică	1.412	0,09	0	0
	Blocul Unirea Națiunii (retras)	797	0,05	0	0
Voturi valide		1.578.723	98,08	–	–
Voturi nule		30.857	1,92	–	–
Total		1.609.579	100.00	101	0
Înscriși/prezență		3.080.866	52,24	–	–
Sursa:CEC

Președintele este ales prin vot popular pentru un mandat de patru ani. PotrivitConstituției Republicii Moldova, președintele, la consultarea Parlamentului, va desemna un candidat la funcția deprim-ministru; în termen de 15 zile de la desemnare, prim-ministrul desemnat va solicita un vot de încredere parlamentului cu privire la programul său de lucru și a întregului guvern. Guvernul este ales de prim-ministrul desemnat, sub rezerva aprobării Parlamentului. Guvernul se întrunește laCasa Guvernului de peBulevardul Ștefan cel Mare din centrulChișinăului.

Compoziția actualului guvern este:

Moldova este împărțită în 32 de raioane, trei municipii (Chișinău, Bălți șiTighina), o regiune autonomă (Găgăuzia) și regiunea separatistă aTransnistriei, al cărei statut este disputat.

Problema de bază în Republica Moldova se învârte în jurul etniei și dacă țara ar trebui să sereunească cu România, cu care împărtășește o etnie, limbă, cultură și istorie comune. Republica Moldova reprezintă aproximativ jumătatea de est a ceea ce este istoric cunoscut dreptPrincipatul Moldovei. Ca urmare aTratatului de la București (1812), care punea capătRăzboiului ruso-turc din 1806, a fost separată de partea de vest a principatului de-a lungul râului Prut și anexată deImperiul Rus, care a numit-oBasarabia. Jumătatea vestică a fostului Principat al Moldovei, care nu a fost anexată de Rusia, s-a unit cuȚara Românească în 1859 pentru a forma bazaRomâniei moderne. Jumătatea de est s-aunit cu România în 1918, dar a fostreanexată de Uniunea Sovietică în 1940 ca urmare aPactului Molotov-Ribbentrop.

Politicile identitare din epoca rusă și sovietică s-au concentrat perusificare în sens colonial, precum și pe sublinierea diferențelor artificiale dintre moldoveni și români în încercarea de a crea o identitate unică „moldovenească”, inclusiv îndoctrinarea împotriva României și a românilor. Drept urmare, identitatea etnică moldovenească este complicată și împărțită între cei care se consideră moldoveni și cei care se consideră români. Deși moldovenii reprezintă o majoritate etnică considerabilă a populației, ei sunt fragmentați în ceea ce privește gradul de rusificare și îndoctrinare culturală. Cu cât moldoveanul este mai prorus, cu atât este mai probabil ca el/ea să-și numească limba și etnia moldovenească mai degrabă decât română. Astăzi, Moldova este efectiv bilingvă, cu o majoritate de limbă română și o minoritate considerabilă și influentă, multietnică, vorbitoare de limbă rusă, iar limba rusă domină în continuare mass-media. Populațiarusofilă este în general ostilă ideii de unire cu România și votează de obicei partidele de stânga. Majoritatea moldovenească este împărțită între nostalgiile pro-ruse și simpatiile pro-române și pro-UE tot mai mari, un număr tot mai mare de oameni susținând ideeareunificării cu România, în special în rândul tinerilor.^[2][3][4][5]

Facțiunile pro-occidentale și pro-ruse ale Moldovei au devenit din ce în ce mai divizate de lainvadarea Ucrainei de către Rusia în 24 februarie 2022.^[6]

Transnistria este o fâșie de pământ care trece de-a lungul graniței de est a Moldovei cu Ucraina, numită după râul Nistru. Regiunea transnistreană este majoritar slavă (ucraineană și rusă) și se vorbește limba rusă, în contrast cu restul țării, și a fost puternic industrializată în timpul stăpânirii URSS. Declarația de independență a Moldovei revendică continuitateasuveranității moldovenești asupra teritoriului Transnistriei, deoarece este „o parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru”. Cu toate acestea, Declarația de Independență a Moldovei este ea însăși folosită ca argument împotriva suveranității moldovenești asupra Transnistriei, deoarece denunță pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 dintre guvernul Uniunii Sovietice și guvernulGermaniei Naziste fiind „nul și neavenit”, numai o uniune formală între cele două teritorii.^[7]

După ce nu a reușit să stabilească controlul asupra regiunii separatiste înRăzboiul din Transnistria, Moldova a oferit regiunii o largă autonomie culturală și politică. Disputa a tensionat relațiile Moldovei cu Rusia. Acordul de încetare a focului din iulie 1992 a instituit o forță tripartită de menținere a păcii compusă din unități moldovenești, ruse și transnistrene. Negocierile pentru rezolvarea conflictului continuă, iar încetarea focului este încă în vigoare.Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) încearcă să faciliteze o înțelegere negociată și are de câțiva ani o misiune de observator.

Țara rămâne divizată, regiunea transnistreană fiind controlată de forțele separatiste, susținută de facto de un contingent de trupe rusești care se prezintă ca o misiune de menținere a păcii.

Datorită ratei ridicate a sărăciei, Moldova rămâne o țară sursă mare a lucrătorilor sexuali ilegali care sunt exportați în Europa de Vest, Rusia și Orientul Mijlociu. Din cauzacorupției generale și a lipsei generale de conștientizare, multe victime aletraficului de persoane sunt atrase în afaceri cu oferte de locuri de muncă cu salarii mari în străinătate și sunt adesea prinse în capcană odată ce ies din țară. Guvernul SUA a cerut Republicii Moldova să adopte o lege anti-trafic în 2005, dar din cauza lipsei de aplicare a legii, a respectării scăzute a instituțiilor juridice și a cerințelor de referință inegale, progresul clar este dificil de constatat. Organizații precumOrganizația Internațională pentru Migrație oferă sprijin neguvernamental integral pentru a ajuta victimele. Cu toate acestea, ONG-urile sunt adesea supuse constrângerilor interne și intervenției guvernamentale în activitatea lor, complicându-și operațiunile.

Există dezacord cu privire la faptul dacă alegerile și politica în Moldova se desfășoară într-un climat liber și democratic din partea anumitor organizații. Senatul Statelor Unite a organizat audieri în comisie cu privire la neregulile care au afectat alegerile din Moldova, inclusiv arestarea și hărțuirea candidaților din opoziție, intimidarea și suprimarea presei independente și părtinirea mass-mediei de stat în favoarea candidaților susținuți de guvernul moldovenesc condus de comuniști.^[8] Alți critici s-au referit, de asemenea, la guvernulPartidului Comuniștilor ca fiind autoritar.^[9][10] Cu toate acestea, atunciPreședintele SUAGeorge W. Bush a declarat că: „Notăm și salutăm istoricul pozitiv al Republicii Moldova de la obținerea independenței în desfășurarea de alegeri libere și corecte și în implementarea reformelor democratice”.^[11]

Au existat, de asemenea, rapoarte despre arestări motivate politic și arestări fără temeiuri legale valabile în 2005. Astfel de arestări ar fi fost efectuate împotriva oponenților guvernului Partidului Comuniștilor al președinteluiVladimir Voronin. Într-un caz care a fost criticat de diverse organizații și indivizi occidentali, politicianul de opoziție Valeriu Pasat a fost condamnat la zece ani de închisoare pe motive dubioase.^[12]

Moldova a aderat laOrganizația Mondială a Comerțului și la Pactul de Stabilitate din Europa de Sud-Est în 2001. De importanță primordială au fost eforturileGuvernului Republicii Moldova de a îmbunătăți relațiile cuFondul Monetar Internațional șiBanca Mondială și de a respecta acordurile negociate în 2000 de fostul guvern. Acordul în aceste domenii a fost critic, deoarece marile datorii guvernamentale care erau scadente în 2002 au trebuit să fie reeșalonate. Guvernul a depus eforturi concertate pentru a găsi modalități de a plăti aprovizionarea cu energie a Republicii Moldova.

Partidele politice și alte grupuri publică ziare, care critică adesea politicile guvernamentale. Există mai multe servicii de știri independente, posturi de radio și un post de televiziune independent. Este permisă întrunirea pașnică, deși trebuie obținute permise pentru demonstrații; organizațiile private, inclusiv partidele politice, sunt obligate să se înregistreze la guvern. Legislația adoptată în 1992 a codificat libertatea religioasă, dar a cerut ca grupurile religioase să fie recunoscute de guvern.

O lege sovietică din 1990 și o hotărâre parlamentară din 1991 care autoriza formarea de organizații sociale prevăd sindicate independente. Cu toate acestea, Federația Sindicatelor Independente din Moldova, succesorul fostelor organizații ale sistemului sindical sovietic, este singura structură. A încercat să influențeze politica guvernamentală în problemele muncii și a fost critic la adresa multor politici economice. Legea muncii din Republica Moldova, care se bazează pe fosta legislație sovietică, prevede drepturi de negociere colectivă.

• Alegeri în Republica Moldova

Portal Republica Moldova

• alegeri.md

• Politica Republicii Moldova
• Istoria Republicii Moldova

• Articole cu surse în limba engleză (en)
• Pagini cu note flexibile de dimensiune diferită