Politeism este un termen care provine dinlimba greacă (πολυθεός , format din πολύς "mulți" și θεός "zeu") însemnând "mulțizei" sau "mulțidumnezei". Sunt consideratepoliteiste acele religii care admit o pluralitate de divinități[1].
Termenul "politeism" s-a născut în lumea iudeo-creștină, fiind folosit pentru prima oară deFilon din Alexandria, pentru a descrie religia grecilor în comparație cu cea iudeo-creștină. O dată cu răspândirea creștinismului în bazinul mediteraneean și în Europa, non-creștinii și non-iudeii erau incluși în termenul "neamuri", termen folosit la început de către iudei pentru a-i desemna pe non-iudei.Jean Bodin relansează în anul 1580 folosirea termenului.
Unii politeiști susțin că zeii sau dumnezeii sunt ființe distincte și separate, dar se poate crede într-un principiu unificator, aici fiind inclus acel principiu "unul" alplatoniștilor. Alți politeiști consideră multitudinea divinităților lor ca fiind o reprezentare a unei mai mari unități divine; nu un dumnezeu personal, ca în religiile monoteiste, ci o realitate pluralistă a divinului.
Religiile politeiste nu își pun problema originii lumii și a creației; lumea, în cea mai mare parte a ei, este eternă, avându-și, probabil, originea într-un haos primordial, prin intervenția mai mult sau mai puțin evidentă a zeilor ea ajungând să arate așa cum este astăzi.
Între religiile politeiste de astăzi este inclusșintoismul, dar și unele religiineopăgâne și afroamericane.Budismul șihinduismul sunt politeiste în măsura în care practicanții lor apelează la sisteme filozofico-teologice care să îndreptățească această includere.Catolicismul șiortodoxia sunt considerate de unii din afara lor ca fiind cel puțin apropriate de politeism, datorită doctrineitrinitariene și acultului sfinților.
- ^Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972
Convingeri despre natura divinului |
|---|
|
| Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
