Poem chinezesc "Quatrain on Heavenly Mountain" al Împăratului Gaozong (Dinastia Song)
Poezia (dingrecescul "ποίησις",poiesis, care are sensul de "facere" sau "creare") este o formă deartă în carelimba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocuisemnificația sa aparentă. Poezia poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete, sau poate apărea în conjuncție cu alte arte, în opere dramatice în versuri,imnuri sau texte ale unor cântece.
Discuțiile pe tema poeziei au oistorie lungă.Aristotel este unul dintre primii filosofi care au încercat să definească poezia în tratatulPoetica, care pune accent pe utilizarea discursului înretorică,dramă,cântec șicomedie.[1] Încercările de mai târziu de a defini poezia au pus accentul pe trăsături cum ar fi repetiția saurima și au accentuat estetica prin care poezia se distinge deproză.[2] Începând de la mijloculsecolului XX, poezia a fost uneori definită într-un sens larg, ca un act creativ fundamental care utilizeazălimba.[3]
Lirica modernă:simbolismul: concentrarea asupra eului și a muzicii interioare a versului;
Secolul al XX-lea: poezia pură (formă a extazului mistic), poezia ermetică (Încifrarea mesajului), poezia obiectuală (lipsită de sens), poezia postmodernistă (ludicul,metatextul, banalizarea expresiei și a problematicii).
