Născut înEgipt, la Lykopolis,[8] Plotin studiază filosofia laAlexandria, avându-l drept maestru peAmmonios Saccas, un filosof platonician care nu a inscripționat, întocmai ca șiSocrate. După ce a asistat la o prelegere a lui Ammonios, puternic impresionat, Plotin i-ar fi spus prietenului care îl adusese acolo: „pe acest om l-am căutat!”.[9] Plotin a rămas în preajma lui Ammonios timp de 11 ani. E de notat că un alt elev celebru al lui Ammonios, dar considerabil înaintea lui Plotin a fostOrigen, teologul Bisericii, care nu trebuie confundat cu un alt Origen, coleg cu Plotin la „școala lui Ammonios”În244 se stabilește laRoma, unde deschide o școală filosofică proprie, care își va dobândi în scurt timp un renume deosebit în cercurilesenatoriale.
Plotin a beneficiat de protecția și prietenia împăratuluiGallienus, care pare să fi susținut la un moment dat „proiectul Platonopolis”. - reconstrucția unui oraș ruinat ca „cetate a filosofilor” - care ar fi trebuit guvernată după princiipile dinRepublica luiPlaton. Dar, se pare că din cauza unor intrigi de la curte, proiectul a eșuat.
Moare înCampania, laMinturnae, după o boală grea. Înainte de a deceda, în270, Plotin ar fi rostit: „mă străduiesc să înalț divinul din mine la divinul din Univers.”
Plotin a început să scrie numai la 49 de ani iar opera sa a fost compusă în 16 ani de un spirit matur care, în momentul când a început să scrie, își formulase deja pe deplin sistemul filosofic.Prelucrând și dezvoltând comentariile din ultimele secole despre opera luiPlaton, Plotin întemeiază un nou curent filosofic, neoplatonismul, care a exercitat o puternică influență în antichitatea târzie.
Prelegerile și scrierile sale filosofice au fost prelucrate cu o remarcabilă acuratețe de principalul său discipol, Porfir, și publicate între301 -305 sub titlul deEnneade, tot el scriind șiVita Plotini.Cele 54 de tratatele incluse înEnneade sunt, de fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filosofia greacă anterioară (inspirate nu numai dinPlaton, ci și dinAristotel, stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construiește o doctrină originală.Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității, caracteristică filosofiei grecești, cu aspirațiile mistice.
Porfir a împărțit opera lui Plotin în șase grupe, fiecare a câte nouă tratate. De aici numele deEnneade (Eννεαδες de laεννεα "nouă) acordate grupelor de câte nouă tratate. În viziunea lui Porfir, prima Enneadă tratează chestiunile deetică, a doua și a treia pe cele defizică, a patra Enneadă cuprinde tratatele care au ca temăSufletul, a cincea pe cele care au ca temăIntelectul, iar a șasea Enneadă pe cele care se referă în mod precumpănitor laUnul.Nu lipsite de interes sunt și teoriile estetice plotiniene.
Neoplatonismul a exercitat o puternică influență asupracreștinismului fiind revalorificat, însecolul XV, prin intermediul culturii arabe și reabilitat, înRenaștere, odată cu interesul renascent pentruPlaton. În secolele următoare, interesul filozofic pentru Porfir cunoaște un nou declin. La începutulsecolului XIX, Plotin devine un "autor la modă".Goethe îl citește cu entuziasm și scrie chiar versuri "plotiniene". Ceva mai târziu, Plotin este citit și comentat deHegel, care formulează și obiecții în timp ceSchelling se simte foarte apropiat de Plotin în cadrul teoriei sale despre Absolut. Mai trebuie menționată și influența lui Plotin asupra luiH.Bergson.
_-_BEIC_6353762.jpg)
