Platina este un element ce face parte din grupa metalelor platinice împreună cupaladiu (unul din cele mai scumpe metale, fiind de aproximativ 1,5 ori mai scump decâtaurul).Plutoniul este bineînțeles mult mai scump, dar nu poate fi cumpărat pe piața liberă. Platina e marfă legitimă;obiectele din platină fină sau aproape fină aucodul valutar de XPT 962. Monedele, lingourile mici și mari sunt supuse tranzacțiilor financiare ori trecute prin mâinile colecționarilor.
Este unmetal tranzițional, dur, maleabil, ductil și prețios, de culoare gri-alb. Platina este un metal nobil rezistent la coroziune, și se găsește adesea asociat cu unele minereuri decupru, deargint sau denichel, și mai rar sub formă de depozite native (de exemplu, înAfrica de Sud). Este folosit în confecționareabijuteriilor, în echipamente delaborator, înmedicina dentară și pentru realizarea protezelor dentare înaliaj cu aurul, pentru realizarea unorcontacte electrice și mai ales încatalizatoareleautovehiculelor.
Calitățile platinei îl fac una dintre cele optmaterii prime strategice considerate ca indispensabile în timp de război.[2]
Spaniolii au denumit acest metalplatina, adică:„argint mic”, când l-au descoperit înColumbia; înspaniolăplata: „argint”. Spaniolii îl considerau impuritate a argintului și îl treceau drept rebut.
metal maleabil și ductil, bun conducător termic și electric;
nu este atacat de acidul azotic HNO3 la rece și de acidul clorhidric HCl doar deapă regală (o combinație de două părți acid azotic și o parte acid clorhidric) și de acidul sulfuric H2SO4 la cald;
Platina este ultimul metal prețios descoperit de către om, dar nu și cel din urmă folosit, ținând cont de faptul că vechii egipteni și indienii precolumbieni își confecționau bijuterii din granule de platină îmbinate cu aur. Englezii au socotit însă extragerea platinei o irosire de timp.
Abia în secolul trecut au fost descoperite calitățile platinei, după ce s-a reușit topirea ei la 1.770 °C. Platina este cotată, în prezent, la fel cu aurul, dar avantajele ei sunt superioare, acesta putând rezista mii de ani fără să se degradeze sau uzeze. Din acest motiv, platina a început să fie folosită pe scară largă în bijuterie, ajungând să fie mult mai apreciată decât celelalte metale nobile.
Când este pură și masivă, platina nu prezintă nicio problemă de sănătate a mediului.
Dar, din moment ce a fost folosit pe scară largă dreptcatalizator, începe să fie găsit în toate compartimentele mediului și în special în aerul urban.[3] Ploaia spală aerul, iar scurgerea îl aduce la stațiile de epurare urbane, unde se adaugă la cea care provine din urină (inclusiv cea a pacienților tratați împotriva cancerului), excremente și anumite deșeuri industriale. De la mijlocul anilor 1990, a fost găsit în nămolurile de epurare, cu variații semnificative legate de vreme (este mai puțin când vremea este uscată și mai mult când este ploioasă[4]).
^F. Alt, A. Bambauer, K. Hoppstock, B. Mergler and G. Tölg ; ; Fresenius' Journal of Analytical Chemistry ; Volume 346, Numbers 6-9, 693-696, DOI:10.1007/BF00321274 ; (Springerlink)
^Dagmar Laschka, Markus Nachtwey ;Platinum in municipal sewage treatment plants ; Chemosphere, Volume 34, Issue 8, April 1997, Pages 1803-1812
