Planul Marshall (înengleză:The Marshall Plan, cu numele oficialEuropean Recovery Program (ERP)) a fost primul plan de reconstrucție conceput de cătreStatele Unite ale Americii și destinat țărilor europene afectate deAl Doilea Război Mondial. El a avut ca scop ajutorul financiar rapid pentru reconstrucția Europei și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii pe continent.
Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic aDoctrinei Truman.
Țările care au beneficiat de ajutor în cadrul planului MarshallGeorge Marshall, secretarul de stat american
La5 iunie1947, într-un discurs rostit în AulaUniversității americane Harvard, secretarul de stat americanGeorge Marshall a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extindereacomunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice[1].
La19 iunie1947 miniștrii de externe aiFranței (Georges Bidault) șiRegatului Unit (Ernest Bevin) au semnat un comunicat prin care au invitat 22 de stateeuropene să trimită reprezentanți laParis pentru a schița un plan de reconstrucție europeană. Etichetând Planul Marshall drept „imperialism economic american”,Moscova a interzis țărilor ei satelite să participe laConferința de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea deURSS a țărilor din sfera ei de influență și la pierderea avantajelor politice și strategice dobândite deKremlin înEuropa Centrală șide Est la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Inițial, acest plan era destinat tuturor statelor europene, însă a fost respins de URSS și sateliții ei, care se temeau de creșterea influenței americane. Planul Marshall a constat într-un ajutor financiar acordat unui număr de doar 16 state din vestul Europei. Pentru administrarea acestuia a fost înființatăOrganizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Tabelul de mai jos prezintă ajutorul acordat fiecărei țări în parte, după an.
Planul Marshall a relansat economia Europei occidentale, care până în anii 1970 a cunoscut o dezvoltare explozivă.Germania de Vest s-a situat în fruntea acestui avânt, fiind urmată deItalia șiFranța. Nivelul de trai a crescut spectaculos, dezvoltarea economică ducând la o formare de resurse foarte mari pentru programe și politici sociale.