Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Pinguinul regal (Aptenodytes patagonicus) este al doilea ca mărime dintre speciile depinguini din lume. Clocește în colonii uriașe peinsulele din jurulAntarcticii, undeapele din apropiereațărmului sunt bogate înpești șisepii. Pinguinul regal își petrece majoritatea vieții înmare. Viziteazăinsulele din jurulAntarcticii doar în perioada de reproducere. Având corpul hidrodinamic, înoată mai repede decât zboară unelepăsări.
Țara pinguinului regal se află la 40° latitudine sudică , unde furtunile sosite din vest se dezlănțuie deasupravalurilor uriașe.Păsările trebuie să reziste laiernile lungi, cândsoarele este de-abia vizibil. În extremitatea sudicăsolul este acoperit de regulă de un strat gros de zăpadă, însăpinguinii trăiesc la nord de regiunile acoperite cu ghețuri permanente unde își găsesc tot anul hrană.Pinguinii alunecă cu grație înapa rece ca gheața. Îndemănarea subacvatică se contrazice puternic cu mișcările neîndemâmatice de la nivelul solului. Această specie de pinguin clocește în colonii mari, în regiunile de coastă din aria sa de răspândire. Aici vara cresc puține plante, iar iarna peisajul este acoperit de un strat continuu de zăpadă.
Pinguinul regal carnivor este un vânător îndemânatic, ce prindepești cu ciocul său recurbat și tăios. Excrescențele prezente pe partea interioară afaringelui și pelimbă, permit prinderea sigură a prăzilor alunecoase.Pinguinul elimină excesul deapă salină dincioc prin compresie. În perioada decembrie-februarie pinguinii regali vizitează apele din apropierea insulelorFalkland,Georgia de Sud, pentru a căuta hrană. Se aventurează până la hotarul ghețurilor plutitoare și prindpeștii ce vin la suprafața apei să consumefitoplancton (masă de particule minuscule vegetale), ce crește datorită acțiunii razelor solare. Oferta bogată de hrană ajutăpinguinii să acumuleze un strat gros de grăsime, pentru lunile reci de iarnă.Foca-leopard este cel mai mare inamic al pinguinului regal. Dacă un grup de pinguini observă un prădător, păsările înoată rapid lamal, iar în același timp lovesc apa cu “înotătoarele”. Panica și zgomotul induc în eroarefoca-leopard, astfel poate prinde doar exemplarele mai slabe.
Aripile: sunt puternice, robuste, cu formă de înotătoare și propulseazăpasărea subapă asemănător uneielice.
Picioarele: înapă, întimpul vânătorii servesc la ghidare. Sunt foarte bine vascularizate și astfel sunt potrivite pentru menținereaouălor la cald și clocirea acestora.
Penajul: penele cu lungimea de 6 cm, acoperite de sebum, alcătuiesc un strat protector pe întregcorpul. Acest strat protejeazăpasărea față de frig și umiditate și păstrează căldura atât pe uscat cât și înapă.Puii au un penaj pufos, ce este prezent până la vârsta de un an, când li se dezvoltă penajul de adult.
Ciocul: este lung, ușor recurbat și tăios, ideal pentru prinderea prăzilor.
Primăvarapinguinii ies pe uscat și năpârlesc încă înaintea începerii perioadei de clocit. În aproximativ două săptămâni penajul vechi va fi schimbat cu unul nou, strălucitor. După aceastapăsările sunt pregătite pentru reproducere. Femela depune un singurou la fiecare doi ani, , în luna noiembrie sau chiar primăvara. După aceasta intră înmare pentru o lungă perioadă, pentru a se hrăni. Masculul țineoul pe labele picioarelor și îl menține cald acoperindu-l cu un pliu cutanat. Timp de două săptămâni masculii nici nu se mișcă. După revenirea femeleioul este încălzit de ambii părinți.Puiul apare după aproximativ opt săptămâni. În ciuda stratului gros de pene pufoase, părinții îl poartă pe labele picioarelor, până când acesta își poate regla singur temperatura corporală. Când atinge o anumită vârstă,puiul își părăsește părinții și formează “grădinițe” cu celelalte păsări tinere. Miculpinguin atinge 80% din greutatea adulților, însă după lunile de iarnă, acest procent scade la 40%. Până în primăvară își atinge greutatea finală și i se dezvoltă și penajul de adult. În decembrie părăsește definitivcuibul și practic este capabil să se îngrijească singur.
