Piatra Mare
| ||
 Imagine asupra sitului (în fundalMasivul Piatra Mare) | ||
  Localizarea sitului pe harta țării | ||
 Localizarea ariei protejate pe harta județului (punctul marchează aproximativ centrul ariei protejate)
| ||
| Poziția |  Județul Brașov România | |
|---|---|---|
| Cel mai apropiat oraș | Brașov,Predeal,Săcele | |
| Coordonate | 45°33′1″N 25°38′20″E () / 45.55028°N 25.63889°E45.55028; 25.63889[1] | |
| Suprafață | 4.281,4 ha | |
| Bioregiune | Alpină | |
| Înființare | 2007 | |
| Administrator | Fundația Carpați Brașov[2] | |
| Cod Natura 2000 | ROSCI0195 | |
Modificădate / text  | ||
Piatra Mare (arie protejată) este unsit de importanță comunitară - SCI[3] desemnat în scopul protejăriibiodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă aflorei spontane șifaunei sălbatice, precum și ahabitatelor de interes comunitar aflate în arealul sitului. Aria naturală este situată în partea sud-estică aTransilvaniei, pe teritoriul administrativ aljudețului Brașov.[4]
Situl se află în partea sud-estică a județului Brașov, pe teritoriul nord-estic al orașuluiPredeal și cel estic al localitățiiTimișu de Sus, în partea sud-estică aTimișului de Jos (cartier al municipiuluiBrașov) și cea sudică a orașuluiSăcele[5], în imediata apropiere a drumului naționalDN1, care leagă municipiulBucurești deSighișoara.[6]
Zona a fost declaratăsit de importanță comunitară prinOrdinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europeneNatura 2000 înRomânia)[7] și se întinde o suprafață de 4.281,4 hectare[8].
Situl a fost înființat cu scopul de a menține o stare de conservare prielnică și a proteja specii din flora spontană, faună sălbatică și clase dehabitate de interes comunitar. Aria naturală oferă totodată (doritorilor) posibilitatea practicării turismului montan, pe suprafața teritorială a acesteia aflându-se mai multe obiective de interes turistic (cabane,peșteri,cascade,canioane, zone de agrement), accesibile urmând potecile marcate[9].
Aria protejată reprezintă o zonă montană (regiune biogeografică alpină) aflată înMasivul Piatra Mare care face parte împreună cuMasivul Postăvarul dinMunții Bârsei (grupă muntoasă ce aparțineCarpaților de Curbură). Situl prezintă unrelief diversificat (abrupturi calcaroase, vârfuri stâncoase, ace, coloane, văi, cascade, cheiuri), delimitat la nord deDepresiunea Brașovului, la est de valeaGârcinului Mic șirâul Gârcin, la sud derâul Timișul Sec de Sus șiPlatforma Predealului și la vest deValea Timișului Sec. Aria naturală adăpostește o gamă floristică diversă și asigură condiții de hrană și viețuire pentru o mare varietate de faună caracteristicăOrientalilor[10].
Masivul Piatra Mare prezintă o zonă montană cu o mare variație reliefală constituită peroci sedimentare (ce aparțingeologic zonei cristalino-mezozoice),calcare (atribuiteaceleeași perioade),gresii,marne șiargile, astfel: în partea estică (dinspreValea Gârciuniului) sunt prezente abrupturi (greu accesibile) structurate pe două cueste[11] (una inferioară fragmentată de câțiva afluenți aivăii Gârciniului și alta superioară, nefragmentată) spre deosebire de cea vestică (delimitată deValea Timișului Sec) unde relieful (ruiniform) prezintă culmi mai domoale și împădurite, stăncării izolate, grohotișuri și văii.
Partea nordică a masivului este marcată de câteva măguri (Vârful Ieremia 1.102 m,Vârful Brădet 1.073 m,Vârful Ascuțit 1.058 m.) despărțite de culmi descendente, iar prelungirea culmii spre nord-est, de mai multepiscuri: (Vârful Piatra Mare 1.843 m,Vârful Pușcaș 1.635 m,Vârful Gâtul Chivei 1.639 m,Vărful Piatra Mică 1.614 m,Vârful Piatra Poienii 1402 m,Vârful Bunloc 1187 m.). Sectorul sudic prezintă un platou acoperit cu pajiști șipășuni alpine, situat deasupra limitei superioare a zonei împădurite. Platoul este dominat de o impresionantă formațiunecalcaroasă[12].
Apele de suprafață ale sitului aparțin bazinelorhidrografice ale mai multorrâuri[13]; astfel:Râul Chiva cu afluentul de dreaptaValea Pojaru;Râul Șipoaia;Râul Daschia;Râul Mușatul, afluent de stânga alGârcinului;Valea Carierei,Valea Pietrele MariValea Timișului Sec de Jos,Valea Timișului Sec de Sus șiValea Horvatca, afluenți de dreapta alvăii Timișului;Valea Morii cu cele șapte izvoare;Râul Valea Pietrei Mici (afluent de dreapta al râul Timișul Sec de Jos) pe cursul căruia se află Cascada Tamina;Valea Băii, afluent al văii Pietrei Mari și Pârâul Șapte Scări (afluent de dreapta al râuluiȘipoaiei), vale care străbate defileulomonim aflat în partea central-vestică a sitului[14].
Clima este unatemperat-continentală (cu diferențieri funcție de configurația reliefului: etaj climatic premontan - 650-800 m, etaj climatic montan 800-1.800 m și etaj climatic alpin la peste 1.800 m. altitudine), caracterizată prin temperaturi medii cuprinse între 2 și 6°Celsius.Vânturile dominante pe timpulverii sunt cele nord-vestice.Iarna acestea bat cu putere din est și nord-est, aducând cantități importante dezăpadă și valuri de ger. Cantitatea medie multianuală de precipitații este cuprinsă între 750 mm. (în etajul premontan), ajungând la 1.200 mm. în etajul climatic montan[15][16].
| Caracteristicile meteorologice ale sitului Natura 2000 - | ||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Temperaturi (grade celsius) șiprecipitații (mm) medii lunare | ||||||||||||
| Climat | Ianuarie | Februarie | Martie | Aprilie | Mai | Iunie | Iulie | August | Septembrie | Octombrie | Noiembrie | Decembrie |
 | -6 | -8 | -2 | 0 | 5 | 10 | 12 | 11 | 7 | 2 | -2 | -5 |
 | 28 | 26 | 31 | 53 | 78 | 106 | 87 | 71 | 54 | 43 | 33 | 29 |
Situl Piatra Mare încadrat înregiunea biogeografică alpină a Carpaților de Curbură prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel despecii cât și la nivel deecosisteme terestre[17].
În arealul sitului au fost identificate 11 tipuri dehabitate naturale de interes comunitar, astfel[18]: Pajiști montane deNardus bogate în specii pe substraturi silicioase (pajiști seminaturale aflate pe platourile montane și pe versanții văilor, la altitudini cuprinse între 800 și 1.840 m)[19]; Păduri (Tilio-Acerion) pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene (în văile înguste și în cheile de la partea inferioară a masivului, în subetajul pădurilor de fag și a pădurilor în amestec, la altitudini cuprinse între 700 și 1.000 m); Păduri acidofile de molid (pe vesanți cu înclinație mare, pe culmi și creste, la altitudini cuprinse între 800 și 1.400 m); Păduri aluviale de arin negru și frasin (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), habitate aflate la altitudini cuprinse între 700 și 1.400 m, în luncile montane înguste și pe versanții cu izvoare[20]; Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) pe versanți cu înclinații medii și mici și pe platouri, la altitudini de până la 800 m.; Vegetație arboricolă cu răchită albă (Salix eleagnos) de-a lungul pâraielor, la altitudini de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii sub-arctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între 1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci decalcare (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin (Thlaspietea rotundifolii), habitat aflat la peste 1.250 m. altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza stâncăriilor; Izvoare petrifiante cu depuneri detravertin, la altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor[21].
Flora ariei protejate are în componență specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structurageologică, caracteristicilesolului șiclimei, structuriigeomorfologice saualtitudinii[22].
Păduri de conifere cu speciiarboricole de:molid (Picea Abies),pin (Pinus),larice (Larix decidua),brad (Abies alba),zadă (Larix) sautisă (Taxus baccata).
Păduri de foioase cu arboret de:fag (Fagus sylvatica),gorun (Quercus petraea),stejar (Quercus robur),carpen (Carpinus betulus),paltin de munte (Acer pseudoplatanus),arțar (Acer platanoides),tei (Tilia cordata),frasin (Fraxinus excelsior),jugastru (Acer campestre),mesteacăn (Betula pendula),ulm (Ulmus glabra),arțar (Acer platanoides), salcie albă (Salix eleagnos), arin de munte (Alnus viridis),arin negru (Alnus glutinosa).
Arbusti cu specii de:jneapăn (Pinus mugo),ienupăr (Juniperus communis),corn (Cornus mas),alun (Corylus avellana),păducel (Crataegus monogyna),afin (Vaccinum myrtillus L.),soc negru (Sambucus nigra),mur (Robus fruticosus),zmeur (Robus idaeus),măceș (Rosa canina),merișor (Vaccinium vitis-idaea),sânger (Cornus sanguinea), curpen de pădure (Climatis vitalba), salbă moale (Euonymus europaeus), cununiță (Spiraea chamaedryfolia).
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (uneleendemice sau aflate pelista roșie a IUCN) enumerate în anexa I-a aDirectivei CE 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[23].
Specii de flori și ierburi rare semnalate în arealul sitului:floare de colț (Leontopodium alpinum Cass.), cornuț (Cerastium transsilvanicum)[24], clopoțel de munte (cu specii deCampanula carpatica șiCampanula alpina)[25], crucea-pământului (Heracleum carpaticum),garofiță de munte (Dianthus tenuifolius),siminic (Antennaria dioica), o subspecie decoada șoricelului (Achillea oxyloba ssp. schurii),gălbinel de munte (Doronicum carpaticum), pufuliță (Epilobium alpestre), mixandre sălbatice (Erysimum witmannii ssp. transsilvanicum),crucea voinicului (Hepatica transsilvanica),bulbuc de munte (Trollius europaeus), nopticoasă (Hesperis matronalis L. ssp. candida), trânji (Neottia nidus-avis) orhidee sălbatică (Traunsteinera globosa),smârdar (Rhododendron myrtifolium), poroinic (Orchis mascula), turtă (Carlina acaulis), cimbrișor (cu specii deThymus comosus șiThymus pulcherrimus), urechelniță (Jovibarba heuffelii),garofiță albă de stânci (Dianthus spiculifolius)[26], mlăștiniță (Epipactis helleborine), precum și o specie rară demușchi (Buxbaumia viridis)[27].
Alte specii din flora spontană:tătăneasă (Symphytum officinale),traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris),țintaură (Centaurium umbellatum), viorele (Scilla bifolia), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), silnic (Glechoma hirsuta),leurdă (Allium ursinum),brândușă de toamnă (Colchicum autumnale),margaretă (Leucanthemum vulgare), brustur-negru (Symphytum cordatum), mierea ursului (Pulmonaria rubra), mirodea (Hesperis nivea), clopoței (Campanula patula ssp. abietina), garofiță (Dianthus carthusianorum),păștiță (Anemone nemorosa),iarba osului (Helianthemum nummularium),coacăză (Bruckenthalia spiculifolia), brei (Mercurialis perennis), luntricică (Oxytropis carpatica), piciorul cocoșului (Ranunculus carpaticus), gălbinele (Lysimachia punctata), perișor (Moneses uniflora),vinariță (Galium odoratum), toporaș galben de munte (Viola biflora), aișor (Paris quadrifolia)[28], ceapă de munte (Allium victorialis), bălușcă (Ornithogalum umbellatum), palma-pământului (Gymnadenia conopsea), păiuș (din speciileFestuca versicolor, Festuca tenuifolia șiFestuca valesiaca) sau iarba vântului (Nardus stricta)[29].
În pădurile de foioase și conifere, în lizierele acestora și în tufărișuri vegetează (începând cu prima parte a verii și până toamna târziu) o gamă diversă deciuperci cu specii de:hrib (Boletus edulis),hrib pucios (Boletus aereus)[30],ciupercă de câmp (Agaricus arvensis),oiță (Russula virescens),roșcovă de brad (Lactarius deliciosus)[31],bureți-usturoi (Lactarius piperatus) - cunoscuți și sub denumirile populare deiuțari, lăptiucă iute, bureți lăptoși, bureți iuți[32],creasta cocoșului (Ramaria botrytis),gălbiori (Cantharellus cibarius),ghebe (Armillaria mellea),crăițe (Amanita caesarea),păstrav de fag (Pleurotus ostreatus),zbârciog țuguiat (Morchella conica),zbârciog galben (Morchella esculenta) șipiciorul-căprioarei (Macrolepiota procera)[33].
Fauna este una diversificată și bine reprezentată de o mare varietate de specii (mamifere, păsări, reptile, broaște și pești) protejate la nivel european prin aceeașiDirectivă a Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992[23]; astfel:
Mamifere cu exemplare de:urs (Ursus arctos - specie protejată aflată pe lista roșie a IUCN[34]),cerb (Cervus elaphus),căprioară (Capreolus capreolus),mistreț (Sus scrofa),jder (Martes martes),râs eurasiatic (Lynx lynx),vulpe roșcată (Vulpes vulpes crucigera),iepure de câmp (Lepus europaeus),veveriță (Sciurus carolinensis);
Păsări:cocoș de munte (Tetrao urogallus)[35],ciuf-de-pădure (Asio otus),corb (Corvus corax),ieruncă (Tetrastes bonasia), vânturelul roșu (Falco tinnunculus),codroș de munte (Phoenicurus ochruros),șoim călător (Falco peregrinus),brumăriță de stâncă (Prunella collaris),cristel-de-câmp (Crex crex),stăncuță (Corvus monedula),porumbel gulerat (Columba palumbus),ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis),acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina),acvilă de munte (Aquila chrysaetos),șorecar comun (Buteo buteo),șorecar-încălțat (Buteo lagopus),sticlete (Carduelis carduelis),pupăză (Upupa epops),cuc (Cuculus canorus),mierlă (Turdus merula),erete-vânăt (Circus cyaneus),scatiu (Carduelis spinus),grangur (Oriolus oriolus),sfrâncioc-roșiatic (Lanius collurio),presură galbenă (Emberiza citrinella),codobatură (Motacilla alba),fluierar-de-zăvoi (Tringa ochropus),strigă (Tyto alba),pitulice (Sylvia nisoria),ciocârlan (Galerida cristata)[36];
Reptile șiamfibieni:năpârcă (Anguis fragilis), salamandra carpatică[37] (Triturus montandoni - specie endemică aflată pe lista roșie a IUCN[38], broasca-cu-burta-galbenă (Bombina veriegata);
Pești cu specii de:păstrăv (Salmo trutta fario),clean (Leuciscus cephalus), boiștean (Phoxinus phoxinus)[39], zglăvoacă (Cotus gobio șiCotus poecilopus), moioagă (Barbus meridionalis petenyi)[40] sau porcușor de vad (Gobio uranoscopus).
Economia zonei (Săcele, Predeal) este bazată pe turism (muzee, case memoriale, biserici, arii protejate, obiective naturale - cascade, canioane), exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor, valorificarea balastului de râu și construcții.
Municipiul Săcele (atestat documentar pentru prima dată în 1366) păstrează încă vechile obiceiuri ale primelor comunități democani (uniuni pastorale autohtone de oieri români, asociați cu fenomenul transhumanței); astfel: „Sântilia” (manifestare de mare amploare ce îmbină folclorul muzical-coregrafic și portul popular cu tradiția, într-un cadru natural de excepție) organizată anual înPoiana Angelescu și „Balul Plăcintelor” (petrecere anuală a mocanilor săceleni odată cu lăsatul secului. Cu acest prilej se prepară celebrele plăcinte mocănești cu brânza sărată). O altă manifestare etno-culturală este „Napok Szent Mihály” (Zilele Sf. Mihail) organizată de comunitateaceangăilor (de confesiune evanghelică luterană și de naționalitate maghiară) dinSăcele; ce cuprinde o paradă a costumelor tradiționale, ateliere meșteșugărești, simpozioane, expoziții de artă populară și activități sportive[41].
Predealul devine punctul de frontieră (între voievodateleromanofone și Imperiul austriac și regatul maghiar) odată cu semnarea convenției de laBucurești întreRomânia șiAustro-Ungaria (privind construirea liniei ferate Ploiești-Brașov), iar din 1968, oraș în cadrul județului Brașov. Acesta este cunoscut ca stațiune turistică montană, ce oferă condiții deosebite (pârtii de schi, telescaun) în vederea practicării sporturile de iarnă[42].
Presiunea antropică asupra sitului (aflat în proximitatea a trei așezări urbane) este una destul de ridicată, atât din cauza afluenței mari de turiști, cât și pentru faptul că acesta este relativ ușor accesibil. Vulnerabilitatea ariei protejate se datorează mai multor factori umani; astfel: turismul necontrolat, poluarea pâraielor și pajiștilor cu resturi menajere, tiroliana de pe traseul ce duce laCanionul Șapte Scări, vecinătatea cu drumul naționalDN1,braconajul,pășunatul excesiv, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, recoltarea abuzivă a fructelor de pădure și a ciupercilor, extinderea anexelor gospodărești, precum și practicarea unorsporturilor extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă linișteaarealului[43].
Pe teritoriul ariei protejate și în vecinătatea acesteia se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult,monumente istorice,muzee,rezervații naturale,peșteri,cascade,cheiuri), astfel:
Lăcașuri de cult
Edificii istorice
Muzee
Arii protejate
Zone naturale
Situl Piatra Mare este străbătut de mai multe trasee montane (dotate cu podețe, balustrade, consolidări și lărgiri de poteci,marcaje de orientare și avertizare) amenajate cu scopul de a facilita accesul turiștilor în siguranță la destinația aleasă (vârfuri, peșteri, cascade, zone de agrement, cabane)[48].
Reportaje
Specii din flora spontană și fauna sălbatică (incluse în lista roșie aIUCN) aflate la baza desemnării sitului Natura 2000 - Piatra Mare și imagini din sit
 |  |  |  |  |  |
|---|---|---|---|---|---|
Buxbaumia viridis[49] | Ursus arctos[50] | Triturus montandoni[51] | Hrib (Boletus edulis) |
.jpg)
