RâulNeva a dat numele străzii principale a orașului St Petersburg
Sankt Petersburg (înrusăСанкт-Петербу́рг, transliterat:Sankt-Peterburg, cunoscut în limbajul colocvial caПитер —Piter, caPetrograd — Петрогра́д,1914–1924 — și în perioada sovietică sub numele deLeningrad — Ленингра́д,1924–1991) este un oraș din Rusia. Se află înRusia de nord-vest, în delta râuluiNeva, în partea de est agolfului Finic alMării Baltice.
A fost fondat dețarulPetru cel Mare, în1703, ca o ,,fereastră către Europa", fiind, de la acea dată, capitală aImperiului Rus până în1918. Cu cei aproape 4,5 milioane de locuitori (2002), este în ziua de azi cel de-al doilea oraș ca mărime alRusiei, al patrulea oraș ca mărime alEuropei, un centru european de cultură extrem de important și cel mai important port rusesc la Marea Baltică.
Sankt Petersburg este cel mai nordic oraș european cu peste 1 milion de locuitori. Centrul orașului este protejat deUNESCO casit al patrimoniului universal. Orașul, care a fost, pentru mai bine de două secole, centrul politic și cultural al Rusiei, este și în zilele noastre extrem de important și, pentru a-l onora, locuitorii îl mai numesc, deseori, "Capitala Nordică" ("Cеверная Cтолица",Severnaia Stalița).
Sankt Petersburg este centrul administrativ al RegiuniiLeningrad și alDistrictului Federal Nord-Vestic (Северо-западный федеральный округ,Severo-zapadnîi federalnîi okrug).
Imaginea maiestuoasă a orașului este datorată detaliilor arhitecturale variate: bulevarde lungi și drepte, spații vaste, grădini și parcuri, garduri decorative din fier forjat, monumente și sculpturi decorative. Râul Neva, cu multele lui canale, poduri șicheiuri din granit, dă orașului o notă aparte, de neconfundat. Numeroasele canale au făcut ca orașului să i se dea supranumele de "Veneția Nordului".
Sankt Petersburg este cunoscut și pentru cele 300 de poduri.
Amplasarea Sankt Petersburgului lângăCercul Polar de Nord, la aceeașilatitudine cu orașeleHelsinki,Stockholm șiOslo (60°N), face ca amurgul să dureze toată noaptea în mai, iunie și iulie. Acest fenomen este cunoscut canopțile albe. Altă atracție o constituie cele nouă poduri basculante care se deschid deasupra Nevei. Turiștii se înghesuie ca să vadă podurile coborâte și ridicate pentru a permite navelor să traverseze orașul.
Probabil cel mai cunoscut dintre palatele imperiale estePalatul de iarnă (1754–1762), o clădire uriașă, cu interioare de un lux orbitor, care este astăzi sediulMuzeului Ermitaj. ArhitectulBartolomeo Rastrelli a mai proiectat trei reședințe nobiliare peNevsky Prospekt: PalatulStroganov (1752–1754, azi Muzeul Figurilor de Ceară), PalatulVoronțov (1749–1757, azi școală militară) și palatulAnicikov (1741–1750, reconstruit de mai multe ori, azi palat al copiilor). Alte palate baroce includ casaȘeremetiev de pe splaiulFontanka, (numită, de asemenea, Fontannîi dom), și palatul Beloselski-Belozerski (1846–1848) de pe Nevsky Prospekt, fosta reședință a marelui Duce Serghei Alexandrovici.
Dintre palateleneoclasice, cel mai cunoscut esteCastelul Sfântul Mihail (sau al Inginerilor), construit pentruÎmpăratul Pavel I, între 1797–1801, ca să înlocuiască mai vechiul Palat de vară. Palatul Taurid alPrințului Potemkin (1783–1789), situat în imediata vecinătate, a folosit ca sediu pentru primaDumă – parlamentul rusesc. Chiar la stânga palatului Ermitaj se află Palatul de Marmură, construit la comandaContelui Orlov, între 1768–1785, din diferite tipuri demarmură și proiectat în stil neoclasic deAntonio Rinaldi. Palatul Mihail (1819–1825), faimos pentru interioarele lui opulente, numit astfel după primul lui ocupant, Marele Duce Mihail Pavlovici, acum sediu alMuzeului Rus. Construite, de asemenea, în stil neoclasic sunt PalatulIusupov, (sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea), palatulRazumovski (1762–1766), palatulȘuvalov (1830–1838), locul în care a fost ucisRasputin șiPalatul Elaghin (1818–1822), ovilă (dacea) de odihnă de vară a familiei imperiale, situată pe insula Elaghin.
Reședințe mai puțin importante au fost construite pentru copiii țaruluiNicolae I: Palatul Maria (1839–1844), aflat peste drum de Catedrala Sfântul Isaac, sediu alconsiliului municipal, Palatul Nicolae (1853–61) și Noul Palat Mihail (1857-1861).
Conform tradiției rusești, fiecare regiment al Gărzii Imperiale avea propria lui catedrală.
Catedrala Sf. Petru și Pavel (1712–1732), simbolul orașului de foarte multă vreme, adăposteștecavoul luiPetru cel Mare și ale altorîmpărați ai Rusiei. În afară de aceste patru catedrale principale (care sunt, parțial, și muzee), se află alte biserici. Dintre construcțiile baroce, cea mai grandioasă esteCatedrala Smolnîi (1748–1764), un proiect îndrăzneț al luiBartolomeo Rastrelli, niciodată terminată. Altă biserică importantă în același stil esteCatedrala MarineiArhivat în, laWayback Machine. a Sfântului Nicolae, (1753–1762), o structură splendidă dedicatăFlotei Rusești, pereții exteriori fiind acoperiți cuplăci memoriale închinate marinarilor pieriți pe mare. Biserica Sfinților Simeon și Ana (1731–1734), Catedrala Sfântului Samson (1728–1740), Biserica Sfântului Pantelimon (1735–1739) și Catedrala Sfântului Andrei (1764–1780) sunt mai rar menționate.
Bisericile neoclasice sunt prea numeroase pentru a fi enumerate. Multe dintre ele au fost menite să domine piețele publice, așa cum sunt Catedrala Sfântul Vladimir (1769–1789), alta decât biserica Sfintei Fecioare din Vladimir (1761–1783). Catedralele Schimbării la Față (1827–1829) și a Sfintei Treimi (1828–1835) au fost, amândouă, proiectate deVasili Stasov.Biserica Cesma (1780)[nefuncțională] este un exemplu rar alRenașterii gotice în Rusia. Pe Nevsky Prospekt se află și numeroase biserici și locuri de cult neortodoxe.
Mănăstirea Alexandr Nevski, care era menită, la început, să fie loc de odihnă a rămășițelor luiAlexandr Nevski, are între zidurile sale două catedrale și câteva biserici mai mici, în diferite stiluri. Este remarcabilă și pentruCimitirul Tihvin, unde sunt înmormântați mulți ruși celebri.
Orașul are două biserici mici în stilulRenașterii Gotice, aceea a Sfântului Ioan Botezătorul (1776–1781) și Cesmenskaia (1777–1780), amândouă proiectate de Georg Velten. Lăcașurile de cult construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea sunt toate construite în stilurileRenaștere rusă sauRenașterea bizantină.Moscheea din Sankt Petersburg (1909–1920), cea mai mare din Europa, este construită folosind ca model moscheileTimuride dinSamarkand.
Un templu budist, construit cu banii din donațiile luiDalai Lama și alebudiștilor ruși și mongoli, a fost terminat în 1914. Alături de casa de oaspeți și spitalul aflate în imediata vecinătate, templul a fost un reper important pentruburiații șicalmîcii aflați în tranzit prin capitală în timpulPrimului Război Mondial. A fost folosit ca lăcaș de cult până în 1935, când a fost desacralizat și transformat într-o clădire civilă, iar slujitorii templului au fost aruncați înGulag. Templul a fost redeschis în 1991.
Fortăreața Sfinții Petru și Pavel, care a fost, o vreme, șiînchisoare destinată deținuților politici, ocupă o poziție dominantă în centrul orașului. A fost construită o pasarelă de-a lungul unei porțiuni a zidului fortăreței, care dă vizitatorilor o priveliște largă asupra râului, către sud. Pe celălalt mal al Nevei, pe limba de pământ a insulei Vasilievski, se află clădirea fosteiBurse (1805–1810), amintind de untemplu grecesc antic, cu douăcoloane rostrale (coloane împodobite cu prove de corăbii), ridicate în fața ei.
Fără îndoială, cel mai faimos muzeu esteErmitajul. Muzeul are una dintre cele mai bogate colecțiide artă vest-europeană. Vastele lui colecții au fost pentru prima oară prezentate publicului în aripa construită în stilRenaștere greacă deLeo von Klenze (1838–1852), aripă numită acum Noul Ermitaj. Primul muzeu din oraș a fost fondat de țarul Petru cel Mare înKunstkammer, ridicat în 1718–1734 pe malul opus al râului Neva, și care a adăpostit o vreme șiAcademia de Științe a Rusiei. Alte atracții turistice includ Muzeul de Arte Aplicate (1885–1895), Muzeul deEtnografie (1900–1911), Muzeul de Istorie MilitarăSuvorov (1901–1904) și Muzeul de Istorie Politică (1904–1906).
Instituțiile guvernului imperial au fost găzduite în clădirea Marelui Stat Major dinPiața Palatului (1820–1827), având unArc de triumf uriaș în centru. ClădirileSenatului și aleSinodului se află înPiața Senatului (1827–1843), Cabinetul Imperial (1803–1805) este amplasat peNevski Prospekt. Alte locuri de interes sunt Banca de Asigurări (1783–1790), Vama (1829–1832) și splendidaAmiralitate (1806–1823). Cele mai multe dintre aceste construcții au fost proiectate deGiacomo Quarenghi sauCarlo Rossi.
Fosta capitală imperială are foarte multe și prestigioase instituții de învățământ și cultură:Universitatea de Stat din Sankt Petersburg ocupă câteva clădiri de pe insula Vasilievski, inclusiv uriașul edificiu baroc al Colegiului al Doisprezecelea (1722–1744);Academia de Artă din Sankt Petersburg (1764–1788) se ridică în fața unui chei împodobit cugrifoni șisfincșiegipteni autentici;Institutul Smolnîi (1806–1808), inițial prima școală pentru femei din Rusia, a fost ales deLenin drept cartier general în timpulRevoluției Ruse din 1917. Institutul Caterina (1804–1807), proiectat de Quarenghi, a fost, la început, sediulBibliotecii Naționale. O altă clădire neoclasică proiectată de Quarenghi este Școala de Călărie pentru Caii Gărzii Imperiale (1804–1807), ea fiind de curând desemnată ca sediu al Centrului Expozițional Central.
Unele dintremagazine șidepozite sunt, pe bună dreptate, locuri demne de vizitat. De exemplu, monumentalul Arcul Noua Olandă (1779–1787) și zidurile adiacente ale Ostrovului Noua Olanda sunt ocupate de întreprinderi comerciale. Palatul Comercianților de peNevski Prospekt (1761–1785), proiectat, de asemenea, de Jean-Baptiste Vallin de la Mothe, găzduiește un vast supermarket, mai multe cafenele șio stație de metrou. În apropiere se află Piața Circulară, ridicată în 1785–1790. Altemagazine universale, construite în maiestuosul stilArt Nouveau, mărginesc Nevski Prospekt și includ Bazarul Eliseev emporium, Casa Cărților și magazinul Pasaj.
Sankt Petersburg este gazda mai multorteatre. Teatrul Alexandrinskii, construit în 1828–1832 de Carlo Rossi, care a fost botezat după numele soției țaruluiNicolae al II-lea. Mult mai faimos în afara granițelor Rusiei esteTeatrul Mariinski (cunoscut și sub vechiul nume Teatrul de Operă și Balet Kirov), care a transformat orașul în capitala mondială a baletului.Conservatorul din Sankt Petersburg, primul din Rusia, a fost deschis în1862 și poartă numele numele luiNikolai Rimski-Korsakov. Printre absolvenții Conservatorului orășenesc se numărăCeaikovski,Prokofiev șiȘostakovici.
Călărețul de aramă învie și galopează pe străzile orașului în multe dintre operele literare rusești.
Poate că cel mai cunoscut simbol al orașului Sankt Petersburg este statuia ecvestră a luiPetru cel Mare, dezvelită înPiața Senatului, în1782. Considerată cea mai importantă operă a sculptorului de origine francezăEtienne Maurice Falconet, statuia ocupă un loc de frunte în literatura rusă sub numele deCălărețul de aramă (Mednii Vsadnik).
Piața Palatului este dominată de un monument unic, Coloana Alexandru (1830–1834), dintr-o singură bucată de granit roșu de Finlanda, cea mai înaltă coloană de acest fel din lume, atât de bine montată încât nu are nevoie de nici un adaos la baza sa pentru a-i asigura stabilitatea. Monumentul deosebit alGeneralisimuluiAlexandr Suvorov, reprezentat ca un zeu tânăr al războiului, a fost ridicat, în 1801, peCâmpul lui Marte, care fusese folosit, până la acea dată, pentru paradele militare și sărbători populare. Piața Sfântul Isaac este împodobită de monumentul țarului Nicolae I, care este singura statuie ecvestră cu două puncte de sprijin (picioarele din spate ale calului).
Printre monumentele publice ale orașului se află și statuia circulară a împărăteseiEcaterina cea Mare de pe Nevsky Prospekt, statuile unor cai din bronz de pe podul Anicikov, o statuie ecvestră, în stilul luiRodin, a țaruluiAlexandru al II-lea și Monumentul tricentenarului - dăruit de poporulFranței și instalat în Piața Sennaia.
Sankt Petersburg este înconjurat de reședințe imperiale, unele dintre ele fiind descrise în listapatrimoniului universal. Printre aceste reședințe se află localitateaPeterhof, cu marele Palat de la Peterhof (Petrodvoreț), parcul și faimoasele fântâni în cascadă, localitatea Pușkin (fostulȚarskoe Selo) cupalatul baroc Ecaterina și cupalatul neoclasic Alexandru, și localitateaPavlovsk, care conține palatul împăratuluiPavel I (1782–1786) și una dintre cele mai vaste parcuri în stil englezesc din Europa.
Cea mai mare parte din Peterhof și Țarskoe Selo a fost amplu restaurat după ce au fost dinamitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de trupele germane aflate în retragere. Alte reședințe imperiale mai trebuie restaurate pentru a li se reda strălucirea de odinioară.
Gatchina, aflată la 45 de km sud-vest de Sankt Petersburg, are un palat imperial cu 600 de camere și un parc foarte frumos.Oranienbaum, fondat dePrințul Menșikov, are un palat baroc și unul decorat în stil chinezesc. LaStrelna se află o vilă de vânătoare a luiPetru cel Mare și un palat folosit de președinții ruși pentru întâlnirile cu oaspeți străini,Palatul Constantin.
Inspirat de exemplul orașelorVeneția șiAmsterdam,Petru cel Mare a prevăzut ca principalele mijloace de transport în oraș să fie bărcile și luntrile pescărești. Până în 1850 nu s-a permis construirea unor poduri permanente peste Neva.
Țarul Petru cel Mare a fondat orașul pe27 mai (16 maistil vechi),1703, după ce a recuceritIngria de laSuedia. A botezat orașul cu numele sfântului său protector,Sfântul Petru. Inițial, orașul s-a numitSankt Piterburh, (numele apostolului Petru înlimba olandeză; viitorul țar a locuit și a studiat o vreme în Țările de Jos). În acest loc se aflau fortăreața suedezăNyen, și mai nouNöteborg, în zonamlăștinoasă pe care o traversa râulNeva către gurile de vărsare dinGolful Finlandei.
Devreme ce ridicarea orașului a început în timp de război, prima construcție a fost o fortificație. Cunoscută în zilele noastre caFortăreața Sfinții Petru și Pavel, a avut și ea, la început, numele deSankt Piterburh. Fortăreața a fost ridicată peinsula Iepurelui, pe malul drept al Nevei, la aproximativ 3 km de vărsarea acestuia în mare. Mlaștinile au fost secate și orașul s-a întins în toate părțile, dezvoltarea noii localități fiind făcută sub conducereainginerilor germani invitați de țar în Rusia. Petru cel Mare a interzis construirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului, cu excepția noii capitale, în felul acesta obligând toți meșterii pietrari să vină să lucreze în Sankt Petersburg.Iobagii au asigurat cea mai mare parte a forței de muncă.
Sankt Petersburg a fost gândit ca o nouăcapitală a imperiului încă de la început. Pentru poziția sa laMarea Baltică este considerat dePușkin o fereastră sprevest. Rusia este un important partener de comerț pentruMarea Britanie pentru mulți ani. A fost o bază pentru navele lui Petru cel Mare, protejat de insula fortăreței sale, după care Peter a făcut actualul oraș după numele său.
De-a lungul secoleloral XVIII-lea șial XIX-lea, aristocrația rusă a construit numeroase palate care au rezistat până în zilele noastre. Orașul și monumentele lui au suferit însă din cauza inundațiilor teribile, una dintre ele fiind descrisă dePușkin înCălărețul de aramă.
Mica biserică a Sfinților Simion și Ana (1734) a fost dedicată sfinților proteguitori aiÎmpărătesei Ana.
Dezrobirea iobagilor din1861, decretată de țarulAlexandru al II-lea, a dus la venirea unui mare număr de săraci în oraș. În suburbii au fost ridicate numeroase case de raport și au apărut primele întreprinderi industriale. Până la sfârșitul secolului, Sankt Petersburg devenise unul dintre cele mai importante centre industriale ale Europei.
Odată cu dezvoltarea industriei, au apărut și mișcările radicale. Organizațiilesocialiste au fost responsabile pentru uciderea a numeroși funcționari țariști de rang înalt, inclusiv a țaruluiAlexandru al II-lea (1881).Revoluția rusă din 1905 a început în capitală și s-a răspândit rapid către zone tot mai îndepărtate ale imperiului. În timpulPrimului Război Mondial, numeleSankt Petersburg a fost considerat ca având rezonanță germană și, la inițiativa țaruluiNicolae al II-lea, orașul a fost rebotezatPetrograd, pe31 auguststil nou (18 auguststil vechi)1914.
În1917 a izbucnitRevoluția Rusă. Prima sa fază,Revoluția din Februarie, a dus la detronarea țarului și la apariția a două centre de putere:Guvernul Provizoriu șiSovietul din Petrograd. Guvernul Provizoriu a fost răsturnat în timpulRevoluției din Octombrie, iar la scurtă vreme după aceasta a izbucnitRăzboiul civil rus. Apropierea prea mare a orașului de bazele de acțiune ale armatelor contrarevoluționare (albii) și climatul politic instabil l-au forțat pe liderulbolșevicVladimir Ilici Lenin să mute capitala laMoscova (5 martie1918). Mutarea s-a dorit temporară, sau cel puțin așa s-a declarat în acele momente, însă Moscova a rămas de atunci capitală. În24 ianuarie1924, la trei zile după moartea lui Lenin, Petrogradul a fost redenumitLeningrad, în onoarea fostului conducător. Motivul invocat a fost faptul că Lenin a fost conducătorul Revoluției din Octombrie. Existau și motive mai profunde de simbolism politic: Sankt Petersburg fusese capitala Imperiului Țarist. După Moscova, era cel mai mare oraș din țară și schimbarea de nume dădea un prestigiu și mai mare lui Lenin. Rebotezarea orașului era un simbol al schimbării de sistem politic și social.
Mutarea guvernului la Moscova a produs și o schimbare a migrației populației la sfârșitul secolului al XIX-lea. Beneficiile de care se bucura Petrogradul, dat fiind statutul de capitală, au dispărut. Populația Petrogradului în1920 era o treime din cât fusese în1915.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Leningradul a fost încercuit și asediat deWehrmachtul german, în ceea ce avea să fie cunoscut dreptAsediul Leningradului, începând cu8 septembrie1941 până pe27 ianuarie1944, 29 de luni în total. PesteLacul Ladoga a fost creat un "Drum al vieții", în perioada lungă în care lacul era înghețat. Această rută de aprovizionare era însă supusă atacurilor aeriene germane, numai unul din trei camioane de transport reușind să ajungă la destinație. O altă rută de transport a fost deschisă în18 ianuarie1943, după ceArmata Roșie a reușit să creeze o spărtură în încercuirea germană. Aproximativ 800.000 din cei 3.000.000 de locuitori au pierit în timpul asediului. Pentru tenacitatea eroică a populației orașului, Leningrad a devenit primul oraș sovietic care a fost decorat cu titlul deOraș Erou.
În centrul orașului s-au păstrat numeroase case construite în stilulArt Nouveau
Unii istorici susțin că liderul sovieticIosif Visarionovici Stalin a întârziat în mod voit despresurarea orașului și a împiedicat evacuarea locuitorilor lui din dorința de a lăsaintelectualitatea leningrădeană să piară. Mulți dintre leningrădenii care au fost, totuși, evacuați în colțuri îndepărtate aleUniunii Sovietice nu s-au mai întors niciodată la casele lor din oraș. Noi date din surse germane arată că Hitler a dispus ca orașul să fie ținut încercuit și să nu se dea atacul pentru cucerirea lui, tocmai pentru uciderea tuturor locuitorilor prin înfometare și obținerea fără pierderi a bogățiilor acestui oraș simbol al Imperiului Rus și al Revoluției din Octombrie. Cele două ipoteze nu se exclud, ambele putând fi, concomitent, valabile.
Războiul a adus mari distrugeri orașului și a ucis pe mulți dintre vechii locuitori ai Petersburgului care nu au fugit din țară după izbucnirea revoluției bolșevice și nu au pierit în epurările în masă interbelice. În ciuda tuturor acestor fapte, orașul a fost reconstruit în deceniile care au urmat, redându-i-se înfățișarea de odinioară. Deși rolul clasei muncitoare a crescut în tot acest timp, orașul a rămas un centru al științei și culturii.
După prăbușirea Uniunii Sovietice din6 septembrie1991, majoritatea populației (54%) a fost de acord cu revenirea la "numele original, Sankt Petersburg". La fel ca și în cazul orașului, 39 de străzi, șase poduri, trei stații de metrou și șase parcuri au fost rebotezate. Totuși, în special oamenii mai în vârstă mai folosesc denumirile mai vechi, de exemplu, folosind vechile denumiri ale străzilor pentru adresele poștale. În rândul tinerei generații, numeleLeningrad este folosit ca un protest slab împotriva noii societăți.
În urma unui referendum, numeleoblastiei (regiunii administrative) a cărei capitală este Sankt Petersburgul, a rămas neschimbat –Leningrad.
În conformitate cu rezultatelerecensământului din9 octombrie2002, Sankt Petersburg a avut 4.159.635 locuitori. În oraș locuiește, astfel, aproximativ 3% din populația totală a Rusiei. Orașul cu împrejurimile sale are o populație estimată de aproximativ 6 milioane de oameni. Salariul mediu lunar în anul2003 era de aproximativ 175euro. În anul2013 acesta a ajuns la aproximativ 800 deeuro. Rata șomajului atinge numai 1,5%.
Saint Petersburg a fost întotdeauna populat preponderent de ruși, deși cuprinde mai multe minorități etnice considerabile, cum ar fi germanii, ucrainenii, finlandezi sau est-europeni.
Cetățenii se pot muta în oraș numai dacă dovedesc că au unde locui și au o slujbă în Sankt Petersburg ori s-au căsătorit cu un localnic care se află într-una dintre situațiile de mai sus. Se pare că există însă mulți oameni care nu îndeplinesc condițiile acestea și locuiesc ilegal sau semilegal și de aceea nu sunt incluși în rezultatele recensământului.Organizația Internațională a Muncii estimează că sunt aproximativ 16.000 de copii ai străzii.
Din punct de vedere religios, cei mai mulți credincioși aparținbisericii ortodoxe ruse; există însă și numeroși atei.
Evoluția numărului de locuitori în timp
Următoarele diagrame arată numărul de locuitori. Până în1944, cifrele reprezintă, în cea mai mare parte, estimări, dar după1959 cifrele reprezintă rezultatele recensămintelor, iar valoarea din2005 este, din nou, doar o estimare.
Sankt Peterburg are legături feroviare regulate cătreHelsinki -Finlanda viaVîborg (în partea rusă) șiKouvola șiLahti (în partea finlandeză). Trei trenuri frumoase de modă veche, renovate –Sibelius,Repin șiTolstoi – fac curse exclusiv pe această rută.
Supremația culturală a orașului Sankt Petersburg s-a sfârșit odată cu proclamareaMoscovei ca noua capitală, dar a coincis cu zorile industriei cinematografice rusești. Doar puține filme au obținut însă recunoașterea internațională și casele de producție occidentale nu au putut filma aici. StudiourileLenfilm au fost cele mai cunoscute în lume, având sediul în oraș. Cele mai cunoscute filme pe plan internațional au avut scenariul bazat pe lucrări literare faimoase, cum arAnna Karenina deLev Tolstoi sauIdiotul luiFiodor Dostoevski. Multe filme au descris evenimente din istoria complexă a orașului, unele dintre ele având scopuri clarpropagandistice.
Viața tumultuoasă a principalei străzi din Sankt Petersburg a fost descrisă deGogol în povestiri, cea mai cunoscută fiindNevsky Prospect.
S-a spus că Sankt Petersburgul a fost capulImperiului Rus, în timp ceMoscova a fost inima lui. "Cel mai pragmatic oraș din lume", (așa cum îl descria Dostoievski), apare frecventscriitorilor ruși ca un mecanism amenințător și inuman. Imaginea grotescă și de coșmar a orașului este descrisă în ultimele poeme ale luiPușkin, în povestirile luiGogol, în romanele luiDostoievski, în poeziile luiAlexandr Blok șiOsip Mandelștam și în romanul simbolistPetersburg deAndrei Belîi).
.svg)
