Paul Signac s-a născut laParis, fiu al unui negustor înstărit și fabricant de harnașamente. Intenționa să devinăarhitect, nu termină însă studiile liceale și, în1880, se decide pentru pictură, familia asigurându-i independența financiară. Fascinat de operele luiClaude Monet, fără nici un fel de pregătire în profesie, începe să picteze peisaje împreună cu prietenul săuArmand Guillaumin, un pictor din cerculimpresioniștilor, instalându-și șevaletul pe malulSenei sau pe plaja dinPort en Bessin. În1883, frecventează câteva luni atelierul luiSiegfried Bing. Energic și sociabil, Signac participă în1884 în mod activ la înființarea "Societății Artiștilor Independenți", care organizează expoziții fără a avea un juriu de selecție.
Paul Signac: Portretul lui Félix Fénéon, 1890
În1885 intră în contact cu tinerii artiști grupați în jurulGeorges Seurat și devine un entuziast adept al tehniciidivizioniste inițiată de Seurat, metodă care constă în juxtapunerea direct pe pânză a micilor tușee de culoare în stare pură, lăsând privirii de la distanțâ recompunerea tonurilor dorite de artist. Signac se interesează de lucrarea luiCharles Henry,"Introducere în estetica științifică", și elaborează el însuși bazele teoretice aledivizionismului în lucrarea"D'Eugène Delacroix au neo-impressionnisme" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism"), care va apărea în1899. Termenul deneoimpresionism fusese creat de criticul de artăFélix Fénéon:"Adevărul este că metodaneoimpresionistă impune o delicatețe excepțională a ochiului" ("L'Art moderne",Bruxelles,19 septembrie1886)."Tehnica divizării - scrie Signac - nu asigură prin amestecul optic al elementelor pure numai un maximum de luminozitate, ci, prin dozarea și echilibrarea acestor elemente după regulile contrastului, garantează de asemenea armonia totală a operei". Se interesează și de redarea figurilor omenești, multiplicând schițele de lalitografii până la compoziții de mari dimensiuni.
Paul Signac:Portul Saint-Tropez, 1899
Anul1892 marchează o etapă importantă în viața lui Signac. După perioade de lucru prin porturileFranței, petrece cea mai mare parte a timpului înSaint-Tropez, unde își construiește o casă cu un atelier, și invită prieteni artiști pentru a lucra împreună. În același an se căsătorește cu Berthe Roblès, o rudă îndepărtată a luiCamille Pissarro. Călătorește pe un mic vas cu pânze, botezat"Olympia" în onoarea luiÉdouard Manet, realizând compoziții în acuarelă, schițate rapid după natură, pe care apoi le dezvoltă în atelier sub forma unor tablouri mari pe pânză.
După1896, mărește treptat suprafețele culorilor, îndepărtându-se într-o oarecare măsură de tehnica pointillistă, dar păstrând întreaga prospețime și pregnanță optică a materiei colorate. În fiecare an ia parte cu mai multe tablouri la expozițiile "Societății Artiștilor Independenți", al cărei președinte devine în1908. Începând din1910, acuarela devine metoda preferată a lui Signac și realizează numeroase tablouri peisagistice în timpul peregrinărilor sale prinCollioure,Port-en-Bressin,La Rochelle,Marseille șiVeneția. Fluiditateamonocromă în apă îi asigură mai multă libertate decât pictura în ulei, este mai puțin precisă, dar mai bogată în luminozitate.
După moartea luiSeurat în1891, contribuie la catalogarea operelor acestuia, cu care organizează o expoziție memorială postumă.
Paul Signac s-a bucurat încă din cursul vieții de o recunoaștere unanimă ca artist. A primit, succesiv, toate gradele ordinului"Legiunea de Onoare" și a fost primar înMontmartre. Când a murit în vârstă de 72 de ani, în1935, stilul pentru care și-a dedicat toată viața încetase de mult să mai fie revoluționar.
.svg)
_(47428133591).jpg)
%2c_oil_on_canvas%2c_97_x_162_cm%2c_Mus%25C3%25A9e_du_Petit_Palais%2c_Geneva.jpg)
.jpg)
_(32480723757).jpg)
_-_Camille_Pissarro.jpg)
_-_A_Centennial_of_Independence_-_Google_Art_Project.jpg)
.svg)
%2c_1894%2c_01.jpg)
%2c_cast_stone%2c_plaster%2c_176_x_138_x_70_cm_(69.2_x_54.5_x_27.5_in)%2c_Armory_Show_postcard.jpg)
.jpg)
