Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Teritoriile canonice ale bisericilor ortodoxe autocefale și autonome (2022)Acvila imperială de deasupra intrării în sediul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol
Patriarhia de Constantinopol, a cărei denumire oficială estePatriarhia Ecumenică de Constantinopol[1] (în greacă: Οικουμενικό Πατριαρχείο Κωνσταντινουπόλεως[2]; în turcă:Fener Rum Ortodoks Patrikhanesi,İstanbul Ekümenik Patrikhanesi, în traducere aproximativă „Patriarhatul romanilor ortodocși dinFanar”), este considerată, în mod simbolic, cea mai înaltă autoritate canonică din lumea creștin-ortodoxă. Patriarhul de Constantinopol este recunoscut ca„primus inter pares” („primul între egali”) în raport cu ceilalți întâistătători aiBisericilor Ortodoxe autocefale.
În istoria și literatura dreptuluicanonic ortodox (canoane și comentarii tradiționale),Patriarhiei Ecumenice i-au fost atribuite mai multeprerogative (presbeia) care nu se regăsesc la toate celelalte Biserici Ortodoxe autocefale. Deși unele dintre acesteprerogative nu sunt unanim acceptate, ele au precedente istorice și referințe canonice. Conținutul și chiar legitimitatea lor sunt contestate în mod activ de anumite Biserici Ortodoxe, în special deBiserica Ortodoxă Rusă[5] (a se vedea:Prerogativele Patriarhiei Ecumenice).
^Dragas, Alexander ().The Constantinople and Moscow Divide: Troitsky and Photiades on the Extra-Jurisdictional Rights of the Ecumenical Patriarchate. p. 182.
.svg)
.svg)
.svg)
