Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Patagonia este în marea sa parte o regiune vastă destepă, cu suprafață de peste 900.000 km pătrați, formată din 3 zone geografice:
Anzii Patagoniei, situați în vestul regiunii, cu vîrfuri acoperite de zăpadă, de 3.000–4.000 m înălțime (cel mai înalt vîrf: San Valentin – 4.058 m)
Podișul Patagoniei in centru si est, ce pierde din înălțime dinspre vest spre est, până ajunge la țărmurile abrupte si stâncoase ale Oceanului Atlantic
Pe aceste câmpii se găsesc iazuri și lacuri de apă sărată sau dulce. Către Anzi, pietrișul lasă locporfirului,granitului șibazaltului,flora șifauna sunt mai abundente și capătă caracteristicile coastei de vest. Precipitațiile mai bogate în vestul Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la mase de aer rece, contribuind la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, cele mai mari dinemisfera sudică, exceptândAntarctica.
Printre depresiunile ce traversează platoul, principalele suntGualichu la sud deRio Negro,Valcheta șiMaquinchao prin care înainte au curs apele laculuiNahuel Huapi – care acum curg în râulLimay, râurileSeguerr șiDeseado. Unele din aceste depresiuni au fost vechi rute comerciale interoceanice. În zona centrală a regiunii, erupțiilevulcanice, care au luat parte la formarea platoului dinTerțiar până în prezent, au depus un strat de lavă bazaltică, acoperit recent în partea de vest de ghețari. Topirea rapidă a ghețarilor și retragerea zăpezilor au dus la procese de coroziune, împreună cu schimbările tectonice din acea perioadă, ce au săpat odepresiune longitudinală, care separă platoul de dealurile precordiliene. Și în vest există o depresiune similară la poalele Anzilor Cordilieri ce conține cel mai fertilsol din Patagonia.
Panta estică a Anzilor este mai călduroasă decât cea vestică, în special vara, când o ramură a unui curent sudic ecuatorial spală coasta estică, în timp ce pe coasta de vest ajunge un curent rece. LaPuerto Montt temperatura medie anuală este 11 °C, cu valori medii ale extremelor între +25,5 și −1,5 °C. LaBahia Blanca, în apropierea coasteiAtlanticului, în nordul regiunii, temperatura medie anuală este de 15 °C și variază într-o plajă mai mare de temperaturi. LaPuenta Arenas, în punctul sudic extrem, temperatura medie anuală este 6 °C și valorile medii ale extremelor sunt între +24,5 și -2 °C. Vânturile bat predominant spre vest, iar pe panta vestică precipitațiile sunt mai abundente. Precipitațiile anuale în insulele vestice din preajma orașului Torres del Paine au valori între 4.000 mm și 7.000 mm, în timp ce pe dealurile din est precipitațiile sunt sub 800 mm sau chiar 200 mm pe câmpii.
Datorită variațiilor mari de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe tipare de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sub a coastei vestice, unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomină pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsescpăduri de foioase.
Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepă predomină păiușul și tufe rezistente la ariditate și vânturi puternice. Primăvara și vara, iarba este întrepătrunsă de plante acoperite cu flori.
Berberis buxifolia este considerată simbolul Patagoniei. O tufă veșnic verde ale cărei fructe sunt comestibile și folosite la prepararea unui gem popular. O legendă spune că cel ce a mâncat fructul cu siguranță se va întoarce în Patagonia.Fitzroya este un arbore masiv și longeviv, un arbore emblematic pentruRaionul Lacurilor, protejat în Parcul Național "Los Alerces".
Lama Guanaco (Lama guanicoe),puma, zorro sau vulpea braziliană (Canis azarae), zorrino (un tip de sconcs) șituco-tuco sunt cele mai caracteristice mamifere ale câmpiilor patagoniene. Lamele cutreieră în turme de-a lungul țării și formau împreună cu nandu (Rhea) principala hrană pentru nativi. Viscacha și mara (Dolichotis) sunt de asemenea caracteristice stepelor șipampasurilor nordice.
Păsările sunt adeseori abundente.Caracho (Polyborus tharus) este caracteristic peisajului patagonian; prezența papagalilor verzi cu coadă lungă (Conurus cyanolysius) în sudul continentului, până la malulstrâmtorii Magellan au atras atenția primilor navigatori; printre fulgi de zăpadă se pot vedea păsăriColibri. Printre păsările de apă menționămflamingo, gâște și rațe, întâlnite în special în zona strâmtorii.
Populația: 1.740.000 locuitori (2001). Densitatea populației: 1,93 loc./km². Deși omul trăiește în Patagonia de 9.000 de ani (desenele din peșteraCueva de las Manos sunt dovada), colonizarea sistematică a Patagoniei a început abia în sec. al XIX-lea cu coloniști europeni care au dominat locuitorii autohtoni amerindieni,tehuelche. Întinderile prăfuite din pampasul patagonian sunt patria crescătorilor de vite călare, numițigauchos, și a fermelor de creștere a animalelor (vite și oi) –estancias. Sunt în curs de dezvoltare extracția cărbunelui, a petrolului și aurului.
Cele două regiuni chiliene care, neechivoc, stau în întregime în cuprinsul Patagoniei suntAysén șiMagallanes. ProvinciaPalena, făcând parte din regiuneaLos Lagos, e și ea din Patagonia. Unele definiții hotărăsc că arhipelagul Chiloé, restul regiunii Los Lagos și o porțiune din regiunea Los Ríos fac parte și ele din Patagonia.
.jpg)
_01.JPG)
.jpg)
