Parlamentul reprezintă corpullegislativ într-unstat democratic, care poate fi compus, de regulă, din una sau două camere, respectiv sisteme (sistemunicameral sau sistembicameral), dar și cu trei camere (sistem tricameral).
Parlamentul adoptă și respinge legi, pe care le înmâneazăpreședintelui statului pentru promulgare. Acesta le poate aproba (promulga) sau le trimite înapoi la Parlament pentru modificări.
Din cele mai vechi timpuri, când societățile erau tribale, au existat consilii sau conducători ai căror decizii au fost evaluate de bătrânii din sat. Aceasta se numeștetribalism.[1] Uniisavanți sugerează că în vecheaMesopotamia exista un guvern democratic primitiv în care regii au fost stabiliți de consiliu.[2] Același lucru s-a spus despreIndia antică, unde au existat niște adunări deliberative și, prin urmare, a existat o formă dedemocrație.[3] Cu toate acestea, aceste afirmații nu sunt acceptate de majoritatea cercetătorilor, care văd aceste forme de guvernare caoligarhii.[4][5][6][7][8]
Atena veche a fost leagănuldemocrației.[9]Adunarea ateniană (çkκλησια, ekklesia) a fost cea mai importantă instituție și fiecarecetățean liber, de sex masculin, putea participa la discuții. Sclavii și femeile nu puteau. Cu toate acestea,democrația ateniană nu a fost reprezentativă, ci mai degrabă directă și, prin urmare, ekklesia era diferită de sistemul parlamentar.
Republica Romană avea adunări legislative, care au avut ultimul cuvânt de spus cu privire la alegerea magistraților, adoptarea unor noilegi, executarea pedepsei capitale, declararea războiului și a păcii și crearea (sau dizolvarea) alianțelor.[10]Senatul Roman a controlat banii, administrația și detaliile politicii externe.[11]
Unii savanți musulmani susțin că"șura" islamică (o metodă de luare a deciziilor în societățile islamice) este analogă cu parlamentul.[12] Cu toate acestea, alții evidențiază diferențele fundamentale dintre sistemul shura și sistemul parlamentar.[13][14][15]
Multe parlamente fac parte dintr-unsistem parlamentar de guvernare, în careexecutivul este răspunzător constituțional din partea parlamentului. Unii limitează utilizarea cuvântului parlament la sistemele parlamentare, în timp ce alții folosesc cuvântul pentru orice organism legislativ ales. Parlamentele sunt, de obicei,bicamerale sauunicamerale, deși au existat și modele mai complexe.
În unele sisteme parlamentare,premierul este membru al parlamentului (de exemplu,în Regatul Unit), în timp ce în altele nu este (de exemplu, înȚările de Jos). Aceștia sunt, de obicei, liderul partidului majoritar din camera inferioară a parlamentului, dar dețin doar funcția atâta timp cât se menține "încrederea casei". Dacă membrii casei inferioare își pierd credința în conducător, indiferent de motiv, aceștia pot da unvot de neîncredere și pot forțaprim-ministrul să demisioneze.
Acest lucru poate fi deosebit de periculos pentru un guvern atunci când repartizarea locurilor între diferitele partide este relativ uniformă, caz în care se creează adesea o nouă alegere la scurt timp după aceea. Cu toate acestea, în caz de nemulțumire generală cu șeful guvernului, înlocuirea lor poate fi făcută fără probleme, fără toate complicațiile pe care le reprezintă în cazul unui sistem prezidențial.
Sistemul parlamentar poate fi comparat cu unsistem prezidențial, cum ar fisistemul american de congrese, care funcționează sub oseparare mai strictă a puterilor, prin careexecutivul nu face parte din organul parlamentar sau legislativ și nici nu este numit de acesta. Într-un astfel de sistem, congresele nu selectează sau elibereazășefii de guverne, iar guvernele nu pot cere o dizolvare timpurie, cum ar fi cazul parlamentelor. Unele state, cum ar fiFranța, au unsistem semi-prezidențial care se încadrează între sistemele parlamentare și cele ale Congresului, combinând un șef puternic de stat (președinte) cu un șef de guvern, prim-ministru, care este responsabil față de parlament.
De regulă, parlamentul unui stat reprezintă unica autoritate legislativă a acestuia. Acest fapt implică atribuirea puterii de legiferare exclusiv parlamentului, care poate fi ulterior împărțită sau nu altor instituții ale administrației publice.[16]
