Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice,sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsescnotele de subsol. Puteți ajuta introducândcitări mai precise ale surselor.
Pontificatul său de 26 ani (octombrie1978 –aprilie2005) este considerat al treilea ca durată din istoriaBisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).
Karol Wojtyła s-a născut într-o familie modestă, fiu al unui ofițer în retragere. Când avea aproape 9 ani și-a pierdut mama. După absolvirea liceuluiMarcin Wadowita, s-a înscris, în anul1938, la cursurile Facultății de Litere și Filozofie aUniversității Jagiellone din Cracovia. În timpul celui de-al doilea război mondial și al ocupației naziste a Poloniei, Universitatea Jagiellonă a fost închisă și Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într-o fabrică de produse chimice. Și-a pierdut tatăl în1941.
Din anul1942 a urmat studii universitare de teologie la Cracovia. La1 noiembrie1946 a fosthirotonit preot, laCracovia. La scurt timp după aceea, a fost trimis laRoma, unde a studiat, la Universitatea PapalăAngelicum, sub îndrumarea profesoruluiRéginald Garrigou-Lagrange. În1948 a obținut doctoratul în teologie cu o teză despre „Credința în gândirea SfântuluiIoan al Crucii”. Reîntors înPolonia, deține mai multe parohii înCracovia și obține în acest timp doctoratul înFilosofie cu o teză despre filosoful germanMax Scheler. În1953 i se încredințează catedra de teologie morală și etică socială la Facultatea deTeologie dinCracovia. Când aceasta a fost desființată, în1954, a fost numit profesor deEtică laUniversitatea Catolică din Lublin. LaLublin a fondat un institut de morală creștină, pe care l-a condus până în1978.
În calitate de episcop auxiliar de Cracovia a participat la lucrărileConciliului Vatican II. A făcut parte din comisia de redactare a constituțieiGaudium et Spes și la comisia de redactare a declarațieiDignitatis Humanae, despre libertatea religioasă. Episcopul Wojtyla a atras atenția asupra importanței libertății religioase și de conștiință, arătând că regimurile totalitare sunt înclinate să vadă în religie „o alienare a rațiunii umane”.[19] El a argumentat că persoana umană trebuie văzută în adevărata măreție a naturii sale raționale, iar religia trebuie văzută drept culminație a acestei naturi, nu drept alienare a rațiunii.[20] Conciliul a adoptat declarația cu 2.308 voturi pentru și 70 de voturi contra. Opt voturi au fost nule.[21]
Papa Paul al VI-lea (1963–1978) l-a numit, la13 ianuarie1964, arhiepiscop deCracovia, iar la26 iunie1967, a fost făcutcardinal. Imediat după decesul papeiIoan Paul I (aflat în scaunul papal în intervalul august-septembrie1978), a fost ales papă la16 octombrie1978, cel de-al două sute șaizeci și patrulea urmaș al Sfântului Petru. A luat numele de Ioan Paul al II-lea și a fost încoronat ca Suveran Pontif la22 octombrie1978. Este primul papă polonez din istorie și unul dintre puținii care nu s-au născut înItalia, primul de la papaAdrian al VI-lea în1522. Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea a fost unul din cele mai lungi, al treilea ca durată, din istoriaBisericii Catolice.
Acest termen este într-un contrast extrem cu cel al predecesorului său,Ioan Paul I, care a avut un pontificat de numai 33 de zile și în memoria căruia și-a luat numele papal.
După o lungă suferință pricinuită deboala Parkinson, manifestată încă din1990, se stinge din viață în reședința sa papală dinVatican în ziua de2 aprilie2005 la ora 19:37 (UTC).
La începutul pontificatului lui Ioan-Paul al II-lea,Sfântul Scaun avea relații diplomatice cu 84 de state. Până în2003, numărul a fost mărit la 172 de state. În același timp, participă acum ca membru deplin sau ca observator în diverse organizații internaționale și regionale.Cele mai multe din vizitele sale internaționale au fost realizate în dublă calitate, de Șef de Stat și de Șef alBisericii Catolice.
Stema pontificatului papei Ioan Paul al II-lea Litera "M" provine de laFecioara Maria, mama lui Isus, căreia papa îi acordă o mare devoțiune
Deși declara că predicăEvanghelia și nuDemocrația, intervențiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale și, într-adevăr, a susținut mișcările dizidente din fostul bloc sovietic, în special sindicatul „Solidarność” dinPolonia și a jucat astfel un rol hotărâtor în prăbușirea imperiului comunist din răsăritulEuropei la sfârșitul anilor 1980.
În iunie1979, prima sa vizită în țara natală permite polonezilor „să voteze cu picioarele”, marile adunări prilejuite de prezența sa întărind încrederea în unitatea națională, astfel încât în august 1980 greviștii de laGdańsk au rezistat tuturor presiunilor și comuniștii au fost constrânși să recunoască sindicatul liberSolidaritatea (Solidarność).
În ianuarie 1981Lech Wałęsa a fost primit laVatican, spre îngrijorarea întregii nomenclaturi comuniste, ulterior punându-se la cale atentatul și recurgându-se lalegea marțială.În iunie 1983, o a doua vizită a Papei Ioan Paul al II-lea înPolonia reînsuflețește speranța de libertate în tot răsăritulEuropei, care dealtfel va fi zguduit în curând deglasnost șiperestroika, crezându-se că sistemul comunist mai poate fi reformat.
A sprijinit în secret desfășurarea în Europa de Vest a rachetelor americane Pershing II și Tomahawk cu focos nuclear în cadrul Dublei Decizii NATO din 1979, pentru a restabili echilibrul nuclear și „balanța terorii”.
La 1 decembrie 1989, cândMihail Gorbaciov vine laVatican, pentru a se întâlni apoi cuGeorge Bush înMalta, în Europa răsăriteană nu mai dăinuia decât regimul luiCeaușescu, care în curând avea și el să dispară.
În timpul pontificatului său, papa Ioan Paul al II-lea a întreprins un mare număr de călătorii în diferite țări ale lumii. A pus mare preț pe dialogulecumenic dintre diversele confesiuni ale religiei creștine și cu alte religii. În cursul unei vizite înMarea Britanie s-a întâlnit cu reginaElisabeta a II-a Angliei, capulBisericii Anglicane și a avut o întrevedere cu arhiepiscopul deCanterbury.
A sprijinit inaugurarea în Salonul Sixtin, la 19 ianuarie 1996, a expoziției „Monumenta Romaniae Vaticana” (Mărturii Românești din Vatican), expoziție îngrijită de către profesorulIon Dumitriu-Snagov, ocazie de readucere în memorie a celor două milenii de creștinism românesc.
La13 mai1981 a avut loc înPiața Sf. Petru din Roma unatentat asupra papei, atentat comis deMehmet Ali Ağca, un turc fanatic extremist de dreapta. Ioan Paul al II-lea a fost rănit grav de trei gloanțe, după care a fost internat în spital până în august. Papa a dăruit glonțul extras din corpul său locului de pelerinajFátima dinPortugalia. Glonțul respectiv a fost montat în coroana de aur care decorează statuiaFecioarei Maria de la Fatima. Presupușii organizatori ai atentatului ar fi fost serviciul secret rusKGB, fapt care însă n-a fost declarat de extremistul turc. Papa în convalescență l-a vizitat în închisoare peAli Ağca și i-a iertat fapta comisă.
La12 mai1982, în timpul unei vizite înPortugalia, preotul ultraconservatorJoan Fernandez Krohn, un adept al grupării tradiționalisteSocietatea Sf. Pius al X-lea din jurul episcopuluiMarcel Lefebvre, a încercat un nou atentat asupra papei, atentat zădărnicit de garda personală pontificală. Preotul respectiv și-a motivat atentatul prin încercarea sa de a „salva biserica catolică” deConciliul Vatican II (1962–1965).
Moartea sa a survenit la ora 21:37 ora Italiei (22:37 ora României) la data de2 aprilie2005 din cauza uneisepticemii și unui colaps cardiopulmonar ireversibil, agravat deboala Parkinson de care suferea. Avea aproape 85 de ani.
Mormântul papei Ioan Paul al II-lea, situat în criptele Vaticanului
Încă din timpul vieții (în 2001), Papa Ioan Paul al II-lea a fost ales membru de onoare alAcademiei Române.[22]
Pe data de 19 mai 2011, a fost sfințit un monument dedicat Fericitului Ioan Paul II, într-o piațetă ce îi va purta numele, din Popești-Leordeni, jud. Ilfov. Monumentul are alături de statuia Sfintei Fecioare de Fatima, statuia Papei Ioan Paul II. Aceasta a fost sfințită de către Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop de București, împreună cu Mons. Stanislav Dziwisz, Cardinal al Cracoviei și secretarul particular al Fericitului Papa, timp de 40 de ani.
O statuie a papei Ioan Paul al II-lea a fost dezvelită și sfințită, la17 mai2009, la Suceava.[23]Statuia Papei Ioan Paul al II-lea este amplasată în piațeta cu același nume, în centrul orașului Suceava.
O statuie a papei Ioan Paul al II-lea a fost dezvelită pe 15 august 2010 în piața care-i poartă numele din satul Cacica, ComunaCacica,județul Suceava, piatra de temelie a lucrării fiind sfințită pe 15 august 2007 de către episcopul romano-catolicPetru Gherghel.
La1 august 2011, înBucurești, a fost dezvelit și sfințit un bust al Fericitului Ioan Paul al II-lea, Papă. Monumentul se află în apropierea sediuluiNunțiaturii Apostolice din București, înPiața Constantin Stahi[24] la intersecția dintre strada Constantin Stahi și Bulevardul Schitu Măgureanu. Sculptura, realizată în bronz, este opera sculptorului sloven de origine bosniacă Mirsad Begie, considerat unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați artiști din Slovenia.[25]
La 21 mai 2011, cardinalul Stanislw Dziwisz, secretarul Papei Ioan Paul al II-lea, alături de episcopul diecezei de Iași, Petru Gherghel și episcopul auxiliar Aurel Percă, a sfințit o biserică închinată sf. Ioan Paul al II-lea, la Poiana Micului, jud. Suceava (www.poianamicului.ro), o mică localitate în care viețuiesc de 175 de ani etnici polonezi. Este, deocamdată, singura biserică din România dedicată sf. Papă polonez și a treia din lume închinată Sf. Ioan Paul al II-lea (primele două au fost sfințite în Polonia, pe 1.V.2011 si 14.V.2011).
Luigi Accattoli,Karol Wojtyla. Omul sfîrșitului de mileniu, Cluj, Casa de Editură Viața Creștină, 1999,ISBN 973-9288-21-9;
Jean-Bernard Raimond,Ioan-Paul II – Un Papă în inima Europei, Prietenii Cărții, București, 2000 (cu o introducere deJean-Claude Périsset, nunțiu apostolic la București)ISBN 973-573-291-2;
Jean-Paul II par Jean-Paul II, Textes mis en scène par Dominique Chivot, Famille Chrétienne (hors-série), Paris, 2005.
.svg)
.svg)
