Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Asia centrală cuDrumul MătăsiiHarta masivului muntos Pamir
Podișul Pamir (turc. "pășune rece de stepă") este unlanț muntos dinAsia Centrală, care se desfășoară pe teritoriulChinei,Tadjikistan,Kirghizstan,Afganistan șiPakistan. Cel mai înalt vârfKongur (Kungur Tagh), 7.719 metri, situat în vestul Regiunii autonome uigure Xinjiang dinChina este unul din cele mai înalte vârfuri dinAsia și din întreaga lume.
Cu înălțimi care depășesc 7.500 de metri podișul Pamir se află pe locul 1 în topul celor mai înalte podișuri.
Pamirul supranumit și "acoperișul lumii" se întinde pe o suprafață de 120.000km², din care 1.200 km² sunt acoperiți cu ghețari. Partea nordică a munților de încrețire aparține de Republica Kirghiză, partea esticăChinei, partea sudicăAfganistanului iar restul deTadjikistan. Pamirul face puntea de legătură dintre munții mai importanți dinAsia:Tien Shan în nord, munțiiKarakorum în sud,Kunlun Shan cuJarkend în sud-est și cuHindukush în sud-vest. În est Pamirul se continuă cu podișulTibet care la fel este denumit adesea "acoperișul lumii".
Înălțimea medie a munților Pamir este de ca. 3.600 până la 4.400 m. Din Pamir izvorăște râul cu același nume, cu afluentul principal la izvorPjandsh. Lacul cel mai maret din Pamir fiindLacul Kara-Kul de pe teritoriulTadjikistanului.
În regiune sunt adeseacutremure prin acțiunea lor a luat naștere în anul1911 laculSares.
Clima este aridă cu diferențe mari de temperatură.
Locuitorii se ocupă în special cu creșterea animalelor acestea fiindiacul și oile.
Curzon, George Nathaniel. 1896.The Pamirs and the Source of the Oxus. Royal Geographical Society, Londra. Reprint: Elibron Classics Series, Adamant Media Corporation. 2005.ISBN 1-4021-5983-8 (pbk;ISBN 1-4021-3090-2 (hbk).
Gordon, T. E. 1876.The Roof of the World: Being the Narrative of a Journey over the high plateau of Tibet to the Russian Frontier and the Oxus sources on Pamir. Edinburgh. Edmonston and Douglas. Reprint de Ch’eng Wen Publishing Company. Taipei. 1971.
Toynbee, Arnold J. 1961.Between Oxus and Jumna. Londra. Oxford University Press.
