| PLATO | |
 PLATO rulează o simulare adistilării fracționate | |
| Dezvoltator | Universitatea Illinois, Urbana-Champaign |
|---|---|
| Versiune inițială | 1960; acum 65 ani (1960) |
| Ultima versiune | PLATO IV (1972; acum 53 ani (1972)) |
| Sistem de operare | NOS |
| Platformă | ILLIAC I(d) (PLATO I, II),CDC 1604(d) (PLATO III),CDC 6000 series(d) (PLATO IV) |
| Prezență online | |
Modificădate / text  | |
PLATO (Programmed Logic for Automatic Teaching Operations)[1] a fost primul sistem generalizat de instruire asistată de calculator (E-learning(d)). Inițial, din 1960, a rulat pe computerulILLIAC I alUniversității din Illinois. Până la sfârșitul anilor 1970, era format din câteva mii determinale din întreaga lume și mai mult de o duzină demainframe-uri conectate printr-orețea comună de calculatoare. Multe concepte moderne de calcul multi-utilizator au fost dezvoltate inițial pe PLATO, inclusivforumuriweb, panouri de mesaje, testareonline,e-mail, camere dechat, limbaje de imagine,mesagerie instantanee, partajarea ecranului la distanță șijocuri video multiplayer. Pentru computerele cu sistemul PLATO, în 1973 a fost creatSpasim - primul joc cu graficătridimensională/primulfirst-person space shooter[2] și, de asemenea, pentru prima dată au fost adaptate jocuri celebre precumMahjong(d) șiSolitaire.[3]
PLATO a fost proiectat și construit deUniversitatea din Illinois și a funcționat timp de patru decenii, oferind cursuri (de lanivel elementar launiversitate) studenților UIUC, școlilor locale, deținuților din închisori și altor universități. Cursurile au fost predate într-o serie de discipline, inclusivlatină,chimie,educație,muzică,Esperanto șimatematică primară. Sistemul a inclus o serie de caracteristici utile pentrupedagogie, inclusivgrafice suprapuse cu text, evaluarea contextuală a răspunsurilor cu text liber, în funcție de includerea cuvintelor cheie șifeedback conceput pentru a răspunde la răspunsuri alternative.
Drepturile de a comercializa PLATO ca produs comercial au fost licențiate deControl Data Corporation (CDC), producătorul pe ale cărui computeremainframe a fost construit sistemul PLATO IV. Președintele CDC,William Norris(d), a plănuit să facă din PLATO o forță în lumea computerelor, dar comercializarea sistemului nu a fost atât de ușoară pe cât s-a sperat. PLATO și-a creat totuși o mulțime de adepți pe anumite piețe, iar ultimul sistem de producție PLATO a fost utilizat până în 2006.
PLATO a fost fie primul, fie un exemplu anterior al multor tehnologii comune acum:
Înainte de adoptarea unei legi în 1944, care a oferit educație universitară gratuită veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial, învățământul superior era limitat la o minoritate a populației SUA, doar 9% din populație era în armată. Tendința către un număr mai mare de înscrieri a fost notabilă la începutul anilor 1950, iar problema instruirii multor studenți noi a fost o preocupare serioasă pentru administratorii universităților. Cu alte cuvinte, dacăautomatizarea computerizată poate crește producția din fabrici, s-a considerat că s-ar putea face același lucru pentru instruirea academică.
Lansarea de cătreURSS în 1957 asatelitului artificialSputnik I a încurajatguvernul Statelor Unite să investească mai mult pentru educația științifică și inginerească. În 1958, Biroul de Cercetare Științifică al Forțelor Aeriene ale SUA (U.S. Air Force's Office of Scientific Research) a ținut o conferință laUniversitatea din Pennsylvania despre subiectul instruirii pe calculator; părțile interesate, în specialIBM, au prezentat studii.
În jurul anului 1959,Chalmers W. Sherwin(d), un fizician la Universitatea din Illinois, i-a sugerat lui William Everett, decanul colegiului de inginerie, un sistem de învățare computerizat, care, la rândul său, i-a recomandat lui Daniel Alpert, un alt fizician, să convoace o întâlnire despre această chestiune, cu ingineri, administratori, matematicieni și psihologi. După săptămâni de întâlniri, nu au reușit să cadă de acord asupra unui singur proiect. Înainte de a recunoaște eșecul, Alpert a menționat problema asistentului de laboratorDonald Bitzer(d), care s-a gândit la problemă, sugerând că ar putea construi un sistem demonstrativ.
Bitzer, considerat părintele lui PLATO, a recunoscut că pentru a oferi o educație de calitate bazată pe computer, era esențială o grafică bună. Asta se întâmpla într-un moment în care teleimprimantele de 10 caractere pe secundă erau standardul. În 1960, primul sistem, PLATO I, a rulat pe computerul local ILLIAC I. A inclus untelevizor pentru afișare și otastatură specială pentru navigarea prin meniurile de funcții ale sistemului.[4] PLATO II, în 1961, a avut doi utilizatori simultan.[5]
Sistemul PLATO a fost reproiectat, între 1963 și 1969;[6] iar PLATO III a permis „oricui” să proiecteze noi module de lecții folosind limbajul de programareTUTOR(d) (sauPLATO Author Language), conceput în 1967 de studentul absolvent de biologiePaul Tenczar. Construit pe un computer de 48-bițiCDC 1604(d), oferit de directorul general CDC, William Norris, PLATO III putea rula simultan pe maxim 20 de terminale și a fost folosit de unitățile locale din Champaign–Urbana care puteau intra în sistem cu terminalele lor personalizate. Singurul terminal PLATO III aflat la distanță era situat în apropiere de capitala statului,Springfield, Illinois, la Școala din Springfield. A fost conectat la sistemul PLATO III printr-o conexiune video și o linie separată dedicată pentru datele de la tastatură.
PLATO I, II și III au fost finanțate prin micigranturi de la un fond de finanțare combinat Armată-Marină-Forțele Aeriene. Până în momentul în care PLATO III a intrat în funcțiune, toți cei implicați erau convinși că merită extinderea proiectului. În consecință, în 1967,Fundația Națională pentru Știință a acordat echipei o finanțare constantă, permițând lui Alpert să înființeze Laboratorul de Cercetare a Educației bazate pe computer (Computer-based Education Research Laboratory, CERL) la campusul Universității din Illinois Urbana-Champaign. Sistemul PLATO III a putut rula simultan până la 20 de programe cu lecții.
În 1972, odată cu introducerea lui PLATO IV, Bitzer și-a declarat succesul general, susținând că scopul instruirii generalizate pe computer era acum disponibil tuturor. Cu toate acestea, terminalele erau foarte scumpe (aproximativ 12.000USD). Terminalul PLATO IV a avut o serie de inovații, cum ar fi panoul cu plasmă portocalie proiectat de Bitzer. Acesta a inclus funcții de memorie și grafică . Afișajul cu plasmă a susținut capacitatea de a desena rapid linii vectoriale. Acesta a rulat la o viteză de 1260Baud(d), afișând 60 de linii sau 180 de caractere pe secundă. Afișajul avea un format de 512x512 biți. Utilizatorii și-au putut crea propriile simboluri, ceea ce a permis utilizarea graficiibitmap. Imaginile color au fost proiectate pe ecran sub controlul software-ului.
Afișajul PLATO IV a avut, de asemenea, unecran tactil cu infraroșu cu o grilă de 16x16, permițând studenților să răspundă la întrebări prin atingerea cu un deget oriunde pe ecran.
De asemenea, a fost posibilă conectarea terminalului la periferice. Un astfel de dispozitiv a fost sintetizatorulGooch Synthetic Woodwind, care putea procesa și sintetiza 4 voci și transmite informații direct către PLATO IV. Mai târziu, a fost dezvoltată o nouă versiune a sintetizatorului care putea procesa 16 voci și conecta și separa voci pentru a produce sunete mai complexe. De asemenea, a fost creat un sintetizator special de vorbire,Votrax.
Scopul acestui sistem a fost formarea și dezvoltarea abilităților muzicale. Două editoare speciale de muzică și text au fost dezvoltate pentru PLATO IV, precum și uncompilator pentru limbaj, sisteme de înregistrare pentru muzica fișierelor executabile, programe pentru redarea muzicii în timp real și alte programe muzicale. Astfel, PLATO a devenit primul sistem cu capacități multimedia avansate.
Bruce Parello, student laUniversitatea din Illinois în 1972, a creat primeleemoji -uri digitale pe sistemul PLATO IV.[7]
La începutul anului 1972, cercetătorilor de la PARC (o divizie aXerox) li s-a oferit un tur al sistemului PLATO de la Universitatea din Illinois. În acest moment, li s-au arătat părți ale sistemului, cum ar fi generatorul de aplicațiiInsert Display/Show Display (ID/SD) pentru imagini pe PLATO (tradus ulterior într-un program de desenare grafică pe stația de lucru Xerox Star); editorul de seturi de caractereCharset Editor pentru „pictarea” personajelor noi (tradus ulterior într-un program „Doodle” la PARC) și programele de comunicațiiTerm Talk șiMonitor Mode. Multe dintre noile tehnologii pe care le-au văzut au fost adoptate și îmbunătățite, când acești cercetători s-au întors laPalo Alto, California. Ulterior, au transferat versiuni îmbunătățite ale acestei tehnologii cătreApple Inc.
Odată cu apariția microprocesoarelor, au fost dezvoltate terminale noi, mai ieftine și mai capabile. La Universitatea din Illinois, ele au fost numite PLATON V, deși sistemul PLATON V nu a existat niciodată (a continuat să se numească PLATON IV).
MicroprocesoareleIntel 8080 au fost introduse în noile terminale PLATO V. Se putea descărca module software mici pentru a fi rulate local. Aceasta a fost o modalitate de a îmbogăți cursurile PLATO cu animații mai complicate și alte capabilități sofisticate.[8]
În septembrie 2006, Administrația Federală a Aviației (Federal Aviation Administration) și-a retras sistemul PLATO, ultimul sistem care a rulat sistemul software PLATO pe unmainframe CDC Cyber, din serviciul activ. Sistemele existente asemănătoare PLATO includ acum NovaNET[9] și Cyber1.org.
În august 2004, o versiune a PLATO[10] corespunzătoare lansării finale de la CDC a fost reînviată online. Această versiune de PLATO rulează pe o emularesoftware gratuită și open-source a hardware-ului CDC original,Desktop Cyber. În decurs de șase luni, numai din auzite, peste 500 de foști utilizatori s-au înscris pentru a utiliza sistemul. Mulți dintre studenții care au folosit PLATO în anii 1970 și 1980 au simțit o legătură socială specială cu comunitatea de utilizatori care s-au reunit folosind instrumentele puternice de comunicare (programe de discuție, sisteme de înregistrări și fișiere de note) de pe PLATO.
Software-ul PLATO utilizat pe Cyber1 este versiunea finală (99A) a CYBIS, cu permisiunea VCampus. Sistemul de operare de bază este NOS 2.8.7, versiunea finală a sistemului de operare NOS, cu permisiunea Syntegra (acum British Telecom [BT]), care a achiziționat restul activității CDC de mainframe. Cyber1 rulează acest software pe emulatorul Desktop Cyber. Desktop Cyber emulează cu acuratețe în software o gamă de modele CDC Cyber mainframe și multe periferice.[11]
Cyber1 oferă acces gratuit la sistem, care conține peste 16.000 de lecții originale, într-o încercare de a păstra comunitățile originale PLATO care au crescut la CERL și pe sistemele CDC în anii 1980. Media de încărcare a acestui sistem reînviat este de aproximativ 10–15 utilizatori, trimițând note personale și de fișiere de note și jucând jocuri inter-terminale, cum ar fiAvatar șiEmpire (un joc asemănătorStar Trek), amândouă au acumulat mai mult de 1,0 milioane de ore de contact pe sistemul original PLATO laUIUC.[10]
<ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteorangeglow2Jim Schwaiger's 1977 gameOubliette (inspired byDungeons & Dragons and Chuck Miller's earlier multiplayer game,Mines of Moria) had a first-person point of view and used line graphics to render the scene ahead. [...] In late 1979, the first ever fully functional graphical virtual world was released:Avatar. Written by a group of students to out-doOubliette, it was to become the most successful PLATO game ever--it accounted for 6% of all the hours spent on the system between September 1978 and May 1985.
