Prinoximoron (pluraloximoroane, dingreacăὀξύς (oxus) șiμωρός (mōros)) se înțelege ofigură de stil care combină doi termeni contradictorii. Termenul „oximoron” are următoarea semnificație: figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma unei asocieri paradoxale a doi termeni incongruenți și aparent incompatibili.[1]
Cuvântul “oximoron” este oximoronic în sine, fiind compus din doi termeni care se opun ca semnificații:oxus (ascuțit, pătrunzător; deștept -fig.) șimoros – (tocit, prost). Se aseamănă cuantiteza șiparadoxul, însă poate fi consideratsinonim doar cuparadoxismul.[2]
De exemplu,Lucian Blaga utilizează această figură de stil în poeziaIzvorul nopții, "Așa-s de negri ochii tăi, lumina mea".
Alte exemple:splendoare invizibilă (Rimbaud),piticii uriași (V. Hugo),suferință dureros de dulce (Eminescu),dulci otrăvuri (Blaga),luminoasa umbră (Eminescu),micul om mare (T. Berger),bucurie crudă (Racine),soare negru (Baudelaire),minunată nefericire (Cyrulnik),tăcere asurzitoare (Camus),plasă caldă de răcoare (Arghezi).[2]
