Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Inițial a fost unul dintre prietenii luiNero; după ce, soția sa, Sabina Poppaea, a devenit concubina împăratului, este îndepărtat de acesta dinRoma și trimis ca guvernator în Lusitania (58-68). În ianuarie68 se raliază cuGalba, pe care îl însoțește în capitală. Dezamăgit de alegerea de către Galba a lui L. Calpurnius Piso Frugi Licinianius dreptcaesar și coregent, rang vizat de el însuși, Otho profită de nemulțumirea provocată în rândul pretorienilor de refuzuldonativului, instigându-i pe aceștia împotriva împăratului.
După asasinarea împăratuluiGalba și a lui Piso în for, la15 ianuarie69, Otho este proclamat împărat de către garda pretoriană, apoi confirmat de Senat. Este aclamat de legiunile dunărene și de cele din Orient, în schimb Germania, Gallia, Hispania și Britannia îl recunosc peAulus Vitellius, guvernatorul Germaniei Inferior, proclamat de trupele de aici încă de la1 ianuarie69. Scurta lui guvernare se înscrie pe linia ideologiei principatului luiNero. Trupele trimise deVitellius împotriva sa traversează la începutul primăverii Alpii, pătrunzând în nordul Italiei. La14 aprilie69 are loc la Bedriacum, la nord de Pad, bătălia decisivă dintre armatele lui Otho și cele ale luiVitellius. Înfrânt, Otho se sinucide, două zile mai târziu, în tabăra sa de la Brixellum.
