| Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Optica este o ramură afizicii care studiază proprietățile și naturaluminii, modul de producere a acesteia și legile propagării și interacțiunii luminii cusubstanța. Cuvântul "optică" vine de la cuvântulgrecescoptikos (relativ la vedere), înrudit cuoptos (vizibil) și cuops (ochi). Propagarea luminii se realizează prin dispozitive optice (lentile, oglinzi, etc.). Acestea prezintă un punct numitfocar.
Principalele subdomenii ale opticii suntoptica geometrică și ceaondulatorie.
Lumina este agentul fizic care impresioneazăochiul, și prin aceasta poate fi văzută.
Natura luminii și structura ei au constituit o preocupare a omului din cele mai vechi timpuri. Datorită mijloacelor aproape inexistente de cercetare a luminii, diversele ipoteze privind lumina au fost multă vreme speculative. Mai precise au fost legile propagării luminii, conform cărora, de exemplu, ea se propagă în linie dreaptă. Aceasta a făcut ca între anii1626-1637Rudolph Snellius șiDescartes să enunțe legilerefracției. Legilereflexiei erau cunoscute încă dinantichitate, nu se știe când și de cine au fost descoperite și enunțate, dar se știe căEuclid șiAristotel le foloseau.În cartea saKitab al-manazir (Cartea despre optică, cunoscută în latină sub titlulDe Optica), savantul medieval arab Ali bin al-Haytham (în latinăAlhazen, 965-1039) vorbește despre refracția luminii în aer și în apă, despre proprietîțile camerei obscure și ale lentilelor.[1]
Dezvoltarea mijloacelor de cercetare și experimentare a dus la certitudinea că fenomenele luminoase sunt produse decâmpul electric alternativ alundelor electromagnetice, deci o rază de lumină este de fapt o undă electromagnetică.
Optica se grupează pe trei mari secțiuni importante:
- Optica geometrică, în care legile propagării luminii și formarea imaginilor optice sunt studiate făcându-se abstracție de natura luminii. Fenomene specifice suntreflexia luminii,refracția luminii.
- Optica ondulatorie, în care fenomene cadifracția,interferența șipolarizarea luminii sunt explicate prin considerentul că lumina este un fenomen de natură ondulatorie, mai concret o undă electromagnetică.
- Optica fotonică, în care sunt studiateefectul fotoelectric și alte efecte care scot în evidență aspectul corpuscular, fotonic al undelor electromagnetice.
Fenome optice consacrate sunt:dispersia luminii,curcubeul (apare datorită fenomenelor derefracție,reflexia luminii șidispersia luminii), absorbția luminii,polarizarea luminii.
- ^George Grigore, "Postfață", în Canon Sell,Umayyazi și abbasizi, Kriterion, 2002, p. 108.
