| Octav Luchide | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București,România |
| Decedat | (77 de ani) |
| Cetățenie |  Regatul României.svg) Republica Populară Română.svg) Republica Socialistă România |
| Ocupație | avocat jucător de rugby în XV[*] conducător sportiv[*] |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a[*] () |
Modificădate / text  | |
| Laureat olimpic | ||
 Echipa de rugbi a României la JO 1924 | ||
| medalii olimpice | ||
| Rugbi | ||
|---|---|---|
| Bronz | Paris 1924 | echipe |
Octav Luchide (n.,București,România – d.) a fost un jurist român, fost jucător defotbal și derugby, cu merite deosebite în organizarea activității sportive din România.[1] A făcut parte ca jucător de rezervă dinechipa națională de rugby a României care a participat laJocurile Olimpice de vară din 1924 și a obținut medalia de bronz, prima medalie olimpică a României.[2]
A îndeplinit mai târziu funcțiile de președinte alFederației Române de Atletism (1927-1928) și secretar general alFederației Române de Fotbal (1930-1942), proiectând sistemul divizionar de desfășurare acampionatului național de fotbal și conducândechipa națională a României la cele trei ediții interbelice aleCampionatului Mondial de Fotbal (Uruguay 1930,Italia 1934 șiFranța 1938).[1]
S-a născut la 10 februarie 1901[3] înBucurești și a practicat mai multe sporturi (fotbal,rugby șiatletism) începând din 1915.[1][3] În anul 1916, pe când era doar elev de liceu, a fost, alături de câțiva studenți și cadre didactice, unul din membrii fondatori ai clubului bucureștean „Sportul Studențesc”; prof.dr.Traian Lalescu a fost primul președinte al clubului, iar Luchide primul secretar.[1][3][4][5] Câțiva ani mai târziu, în 1919, când era concentrat înarmată, Luchide a participat la Olimpiada Sportivă Militară de la Paris.[1] A făcut parte ca jucător de rezervă dinechipa națională de rugby a României care a participat laJocurile Olimpice de vară din 1924 și a obținut medalia de bronz, prima medalie olimpică a României,clasându-se pe locul 3 din cele trei echipe naționale participante.[2][6][7] A absolvit cursurileFacultății de Drept aUniversității din București și a obținut ulterior titlul de doctor în drept.[1]
Începând din anii 1920 Octav Luchide s-a implicat în mișcarea sportivă din România, îndeplinind mai multe funcții: arbitru debox, membru și președinte al districtului de fotbal București (1924-1930), președinte alFederației Române de Atletism (1927-1928) și secretar al Comisiei Centrale de Fotbal (1929-1930).[1][3][8] El a îndeplinit apoi timp de 12 ani (1930-1942) funcția de secretar general alFederației Române de Fotbal (1930-1942), fiind unul dintre membrii fondatori ai federației în 1930.[1][3] Luchide a proiectat și organizat sistemul divizionar de desfășurare acampionatului național de fotbal, înființândDivizia A în 1932,Divizia B în 1934 șiDivizia C în 1936[1][3] și reușind astfel să unească sistemele regionale de competiții din Vechiul Regat și din provinciile unite cu România după război.[3][8] Unificarea mișcării fotbalistice din România a avut ca rezultat dezvoltarea fotbalului românesc.[3]
Octav Luchide a condus, în calitate de secretar general al FRF, delegația României la cele trei ediții interbelice aleCampionatului Mondial de Fotbal (Uruguay 1930,Italia 1934 șiFranța 1938) și la balcaniadele de fotbal.[1][3] Participarea echipei naționale a României la primul campionat mondial de fotbal, care a avut loc în Uruguay în anul 1930, s-a datorat în mare parte activității organizatorice a tânărului Octav Luchide și a avut un rol important în promovarea externă a României și a sportului românesc.[3][9] După cum povesteaIoan Chirilă în carteaZile și nopți pe stadion (1986), „inclusiv ideea de a pleca la drum într-un vagon de clasa a treia până la Genova, urmând ca din acea diferență până la clasa întâi, să obțină suma necesară confecționării unor echipamente demne de o echipă națională îi aparține lui Octav Luchide”.[3] A intervenit, de asemenea, la patronulSocietății Astra Română pentru a-i lăsa peLadislau Raffinsky șiEmerich Vogl (care erau angajați ai acelei societăți) să participe la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930.[10]
Autoritățile regimului antonescian l-au suspendat în anul 1942 din funcția de secretar general al FRF, iar Octav Luchide a lucrat o vreme ca avocat.[1][3] În anul 1945, după încheierea războiului, a fost numit consilier al Organizației Sportului Popular (OSP), care fusese fondată la 15 septembrie 1944, din inițiativaPCR, și șef al Serviciului „Educație fizică” din cadrul Ministerului Învățământului.[1][3] Luchide a fost transferat mai târziu pe postul de consilier tehnic pentru toate sporturile în Comitetul pentru Cultură Fizică și Sport (CCFS) de pe lângă Consiliul de Miniștri.[1][3] În anul 1962 a revenit în cadrulFederației Române de Fotbal, unde a îndeplinit funcțiile de consilier și membru în Biroul Federal până în 1974, când s-a retras din motive de sănătate.[1][3]
În afara preocupărilor sportive, Octav Luchide a desfășurat, în paralel, numeroase activități culturale.[3] A fost secretar alOperei Române în perioada 1926-1928 și a traduslibretele a 13 opere, printre care pot fi menționateTrubadurul,Traviata sauNevestele vesele din Windsor.[3] A fost cunoscut ca unfilatelist pasionat: a adunat o colecție impresionantă de timbre, a publicat singur sau în colaborare mai multe lucrări de filatelie și a fost membru al Consiliului Filateliștilor din România.[3]
Octav Luchide a murit pe 2 ianuarie 1979, cu o lună înainte de a împlini vârsta de 78 de ani.[3]