Oceanul Arctic sauOceanul Înghețat e un ocean situat în principal în regiuneaPolului Nord și este cel mai mic din cele cincioceane ale lumii, fiind cel mai puțin adânc dintre acestea. Cu toate căOrganizația Internațională Hidrografică, IHO îl clasifică drept ocean, uniioceanografi numesc acest corpMarea Arctică Mediterană sau mai simpluMarea Arctică, considerându-lMarea Mediterană aOceanului Atlantic.[necesită citare]
Deși este cel mai mic ocean al planetei (suprafața sa fiind de 14.090.000 km2) este mai întins caEuropa. Are o formă aproape circulară, fiind centrat pe Polul Nord geografic al planetei. Este delimitat de țărmurile nordice ale continentelorEuropa șiAsia (Siberia) șiAmerica de Nord, precum și de cele ale insuleiGroenlanda. Comunică liber cu apele OceanuluiAtlantic si numai printr-o îngustă strâmtoare cu OceanulPacific.
Țărmurile celor trei continente care îl mărginesc sunt foarte crestate, rezultând numeroasepeninsule,golfuri,estuare șifiorduri. Una din caracteristicile acestui ocean constă în faptul că nu are contact direct cu toate continentele care îl delimitează, ci prin intermediul mărilor mărginașe. O altă caracteristică importantă a acestui ocean o constituie prezențagheții: mai mult de jumătate din suprafața sa, pe timpul verii și peste trei pătrimi, în timpul iernii, este acoperită de o imensăcalotă de gheață centrată pePolul Nord.
În Oceanul Arctic există două importante drumuri maritime:
cel de Nord-Vest, care străbate apele arctice prin nordul continentului american, de laAtlantic laPacific.
Multă vreme inaccesibile, astăzi cele două rute maritime sunt utilizate în mod frecvent, grație spărgătoarelor de gheață și navelor de construcție specială.
Potrivit numărului de insule, Oceanul Arctic ocupă locul doi dupăOceanul Pacific.În trecut Oceanul Arctic avea un șir de insule, în prezent scufundate, multe dintre ele aflându-se pe teritoriul platformei asiatice, dar și în jurul celorlalte continente (America de Nord și Europa). Printre aceste insule se numără: Președintelui, Krestianka, Keenan, Exploratorilor Polului Nord, Djillis, Kroker, Bredly, Tak-Puk, Andreev, Sanikov, Makarov, Belâi Medvedi.
Câmpiilepetroliere șigazele naturale, zăcămintele plastice, nodurile polimetalice, agregatele de nisip și pietriș, peștele, sigiliile și balenele se găsesc în abundență în regiune.[1][2]
Zona moartă politică din apropierea centrului mării este, de asemenea, punctul central al unei dispute în creștere dintreStatele Unite,Rusia,Canada,Norvegia șiDanemarca.[3] Este semnificativ pentru piața globală a energiei, deoarece poate deține 25% sau mai mult din resursele petroliere și gaze nedescoperite din lume.[4]
