Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este oorganizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formată din 57 de țări participante dinEuropa,Mediterană,Caucaz,Asia Centrală șiAmerica de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice "de la Vancouver la Vladivostok".
Un aspect unic care definește OSCE este lipsa caracterului obligatoriu alcartei sale. În loc să fie untratat obișnuit care să fieratificat deorganele legislative naționale, Actul Final de la Helsinki reprezintă mai degrabă obligațiașefilor de stat a tuturor statelor semnatare de a facilita continuarea securității și cooperării înEuropa în concordanță cu prevederile sale. Acest fapt îi permite activității OSCE să rămână mai departe un proces flexibil pentru evoluția cooperării dintrestate și evitarea disputelor pe bazasancțiunilor și/sau implementarea Acordurilor.[3]
Organele de decizie ale organizației sunt Summitul, Consiliul Ministerial. Consiliul Permanent este forul regulat de luare a deciziilor și se întrunește săptămânal. Organizația este condusă de un Președinte în exercițiu pentru un mandat de un an. Activitatea sa este sprijinită de troica OSCE. Secretarul general al organizației este Marc Perrin de Brichambaut.
Sediul OSCE este situat înViena,Austria. Organizația are birouri înCopenhaga,Haga,Varșovia,Praga șiGeneva, . La Copenhaga se află sediul Adunării Parlamentare a OSCE, la Haga cel al Înaltului Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale (ÎCMN), iar la Varșovia cel al Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR). La Viena se află și sediul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei (RFOM).
Organizația a fost creată în1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). Negocierile privind crearea unei grupări de securitate europene datează încă dinanii 1950, însăRăzboiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 laHelsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, "Carta Albastră", au conferit fundația practică pentru crearea unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis în Helsinki pe3 iulie1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări. Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfășurată laGeneva din18 septembrie1973 până în21 iulie1975. Rezultatul Fazei a II-a a fostActul Final de la Helsinki, semnat de către 35 de țări participante în ultima fază, a III-a, ce a avut loc laHelsinki între30 iulie și1 august1975.
După ce un grup de 13senatoridemocrațiamericani au înaintat o petițiesecretarului de statColin Powell în care cereau intervenția unor observatori electorali străini la alegerile prezidențiale din Statele Unite, președintele Bush a invitat OSCE să trimită observatorii.
^Anterior numită drept Fosta Republică Iugoslavă Macedonia
^Cu toate că guvernul democrat al Afganistanului a fostrăsturnat, fiind înlocuit la putere deTaliban, OSCE nu a înlăturat încă Afganistanul din parteneriat
.svg)
