Nomisma (îngreacăνόμισμα, la plural:nomismata) este numele unei monede deaur dinImperiul Roman de Răsărit, apoiImperiul Bizantin, aflat la baza reformei financiare hotărâte deIustinian I (527 -565).Nomisma era succesoarea monedeisolidus. A fost emisă în Imperiul Bizantin până la reformele întreprinse de împăratulAlexios I Comnenul, în1092.
Nomisma a fost principalul mijloc de schimb internațional pentru șapte sau opt secole, până la aparițiaflorinului și aducatului, care vor fi puse în circulație abia însecolul al XIII-lea.
De la denumirea acestei monede provin termeniinumismat șinumismatică.
Prima reformă monetară care a atinsnomisma a avut loc subNicefor al II-lea Focas (963-969): greutatea monedei trece de la 4,5 grame de aur la 4,13 grame, iar modulul de la 20 la 18,5 milimetri. Noua monedă va fi cunoscută, de acum încolo, sub denumirea denomisma tetarteron, iar veche monedă, de 4,5 grame va fi cunoscută sub numele denomisma histamenon, iar forma acesteia va fi de acum înainte concavă, pentru a o diferenția de moneda nouă. Motivul reformei este discutat: poate se dorea ușurarea schimburilor comerciale cuarabii, ai cărordinari au o greutate apropiată; potrivit cercetătoareiCécile Morrisson, crearea unei monede de o valoare mai mică este semnul unei expansiuni a schimburilor comerciale: moneda este astfel mai ușor de schimbat.
Valoarea nomismei este apoi constantă până laConstantin al IX-lea Monomahul (1042-1055). În timpul domniei acestuia, titlulhistamenonului trece de la 93% la 81%, iar cel altetarteronului de la 93% la 72%, ceea ce corespunde unei devalorizări de 1% pe an, în timpul domniei luiConstantin al IX-lea Monomahul. Motivul acestei devalorizări este încă dezbătut. Potrivit cronicarului contemporanMihail Psellos, originea devalorizării este proasta gestiune a tezaurului imperial de către Constantin Monomahos. Dar, potrivit istoricilor contemporani, ar fi vorba de o devalorizare de expansiune: prin creșterea masei monetare urmărindu-se expansiunea schimburilor comerciale.
Un al doilea episod de puternică devalorizare a avut loc subRoman al IV-lea Diogenes (1067-1071) și subNichifor al III-lea Botaniates (1078-1081): moneda conține atât de puțin aur încât devine albă. Dar de data aceasta, este vorba de o devalorizare impusă de un context dificil: o mare parte dinAsia Mică este pierdută, jafurileturcilor șinormanzilor i-au incitat pebizantini să-și îngroapetezaurele, în timp ce statul trebuia să găsească cu ce să plătească mercenarii și tributurile. După cum mărturisesc cronicarii bizantiniNicefor Bryennius șiAnna Comnena, casieriile statului bizantin erau goale, de unde necesitatea de a reduce procentajul de aur din monede, pentru a se putea emite mai multe.
După1092, sistemul monetar bizantin este total refondat, iar nomisma a fost înlocuită cu o altă monedă de aur,hyperperul, cu o greutate de 4,48 g. Dar termenul denomisma este des folosit pentru a desemna această nouă monedă de aur.
 | Acest articol care descrie un subiect despreEvul Mediu este deocamdată unciot. Putețiajuta Wikipedia prin completarea sa. |
 | Acest articol cu subiectnumismatic este deocamdată unciot. Putețiajuta Wikipedia prin completarea lui. |