Aflat veșnic în conflict cu autoritățile dinGrecia pentru opiniile sale îndrăznețe (asemenea bunului prietenului săuPanait Istrati, era atașat ideilor de stânga), deși a îndeplinit o vreme și funcții publice, a găsit mai multă audiență în străinătate decât în propria patrie, fiind nominalizat de câteva ori laPremiul Nobel.
Mormântul lui N. Kazantzakis din Heraklion, pe epitaf scrie:Nu sper nimic, nu-mi este frică de nimic, sunt liber.[12]
Se naște laHeraklion, în insulaCreta, Nikos, primul din cei patru copii ai familiei Kazantzakis. Tatăl, Mihalis (1856-1932), originar dintr-un sat din împrejurimile Iraklionului, se îndeletnicea cu negoțul de produse agricole.
Bustul scriitorului Nikos Kazantzakis din Tulcea
Răscoală cretană împotrivastăpânirii turcești determină familia Kazantzakis să se refugieze, pentru doi ani, între 1897-1899, în insulaNaxos dinMarea Egee. Tânărul Nikos urmează, timp de doi ani, cursurile colegiului francez din insulă, condus decălugări franciscani. Învațăfranceza șiitaliana și se familiarizează, prin intermediul lecturilor, cu civilizația occidentală. Revenit în insula natală, își continuă studiile la gimnaziul din Iraklion. Mai târziu, studiazăDreptul laAtena.
În1906 își face debutul în lumea literelor cu eseul„Boala veacului”, apărut în revistaPinakothiki, sub pseudonimul Karma Nirvami. Sub același pseudonim publică în acest an și primul volum:Șarpe și crin, onuvelă de mari dimensiuni (95 de pagini), cu influențe dinD'Annunzio. Pe parcursul anului 1907, semnează, sub pseudonimul Akritas, cronici în cotidianul atenianAkropolis. Din cauza situației materiale, veșnic precare, a fost nevoit să-și câștige, ca și alți scriitori contemporani (Grigorios Xenopoulos,Kostis Palamas), existența prin scris. A colaborat de-a lungul anilor la numeroase publicații ale vremii, rezultatul fiind o opera imensă, adunată în parte în volumele de impresii de călătorie, în parte rămasă încă în paginile ziarelor. PiesaSe crapă de ziuă, premiată la un concurs dramatic, este pusă în scenă la teatrulAthineon din capitală. Autor al unei impresionante opere dramatice - a scris, în versuri și în proză ritmată, tragedii cu subiecte antice, de inspirațiebizantină și cu tematică diversă -, Kazantzakis va rămâne în istoriadramaturgiei, dar nu și a teatrului, prin valoarea strict literara a pieselor, compuse mai mult pentru a fi citite decat jucate (fapt confirmat de eșecul înregistrat de spectacolele cu piesele sale). La 1 octombrie 1907 sosește laParis, unde se dedica, până în 1909, studiilor de specializare în Drept. LaCollège de France urmărește cursurile ținute deHenri Bergson, a cărui concepție filozofică îi va marca profund opera și viața.
În perioada martie-aprilie a anului 1909 va face prima călătorie înItalia unde va reveni în numeroase rânduri. În 1910 se va stabili la Atena, unde publica tragediaMeșterul, prelucrare a unei legende populare în care influențe dinNietzsche se împletesc cu trăiri personale. Premiată la un concurs dramatic, piesa va fi pusă în scenă în 1916. Mijloacele de existență și le asigură traducând pentru editura atenianăFexi cărți de filozofie și știință. Un an mai târziu, în1911, se căsătorește, la Iraklion, cuGalatea Alexiou. Poetă, prozatoare, dramaturg, Galatea Kazantzakis (1881-1962) va ocupa un loc de seamă în viața literară elenă. Căsătoria, timp de 16 ani, a celor doi oameni de litere, intelectuali cu firi și caractere opuse, va reprezenta pentru Kazantzakis, una dintre cele mai frământate perioade din viața sa. În1926 căsătoria va eșua într-un divorț. În romanulOameni și supraoameni (1957), capodopera sa, Galatia va zugrăvi calvarul conviețuirii cu Nikos.
Înscris ca voluntar în armată în timpulRăzboaielor Balcanice, va servi la biroul special al primului-ministru, Eleftherios Venizelos. Un punct de răscruce din biografia sa îl constituie întâlnirea cuAnghelos Sikelianos (1884-1851), personalitate de prim-plan a literaturii elene, de care-l va lega o strânsă prietenie.
Timp de un an (1916-1917), Nikos, împreună cuGheorghios Zorbas, va încerca să pună pe roate exploatarea unei mine de lignit laPrastova, în sudulPeloponesului. Gheorghios Zorbas (1870-1941), originar dinHalkidiki, un om din popor, cu maniere simple, un idealist fără pereche, pe care Kazantzakis l-a cunoscut laMuntele Athos, a reușit să-l atragă pe scriitorul cretan în această aventură ce va deveni peste trei decenii nucleul cărțiiZorba Grecul. S-au păstrat câteva scrisori „pline de pitoresc” adresate de Zorbas fostului său asociat de afaceri.
Pe lângăZorba Grecul, a scris și alte romane de referință, precum:Hristos răstignit a doua oară,Raport către El Greco,Ultima tentație a lui Hristos,Fratricizii.
„Descriind învierea lui Lazăr, copilăria și adolescența Mariei Magdalena, viața de zi cu zi a Martei și a Mariei, Kazantzakis reconstituie strălucit vremurile biblice, reușind să ne dezvăluie chipul uman al figurilor din parabole.”
